La Comisia pentru Justiție a PNL

Aseară, la orele 18.00 fix, cu întârzierea admisă de obiceiul locului, Alina Gorghiu a întrunit membrii Comisiei pentru Justiție a PNL la Palatul Parlamentului, sala Grupului parlamentar PNL. „Goarna” a sunat de duminică, pentru mine solul a fost colega și prietena Elena Cobuz care mi-a cerut să vin la comisie dar și la întrunirea de azi a Alinei cu rezerviștii din sectorul 5. Am ajuns la timp. Discuții cu colegii veniți, însă am avut și plăcerea de a vedea că activitatea Clubului Bloggerilor Liberali este cunoscută și urmărită. Este bine. Este loc și de mai bine. Să fie.

Alina a intrat în subiect direct. Urmează să se lucreze Programul pe Justiție al USL, program ce va cuprinde atât ideile din programul pe justiție al PNL cât și programul pe care PSD îl are. Termenul de muncă pentru noi pentru a revedea programul PNL pe justiție este de două săptămâni. Să facem observații acolo unde considerăm că se impun modificări. Problema este că ideile din program trebuie să sprijine un sistem în funcțiune și că nu se poate veni cu așa-zise reforme care să îl bulverseze. Destul au dat peste cap cei din PD-L și UDMR sistemele de învățământ, sănătate, asigurări sociale, ordine publică s.a. ca să mai venim și noi cu tâmpenii asemănătoare.

Programul PNL pentru justiție, prezentat pe site PNL, este ușor de înțeles. Munca din spatele lui este însă imensă. Continuarea reformelor în justiție este legată de lupta împotriva corupției. Totuși, legat strict de actul de justiție, PNL pleacă de la ideea liberală potrivit căreia justiție trebuie să fie aproape de cetățean, astfel ca accesul acestuia la actul de justiție să fie cât mai facil cu putință.

Iau primul calup de ideii, fundamentale pentru întregul program, de pe site:

O justiţie mai aproape de cetăţean

 Accesul la justiţie este prima condiţie a statului de drept. Cetăţeanul trebuie să-şi poată valorifica şi apăra drepturile fără a înfrunta bariere administrative, financiare sau geografice.

Astfel, PNL susţine:

• apropierea justiţiei de cetăţean prin respectarea principiului proximităţii; toate cauzele minore, care în acelaşi timp sunt cele mai frecvente şi au impact asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor, trebuie să fie soluţionate în primă instanţă de judecătorii, instanţele cele mai apropiate de domiciliul cetăţeanului;

• reducerea taxelor aferente actului de justiţie; valoarea taxelor pentru deschiderea unei acţiuni nu trebuie să aibă un efect descurajator;

• adoptarea Codului de Procedură Administrativă; procedurile trebuie să fie simple şi clare, pe înţelesul tuturor, în special în ceea ce priveşte condiţiile de emitere şi contestare a actelor administrative;

• continuarea eforturilor de unificare a jurisprudenţei.

Pentru fiecare dintre ideile de mai sus se vor duce ample „bătălii” politice și se va ajunge cumva la un consens.  Trebuie adăugat la ele efortul pe plan național de îmbunătățire a legislației, astfel încât considerentul proximității să aibă valoare în adevăratul sens al cuvântului. Degeaba am judecătorul aproape dacă legislația după care acesta judecă este complicată, îmbârligată, se contrazice sau se suprapun acte normative distincte tratând separat ipoteză cu ipoteză, dispoziție cu dispoziție, sancțiune cu sancțiune. Acest lucru se întâmplă, parlamentari liberali și social-democrați sesizând de multe ori faptul că Guvernul Boc emite ordonanțe care tratează, de multe ori, instituții juridice care au mai fost tratate odată, ba mai mult, vin și limitează, prin specificații nelalocul lor, posibilitatea magistratului de a decide în funcție de situația reală în cauza dedusă judecății. Aici trebuie să fie făcută curățenia necesară pentru ca întreaga societate să reintre în normalitate.

La muncă. Acesta a fost îndemnul cu zâmbetul pe buze al Alinei. Trebuie să avem reacții față de tâmpeniile guvernării portocalii pe domeniul Justiției. Normal că nu doar aici, dar aici avem noi obligații pe linie de partid. Așa că vom monitoriza site-urile guvernamentale pentru a identifica ideile, actele și faptele guvernamentale care aduc prejudicii interesului cetățenilor. Și sunt astfel de tâmpenii, viața de zi cu zi vine și ne aduce confirmarea proastei administrări a actului de justiție. Iar mulțimea de procese întârziate este cum se spune „cireașa de pe colivă”, cea care deranjează cel mai mult, cea care crează cea mai intensă stare de stress justițiabilului care se vede cu dreptatea în mână însă în imposibilitatea de a i se recunoaște dreptul subiectiv de către instanța de judecată într-un termen rezonabil pentru ca acesta să își producă efectele necesare. Unii mor iar urmașii lor moștenesc drepturi ce urmează a fi obținute în instanță într-un termen nedeterminat. Iar asta nu mai este justiție. Este orice altceva.

Noul cod civil intrat în vigoare la data de 1 octombrie a fost un subiect de interes. Prof. Rădulescu a folosit imaginea plastică atunci când a calificat intrarea lui în vigoare: „ne-a intrat un balaur în casă”. Pregătirea precare a intrării în vigoare a noului cod civil și graba nejustificată a momentului intrării acestuia în vigoare este evidentă din moment ce nu a fost însoțită de intrarea în vigoare a noului cod de procedură civilă, pregătirea magistraților nu a fost finalizată, acțiunile logistice de reorganizare a instanțelor de judecată pentru aplicarea noului cod nu s-au realizat etc. Noul cod va merge o bună bucată de timp în paralel cu vechiul cod. Iar dacă iau în calcul doar un amănunt, devenit fundamental pentru dreptul românesc, introducerea în cadrul izvoarelor de drept a cutumei, a obiceiului locului, ce s-a evitat a se face după 1800, atunci când au apărut principalele coduri - civil și comercial -, văd că vom avea mari probleme în soluționarea cauzelor. Magistratul primește puteri mai mari în soluționarea unei cauze fără a i se da toate instrumentele necesare exercițiului mandatului cu care este investit. Au fost abrogate foarte multe acte normative de substanță, codul comercial fiind unul dintre ele astfel că vor apare foarte multe aspecte negative în înțelegerea de către justițiabil a esenței dreptului pretins. Fără a mă lungi, urmează ca practicienii dreptului din cadrul comisiei să identifice în activitatea lor la instanțe sau la catedră acele „hibe” ale noului cod și să le comunice Comisiei în vederea analizării lor și stabilirea reacției PNL față de acestea. Pe lângă noul cod care va avea în curând o analiză detaliată promisă de prof. Rădulescu, însoțită cu propunerile necesare de corectare, se vor analiza prevederile legii de punere în aplicare a noului cod și prevederile codului de procedură civilă care însă se mai chinuie să apară. Iar peste toate astea, Codul penal aflat și el în dezbatere la Comisia Juridică a Camerei va avea parte de atenția colegilor practicieni din Comisie care activează în domeniul penal pentru propuneri de îmbunătățire. Multă muncă și delicată.

Azi urmează să particip la întâlnirea Alinei cu rezerviștii din Sectorul 5. Elena mi-a spus că vor veni rezerviști membri ai mai multor organizații, unii chiar din țară. Merg ca forță de sprijin pentru Alina și Elena, ca unul dintre cei care au interesul bine exprimat în protejarea unor valori ce au fost călcate în picioare de Băsescu și acoliții lui din Guvernarea Boc. După ședința propriu-zisă am mai stat la o vorbă cu Alina în vederea ședinței de azi. Să vedem ce va fi.

La cort sau la ... copertină

Sâmbătă, de la 11.00 la 14.00 am fost la „cort”, în spatele magazinului Unirea, mai la stradă, pe gangul ce duce la intrarea Carrefour. O copertină cu acoperiș albastru, o măsuță și un scaun. Pliante cu scrisoarea concetățeanului nostru, din Sectorul 3, Crin Antonescu, către locuitorii sectorului, în care îi îndeamnă să cunoască și să aprecieze pe Florin Alexe, tânărul liberal, președinte al filialei PNL din Sectorul 3, președinte al TNL și una dintre propunerile noastre pentru primăria Sectorului 3. O broșurică cu viziunea PNL Sector 3 cu privire la sectorul nostru și care este viitorul pe care liberalii îl văd pentru dezvoltarea sectorului și un tabel cu inițiativa PNL Sector 3 de înființare a unui spital generalist în sector în care să funcționeze și o maternitate.

Acțiunea este abia la început, nici „cortul” nu era dotat cu un banner care să stimuleze privirea trecătorilor, nici pliantele nu erau foarte atrăgătoare, în sensul că folosirea doar a culorii albastre, o culoare rece, nu stimulează curiozitatea. Abia cei care au dorit lămuriri au înțeles despre ce este vorba și au fost de acord cu inițiativa însă ... majoritatea nu erau din sector și nu aveau un interes imediat pentru susținerea, prin semnătură, a inițiativei. O doamnă, cu copii (două fete) a cerut mai multe detalii și, normal, am ajuns la discuții despre învățământ combinate cu cele despre sănătate și necesitatea de a se administra o localitate în funcție de necesitățile populației, necesități cerute de aceasta și nu impuse de un atotștiutor lider politic. Doamna a semnat cu plăcere și cu speranța că ideea se va materializa, în viitor, după ce guvernarea dezastruoasă a PD-L și haita politică care îl acompaniază va pleca de la putere, după ce legislația va fi modificată în ideea de a pune în valoare inițiativa cetățenească și autoritatea locală ... Sunt multe de spus.

Normal că am avut timp de meditație. Am meditat. Miercurea trecută am avut ca invitat pe Adrian Năstase. Colegii mei au pus pe blogul Clubului înregistrările de la eveniment. Unii au scris imediat. Eu am gândit. Am încercat să îl văd pe A. Năstase altfel decât s-a prezentat el. Să îl înțeleg „printre rânduri”. Cumva am ajuns la niște concluzii.

Adrian Năstase declară, postând pe blogul său, că s-a simțit bine în compania noastră, i-a plăcut și speră că evenimentul se va repeta. Adevărul este că s-a comportat excelent. A avut grijă să evite situațiile de conflict ce ar fi putut apare în urma „interogatoriului” la care a fost supus, a tratat cu grijă fiecare întrebare și a fost suficient de deschis atunci când a răspuns. Dovada faptului că a agreat întâlnirea cu o parte dintre cei care au scris împotriva lui ani de zile pe forumurile ziarelor este că a discutat cu noi aproape 3 ore și jumătate. Mult. Cred că este printre cele mai lungi, ca timp, întâlniri pe care le-am avut. Pentru că am avut ce discuta. Pe de o parte întrebările colegilor mei liberali (și nu numai), pe de alta dorința lui de a clarifica și motiva, acolo unde a simțit nevoia, aspecte ale acțiunilor lui individuale, statale, politice etc.

Ei bine, aceste clarificări mă determină să nu devin un susținător al lui Adrian Năstase. Este departe, totuși, de gândirea liberală. Ambițios, are unele judecăți care îl apropie, cumva, de Traian Băsescu și alții asemenea lor. A acționat pe timpul cât a guvernat, și nu regretă acum, în totalitate, deciziile pe care le-a luat, în funcție de cum a considerat el că ar trebui făcut sau cum erau interesele PSD la acel moment. Nici o diferență față de modul de gândire și acțiune a lui Băsescu și PD-L. Nu necesitățile comunităților locale care formează România au fost la baza deciziilor luate de Guvernul Năstase ci vrerea premierului Năstase și, de foarte multe ori, ale Președintelui Ion Iliescu. Iar aceste „vreri” aveau în spate interesele private ale liderilor locali ai PSD. Acesta este adevărul rezultat în urma unei discuții foarte sincere și directe. Dacă sunt urmărite cu atenție răspunsurile date de Adrian Năstase la întrebări și se dau la o parte farmecul vorbitorului, mimica și tonul agreabil, se vede omul puternic hotărât să impună interlocutorilor ideile lui. Se vede, uneori profesorul care agrează doar unele concepte nu și pe cele care au alți autori. Cel mai bine se observă acest lucru la discuția cu privire la Constituție. Nu admite că aceasta are prevederi care permit interpretări abuzive și că ar cam trebui completată pe ici pe colo, prin părțile pe care însăși Constituție le admite. În rest, Adrian Năstase este un politician pragmatic care știe să facă diferența între măsuri utile la un moment dat chiar dacă este posibil să fie calificate de analiștii cu greutate ca fiind de dreapta și măsuri populiste, cum sunt cele luate de Guvernul de tristă amintire Boc. Cu umor, Adrian Năstase a calificat Guvernul Boc de extremă stângă fără a greși cu ceva.

Discuția cu Adrian Năstase a fost miercuri. Joi, am participat, tot la Cafeneaua liberală, la ședința Grupului Seniorilor Liberali din Sectorul 3 unde am stabilit cum vom desfășura campania pentru înființarea spitalului generalist din sector și ne-am dat cu părerea despre „Gazeta Sectorului 3”, publicație PNL, ce urmează să apară de mâine, marți, într-un format agreabil, color, ce va conține materiale de informare despre sector și liberalii sectorului și va avea și două interviuri ce au fost luate lui Mircea Diaconu și Florin Alexe, propunerile PNL pentru o eventuală desemnare a acestora în calitate de candidați ai USL pentru primăria sectorului.

Sub conducerea lui Florin Alexe s-a desfășurat ședința pe filială unde am fost informați despre activitatea conducerii PNL S3 în săptămâna ce trecu și activitățile pe care urmează să le desfășurăm în următoarea săptămână, adică cea de acum. Interesant, Florin Alexe (consilier la capitală) ne-a informat despre modul în care Consiliul General al Capitalei era să se afle pentru a treia oară în ilegalitate, majoritatea PD-L+PRM+PNG care nu doreau discutarea unor proiecte de interes general au boicotat alegerea președintelui de ședință. Dacă nu se finaliza actul formal, exista posibilitatea dizolvării Consiliului general potrivit legii. Comportamentul pedeliștilor și a aliaților lor este total anapoda. Nu au treabă cu interesul comunității pe care o reprezintă. De fapt, se poate pune cu temei întrebarea : ei mai reprezintă pe cineva ?

După ce și Cristian Tudorache (consilier la sector, și vice PNL la capitală) ne-a informat despre modul cum s-a desfășurat ședința și la Sectorul 3, comparând cu ce se petrece în Parlament, am ajuns la concluzia că cei din PD-L se comportă la fel peste tot. Se confirmă astfel faptul că PD-L își urmărește, în actul de guvernare și administrare a localităților interesul de partid și averea publică pe care încearcă să o ciuntească în interes personal.

Este obligatoriu ca noi, împreună cu toți cei care doresc îndepărtarea de la putere a PD-L și a mafioților afiliați lor, în cadrul USL, să facem tot ce este omenește posibil pentru ca aceștia să nu mai ajungă la putere și să facem demersurile legale necesare pentru tragerea lor la răspundere civilă sau penală, după caz. Crin Antonescu a atras deja atenția, la Suceava, că trebuie să ne radicalizăm. Iar Victor Ponta a anunțat deja că există intenția ca dosarele închise de procurorii aserviți puterii băsesciene, ce privesc notabilități ca Gheorghe Flutur să fie redeschise după ce USL preia puterea. Nu se mai poate. Ori noi, ori ei !

Cazul Păcuraru și Morega

Paul Păcuraru și Ilie Morega au fost trimiși în judecată de DNA pentru presupuse fapte de corupție. Azi am citit, pe Mediafax, că aceștia au fost achitați în 3 mai, de Inalta Curte de Casație și Justiție, procurorii făcând recurs la completul de cinci judecători. Nu știu soluția din recurs, găsesc însă interesante observațiile judecătorilor din dispozitivul hotărârii de achitare.

Este evident că procurorii nu au avut probe. Convorbirile telefonice au fost interpretate de procurori ca fiind premergătoare unor acțiuni viitoare de corupție, judecătorii dând însă altă interpretare.

Concluzia judecătorilor a fost că discuțiile au fost preponderent politice, că fiul lui Păcuraru este rupt de context, că angajările politice în funcții publice nu sunt interzise de lege chiar dacă din punct de vedere moral nu sunt corecte, pentru că nu se ține seama de competența reală a celui numit în funcția respectivă, că în cauza dedusă judecății nu există corupție.

Meteahna este veche. Toate partidele au practicat-o. De aceea este imoral, azi, ca PNL și PSD să îi critice pe cei din PD-L care au dus această meteahnă pe culmile abuzului. Nu este nevoie să faci de mai multe ori un abuz pentru a-l condamna, este suficient unul.

DNA-ul PD-L a dus la instanță o meteahnă pe care PD-L o are și o promovează cu agresivitate. După ce pleacă PD-L de la guvernare, Morar și procurorii lui au gata dosarele cu miniștrii PD-L aflați în astfel de situații ?

Macovei, Justiția și Schengen

Anul acesta am ratat obiectivul european de a finaliza aderarea la Spațiul Schengen. Băsescu, la Cristoiu în emisiune, a luat pe umerii lui responsabilitatea eșecului de țară, eșec major, dând, așa cum știe doar el, vina pe acei funcționari și demnitari ai guvernului care nu și-au făcut treaba. Nici o problemă. Eșecul Schengen nu este atât de major pe cât este derapajul grosolan de la democrație, încălcarea principiilor politice care trebuie să guverneze o țară membră a clubului economic al UE.

Monica Macovei publică, pe blogul ei, și transmite agențiilor de știri, părerea ei cu privire la acțiunea Schengen. Nu pot să nu fiu de acord cu ea în problemele care privesc Justiția. Deficiențe în actul de justiție care, așa cum observă și procuroarea comunistă, nu necesită modificări legislative ci doar „o doză de respect față de cetățenii români și europeni”. Nu trec mai departe fără a observa că trimiterea este redundantă, din moment ce cetățenii români sunt cetățeni europeni iar separarea din text făcută de madam Macovei este de prost gust, în caz că își dă seama de tâmpenie. Sau contestă cetățenia europeană a românilor ? Iar asta este rea-credință. Fac precizarea că aderarea la Spațiul Schengen este, în principal, o condiție pentru asumarea responsabilității României față de securitatea statelor membre Schengen care la frontierele externe aflate sub supravegherea României se bazează pe profesionalismul polițiștilor de frontieră români și nu constituie o condiție pentru recunoașterea cetățeniei europene a românilor. Românii sunt cetățeni europeni din momentul aderării țării la Uniunea Europeană.

În fine, madam Macovei punctează:

Discutiile se vor relua, iar pana atunci justitia din Romania trebuie sa-si asume responsabilitatea si sa rezolve rapid chestiunile criticate in ultimul raport privind Mecanismul de Cooperare si Verificare (MCV).
Solutiile reies din rapoartele Comisiei Europene pe MCV. Iata cateva exemple:

1. Judecatorii sa judece dosarele cu politicieni amanate de ani de zile;

2. CSM sa inceapa concret curatarea sistemului judiciar si sa-i sanctioneze pe procurorii si judecatorii care au tras de timp sau din vina carora s-au implinit termenele de prescriptie;

3. CSM sa-i sanctioneze pe judecatorii si procurorii care nu au depus in termen declaratiile de avere si interese. Excluderea din magistratura ar fi o dovada de luare in serios a normelor de integritate.

La punctul 2 intră, pentru că tot am pomenit în postarea de mai devreme, procurorii care nu și-au îndeplinit atribuția legală de sesizare a Tribunalului București cu starea de nelegalitate a PD-L. Sau nu este pentru ei această cerință.

Necazul lui Macovei este altul. Nu Justiția este problema României în cazul de aderare la Schengen. Nu are treabă Spațiul Schengen cu soluționarea dosarelor politicienilor aflate, parte din ele, la procurori - pentru a mai adăuga niște convorbiri telefonice interceptate ilegal -, parte la instanțele de judecată unde atât procurorii cât și avocații părților trag de timp cerând, ba unii, ba ceilalți, noi termene și amânări pentru te miri ce. Nici actele de corupție din „viața civilă” nu este problema Spațiului Schengen. Statele care se opun aderării României și Bulgariei la Spațiul Schengen au probleme cu corupția de la frontieră, acolo unde se realizează o parte din sistemul de securitate a Uniunii Europene, corupția de la consulatele celor două țări unde se realizează altă componentă a securității europene - acolo se dau vizele Schengen. La aceste două locații se referă Franța, Germania, Olanda, Finlanda și celelalte țări membre ale Spațiului Schengen care se opun aderării României. Și aici au dreptate. Scăderea drastică a veniturilor polițiștilor de frontieră, a polițiștilor care se ocupă de străini, a polițiștilor din localitățile române, a personalului care deservește consulatele României în statele terțe a creat o stare de pericol la securitatea României azi și chiar a statelor UE. În cazul în care ar admite intrarea României în Spațiul Schengen, pericolul ar fi mult mai mare. Acum au garanția dată de Ungaria și Grecia, țări membre ale Spațiului Schengen care controlează potrivit normelor Schegen, persoanele care intră în Spațiu de pe teritoriul României și Bulgariei. Nu mai spun de porturile europene unde ajung aceste persoane sau aeroporturile statelor membre Spațiului Schengen unde fiecare stat în parte își execută controlul de securitate.

Madam Macovei, nu ai treabă cu Schengen. Ai tu o păsărică cu Justiția română, mai ales cu judecătorii și vrei să legi toate nenorocirile provocate țării de colegii tăi portocalii de judecători. Mă mir că ai făcut referire la procurori. Asta înseamnă că au apărut și procurori care vor să își respecte statutul de magistrat. Este un semnal bun.

PD-L s-a salvat. Este legal.

Ieri, vineri, Tribunalul București a admis cererea PD-L de modificare a statutului, potrivit legii partidelor. Aflat în ilegalitate din luna iunie, PD-L a fost protejat de Parchetul de pe lângă Tribunal și, normal, de Kovesi, Procurorul General al României. Nu mai spun de neglijența partidelor din USL care au ratat momentul de a sesiza procurorii de încălcarea legii.

Am tratat subiectul aici. În dosarul 59194/3/2011 înregistrat în 5.09.2011 suntem anunțați de media că la primul termen, pe 23 septembrie 2011, s-a admis cererea PD-L. Contestația se poate face în termen de cinci zile de la comunicare.

Am luat informația de la Agerpres.

Evenimentul are deja suficientă notorietate pentru a nu fi lăsat să se stingă. Sunt câteva lucruri aici.

Procurorii nu au acționat potrivit legii pentru sesizarea instanței de judecată de încălcarea legii de către PD-L. Este un abuz de putere în dauna intereselor publice mai mult decât evident. Însă nu avem procedură pentru a-i sancționa. Dacă procurorii nu vor să facă ceva ce legea îi obligă nu există prevedere legală care să garanteze că un denunț împotriva lor făcut, culmea, tot la ei, se poate finaliza printr-o cercetare echitabilă și corectă. Din acest motiv Ministerul Public condus de Koveși și DNA-ul lui Moraru au devenit state în stat. Ce au făcut procurorii băsescieni se numește abuz. La abuzul de drept se răspunde doar politic și legislativ, ceea ce presupune o altă majoritate parlamentară și un alt Guvern. Trebuie făcut ceva ca procurorii să se subordoneze legii. Nu se mai poate așa.

În dosarul de mai sus, depus de PD-L, USL putea deveni intervenient, ca urmare a unei cereri. Legea așa prevede. Nu văd acest lucru. Să fi hotărât USL să nu îi deranjeze pe băsescieni ? Atunci ce facem cu declarațiile sforăitoare ale lui Victor Ponta ? Ce facem cu toate analizele media din zilele din urmă când legea partidelor politice a fost aprig dezbătută, în special cu privire la termenul de 30 de zile din art. 25 alin. (2) ? Cum este acest termen ? Imperativ și sancționatoriu sau de recomandare, așa cum susținea, doct, Emil Boc ? După lege este imperativ. După soluția instanței este de recomandare. Iar asta deoarece persoanele interesate, și aici mă refer la partidele politice din opoziție, partidele din USL, nu au acționat în consecință.

Eu consider că PD-L s-a salvat cu sprijinul „tovărășesc” al USL. Asta este senzația mea. Să vedem dacă USL introduce contestație în termen. Sau nu există interes ?

A venit să ne convingă.

Andrei Chiliman, Președinte al Organizației PNL București, primar al Sectorului 1 București,  „greu” al partidului, fiind membru de la înființarea acestuia, inginer ca pregătire dar și „inginerul” care a făcut posibilă evoluția Sectorului 1 către lumea civilizată pe care o admirăm când călătorim în vest, pe care o admirăm când ajungem în sector, care a atras investitorii străini - din Austria, Germania, Franța și nu numai -, astfel încât veniturile la bugetul Sectorului 1 să constituie o țintă în campania dementă a PD-L în frunte cu bezmetica Elena Udrea, de desființare a sectoarelor și aducerea tuturor veniturilor la bugetul central al capitalei pentru a fi „redistribuit” după nevoile politice ale PD-L.

Ne-am adunat din timp. Am luat o bere, eu pentru că alții au ales apa sau sucul (păcat de ei, par oameni sănătoși !), în așteptarea invitatului. Discuții, impresii, critici ... normale. În dreapta mea, pe perete, slid-uri de prezentare a omului politic A. Chiliman. De la începuturi și până ... în viitor. A apărut Andrei Chiliman. Blogger și el. A apărut și prietenul Adrian Crăciunescu. Am sesizat noi că Adrian a profitat de ocazie pentru a pune întrebări unui primar în funcție despre arhitectura sectorului și a capitalei, despre protecția monumentelor istorice, domenii în care este foarte bine pregătit. Doare este arhitect. Când colo, ce să vezi ! Adrian îl întreabă despre grădinițe. Ocazie pentru A. Chiliman de a specifica ce face el cu privire la asigurarea, în Sectorul 1, a necesarului de locuri în grădinițe mai ales că cererile sunt și din localitățile de la limita sectorului. Totuși, Adrian s-a respectat și a cerut niște lămuriri cu privire la un turn aprobat prin PUG și PUZ încă din anul 2000, lucrare ce nu are ce căuta acolo unde a fost prevăzută. De-ale arhitecților. Dar și ca problemă de echilibru arhitectural al unei localități în dezvoltare.

După ce Vasi Băescu i-a făcut prezentarea, de la naștere și până în prezent, iar A. Chiliman a dat niște răspunsuri pentru completare, Lilick a început să îi pună întrebările bloggerilor. Multe întrebări. Unele au fost sărite, fie nu era momentul fie nu erau necesare. Răspunsurile lui A. Chiliman au fost clare. Unele în detaliu, altele au fost mai „sărăcuțe”, justificând prin faptul că se lucrează, încă, la finalizarea unor acțiuni și activități ce vor materializa ideile lui, ale organizației PNL pe care o conduce, ale partidului în general cu luarea în considerare a faptului că PNL are, în acest moment, două alianțe: ACD cu PC și USL între ACD și PSD. Este evident că principiile liberale se vor pune față în față cu cele social-democrate urmând ca în final să se ajungă la un compromis care să dea satisfacție tuturor părților angajate în „contract”. De fapt, asta este și regula de bază a contractului. Indiferent de scopul lui. Mai ales dacă este unul politic. Iar în „contractul” USL nu încap clauzele leonine, așa cum se întâmplă în „contractul” alianței băsesciene de la guvernare.

Nu voi urmări întrebările și răspunsurile date. Voi puncta acolo unde eu consider că este important. Normal, pentru cei curioși ar fi bine să spun tot. De sunt bucureșteni, ar fost bine să fi venit. Pentru ceilalți, din țară sau străinătate, îmi cer scuze. Eu sunt cam lung la vorbă și ar fi să iasă de un roman. Așa că, mă limitez la ce mi-am propus.

O prima întrebare a fost, așa cum era și normal, legată de anunțul USL de susținere a independentului Sorin Oprescu pentru obținerea celui de al doilea mandat la Primăria Capitalei. Liberalii, în general, și-ar fi dorit un candidat propriu, având în vedere faptul că Bucureștiul este mai favorabil liberalilor decât altor formațiuni politice și pentru că există, deja, o proiecție a PNL București pentru un program de „guvernanță” a capitalei. A. Chiliman a confirmat existența programului, a precizat că încă este în lucru pentru a-l pune de acord cu programul PSD și cerințele PC, fără a neglija proiecțiile candidatului Sorin Oprescu cu privire la București și evoluția acestuia în viitor. Este nevoie de un program pe termen lung, un program care să sprijine și un viitor primar general, ca linii directoare, pentru ca viața bucureștenilor să devină mai bună. A. Chiliman a arătat, în context, că „toate problemele Bucureștiului sunt acumulări ale problemelor pe care primarii generali de până acum nu le-au putut rezolva”. S-a guvernat în București după ureche. De cele mai multe ori. Fără o proiecție pe termen mediu și lung o localitate nu poate fi guvernată. Indiferent de mărime. Iar aici nu este vorba doar despre trafic, spații verzi, parcări, școli, grădinițe, spitale, policlinici etc. ci toate acestea la un loc plus industria și comerțul. Nu poți rezolva o problemă dintr-un domeniu fără a avea în atenție toate celelalte domenii, fiecare cu probleme sale, multe și, de cele mai multe ori, foarte urgente. După ce întâlnirea a luat sfârșit iar camera foto a fost oprită, l-am abordat pr A. Chiliman pentru a cere detalii privind principiile, măcar, pe care PNL le urmărește în materializarea unei bune „guvernanțe” a Bucureștiului. Spre surprinderea mea, A. Chiliman mi-a dat un răspuns foarte apropiat de motivarea cu care I.I.C.Brătianu s-a prezentat în fața parlamentului de atunci, unde a susținut o dare de seamă intitulată „Activitatea corpurilor legiuitoare și a guvernului, de la ianuarie 1922 până la 27 martie 1926”. I-am spus și lui că are aceeași abordare. Mă folosesc de broșura publicată de Lucrețiu Tudoroiu la propria editură, Editura Lucretius, în 2011, intitulată „Sectoarele Bucureștiului. Istoria unei povești de succes”, de unde iau un paragraf semnificativ pentru cele afirmate de mine mai sus:

„La alcătuirea legii de unificare administrativă s-a ținut seama de principiile cele mai democratice. În acest scop s-a căutat să se asigure:
a) libertatea dezvoltării locale, singura capabilă să contribuie la armonizarea completă a sforțărilor tuturor factorilor administrativi, dintr-un oraș sau județ;
b) o descentralizare cuminte, sănătoasă, care să nu slăbească unitatea statului;
c) participarea la administrația locală, a unui număr cât mai mare de cetățeni, reprezentați autorizați ai tuturor ramurilor principale de activitate: învățământ, muncă, agricultură, comerț, industrie, etc., etc.;
d) executarea unui riguros control cetățenesc în aplicarea legilor;
e) alegerea consiilor comunale și județene pe un termen mai lung, care să garanteze desăvârșirea unui program serios de muncă, întocmit de gospodari cu adevărat pricepuți;
f) independența consiliilor comunale și județene, sustrăgându-le de la orice influență politică;
g) asigurarea resurselor financiare, prin modificarea sistemului de impozite în favoarea organizațiilor județene și comunale”.

După legea cu caracter general, de unificare administrativă, o lege modernă, care îmbina descentralizarea cu necesitatea controlului autorităților centrale, apare „Legea pentru Organizarea Administrațiunii comunale a orașului București”, care preia principiile de mai sus, care stipulează că Bucureștiul este capitala României, că se împarte în sectoare cu personalitate juridică (au bugete proprii și capacitatea de exercițiu asupra propriului patrimoniu), că percep taxe și impozite și rezolvă toate problemele ce privesc interesul local în zona de responsabilitate.

Răspunsul lui A. Chiliman m-a dus cu gândul către aceste concepte liberale de la începutul secolului trecut. Am avut senzația continuității în convingeri. Sincer să fiu, chiar să fi avut ceva împotriva lui A. Chiliman, răspunsul lui ar fi înlăturat orice gând negativ.

Cu privire la candidatul PNL pentru Primăria Capitalei, A. Chiliman a precizat că sondajele interne au confirmat doar pe Crin Antonescu ca posibil candidat însă Președintele PNL a refuzat candidatura. Conștienți de faptul că pentru a închide accesul PD-L la Primăria Bucureștiului este nevoie să fie susținută personalitatea care acceptă suportul USL s-a convenit să fie susținut Sorin Oprescu. Cu referire la persoana sa ca posibil candidat la capitală, A. Chiliman ne-a reamintit că în urmă cu un an de zile, aproape, ne-a spus (bloggerilor liberali) că nu va candida la Primăria generală deoarece are un proiect de dus la îndeplinire pentru Sectorul 1, proiect din 2008, aflat în derulare. A mai precizat că, în situația în care partidul i-o va cere, va candida, având convingerea că nu va fi un primar prost ! Cu referire la faptul că sunt lideri liberali care se împotrivesc susținerii candidaturii lui Oprescu, A. Chiliman a arătat că este important acum să avem un program coerent de guvernare la București și să „îl cucerim” cu candidatul care are cele mai multe șanse. Părerea colegilor liberali opozanți este doar o pată de culoare în acest context. El, A. Chiliman a colaborat bine cu Sorin Oprescu și speră ca după finalizarea programului pentru București să colaborareze mai bine, mai ales că are o serie de obiective în sector la care are nevoie de sprijinul Primăriei Generale.

Cu referire la primăriile de sectoare, A. Chiliman a arătat faptul că PNL are șansa de a mai prinde cel puțin o primărie. La Sectorul 3 sau la Sectorul 6. Iar la S3 îl avem pe Florin Alexe, prezent la întrunire și gazdă primitoare. Noi, cei de la PNL S3 sperăm, din suflet, să avem succes cu președintele filialei noastre la alegerile locale și să luăm primăria, mai ales că Negoiță dorește să se retragă. Chiar dacă la PD-L nu poți ști ce va urma mâine, este posibil ca Negoiță să se țină tare și refuze o nouă candidatură. Probabil că „s-a îngrășat destul”. Aici, pe acest subiect, s-a ajuns la modificările legislative ale PD-L în încercarea disperată a băsescienilor de a valorifica la maxim învățămintele alegerilor anterioare. În primul tur primarii în funcție au obținut voturi majoritare. Desființând al doilea tur de scrutin, pedeleprele vor să profite de această inerție a alegătorilor, astfel că primarii pot fi aleși cu cu puțin peste 20% din voturi dacă, contracandidații acestora au rezultate sub acest procent. A. Chiliman a și precizat că un primar ales dintr-un tur cu un procent slab nu are aceeași putere ca un primar care a obținut mandatul de la o majoritate. Să fie clar că alegerile într-un singur tur nu sunt favorabile majorităților ci „norocului” funcției. A. Chiliman a și atras atenția că legea strâmbă a băsescienilor nu echilibrează situația în sensul ca cetățenilor să li se garanteze un instrument de control asupra primarului ales în mod complet nedemocratic. Pedeleprele au lucrat legea cu scopul de prezervare a puterii unei formațiuni politice în contra cetățenilor țării. Iar situația mă duce cu gândul la perioada comunistă unde legile țării prezervau PCR „dreptul” la putere în dauna tuturor cetățenilor țării.

Cu privire la o altă temă intens dezbătută, despre monarhie, A. Chiliman a declarat că sistemul monarhic este mai stabil decât actualul sistem de republică struțo-cămilă-băsesciană. De fapt, în țările unde există monarhii, partidele politice nu mai au grija șefului statului, ci doar a programelor lor de guvernare cu care caută să atragă electoratul. Șefii respectivelor formațiuni politice se concentrează pe actul de guvernare și nu pe tâmpenii, cum se întâmplă la noi. Oricum, despre subiect recomand lectura și audiția de pe blogul lui Lilick.

La final, Lilick ne-a făcut o surpriză. Miercurea viitoare, de la orele 18.30, ne întâlnim cu „adversarul” Adrian Năstase ! Blogger social-democrat. Îmi amintesc că el a fost printre primii politicieni care a privit cu simpatie și a încurajat acțiunea noastră, a bloggerilor liberali, de a declara o zi „No Băsescu day!”. Chiar a scris ceva pe blogul lui despre acțiune. Sunt curios cum va fi. A. Năstase va avea ocazia să îi vadă pe cei care au scris pe site-ul ziarelor Adevărul, Cotidianul (când era și în print), Ziua etc. impotriva lui și a guvernării sale. va răspunde unor întrebări, posibil incomode (poate), ne va privi în ochi și îl vom privi în ochi, curiozitatea fiind la ea acasă, mai ales când este vorba despre noi. Oricum, A. Năstase va încerca să nu se facă de râs. Este un orgolios curat, pur și dur. Va fi interesant.

Pe mine, A. Chiliman m-a convins. Omul mi-a plăcut. Este bun, ce mai ...

Preluare eșuată. Lăzăroiu ... out.

Sebastian Lăzăroi, acest „Houdini de Comănești” - cum l-a „botezat” Lilick -, a reușit să întindă coarda și așa subțire a raporturilor sale cu greii PD-L încât a obligat, dacă pot spune așa, pe incompetentul Emil Boc să îi ceară revocarea din funcția de ministru al muncii pentru considerente politice. Evidente. Comunicatul Guvernului este sec. Cererea-propunere, aici este de discutat, se întemeiază pe art. 85 alin. 2 din Constituție care prevede că în caz de „ ... remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, Președintele revocă și numește, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului”. Deci, avem o remaniere guvernamentală. Având în vedere faptul că iubita noastră Constituție are și alte prevederi privind încetarea funcției de membru al Guvernului, la art. 106, unde există posibilitatea ministrului incomod de a își da demisia, deduc că acțiunea lui Boc este una de forță, provocată de o nemulțumire profundă față de Lăzăroiu cel guraliv „pe dreapta”. Îi putea cere demisia iar Lăzăroiu, probabil, ar fi acceptat. Revocarea este însă o demitere. Pentru ce ? Ei, aici sunt dedesupturile acțiunii. Nu a fost demis pentru incompetență crasă, dovedită, lipsă de viziune și rea-credință față de cetățenii României, fiind promotorul acțiunilor de lezare a libertății de conștiință prin politizarea actului administrativ public. Lăzăroiu a acționat împotriva prevederilor art. 29 din Constituție care recunoaște și garantează „libertatea gândirii și a opiniilor ...”. Împărțirile făcute de Lăzăroiu a primăriilor după culoarea politică a aleșilor locali în vederea finanțării de la guvern pe programe administrative, în orice domeniu de interes local, este un atentat la libertatea gândirii și a opiniilor cetățenilor care au dat vot majoritar pentru alegerea reprezentanților lor. Lăzăroiu a fost demis pentru că a vorbit în dauna PD-L, a imaginii partidului incompetenților portocalii față de potențialii votanți „de dreapta”, singurii care ar mai putea salva PD-L de la dispariția parlamentară.

Cerere-propunerea. Înclin să cred că cererea a fost imperativă, mai ales din partea greilor PD-L, în special a celor care s-au dat cu Boc lovind în Blaga, forma de propunere este însă prevăzută în Constituție astfel că formal, cererea este o propunere. Cred, de asemenea, că Băsescu a înghițit cu greu „afrontul” celor care încă sunt la baza puterii lui. Nu a avut ce face. A semnat decretul de revocare. Nu mai avea cum să îi recomande lui Boc să obțină cererea de demisie a lui Lăzăroiu, actul formal prevăzut de Constituție al revocării devenind, într-un timp foarte scurt notoriu. Nu neg faptul că Băsescu se va folosi, în continuare, de Lăzăroiu. Indivizii vorbesc aceeași limbă, având scopuri comune. Pe undeva dau dreptate lui Bogdan Duca și Horațiu Buzatu. Merg chiar pe mâna lui Lilick care consideră că Lăzăroiu are „sarcina” de a acționa asupra unui anume electorat iar Dan Diaconescu „în direct” are sarcina de a atrage, pentru Băsescu, normal, electoratul „din boscheți”. În „Gândul”, ziaristul acreditat la PD-L face o declarație care are parfum de credibilitate. Lăzăroiu l-a deranjat pe cotrocenistul șef, derbedeul Traian Băsescu ! Posibil. Are și omul dreptatea lui, mai ales că stă mai toată ziua pe lângă pedelepre pentru a le vedea mișcările și a le urmări gândurile. Totuși, eu nu cred că este atât de simplu. Dacă ar fi 100% cum spune ziaristul, i s-ar fi cerut demisia și nu era demis !

Lăzăroiu a jucat o carte dură. Preluarea către „Alba ca Zăpada”, această „fata morgana” a dreptei (?!) românești, a pedeleprelor care nu au comportament neocomunist, Emil Boc fiind „liderul” neocomuniștilor băsescieni. Treabă grea și complicată, presupune lucrătură fină însă nu s-a putut. Lăzăroiu a ales modelul „gheoagei” băsesciene acolo unde trebuia umblat cu bisturiul. Declarațiile lui au deranjat greii partidului. Aceștia s-au simțit amenințați. Este evident că urmau să fie înlăturați din toate structurile de conducere unde erau așteptați Elena Udrea, Sever Voinescu, Cristian Preda, Monica Macovei, Teodor Baconski și alții. Ioan Oltean, Emil Boc, Cezar Preda, Vasile Blaga și alții ca ei urmând să îngroașe rândurile „șomerilor politici”. Lăzăroiu își formase la „Madame Blogary” un grup de susținere, evoluat de curând sub forma unui ONG, grup destul de critic la adresa greilor PD-L care nu doreau „evoluția” partidului cu Lăzăroiu în frunte. Nu cu mult timp în urmă cei de la „madama” prostituției politice românești îi vedeau lui Lăzăroiu poziția de premier al României urmând ca în 2014 să devină, neaparat, candidatul „dreptei românești” pentru funcția de președinte al României. Demiterea de acum strică jucăria la care Lăzăroiu a inceput să lucreze de ceva ani, de când s-a hotărât să se facă mare în politică.

Deocamdată, Lăzăroiu a ratat pista care îi asigura ascensiunea de mare șef la „dreapta românească”. Slugă prea-plecată a cotrocenistului șef va urma indicațiile prețioase ce îi vor fi transmise prin „persoane abilitate”, în caz contrar ... posibil un dosărel interesant despre făcutele și nefăcutele lui prin anii din urmă.

PNL a comunicat punctul său de vedere cu privire la această „încheiere de conturi” din Guvern, într-un comuncat.

„Este regretabil faptul că Sebastian Lăzăroiu nu a fost demis pentru lipsa de viziune și soluții în domeniul pe care-l gestiona, ci în urma unui conflict politic cu activul de partid. Cu alte cuvinte, dacă tăcea, Lăzăroiu rămânea liniștit ministru, cu toată incompetența și cu tot cinismul său”.

Iar de aici la a constata că indivizii din PD-L, UDMR și UNPR sunt la guvenare ca să fie și ei undeva nu pentru a face ceva nu este cale lungă.

De zi cu zi la PNL S3

Ieri, la Cafeneaua liberală Brătianu, la orele amiezii, am avut întâlnirea Grupului Seniorilor Liberali din Sectorul 3. Prima după vacanța asta prelungită și, normal, foarte animată. Dar eram puțini. Un mic număr de oameni cu părul alb puși pe treabă în slujba ideii de liberalism. Lucrețiu Tudoroiu, liderul de grup, era pornit pe fapte mari. Florin Alexe, președintele filialei PNL Sector 3 ne-a onorat cu vizita astfel că unor probleme li s-au găsit soluții pe loc. Particularitatea propunerilor colegilor mei și a soluțiilor găsite și acceptate de Florin și Lucrețiu constă în aceea că Florin trebuie pus la muncă grea. Nu eu, ci Alexe. Încep tot felul de campanii iar Florin Alexe, președintele filialei, va trebui să fie prezent acolo unde poporul liberal îl cere pentru a fi prezentat cetățenilor Sectorului 3. Va trebui să aibă la el, obligatoriu, „sacul” cu problemele Sectorului și soluțiile liberalilor pentru soluționarea lor în sprijinul cetățenilor. Florin a fost de acord cu majoritatea propunerilor noastre. Urmează să trecem la muncă. Să sprijinim, în funcție de abilitățile cu care am parcurs anii de viață, proiectele PNL, cu accent pe cele ale PNL S3.

O idee mai din primăvară a seniorilor liberali de la S3, o campanie pentru înființarea unui spital generalist în sector de care sectorul duce lipsă, o lipsă acută, mai ales după dezastruoasa reformă a sănătății promovată de derbedeul de la Cotroceni, va începe chiar de săptămâna viitoare. În partea pregătitoare, pentru că va trebui să preluăm corturile de campanie ale fetelor din OFL S3 care în aceste zile au campania lor cu privire la sănătatea populație. Campania merge foarte bine iar cetățenii care au fost la corturi să își ia tensiunea au ridicat fetelor liberale și alte probleme, unele dintre ele urmând a face obiectul altor campanii, cât de curând, cum ar fi poziția PNL față de modul în care înțelege PD-L să distrugă zona Roșia Montană prin promovarea celui mai nociv procedeu de exploatare a minereurilor aurifere. Dar să revin la spital. Va trebui să vedem unde ar putea fi o locație corespunzătoare pentru acesta, o locație care să permită accesul populației la serviciile medicale. Faptul că legislația actuală este restrictivă nu ar trebui să fie un impediment. Campania pentru spital este doar prima parte a acțiunii, celelalte acțiuni, principale, urmând a se desfășura, în mod evident, în anul 2012 și după aceea, perioadă în care, în mod sigur, handicapații din PD-L și UDMR nu vor mai fi la guvernare. Noi doar vrem să vedem care este părerea persoanelor trăitoare în sector cu privire la această inițiativă, în special a persoanelor în vârstă, pe principiul potrivit căruia este mai ieftin să previi decât să intervii în problemele de sănătate ale unui om. Mai ales că anii de guvernare portocalie și-au adus și își aduc barbar contribuția la slăbirea stării de sănătate a marii majorități a populației. Vom beneficia în campanie de starea de spirit a cetățenilor, sensibilizarea lor în urma campaniei ”PNL are grijă de sănătatea ta” desfășurată de Organizația Femeilor Liberale la nivel național, cu rezultate excelente peste tot.

Pe timpul acestei campanii vom căuta să mai atragem în Grupul Seniorilor Liberali niște combatanți, oamenii care simt ceva pentru liberalism și partidul nostru. Oameni care au idei și care doresc să participe la salvarea cetățenilor sectorului de coșmarul portocaliu. Suntem puțini sau, mai bine zis, membrii Grupului nu pot acoperi toate zonele sectorului pentru a da semnificație acțiunilor noastre în sprijinul celor mai afectați cetățeni, persoanele în vârstă. Pe de altă parte, este mai ușor pentru noi, persoane în vârstă, să transmitem leatului nostru, informațiile de care aceștia au nevoie. Este o problemă de psihologie, normal. Nu trimiți un tânăr, chiar inimos și de bună crediță, să poarte discuții cu persoane în vârstă despre problemele acelor persoane. Doar cunoașterea informației despre o problemă a persoanelor în vârstă nu te califică pentru soluționarea ei. De aceea trebuie să găsim acele persoane în etate dispuse să participe la campaniile noastre, ale seniorilor liberali din S3.

Urmează sondajele de opinie pentru desemnarea candidaților la primăria Sectorului 3 din partea USL. Florin Alexe este pe listă și a constituit varianta noastră până acum. Are suficientă experiență în administrația locală, a fost consilier la S3, și administrația centrală a Bucureștiului fiind consilier la Capitală. Promovarea este în plină desfășurare.

După primirea unor noi membri în partid, am văzut meciul de la Roma, Lazio-Vaslui. Apoi am fugit acasă să văd meciul Stelei. La un alt televizor din Cafenea se urmărea, cu zgomotoasă satisfacție, victoria lui Rapid în Israel. Zi plină și bună.

Următoarea întâlnire este marțea viitoare. Noi, Clubul Blogerilor Liberali și PNL Sector 3 avem ca invitat pe Andrei Chiliman, președintele PNL București și primar al Sectorului 1. Tot la Cafeneaua Liberală.

Stăm bine pe București. PNL Sector 3 are o cotă bună spre foarte bună. Dacă ajungem la 40% popularitate avem multe speranțe pentru viitor.

Actualizare:

Lilick îmi spune că ne întâlnim cu Chiliman joi !

Scutul, banii și românii

Agerpres îmi oferă o serie de date care pot fi combinate în vederea unei analize de caz. Știrea este importantă pentru consecințele relațiilor româno-americane și pentru faptul că derbedeul de la Cotroceni s-a înjosit și ne-a înjosit într-o acțiune de politică externă importantă, fără discuție. Dar, despre Băsescu și comportamentul lui scriu mai bine alții, cum ar fi Roxana, de exemplu. Fata asta are dreptate, multă, de aceea o dau de exemplu.

Nimic nu se face fără un scop. Mai ales în politica externă a statelor. Americanii au o strategie de apărare față adversarii lor pe plan mondial. Și au băieții ăștia o groază de adversari. Chiar și o parte dintre cei care se declară pe față prieteni au comportamentul unor adversari atunci când li se pare lor că este momentul potrivit să aibă un comportament mai dur față de „unchiul Sam”. Este evident că americanii au un mare interes ca sistemele lor de apărare, în special cele care cuprind înalta tehnologie, să aibă poziții geo-strategice favorabile.  Europa prezintă un mare interes datorită funcționării NATO. În apropierea Europei sunt zone geografice bogate în resurse minerale care fac cu ochiul corporațiilor americane în condițiile în care resursele de hidrocarburi tradiționale au început, de ani buni, să își cânte singure prohodul. SUA are o administrație conștientă de faptul că bugetul său este dependent de bunăstarea afaceriștilor americani. Iar aceștia au băgat bani buni în tot felul de investiții prin Asia și Africa, ca să mă refer doar la zonele relativ apropiate de coana Europa. Investițiile americanilor trebuiesc protejate de guvernul american, scop major al politicii americane externe recunoscut de toate administrațiile SUA de-a lungul istoriei. Iar americanii se folosesc de toate instrumentele de politică externă cunoscute și inventate de-a lungul timpului. Că sunt politice, că sunt administrative, că sunt militare, că sunt de informații nimic nu este lăsat deoparte. Au ajuns și în România, iar aici au hotărât să fidelizeze pe români, încă în epoca primitivă a lumii moderne, în special prin unii dintre conducătorii lor, prin „mici” atenții militare și garanții de securitate. Ba o bază logistică la Kogălniceanu, ba acum, baza de la Deveselu ce va găzdui o componentă a sistemului antirachetă american, o unitate de rachete anti-rachetă. Este un sistem defensiv. Este parte a unui sistem complex, ce cuprinde sisteme radar - turcii au anunțat că pe teritoriul lor va fi amplasat un radar care va face parte din sistem -, unități de suport logistic (probabil vor fi cele mai multe și cu specializări diferite), unități de comandă și, normal, sistemele de supraveghere prin satelit. Bașca unitățile de aviație destinate cercetării, interceptărilor sau atacului cu rachete aer-sol. În România se va amplasa, peste aproape 4 ani, după ce baza militară de la Deveselu va fi reactivată și modernizată (pe cheltuiala românilor). Pentru că așa ne-a spus păpușarul de la Cotroceni, la 3 mai acest an:

"Am aprobat ca locul de amplasare al sistemului antirachetă să fie în fosta bază aeriană de la Deveselu din judeţul Olt. Baza aeriană rămâne sub comandă românească, iar parte din suprafaţa bazei va fi utilizată de sistemul antirachetă american. Comandantul bazei este ofiţer român, nu este vorba de o bază americană, ci de o bază militară a forţelor aeriene române, care este parţial utilizată şi de sistemul antirachetă. Pentru deservirea sistemului antirachetă, la Deveselu vor fi dislocaţi, în medie, circa 200 de militari americani, iar cifra maximă care poate fi atinsă, ca număr de militari dislocaţi, este de 500".

Sistemul preferat de americani, pentru a nu spori cheltuielile lor militare, este de a gâdila orgoliile locale și a crea impresia partenerilor că sunt personalități importante ale lumii. Așa a fost și cu baza de la Kogălniceanu. Toate bune și frumoase numai că astfel de gesturi de grandomanie locală se pot permite când ești bogat, când economia îți duduie și ai disponibilități. Nu când ești sărac lipit pământului, cum suntem noi acum, în special din cauza politicilor economice și sociale practicate de Băsescu și gașca lui de idioți aflați la guvernare. De fapt, de teama că americanii vor alege altă țară pentru amplasarea unității sau subunității de rachete, Băsescu a suprasolicitat pe banii noștri. Americanii, băieți deștepți, cu practică îndelungată în ciubucăreala internațională, au primit „darul” și au acceptat circul din zilele trecute cu așa-numita vizită a lui Băsescu la Obama.

Ne facem „de cacao” pentru mai nimic. Pentru că unitatea sau subunitatea de rachete anti-rachetă americane ce va fi amplasată la Deveselu va fi trecută, dacă nu cumva este deja trecută în planurile militare americane la „pierderi posibile” în anumite situații de luptă, fie prin distrugerea ei de către „inamicul potențial” fie prin distrugerea ei de către prietenii americani pentru a nu permite „inamicului potențial” capturarea sau aflarea informațiilor cu caracter secret ce însoțesc, întotdeauna, sistemele și mijloacele de înaltă tehnologie. Ba, de ce să nu observăm, apărarea apropiată a unității sau subunității de rachete americane se va asigura de România. De aceea, probabil, luăm avioanele lor depășite moral în mai amplu proces al americanilor de înlocuire a avioanelor F-16 cu altele mai moderne. Baza de la Deveselul și alte unități românești din sistemul de apărare antiaeriană, dar și terestră, vor avea printre misiunile la pace și protecția acestei unități de rachete. Știu, vor spune unii că unitatea americană este parte a unui sistem american și că americanii vor participa la protecția ei. Corect, numai că americanii vor acționa la și de la distanțe de mii de kilometri. Rachetele americane anti-rachetă sunt cu bătaie lungă, sunt asistate prin satelit, iar comenzile de lansare se vor da de la centrele de comandă americane situate undeva aiurea. Da, este posibil ca în planurile de operațiuni să fie incluse pentru protecția acestei unități sprijinul bulgarilor și al turcilor funcție de capacitățile acestora pentru fiecare situație în parte. Nu exclud nici o înțelegere a americanilor cu Ucraina, în cadrul PfP, precum și cu alte state din zona Mării Negre. Unitatea de la Deveselu va fi inclusă de americani la contribuția lor în sistemul NATO de apărare a țărilor europene. Clar. Dar nu se va subordona comandamentului NATO !

Dăm bani buni, și în ron și în valută, pentru sistemul propriu de apărare în cadrul NATO însă vrem și oficializarea lui. Așa înțeleg eu recomandarea făcută de Băsescu ambasadorilor pe 1 septembrie:

"Toată diplomaţia din statele membre NATO trebuie să înceapă demersurile pentru ca acest summit să se finalizeze, din punctul nostru de vedere, cu adoptarea noului concept de apărare şi descurajare şi un al doilea obiectiv - realizarea de progrese în realizarea şi implementarea sistemului antirachetă NATO. Deci, noi vom putea spune că summit-ul de la Chicago a fost un summit reuşit din punctul de vedere al României, dacă aceste două obiective se ating".

Destul de clar. Dacă în cadrul NATO este reglementat clar sprijinul militar al celorlalte țări în situații de conflict armat în care una dintre țările membre se află, nu din cauza ei (!) însă, în cadrul parteneriatului cu SUA această reglementare lasă loc „posibilităților” de la acel moment ale partenerului american. De aceea Băsescu și sfătuitorii lui au insistat pe formularea unui nou concept de apărare și descurajare al NATO și realizarea progreselor pentru un sistem propriu anti-rachetă. Dar, una vrea Băsescu și alta vor susține francezii, germanii, italienii etc.

Până se vor rezolva unele și altele va trebui să vedem ce facem cu banii noștri. Cheltuielile de apărare fără celelalte măsuri de asistență națională, în special dezvoltarea economică, sănătatea populației, instrucția ei corespunzătoare, cercetarea științifică - cu unele accente pe cercetarea militară -, producția proprie de armament și echipamente militare performante, nu au o finalitate corectă. Iar la noi, ca la nimeni, băgăm bani-ciubuc pentru gloria personală a unor creaturi cu chip de om și distrugem baza națională care ar justifica cheltuielile pentru apărare. Păi cum dracu să se simtă militarii conștienți de importanța lor cu salariile făcute vraiște, aduși la subzistență ? Dăm bani pe niște mașini și mijloace de luptă relativ moderne și obligăm militarul mort de foame să le folosească. Ca la balamuc.

Mă întreb, în altă ordine de idei. Câte rachete vor fi capabile lansatoarele ce vor fi aduse în România să trimită împotriva unor ținte ? Câte rachete vor constitui rezerva ? Care sunt țintele de pe teritoriul național care vor fi protejate de acest sistem anti-rachetă ? Nu cumva sistemul are și alte obligații de protecție, de prin Bulgaria, Turcia, Ungaria, Cehia, Polonia etc. ? Dacă este folosit pentru un prim val al atacului inamic care este timpul de reîncărcare (doar nu vor fi de unică folosință ?!), cum se prevede realimentarea unității cu material de luptă și ... dar sunt prea multe întrebări ce se pot pune așa că mă abțin. Până una alta, s-a convenit amplasarea, documentele sunt parafate și semnate de responsabilii celor două țări, de la noi a negociat Bogdan Aurescu - asta este o notă foarte bună pe care o dau MAE român -, urmează ratificarea lor potrivit procedurilor legislative în cele două țări.

Totuși, nu pot încheia fără să spun că Băsescu s-a făcut și ne-a făcut de rahat. Slugoi mai ordinar nu există.

Bihorenii

La Cafeneaua liberală am avut întâlnire cu liberalii bihoreni. Ieri, în zi de 13. Senatorul Cornel Popa și deputata Lucia Varga. Ei reprezintă Bihorul, organizația PNL din Bihor, populația liberală din Bihor. Și nu doar pe liberali.

Cornel Popa a povestit, încet și cu multă atenție la detalii, despre începuturile vieții lui politice. Despre anul 2000 și despre liberalii din Bihorul de atunci. Erau puțini. Tare puțini. Adunau în jur de 2,5% din voturile bihorenilor. A vorbit despre organizarea partidului pe plan local și județean, despre „milităria” aplicată în viața de organizație, despre politicile aplicate, despre creșterile în sondaje, despre certitudini și incertitudini. A vorbit despre alianțele locale și despre luptele politice locale. A vorbit despre comunitățile locale, de români, unguri ... comunități care admit liberalii, comunități care așteaptă de la liberali să facă ce s-au angajat. Oamenii te judecă după cum te comporți. Iar el, Cornel Popa, ea, Lucia Varga, ceilalți liberali bihoreni au ambiția de a ieși în evidență ca oameni de cuvânt, de a face performanță pentru binele comunității bihorene. Rezultatele s-au văzut la alegerile parlamentare și locale din 2008 când PNL Bihor a devenit cea mai puternică organizație liberală din țară.

Lucia Varga ne-a vorbit și despre ultima inițiativă personală, la care s-a raliat și Cornel Popa, inițiativă care s-a concretizat prin aducerea la București, la Palatul Parlamentului, a copiilor merituoși din două localități bihorene: Vadul Crișului și Sârbi.

Performanța. A fost un cuvânt repetat cu insistență de Cornel Popa. Organizația liberală din Bihor aplică, cu consecvență, regulile performanței individuale. Cei care vor să ocupe funcții politice și administrative în PNL și din partea PNL trebuie să facă dovada performanței individuale în fața concetățenilor care le dau voturile. Nu primesc nimic de gata. Devin, mai întâi, lideri informali locali iar după alegeri interne devin lideri formali ai PNL. Menținerea în vârf impune la rândul ei performanță în ceea ce fac. Chiar de sunt orgolii, acestea sunt temperate. Competiția internă între liberalii care doresc să facă mai mult, să devină cineva în viața politică este benefică și pentru organizație. Organizațiile liberale bihorene sunt puternice pentru că sunt formate și conduse de oameni puternici, pentru că sunt respectate, conștient, valorile liberalismului, pentru că deciziile politice se iau doar după ce apare de jos în sus necesitatea lor. Cornel Popa a insistat mult asupra unui proces social în cadrul organizației locale a PNL, un proces prin care se urmărește identificarea și promovarea liderilor liberali. Deja, spune el, urmează să promoveze a treia generație de lideri locali. Foarte frumos. În alte părți lucrurile se petrec altfel. Câte un lider local face orice pentru a nu avea concurență internă. Organizațiile respective sunt moarte deja, din toate punctele de vedere. Pentru că acolo unde se practică cultul personalității puterea este doar de fațadă, este aparentă.

Oameni organizați și mândri, bihorenii apreciază oamenii care fac, oamenii care au făcut dovada capacităților lor. De aceea probabil bihorenii au cuvinte de laudă la adresa lui Călin Popescu Tăriceanu și își doresc ca președintele Crin Antonescu să apară mai mult alături de Tăriceanu. Poate că ar cam trebui să se umble la PR-ul PNL în această privință. Sunt personalități liberale care sunt apreciate în țară iar lipsa lor în discursul public liberal devine dăunător pentru partid, pentru liberalism în general, mai ales acum când se propagă, cu insistență, tot felul de ideologii surogat copiate de pe alte tărâmuri, ideologii care neagă liberalismul și cultura liberală.

S-a vorbit, cum era și normal, despre autostradă. Cornel Popa este convins că Emil Boc a boicotat autostrada. Posibil. Întrebarea este dacă Boc este singurul ? Oare, nu cumva, boicotul a fost decis la Cotroceni ? Eu cred că da. Am aflat cu ocazia acestei întâlniri că ideea autostrăzii a încolțit la Oradea, în mintea liberalilor care au avut sprijinul colegilor de peste graniță, din Ungaria. Mi-am amintit și de discuțiile purtate de mine și colegii mei cu omologii maghiari în 2001, pe timpul unor negocieri între comisiile tehnice româno-ungare cu privire la trecerea persoanelor, bunurilor acestora și a mărfurilor peste frontieră. Aveam în vedere, pe atunci, doar dezvoltarea de la Nădlac, ungurii garantând că aduc până acolo autostrada, noi urmând să o facem de la Constanta până la Nădlac și cu ajutorul fondurilor europene de dezvoltare. De la omologii maghiari am aflat că autostrada Transilvania este privită cu ochi buni la ei, aveau deja idee cum să dezvolte sistemul de comunicații în zonă în cazul în care autostrada ar fi devenit o realitate. Discuția de ieri cu senatorul Cornel Popa m-a dus în trecut, în perioada în care purtam discuții cu omologii unguri despre necesitatea dezvoltării comunicațiilor care trec frontiera. Era, pe atunci, o cerere a autorităților locale din Arad de a ridica capacitatea comunicațiilor ungare la Turnu de la 3,5 tone pe osie la 7 tone pe osie iar ungurii se opuneau. Noi eram aglomerați de tiruri de mare capacitate iar în Ungaria circulația lor era limitată, trecerea tirurilor fiind permisă doar pe la Nădlac și Episcopia, însă de la Episcopia capacitatea drumului din Ungaria de a satisface nevoile de trafic era limitată. Autostrada Transilvania ar fi continuat în Ungaria și ar fi ușurat enorm circulația transportului de marfă prin cele două țări. După ce că au boicotat autostrada, pedeleii au folosit ideea autostrăzii în campania electorală proprie, pe toate panourile cu autostrada fiind prezenți și candidații PD-L. Jigodism pedelist.

Cum-necum s-a ajuns și la o constatare negativă cu privire la USL. Senatorul liberal a observat, retoric, că deși s-au prezentat diferite programe USL nu se mai vorbește despre ele. Corect. Se vorbește însă despre toate tâmpeniile, se dau răspunsuri la provocările udriste, lăzăriste, țurcaniste însă nu se spune oamenilor ce și cum despre politicile economice pe care USL intenționează să le aplice, nu se vorbește, comparativ, despre politicile agricole, administrative sau sociale, despre pensii și salariile bugetarilor etc. Se bate apa'n piuă zi lumină.

Cu privire la opținea monarhică, senatorul Popa a observat că „România nu este pregătită pentru o construcție monarhică în acest moment”. Chiar dacă există un curent favorabil. Personal, a fost unul dintre primii care au semnat inițiativa lui Tăriceanu ca MS Mihai I să fie invitat în Parlament cu ocazia zilei sale de naștere, ca o recunoaștere a personalității sale și ca o formă de respect. Până la urmă, dacă inițiativa liberalilor va prinde viață facem un pas către normalitate. MS Mihai de România este singura mare personalitate istorică mondială în viață ce a avut un rol deosebit de important în perioada celui de al II-lea război mondial.

Mie mi-a plăcut întâlnirea. Am văzut un lider al PNL deosebit. Un om care știe să conducă. Un om care nu cere însă nu refuză să primească respectul celor din jur pentru munca sa, pentru rezultatele pe care le obține. Un om care vede în viitor și care promovează pe cei care au capacitatea de a trăi și conduce în acel viitor. Nu degeaba PNL Bihor a devenit cea mai puternică organizație liberală.

Toate ca toate însă avea și o pălincuță teribilă. Mmmmmmmm ...