Discursul politic rațional. Și-l va asuma PDL ?

Fii ceea ce ești. Nu încerca să fii ceea ce spune lumea din jurul tău. Pentru că vrei greși.

Am deschis „Adevărul” și am citit diferitele materiale. Între ele, pe cel al Adrianei Săftoiu: „Ridicări de sprânceană”. Am constatat că Adriana Săftoiu se menține pe o anumită linie de conduită în discursul public, linie care va fi, probabil, adoptată de PDL din moment ce partidul condus de Vasile Blaga vrea să se schimbe. În material, Adriana Săftoiu chiar aduce vorba despre un anumit comportament pe care PDL va trebui să îl accepte: „PDL e intr-o perioadă complicată. Trebuie să facă opoziţie Puterii si trebuie să se reconstruiască. Să se recompună acceptându-şi greşelile, pentru care politic a plătit cu vârf şi îndesat, să îşi găsească ritmul şi mai ales unitatea de a fi un partid preocupat de binele cetăţeanului şi mai puţin preocupat de tot felul de răfuieli sterile interne. În fond, ceea ce faci e mai important decât ceea ce spun altii că li se pare că ai face”.

Pentru PDL este o mare încercare să își accepte greșelile. Până acum, din dorința nebună a păstrării unității partidului, singura greșeală acceptată a fost aceea a comunicării greșite cu electoratul. Toți liderii PDL, mai vechi sau mai noi au băgat la înaintare în media această „greșeală”. Toți au considerat că măsurile așa-zis de austeritate ar fi fost înțelese de populație dacă ar fi fost o mai bună comunicare. Nici unul dintre ei nu a observat în public (sunt sigur că au știut totuși esența problemei) că măsurile lor nu au fost de austeritate ci naționalizări a proprietăților individuale, în cote procentuale, în favoarea unei guvernări care, cu banii folosiți, și-a făcut campanie politică în diferite localități pentru a avea un câștig politic la alegerile parlamentare viitoare. Nimic pentru o viață mai bună a cetățenilor. Mai mult pentru propriul buzunar și pentru satisfacerea lăcomiei sponsorilor politici. Sponsori mulți, activi în sistemele de stat cum sunt sănătatea, învățământul, energia, gazele etc.

Înclin să cred că Adriana Săftoiu este o voce însă izolată în PDL. Pentru că acum în PDL sunt mulți dintre cei care au de apărat propriile decizii luate în anii de guvernare Boc. Cum este Elena Udrea și asociații, Paul-Vass, grupul Macovei etc.

Apoi, PDL ca partid constată că are mari probleme funcționale. Băsescu face teatru în fața presei, își crează propria formațiune politică iar PDL este cel mai la îndemână partid din care își poate trage membrii. Fundația Mișcarea Populară are deja un mare număr de membri din membrii PDL, își face filiale în țară cu sprijinul entuziast al membrilor PDL, potenți oameni de afaceri susținători, până mai ieri ai PDL, s-au reorientat către Mișcarea Populară. Mai mult, grupul intelectualilor din PDL se îndreaptă, cu declarații sforăitoare, către Mișcarea Populară urmați, normal, de baronii PDL care îi susțin. În curând, după cum spun unii pedeliști mai guralivi, o mare parte dintre susținătorii Elenei Udrea și sigur ai Monicăi Macovei se vor despărți de PDL pentru a forma un alt partid politic cu care să concureze PDL la alegerile pentru parlamentarele europene.

Materialul din „Adevărul” al Adrianei Săftoiu este valabil, probabil, doar pentru partea din PDL care îl va urma pe Vasile Blaga, cu unele excepții. Înclin să cred că unii susținători actuali ai lui Blaga nu sunt de acord cu modul în care Săftoiu construiește mesajul către public al partidului.

Sunt foarte curios cum vor evolua lucrurile în PDL. Cei care își declară public susținerea față de Băsescu și opoziția față de Blaga continuă să gargarisească despre stânga și dreapta, arătând cu degetul pe unii că sunt de stânga - de parcă a fi de stânga ar fi o crimă -, pe alții că nu pot fi de dreapta pentru că sunt aliați cu unii de stânga - de parcă ei, băsescienii nu ar fi făcut alianțe conjuncturale ciudate, chiar Băsescu recunoscând că a făcut compromisuri pentru a pune mâna pe putere etc. În timp ce Blaga vrea să reconstruiască PDL susținătorii lui Băsescu se comportă ca niște țațe de mahala care bârfesc vecinii și trecătorii. Culmea, în spatele respectivelor țațe stau ca suport căruțele cu diplome universitare și titluri care mai de care mai onorante, pentru oamenii normali. Dar nu pentru haimanale. Este ca și cum ai strica orzul pe gâște. Au cap, dar nu au morală. Hoțului, tâlharului, prins asupra sau după săvârșirea faptei nu i te adresezi cu domnule decan al facultății „X” sau domnule prof. univ. doctor docent ci cu „hoțule” sau „tâlharule”, „titluri” care denunță comportamentul social.

Până la urmă rămâne întrebarea: va putea trăi PDL cu un discurs politic rațional, și-l va asuma ? În plus se pune întrebarea dacă PDL va mai trăi după ce suferă, azi, de gangrenă, ischemie și urmează să sufere de o schismă. „Martorii lui Băsescu” urmează să plece.

PDL este cuprins de gangrenă. Schisma este aproape.

Credincioșii băsescieni pun de o schismă în PDL. Până atunci, până la momentul formării unui Partid Popular sub umbra lui Băsescu, distrug tot ce pot în PDL. Cum-necum, băsescienii au câteva filiale sub autoritatea lor. Sunt ale PDL doar cu numele. La un semnal viguros din parte Elenei Udrea, respectivele organizații își vor anunța, cu surle și trâmbițe ieșirea din PDL și aderarea completă la noua formațiune politică.

Asta ar fi concluzia după ce am citit în „Gândul” articolul „MAREA SCHISMĂ ÎN PDL. Cum îşi plănuiesc oamenii lui Udrea MUTAREA POPULARĂ din partidul lui Blaga”, a lui Clarice Dinu.

Tehnica este luată de la Stolojan-Stoica, când s-a produs schisma PNL. Numai că aici doritorii vor să răstoarne istoria. De la schismă, PNL a crescut mereu ajungând azi la a deveni al doilea mare partid al țării. PDL, partidul profitor, a ajuns să se bată cu partidul Tv PP-DD.

Eu am crezut, sincer, că Blaga va reuși, cu frământări multe și pierderile inerente să păstreze PDL. Îl va păstra însă la jumătate din ce este acum. Va fi neplăcut pentru Blaga să știe că după schismă îi va avea în partid pe Emil Boc și Gheorghe Ștefan care sunt susținători pe față ai lui Băsescu dar care nu vor pleca în același timp cu Elena Udrea și ceilalți susținători pentru a nu pierde primăriile. Posibil să mai fie și alții în situația lor. Așa că la europarlamentare, primarii PDL în cauză vor promova pe față candidații Partidului Popular al lui Udrea (Băsescu) iar Blaga nu va avea ce face. Ar avea el acum, dar nu are sânge în instalație. Poate se va înfuria și îi va da afară din PDL pe Boc și Ștefan la momentul schismei. Poate. Dar nu este sigur.

Băsescu joacă tare. Schisma și înființarea unui alt partid sub conducerea lui Udrea, cu parlamentari și grupuri parlamentare (?!), îi aduce lui Băsescu structurile organizatorice de partid de care are nevoie pentru a fi cineva pe scena politică. Mai ales că județele în care sunt susținătorii lui Udrea sunt cele mai puternice pentru PDL.

Schisma asta duce PDL sub pragul de 5%. Sigur. Chiar va deveni un candidat serios la dispariție. Blaga și o parte dintre susținătorii lui sunt siguri că Băsescu nu îi vrea. Așa că ei nu au altă cale decât să încerce să fortifice PDL. Cât mai repede cu putință. Iar asta înseamnă o propagandă ostilă lui Băsescu la nivelul fiecărei organizații, prezentarea în fața cetățenilor cu rugămintea de a fi iertați pentru mizeriile guvernărilor Boc și recunoașterea tuturor greșelilor. Înseamnă să renunțe la discursul împăciuitorist de până acum. Este evident că Blaga asistă, neputincios, la propria înmormântare politică.

Dacă lui Blaga nu îi reușește păstrarea partidului, apare întrebarea: unde se vor duce pedeleprele care nu vor să ajungă iar sub conducerea lui Băsescu ?

Crin Antonescu: USL ... dau nota 9

„Dau nota 9, iau un punct pentru că 10 e perfecțiunea și pentru că într-o asemenea coaliție, cu cei doi ani și toate încercările poate fi lipsit de credibilitate să pretinzi că totul a fost perfect în această privință” a spus Crin Antonescu la B1Tv.

După toate frământările din aceste luni din cadrul USL generate de guvernare și de interesele unora și altora, după toate frământările din cadrul USL generate de coabitarea lui Ponta cu Băsescu, după toate achizițiile partidelor din USL din curtea PDL (reevaluări cantitative și calitative care au generat reconfirmări în funcție a unor rapandule portocalii), Crin Antonescu dă nota 9. La B1 Tv acolo unde o apreciere a USL în fața lui Tapalagă și agitații susținători ai postului portocalizat până în fibra optică care asigură transportul informației digitale se traduce ca un cuțit înfipt în piept urmat de o răsucire sadică pentru lărgirea rănii.

Nota 9 este o sinteză, în fapt, a comportamentului alianței. Este o notă mare. Foarte mare. Părerea mea. Nota nouă este rampa spre perfecțiune, către nota 10, ceea ce nu este nici măcar în interiorul unui partid.

Totuși, acest 9 are probabil o explicație, din punctul de vedere al lui Crin Antonescu. Iar eu mă duc către actul de guvernare propriu-zis, în principal și apoi către relația cu Traian Băsescu, în particular. Guvernarea este în limitele permise. O recunoaște franc Crin Antonescu: „Sunt multumit de primele luni de guvernare USL. Depinde la ce ne raportam. Promisiunile din campanie nu se pot evalua acum. Nu s-au rezolvat multe lucruri, insa sunt multumit de guvernare pentru ca stiu ca incepand cu primul-ministru si restul guvernantilor au in vedere rezolvarea problemelor”. Hotnews.

Pe relația cu Traian Băsescu însă, Crin Antonescu se menține ferm pe poziție. Actul coabitării este o aiureală în favoarea suspendatului iar Ponta a comis o eroare. Eroare însă care nu are influență în actul de guvernare. Iar în favoarea actului de guvernare a vorbit favorabil până și suspendatul, cu o zi înainte la Digi24:


„Chiar daca deranjez pe cineva, pot sa spun ca Romania este stabilizata macro si ca veniturile pe primele trei luni s-au facut la nivelul prognozat. Nu inteleg de ce e agitatie pe piata.

Mai mult, semnele sunt bune. Sunt comenzi pentru industrie, cu 10% mai mult decat in primul trimestru din 2011, exportul e mai mare cu plus 6% in ianuarie, avem o crestere foarte puternica in primele doua luni la exporturile in afara spatiului comunitar, ceea ce arata ca firmele si-au reorientat apetitul de a vinde la export si spre pietele traditionale

Iata ca incep sa apara rezultatele, oamenii de afaceri se indreapta si spre alte zone, ceea ce reduce riscurile legate de productia industriala pe acest an, cand stim ca zona euro ramane pe recesiune

Cresterea nu e spectaculoasa, e la limita, anul trecut 0,7%, cam mare corectia de la 0,2%, nu as vrea sa pun pe seama vreunei presiuni politice, dar nu suntem in recesiune

Marea problema e neutilizarea fondurilor europene

Eu sunt optimist pentru Romania, avem stabilitate politica, pactul - acordul de colaborare institutionala cu guvernul functioneaza, nu avem niciun motiv sa fim ingrijorati

(despre angajamentele din acordul cu FMI) Privatizarile vor fi o problema si arieratele, Guvernul cred ca a luat masurile necesare sa reduca arieratele la autoritatile locale, dar mult mai in detaliu va poate explica premierul. Avem o majoritate larga, se ocupa in detaliu de problematica economica. 

Pe informatia de maxima acurate pe care o am e ca tara e in regula, nu avem motive de ingrijorare, pentru ca desi avem o majoritate uriasa nu a scapat haturile in populisme, sa arunce cu banii de la buget; dar avem o situatie inacceptabila la fondurile europene”. Hotnews.

Formularea lui Băsescu „... chiar dacă deranjez pe cineva ...” are rostul ei. Duce în derizoriu campania anti-USL a PDL, Forța Civică, PNȚ-CD, Noua Republică și presa afiliată. La care se adaugă, surpriză, Mișcarea Populară. Trădare ?! Da, de trei ori trădare ! Dar, vorba aia, să știm și noi. Culmea, au aflat și alții că Băsescu trădează !

În diferența de la 9 la 10, în acel 1, stau toate frământările noastre vizavi de USL. De colaborarea, înțelegerea, cooperarea dintre formațiunile politice care compun USL. Stau toate vorbele de obidă, de ocară spuse de o parte către cealaltă, toate nemulțumirile personale și toate sentimentele de trădare resimțite de noi. Mai ales cele generate de discursul lui Ponta potrivit căruia „Jos Băsescu !” este doar un slogan de campanie și nu poate fi un obiectiv politic, la care se alătură voios Tăriceanu. Tăriceanu care s-a trezit vorbind, anunțând necesitatea unui nou program al guvernării care să privească aspectele economice. Având în vedere ce face Varujan Vosganian la Ministerul Economiei și Chițoiu la Finanțe înclin să cred că Tăriceanu este complet paralel cu realitatea. Pentru că miniștrii care lucrează pe partea economică tocmai asta fac. Fac programe economice reale, căutând să rezolve probleme de fond ale economiei românești nu aiureli „investiționale” așa cum le cere Tăriceanu.

În fine, dau credit lui Antonescu. USL este, astăzi, de nota 9. Nu poate ajunge la 10 însă nici nu poate rămâne la această notă. Sper să nu ajungă mai jos de nota 7. Care este o notă bună, o notă care menține USL pe linia de plutire, o notă care permite o despărțire civilizată atunci când va veni momentul.

Procurarizarea Justiției va cunoaște noi culmi.

Robert Cazanciuc. Un procuror cu vechime de 18 ani (fost coleg al lui Ponta ?!), care a făcut-o pe procurorul puțin timp. Este mai mult decât evident că între activitatea de investigare criminalistică și cea de purtător de vorbe a fost preferat în aceea de purtător de vorbe.

Băsescu l-a caracterizat anul trecut ca fiind un om maleabil. Normal. Persoana care își formează cariera în jurul capacității de a purta vorbele trebuie să fie maleabil. Azi are un șef, mâine are altul. Fiecare șef are un anume comportament, o anume gândire, anumite gânduri ascunse și dorințe de împlinit. Purtătorul de vorbe trebuie să aibă capacitatea de a îi asculta șefului doleanțele, de a-i fi confident, de a-i umple urechea cu toate bărfele și nemerniciile care îl încojoară, de a-i recomanda poziția pe care se cuvine, în interes propriu, să o adopte etc. Este și asta o meserie.

L-au folosit, intens, cei din PDL de cum au ajuns la guvernare. USL l-a eliberat din funcție la preluarea guvernării iar Ponta a intervenit și, prin ordin, l-a pus din nou la „căldurică”. La MAE, la prietenul Corlățean.

Nu pot nega cunoștințele omului pentru că nu îl cunosc. Sincer. Mă uit la CV-ul pus la dispoziția presei și trag niște concluzii, cât mai „cenușii” cu putință. Omul este bun la comunicare. La Justiție este necesar un ministru care să facă politici referitoare la sistemul Justiției, la întărirea celei de a treia puteri în stat. Asta fără doar și poate pentru că Ministerul Justiției este singura instituție care poate avea inițiativă legislativă în domeniul Justiției. Iar în acest domeniu nu văd calificarea omului. Înclin să cred că alegerea acestui Cazanciuc are scopul de a permite lui Ponta să facă reformele în Justiție după cum doresc mușchii lui. Iar mușchii lui Ponta sunt asemănători cu mușchii lui Macovei: procurorii trebuie să fie egali judecătorilor. Doar dacă mă raportez la acest aspect pot concluziona că o Justiție independentă nu va putea fi realizată în viitorul imediat și chiar mediu.

Nu pot să nu fac referire la mandatul Monei Pivniceru. Mandat care a declanșat o eliberare a judecătorilor de reținerea profesională și se începuse o reformare, pe fond, a Justiției pentru obținerea acelei independențe constituționale atât de clamate de magistrați și societatea civilă. Acum, cu această numire, indiferent cât ar fi de lăudată, constat că s-a revenit la modelul Băsescu-Macovei. Acum vom avea tandemul Ponta-Cazanciuc.

Procurrarizarea Justiției va continua. Independența acesteia rămâne o speranță.

În PDL se spală o mână pe alta. PSD se apropie de PDL.

Vasile Blaga face curte „adversarului” Monica Macovei și vorbărețului Cristian Preda. Afirmă public că cei doi și-au făcut treaba, foarte bine, în Parlamentul European. Agerpres.

Pe Elena Udrea, o vede iar în postura de ministru al dezvoltării în situația în care PDL va ajunge la guvernare (își dorește ca în 2016, la alegerile parlamentare, PDL să obține 30%). Consideră că Elena Udrea a fost un ministru foarte bun.

Se pare că PDL a hotărât să se unească după ce Traian Băsescu i-a spus „Pa”. Din sufragerie. Și după CNC-ul PDL unde oamenii lui Blaga au obținut pozițiile de forță. Cred eu și după ce Adriana Săftoiu a fost cooptată la vârful partidului. Mai ales după ce Băsescu a moșit și „născut” Mișcarea Populară cu potențial de transformare în partid politic. Nu de alta, dar PDL este în pericol de a deveni o anexă a Mișcării Populare băsesciene, ba chiar va fi obligat să se lase absorbit în Mișcarea Populară dacă nu va fi o formațiune puternică.

Mișcarea Populară este, după părerea mea, motivul pentru care Vasile Blaga încearcă să facă pace în partid, acceptând pozițiile curentelor opuse lui, curente conduse de Elena Udrea și Monica Macovei. Un PDL puternic, peste 20% la viitoarele alegeri (nu europarlamentarele sunt alegerile pentru evaluarea conducerii PDL de către Vasile Blaga !), se va putea impune în fața oricărei formațiuni politice născute sub „steaua” lui Traian Băsescu: Mișcarea Populară, Partidul Forța Civică, Noua Republică etc. Este o cursă contra-cronometru între Vasile Blaga și Traian Băsescu. Dacă Vasile Blaga are succes, moartea politică a lui Traian Băsescu poate fi declarată public. În mod evident că toate formațiunile politice moșite de Traian Băsescu se vor preda, vor capitula în fața PDL. Calculele pot arăta bine. Există speranță pentru pedelepre.

Iar toate acestea se vor întâmpla dacă PNL va alege să doarmă politic în această perioadă. Dacă va accepta ultimele declarații ale lui Ponta că „Jos Băsescu !” este doar un slogan de campanie și nu un obiectiv politic. PNL trebuie să continue, la nevoie singur, să aibă ca obiectiv politic eliminarea din viața socială a tuturor elementelor care aduc aminte de Traian Băsescu și regimul lui politic. Iar ce se întâmplă în PDL acum, această uniune a curentelor de putere cu reevaluarea și aprecierea rezultatelor guvernărilor Boc, reevaluarea și promovarea comportamentului Monicăi Macovei și a lingăilor ei la Parlamentul European, trebuie să intre în discursul politic curent. Nu poți lupta împotriva lui Băsescu fără a lupta împotriva celor care i-au pus în operă ideile demente. Prin ce face astăzi Vasile Blaga, impune PNL să ducă lupta contra PDL cu toate forțele. În PDL este doar o luptă pentru putere între Vasile Blaga și Traian Băsescu. PDL rămâne același. Un partid nefrecventabil.

Pe de altă parte, Adriana Săftoiu lasă și o ușiță deschisă pentru o viitoare colaborare a PDL cu PNL, în special după scenariul în care PNL pleacă din USL înainte de anul 2014 iar Crin Antonescu candidează la președinție sub sigla PNL (?!):

"În condiţiile în care eu nu-mi doresc un partid mamut, cu peste 50%, că nu îi mai poţi controla, am văzut ce face puterea din om, va trebui să facă alianţă. Atunci, personal, prefer ca PDL să facă o alianţă cu un partid de dreapta, cu PNL". Realitatea Tv.

PNL este invitat să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard. De mulți oameni. Politicieni, analiști politici, vorbitori despre politică din societatea civilă, jurnaliști se întrec în a vorbi despre ce ar trebui să facă PNL cu o evidentă aplecare către ruperea USL și alierea cu PDL. Chiar și „prietenii” se chinuie să ceară PNL să se rupă de PSD acum, urgent, ieri dacă se poate. Ar fi o greșeală.

PDL a redevenit periculos prin „reevaluarea” Monicăi Macovei și a prietenilor ei. Sper ca cei care vorbesc aiurea spunând că vor binele PNL să își reevalueze comentariile. Zilnic avem surprize neplăcute de la PSD, prin ceea ce fac miniștrii lui Ponta. În timp ce ne pomenesc de Frunzăverde și Stănișoară, pesediștii nu doar că îi preiau pe „haiducii” PDL foști la conducerea unor instituții publice dar îi și repun în funcțiile publice respective sau în altele cu același profil. Mai mult, prin aceste manevre dușmănoase față de PNL, toate acuzele aduse guvernării PDL își pierd din substanță iar posibilele procese penale pentru aflarea adevărului și sancționarea abuzurilor din guvernarea PDL își pierde din substanță. Cu un minister public politizat deja în favoarea PSD sunt slabe speranțe că oamenii lui Băsescu reevaluați de Ponta și PSD vor ajunge să răspundă pentru abuzurile comise.

Este sinistră apropierea dintre PDL și PSD. Sunt multe acțiuni ale PSD care confirmă această apropiere.

Ponta se joacă cu unitatea USL. Vrea să renunțe la obiectivul de bază „Jos Băsescu !”.

Anul acesta devine, încet-încet, un an de foc. Victor Ponta, de capul lui sau în urma unor decizii „ascunse” ale PSD, încearcă „cusătura” USL. Rezistă sau nu ?!

Amănuntele sunt cunoscute de toată lumea. Interpretările sunt proprii fiecărui cititor de informație politică. Concluziile diferă funcție de interese. Sunt sigur că unele concluzii vor fi „reevaluate” funcție de interese. Așa că ... mă limtez la concluziile mele.

Plec de la un principu la care am apelat și în viața activă: ascunderea gunoiului sub preș nu rezolvă problema. Mai mult, procedeul se încadrează la categoria „cauze care favorizează producerea faptelor reprobabile”. Gunoiul, consecință a consumului sau a actelor umane (indiferent care ar fi acelea), trebuie acceptat ca atare și eliminat prin procedurile stabilite pentru a nu cauza un deranjament celorlalți. Fie vecini buni sau mai puțin buni.

Suntem în mediul politic. Suntem într-o alianță care s-a construit pe limite inferioare și superioare de compromis politic. Social-democrația nu se poate manifesta de la „A” la „Z”, în forma ei pură pentru că intră în contradicție cu liberalismul. Liberalismul, la rândul lui, nu se poate manifesta deplin. Alianța s-a construit eliminând, în cunoștință de cauză, vârfurile, inferioare și superioare, ale social-democrației și liberalismului. În ultimul timp însă, Victor Ponta aduce din ce în ce mai des în discuție cele convenite. Vrea să obțină de la liberali o cedare la angajamentele asumate atât în contractul politic al USL cât mai ales în angajamentele asumate față de populația care a adus USL la guvernare.

Nu cred că ultimele ieșiri ale lui Ponta sunt o reacție la criticile PNL cu privire la desemnarea procurorilor șefi de la parchete. Nu cred pentru că declarațiile lui Ponta sunt însoțite de acțiuni ale miniștrilor PSD, cum este Niță, care a găsit o formă de subvenționare a termocentralelor și mineritului prin luarea abuzivă a banilor necesari de la populație. Socialism în stare pură. Nu cred  deoarece există acel pârdalnic acord de coabitare între Băsescu și Ponta care, după aranjamentul cu procurorii, vine cu renunțarea la sloganul „Jos Băsescu !”, care, spune Ponta în fața alor lui, poate fi un slogan și nu un obiectiv politic. La aceasta se adaugă o măsură propusă liberalilor în stil băsescian: impozitarea suplimentară cu 10% a veniturilor peste 1000 euro.

Cea mai gravă (toate sunt deosebit de grave !) este cea care reflectă renunțarea la obiectivele formării alianței USL și ale campaniilor electorale din anul 2012. „Jos Băsescu !” nu este doar un slogan. Este o sinteză a unor obiective politice. Este, pe de altă parte, angajamentul luat de USL că va reface România distrusă de un regim totalitar și corupt. Că va readuce statul în limitele sale sociale, că statul va fi al cetățenilor și nu al unor speculanți politici. Este cererea majoră a populației care a ieșit în stradă în 2011-2012.  „Jos Băsescu !” este sinteza tuturor obiectivelor politice ale USL în acest mandat. Nu este vorba despre omul Traian Băsescu. Este vorba despre un regim politic tiranic, în care serviciile speciale, procuraturile, instanțele de judecată, ministerele și organizațiile civile arondate au instaurat și promovat toate ingredientele regimurilor totalitare. Românii au fost atenționați că România nu le mai aparține, că statul nu este al lor, că dacă nu le convine pot pleca în țările lumii să își trăiască soarta. „Jos Băsescu !” înseamnă eliminarea tuturor acestora.

PSD dorește să continue politicile lui Băsescu. PSD nu mai dorește alianța cu PNL. Asta înțeleg eu din ultimele manifestări ale lui Victor Ponta.

Dar suntem doar la început. Este prematur, consider eu, ca PNL să accepte ruptura de PSD, să facă primul pas pentru separare. Înclin să cred că în această perioadă de confuzie mulți oameni vor acuza PNL pentru părăsirea USL. De aceea cred că PNL trebuie să rămână în USL și să se opună ferm derapajelor PSD, indiferent dacă sunt enunțate de Ponta sau miniștrii PSD.

Dacă nu sunt bani la buget, Ponta trebuie să opteze pentru reducerea cheltuielilor guvernamentale. Fără milă. Iar cheltuieli aiurea sunt. Niță își face minister cu cheltuieli care pot fi evitate. Din nefericire, Niță este tipul de „manager” care își hrănește orgoliile și interesele proprii decât să rezolve probleme ale guvernării țării.

Undeva, în adâncul sufletului, am avut o mare îndoială față de PSD. Văd că îndoiala își primește confirmările. PSD-ul lui Adrian Năstase a renăscut sub conducerea lui Ponta. Suntem pe cale a înlocui dictatură lui Băsescu cu dictatura PSD sub Ponta. Elevul lui Năstase.

Parodia generalilor.

Senatul a aprobat proiectul de lege privind statutul cadrelor militare. Generalii urmează să iasă la pensie mai devreme decât până acum. Doar cei din MApN și MAI. Ceilalți, din celelalte servicii cărora li se aplică statutul cadrelor militare, rămân cu vechea reglementare. Ies la pensie la 60 de ani.

Încă odată s-a făcut voia lui Băsescu, voie care nu a constat în explicația idioată a acestuia când a retrimis legea la Parlament:

"Înţeleg că unii o iau ca fiind o joacă, ca fiind un joc al preşedintelui sau mai ştiu eu ce alte interpretări dau. Eu vreau să vă spun că această lege este plecată pe o iniţiativă legislativă a câtorva parlamentari. A fost respinsă în Camera Deputaţilor şi a fost adoptată de Senat, în calitate de Cameră decizională. Pot să o interpretez ca fiind o lege care reflectă ori un act de trădare naţională - şi sunt responsabil de ceea ce spun - ori un act ce vădeşte o profundă prostie", Agerpres.

Eu înclin să fiu de acord cu cele spuse de grl. Dobrițoiu, om care a fost în sistem, om care știe ce spune când vorbește despre cariera de militar: "Un ministru politic nu poate şti care e nevoia operaţională pentru menţinerea încadrării pe un post. Nu poţi să ţii un general de brigadă până la 60 de ani. Uzura fizică e foarte mare”. 

Pot fi de acord cu ideea că cei care au ajuns la grad de general pe alte criterii decât cele militare, care în perioada copilăriei și tinereții au lucrat în viața civilă și apoi prin pile și relații au primit un grad militar de ofițer „evoluând” în timp până la gradul de general pot „lucra” mai mulți ani pe o funcție de „frecat țiparul” în structurile militare sau polițienești. Dar aceștia nu mai sunt generali, specia militar de carieră. Sunt generali specia „pile și relații”. Pentru aceștia eu unul nu am nici o stimă. Ca fost militar de carieră am detestat și detest și astăzi nebunia apărută de pe timpul comunismului când interesele politice au distrus cariera militară. Atunci au fost impuse locuri la instituțiile militare pentru „muncitori”, persoane alese politic pentru a contracara evoluția absolut necorespunzătoare pentru PCR din armată unde se formase o cultură militară autentică. De pe atunci „politrucii” erau preferați în selectarea cadrelor de conducere - erau la comandă o groază de tâmpiți -, de pe atunci erau avansați în gradul următor cu preferință politrucii, de pe atunci sistemul de pile a fost perfecționat. După 1990, sub „înțelepta conducere” a lui Ion Iliescu, când au ajuns în funcție de demnitate publică tot felul de panarame pe baza pilelor politice, fenomenul s-a amplificat. Șoferii au devenit subofițeri iar în timp, după ce absolveau niște facultăți de mântuială, ofițeri, iar de aici până la a ocupa funcții de conducere nu a mai fost greu. Brancardierii și asistenții sanitari au devenit medici, iar de aici nu a mai fost mult până să ocupe funcțiile de conducere în instituțiile medicale. Culmea a fost atinsă sub Băsescu când pilosul Gabriel Oprea și-a construit cariera militară avansând în grade de general fără să știe nici el cum.

Am ajuns să avem mai mulți generali și colonei decât militari din forțele combatante. Iar în MAI stricăciunile sunt atât de mari încât a dispărut cultura organizațională. Anomaliile arătate de presă, atunci când presa își face treaba, sunt produse de „paranormalii” care au văzut în profesiile active în MAI o sursă de venituri și posibilități de afaceri nu o profesie.

Sincer, îmi doream ca Parlamentul să îi dea cu tifla lui Băsescu.

SUERD, o provocare europeană la Dunăre.

„Comisia Europeană (CE) le cere celor opt state membre implicate în Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării (SUERD), la care se adaugă Croaţia, care va adera în iulie, să includă SUERD în planurile lor pentru programele din cadrul capitolului de politică regională din perioada de programare 2014-2020, în primul raport al CE privind implementarea strategiei, dat publicităţii marţi la Bruxelles”, Agerpres.

În total, în SUERD sunt implicate 14 state, dintre care opt membre UE - Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Bulgaria, România - şi şase nemembre - Croaţia, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Ucraina şi Republica Moldova. Croația este inclusă, în cadrul programului de sprijin al UE, în rândul statelor membre.

SUERD devine un amplu program european în cadrul capitolului de politici regionale. Se dă exemplul euroregiunii Mării Baltice. Pentru statele din Balcani, cum sunt Serbia, Bosnia și Herțegovina și Muntenegru, SUERD vine ca o mănușă pentru integrarea în UE. Pentru Moldova și Ucraina, participarea la SUERD este legată de participarea acestora la politica regională alături de România.

Cu referire la Ucraina, înclin să cred că Ucraina va forța nota încercând să ceară fonduri europene pentru dezvoltarea comunicației pe canalul Chilia cu ieșire la Marea Neagră pe canalul Bâstroie, canalul cu bucluc care a afectat grav relațiile Ucrainei cu România pe timpul guvernării Năstase, atunci când Geoană a dovedit că este un tembel în calitate de ministru de externe.

Tot cu referire la Ucraina, există un mare impediment pentru dezvoltarea regională în relațiile cu România. Chiar de ar fi sub egida UE. Tratatul de frontieră cu Ucraina este în spiritul fostului tratat de frontieră cu URSS din 1956, iar acordul de exploatare a apelor de frontieră încheiat pe timpul guvernării CDR este absolut restrictiv. Sincer, fără modificarea unor prevederi din aceste documente internaționale nu văd cum se va dezvolta o relație România-Ucraina. Ucrainienii au negociat cu noi cu consiliere rusă astfel încât nu este permisă nici o dezvoltare pe cursurile de apă de pe teritoriul uneia din țări pe considerentul că ar fi afectat cursul de apă de pe teritoriul celeilalte țări. În fine, sunt mai multe amănunte care mă fac să consider că implicarea Ucrainei în SUERD este doar de ochii lumii sau pentru a obține niște „ciubucuri europene”.

Pentru relația cu Bulgaria, SUERD este perfect. Putem continua politicile comune pentru exploatarea eficientă a Dunării, sub toate aspectele. După câte văd, ele sunt deja înscrise în SUERD și luate în calcul de Comisia Europeană: Interconectarea regiunii Dunării, Protejarea mediului, Creşterea prosperităţii şi Consolidarea regiunii Dunării.

Mă bucur să aflu așa ceva. Îmi place.

Retrocedările spre soluția convenită cu CEDO.

Agerpres. „Ponta: Textul Legii retrocedărilor a fost convenit cu CEDO; miercuri Guvernul iniţiază procedura angajării răspunderii”.

"S-au întors colegii mei de la Strasbourg şi miercuri venim în Guvern şi ne angajăm răspunderea pentru Legea retrocedărilor", a afirmat Victor Ponta, la România TV. 

Dreptul de proprietate a fost mereu și mereu fracturat și faultat. Legea română a fost aplicată cu fervoare, de unii judecători, motiv pentru multe și copleșitoare procese la CEDO până când CEDO s-a săturat să tot corecteze instanțele românești și a cerut imperativ statului român să rezolve odată pentru totdeauna problema dreptului de proprietate cu aplicare în cauzele retrocedărilor.

Negată sau nu, de către politicieni, legea va fi aplicată cu garanția dată de informația că CEDO și-a dat acordul cu privire la construcția ei. Asta înseamnă că hotărârile instanțelor vor fi în litera și spiritul acestei legi și nu a bunului plac politic. Evident, legea va fi contestată, în toate formele, inclusiv la Curtea Constituțională, de cei care au „cumpărat” drepturile succesorale sperând să obțină beneficii uriașe în urma complicității cu politicienii locali.

Guvernarea USL intră în zona paradoxului. Retrocedările și reconstituirile drepturilor de proprietate au fost cumplit afectate de liderii politici care au fost și Președinți ai României: Ion Iliescu și Traian Băsescu. Amândoi au fost pe aceeași linie de conduită cu privire la retrocedarea proprietăților succesorilor de drept. Amândoi au calificat dreptul de proprietate ca „un moft”. Victor Ponta, ca urmaș al lui Ion Iliescu la conducerea PSD are șansa istorică să repare, pentru imaginea PSD, abordarea comunistoidă a acestui partid cu privire la dreptul de proprietate.

Această problemă a României este una de fond. O problemă care privește fondul democrației în România. Sper ca acum să fie rezolvată. O lege acceptată de CEDO în materie „albește” o „gaură neagră” a democrației în România. Având în vedere că majoritatea instanțelor românești au manifestat voința de a aplica, în cauzele deduse judecății, cu precădere, dreptul internațional în materie în contradictoriu cu legislația română nereformată, înclin să cred că soluția aleasă de Guvernul USL va fi salutată cu multă satisfacție.

De la „război” la „pace”. Criza procurorilor.

Crin Antonescu a fost aseară la Răzvan Dumitrescu. Victor Ponta, a fost la România Tv. La „tonomatul” Ciutacu.

Răutăcios, pot spune că fiecare a fost la „televiziunea lui”.

Din expozeul lui Crin Antonescu și răspunsurile care au fost date întrebărilor telespectatorilor, eu am dedus că momentul „crizei procurorilor” a fost depășit. Din partea lui Victor Ponta, depășirea momentului a fost clamată de la bun început, imediat după declanșarea ei. Pentru Victor Ponta, deciziile luate au fost ca un act de comandament militar. Pentru civili (fără a fi un periorativ) este un sacrificiu săvârșit pentru atingerea unui obiectiv important fără de care eforturile anterioare nu pot fi puse în valoare. Pentru Crin Antonescu, efortul nu se justifică.

Pot spune că amândoi au dreptate. Pot spune că din discursurile lor reiese acest lucru. Își dau dreptate unul altuia fără a renunța la poziția proprie. Cine nu vrea să vadă nuanțele acestea, va rămâne de o parte sau alta și va consuma propria satisfacție sau nefericire fără însă a putea influența mersul evenimentelor. Eu nu am timp de regrete. De la declanșarea crizei procurorilor mi-am propus să văd cum se soluționează, nu cum poate fi adâncită. Ruperea alianței ar fi fost cea mai mare greșeală ce se putea comite.

La Hotnews este o bună desfășurare a discuției lui Crin Antonescu cu Răzvan Dumitrescu. Concluzia mea, în afara cuvintelor puse „pe hârtie”, este că a fost dată o explicație largă publicului Antenei 3 privind relația în USL în urma evenimentului. Relația continuă, Crin Antonescu și PNL doresc ca partenerul Victor Ponta și PSD să aibă coloană vertebrală în actul de guvernare și să ridice România (atât cât este ea de înaltă !) atunci când România este în relație cu partenerii externi și să scoată din ecuația puterii și în special a guvernării pe Traian Băsescu, un președinte ilegitim, care a fost sprijinit la referendum de o Curte Constituțională printr-un act ilegal să rămână în funcție. Restul ... sunt vorbe. Interesante, incitatoare, mobilizatoare pentru cei cu adrenalină în exces, demoralizatoare pentru alții însă ... doar niște vorbe care revin asupra unor aspecte deja explicate cu alte ocazii. Nu mai țin de evenimentul în cauză. Doar îl nuanțează.

La România Tv, Victor Ponta și-a expus poziția. Nu am urmărit emisiunea. Nu urmăresc acest post. Preiau doar informația dată de Hotnews.

Semnalul dat de Victor Ponta se poate concentra în afirmația lui:

„Ponta despre declaratiile lui Crin Antonescu (RTV): Am invatat sa nu mai am orgolii inutile. Am toata incredera in Crin Antonescu”.

A fost evocată și desemnarea unui ministru la Justiție. A fost vorba și despre Predoiu, Ponta recunoscând faptul că s-a gândit la el însă nu își mai dorește „un motiv de ceartă cu PNL așa că această nominalizare nu se va face. Normal. Desemnarea unui ministru al Justiției este un act politic și va trebui să fie acceptat de cealaltă parte mai ales după ce PNL, din cauza desemnărilor de la parchete, a hotărât să renunțe la minister.

În relația PNL-PSD vor continua frământările. PNL a anunțat că renunță la un minister și nu dorește altul în loc. Ei bine, după părerea mea, PSD va trebui să pună în loc ceva. Mă gândesc la celelalte ministere, la proiecțiile miniștrilor liberali care, probabil, vor fi puse pe masa negocierilor în vederea susținerii lor de către PSD. Mă gândesc la acele propuneri care au fost enunțate, auditate însă nu au fost acceptate de social-democrați pentru motive care țin exclusiv de politică și imaginea publică a PSD. În partea financiară, unde Chițoiu are niște proiecte privind măsurile fiscale, în partea de infrastructură un Fenechiu are în vedere o autostradă din Moldova spre Transilvania, în economie unde Vosganian are nevoie de decizii politice ferme pentru reformarea sistemului etc. Sunt sigur că renunțarea la Justiție are în vedere ceva care poate avea un impact pozitiv în alte domenii ale politicii guvernamentale. Ceva care poate duce la creșterea vizibilității miniștrilor PNL în scopul valorificării politicilor de dreapta. Nu cred că exagerez când spun că PNL va căuta să profite de această guvernare pentru a demonstra populației că pot fi luate măsuri de dreapta care să ducă la bunăstarea populației și nu la jefuirea ei, așa cum a făcut PDL sub conducerea lui Traian Băsescu.

Pentru mine, litigiul cu procurorii este închis. Sunt alte priorități în fața PNL care pot fi împlinite doar în cadrul alianței USL. Mai puțina încredere a lui Crin Antonescu, exprimată ieri, este un semnal pentru Victor Ponta și PSD că alianța poate avea succes dacă se lucrează împreună și, neaparat, dacă Victor Ponta înțelege că Traian Băsescu nu poate fi făcut părtaș la guvernare.