După o zi foarte încărcată, mai ales agitată, a apărut Tăriceanu cu „bomba”. Își face partid cu scopul declarat de a ajunge Președinte al României. După cum s-a confesat lui Gâdea, la Antena 3, este convins că având sprijinul USD îl va învinge pe Crin Antonescu. După Tăriceanu, Gâdea a ascultat confesiunile lui Victor Ponta care a sprijinit cumva, cu un nod în gât, deviațiile lui Tăriceanu. Din sondajele pesediste reiese că au suficientă notorietate pentru a ajunge Președinți ai României Raed Arafat, Mugur Isărescu, Sorin Oprescu, Călin Popescu Tăriceanu, Crin Antonescu, Victor Ponta și alții. Alții însă, nu mai au relevanță. Ordinea este cea prezentată de Ponta astfel că se deduce clar opțiunea, de va fi, către primii clasați, Crin Antonescu fiind printre ei însă fiind ultimul.
Am văzut, superficial, parte din emisiunile de aseară. Am rămas mai mult pe Realitatea Tv unde Rareș Bogdan a avut mai mulți invitați - printre care Ludovic Orban, în vervă -, și o intervenție telefonică a lui Crin Antonescu. Și concluzia lui Crin Antonescu dar și concluzia celor din platou a fost că scena politică nu are de pierdut prin desființarea USL și ieșirea liberalilor de la guvernare. Nu se mai putea. PSD avea prea multe „lucrări ascunse” în derulare pentru ca liberalii să mai accepte agresiunile pesediste.
Cine privește scena politică actuală ca pe un tablou nu poate să nu observe că acesta arată de parcă ar fi pictat de un dezaxat mintal. Este imaginea, dacă se poate spune așa, unei nebuloase cosmice. Cel puțin în aceste zile. Pentru că în aceste zile suntem în fața unor mișcări aleatorii. Nu se știe precis cine cu cine și mai ales nu se știe cum se va rearanja scena politică.
PSD a lucrat, în ascuns, la absorbirea PNL. Alecu Racoviceanu a pomenit de situație și a exemplificat prin comportamentul unor pesediști, inevitabilul Sebastian Ghiță fiind prezent printr-o declarație. Strategia PSD a fost urmată la sânge. În relația politică cu PNL, liberalii au fost marginalizați constant, guvernul căpătând forme amețitoare ajungând să „stea” strâmb de tot. Liberalii erau obligați să aducă banii pentru buget iar pesedeii erau cei care împărțeau „pâinea” (Ludovic Orban). PSD era stăpânul, PNL dădea sclavii de pe plantație. Incorect și nedemn. Toate acestea fiind cunoscute în PNL de toți fruntașii politici. Delegația Permanentă a PNL care a decis ieșirea de la guvernare și anularea alianței USL a făcut doar oficiul de a constata că PSD a încălcat, flagrant, toate prevederile protocolului și că în aceste condiții nu se mai poate continua.
Pentru a înțelege, cât de cât tevatura din aceste zile se cuvine a ne aminti și alte evenimente petrecute în timp.
Pe timpul existenței USL, un grup de liberali opozanți alianței, printre care și Tăriceanu, au forțat plecarea din PNL și au înființat Inițiativa România Liberală. ONG-ul a fost preluat de Andrei Chiliman, primarul de la Sectorul 1 și Vlad Moisescu, fost vice-președinte PNL. S-a alăturat Diana Tușa, deputat liberal. Marșând pe ideea de frondă în PNL, ONG-ul IRL și-a deschis filiale pe lângă mai toate organizațiile PNL din țară atrăgând în ONG pe toți cei dispuși să conteste actuala conducere a PNL. IRL nu s-a mulțumit doar cu atât. A încheiat convenții politice cu Partidul Forța Civică al lui Mihai Răzvan Ungureanu, cu PNȚ-CD Pavelescu, a avut contacte cu Fundația Mișcarea Populară și noul partid băsescian Partidul Mișcarea Populară. Din aprigi combatanți anti-băsiști, IRL-iștii au devenit aliați ai băsiștilor. Ba, mai mult, Moisescu și Tușa au devenit figuri centrale ale PNȚ-CD Pavelescu.
Eu am gândit că plecând din PNL, Tăriceanu va deveni liderul prezidențial al PNȚ-CD Pavelescu unde Vlad Moisescu este prim-vice-președinte. Normal, m-am gândit la faptul că IRL va asigura logistic, alături de PNȚ-CD candidatura lui Tăriceanu la prezidențiale. M-am înșelat. Tăriceanu a anunțat aseară că își face partid. Înființează Partidul Reformatorilor Liberali !
Suntem oameni și avem tendința, naturală, să dăm o formă informației din mediul înconjurător. Vrem ca lucrurile să fie puse într-o anume ordine pentru a le înțelege și a putea lucra cu ele.
Las deoparte denumirea noului partid ce vrea să se nască, cu Tăriceanu în frunte, chiar dacă este de tot râsul. Partid de reformatori liberali cu adepți ai conservatorismului liberal (un fel de doctrină anapoda !). Sună ca dracu. Problema este scopul pentru care Tăriceanu a declarat că înființează partidul. Ca el să participe la alegerile prezidențiale. Este un comportament tipic băsescian. Un partid pentru un om. Să gândim mai departe. În situația în care scopul este atins, Tăriceanu va forța scena politică în sensul promovării partidului lui de suflet ca principal partid liberal urmând ca PNL și alte formațiuni de dreapta să fuzioneze cu acesta (nu este exclusă ideea ca prin fuziune să se aleagă denumirea PNL !) și să se constituie astfel alternativa la putere împotriva social-democrației. Tăriceanu președinte, va lua locul lui Băsescu și se va comporta ca acesta impunând ca partid de guvernare PRL. Mie așa îmi iese „pasiența”. Dacă nu îi iese figura, Tăriceanu vrea să devină unul dintre politicienii importanți de care celelalte partide să țină seama atunci când se construiesc alianțele. Nu știu cât suport îi poate oferi acum IRL. Mă gândesc că, pentru început, organizațiile IRL de la orașe și sate vor găzdui organizațiile PRL asigurând membrii necesari înființării partidului și luptei pe plan local cu PNL.
Noi, românii, avem o vorbă. Tot răul înspre bine. Deși pare „rău” că în PNL se produce o ruptură sau că PNL s-a despărțit de PSD și aliații acestuia, este mai bine că se produce acum, înaintea alegerilor europarlamentare și cu mult înainte de alegerile prezidențiale. Este bine pentru că nu se mai face confuzia cu privire la opțiunile pentru aceste alegeri. În cadrul USL, PSD a indus mereu ideea că liderul PNL nu este o soluție pe care liderii PSD și aliații lor - UNPR și PC - să o accepte. A trecut anul de când televiziunile aservite PSD și PC fac campanie anti-Crin Antonescu și PNL. „Sondorii” PSD scot zilnic și fac publice sondaje prin care Crin Antonescu și PNL scad în aprecierea populației în timp ce PSD și adversarii PNL de pe partea dreaptă a eșichierului politic cresc. Chiar și sărmanul PDL care pierde zilnic din „carnea” membrilor săi în favoarea PMP băsescian crește peste PNL. Nu știu ce influență va avea noul partid al lui Tăriceanu asupra scenei politice. Bănuiesc însă faptul că PNL va avea mai multă siguranță atunci când se va înfrunta politic cu USD și partidele băsesciene. Va ști pe cine are în față. Alături de USD va avea, culmea ironiei, pe Tăriceanu și „reformatorii” lui, alături de PMP va avea pe Băsescu, celelalte formațiuni politice în frunte cu PDL fiind perdanți calificați. Nu au lideri. Bruma de organizare de partid este fie foarte slabă fie foarte tentată de cei puternici și dispusă la trădare. Ironic, nu pot să nu constat că PNȚ-CD Pavelescu are mari șanse să fie victima lui Tăriceanu. Înființarea PRL îi va lua lui Pavelescu o parte din partid. Nu cred că Moisescu și Tușa vor mai rămâne în PNȚ-CD Pavelescu. Odată cu ei, sigur vor mai pleca și alți țărăniști către „reformatorii conservatori” ai lui Tăriceanu. Pavelescu va rămâne iar fără finanțare, va rămâne și fără membri. Cred că lui Pavelescu i se va propune să se lase absorbit de PRL. Partidul Forța Civică a lui Mihai Răzvan Ungureanu va fi alt partid victimă. Dan Cristian Popescu, vice-președinte și toți cei care au ajutat pe MRU să aibă un partiduleț de vitrină, mulți dintre ei plecați de la PNL Sector 2, va înclina să meargă alături de Tăriceanu, cel care l-a luat în PNL de la PNȚ-CD și l-a pus președinte de organizație locală a PNL. Nu este exclus ca în calculele chilimanist-moisist-popesciene să existe o astfel de alternativă. Chiar MRU poate să se alăture lui Tăriceanu, cu mai multă sau mai puțină convingere având în vedere relațiile lor speciale.
PNL va avea unele pierderi ca urmare a defecțiunii lui Tăriceanu. Nu pot să nu mă gândesc la faptul că acțiunea lui Tăriceanu a fost pregătită din timp. Că Andrei Chiliman și Vlad Moisescu au făcut, pe tăcute și în ascuns, mișcări calculate pentru ca formațiunea politică ce se va naște zilele astea să aibă șanse de supraviețuire. Înclin să cred că lipsa de apetență a liberalilor de a urma pe Tăriceanu a dus la decizia de canibalizare a PNȚ-CD Pavelescu și a PFC a lui Mihai Răzvan Ungureanu. Dacă iau în calcul și ultima supărare a lui Ungureanu pe cei din PMP care nu vor să îl ia în considerare ca prezidențiabil, atunci gândul că PFC urmează să fie canibalizat de reformiștii lui Tăriceanu nu îmi dă pace.
Ideea lui Tăriceanu că îl poate „bate” pe Crin Antonescu la prezidențiale dacă este sprijinit de USD rămâne o utopie. Dă subiect de bârfă televizată însă este puțin probabil ca un partid de talia PSD să își găsească în Tăriceanu prezidențiabilul necesar. Tăriceanu care a fost permanent „adversarul” politic. Și pesediștii știu că Tăriceanu nu a dorit USL.
Ce va fi, va fi. Deși am fost un susținător al USL, după ce am aflat mai multe și mai ales după ce am văzut comportamentul pesedeilor din ultima perioadă de timp mă înterb: de ce oare PNL nu a pus cărțile pe față mai devreme ?