Oastea de strânsură și moraliștii naționali

USL are de tras. Când iei tot ce este „pe piață”, nu poți să te ferești și de „pasivul” respectivelor personaje. Au unii un pasiv de groază. Reacțiile sunt normale.

Fiecare cu imaginația lui. Eu compar acțiunile de acum cu chemarea la oaste a tuturor celor care vor să lupte împotriva regimului băsescian. Oastea mare. Oaste de strânsură. Iar la strânsură sunt oameni și oameni. Nu mai este o problemă de ideologie politică ci o problemă de supraviețuire ca nație. Politicienii rămân, cumva, în linia a doua. Chiar dacă „câștigul sau pierderea” se va măsura, la sfârșit, în contul partidelor politice.

Ținta este populația activă, cea care merge la vot. Fiecare parte încearcă, cu disperare, să adune în dreptul său cât mai mulți votanți. Compromisurile sunt inevitabile. Mai mult, în unele situații, cei din partidele principale sunt puși în fața unor alegeri dureroase. Șantajul este folosit cu nonșalanță. UNPR, specialist în șantajul politic, aduce PSD „candidați” ce au mai multe în comun cu PDL. Iar PSD acceptă pentru că UNPR are un public, minuscul, dar existent și niște primării. Este mai bine ca acest public să voteze pentru USL decât pentru PDL. Gigi Becali vrea cu PNL. Să fie, spune BPN. Să fie chiar primit în PNL, măcar de fațadă, pentru a aduce niște voturi.

Când aduni „oastea cea mare” nu mai pui atât de acut problema calității, pentru că ai nevoie de cantitate. Iar cantitatea nu mai are culoare politică. Cantitatea trebuie să aibă doar o atitudine anti-băsesciană. Iar la unii dintre votanții patriei această atitudine trebuie stimulată. Că vrem sau nu cu personajele de poveste cu care suntem bombardați de media cea mai coruptă din lume. Media românească.

Acum ies la rampă moraliștii. Moraliștii care nu doresc să vadă scopul ci doar mijloacele. Moraliștii care „luptă” în fața moderatorilor Tv sau a jurnaliștilor care le iau interviurile însă nu merg pe coclauri pentru lămurirea oamenilor. În special a celor care au fost „torturați” de procurorii băsescieni după referendum. Unii din oamenii speriați în urma anchetelor procurorilor și a metodelor folosite de aceștia nu mai vor să voteze. A intrat frica în ei. Iar moraliștii fac și desfac idei tâmpite despre comportamentul corect politic. Despre valori de care nu își vor mai aminti atunci când viața va merge cumva, liniștit, înainte. Politică de alcov.

Alegerile parlamentare sunt un examen. Pentru clasa politică dar și pentru societate. În special pentru societate. Băsescienii au fost aleși în 2008 cu speranța că vor face din rahat aur. Au făcut din aur rahat. Oamenii trebuie lămuriți care este adevărul. Iar oamenii nu au treabă cu ideologiile partidelor. Majoritatea oamenilor. Nucleele de votanți ale partidelor nu au treabă cu ideologiile. Au treabă cu viața lor. Din acest motiv, de exemplu, au fost „liberali” care au votat cu ai lui Băsescu sau nu s-au dus la referendum. Sunt sigur că și pesediștii au avut același comportament, UNPR fiind exemplul cel mai la îndemână.

Alegerile parlamentare din acest an au o încărcătură suplimentară. Nu este doar o competiție între partide, este o competiție cu timpul a majorității populației. Guvernările băsesciene ne-au întors în timp. În unele situații am revenit la anii 1950 ale stalinismului înfloritor la orașe și sate. Tinerii nu știu însă atunci erau țărani împușcați pentru că refuzau să dea la colectiv vaca, boul, calul și oile din bătătură. Alții erau declarați chiaburi și au făcut ani grei de pușcărie pentru că au fost mai harnici decât ceilalți. Cumva, la începutul primei guvernări Boc s-au luat măsuri legislative pentru sancționarea micilor întreprinzători. Ca pe timpul bolșevismului. Au fost declarați, cu toții, evazioniști și obligați să dea bani la stat chiar dacă nu au câștigat acei bani. Chiar dacă afacerea lor era în declin. S-a uitat ? Cred că da. De aceea alegerile astea parlamentare sunt speciale. Trebuie să gonim din Parlament pe neocomuniștii băsescieni. Iar pentru realizarea acestui obiectiv trebuie să acceptăm să fim, temporar, împreună cu toții. Apoi ne vom despărți, cum este normal, pentru că vom ajunge să trăim într-o țară normală.

Am de gând să judec lucrurile în linia lor normală. Binele și răul sunt mereu în echilibru și în aceeași cantitate. Vreau să fiu conștient unde va fi rău, să accept să fie rău într-o parte iar în partea care mă interesează să fie bine. Iar acum mă interesează ca Băsescu să piardă atât de mult încât să nu mai poată să îmi afecteze viața. De aceea trebuie să accept pe Becali, UNPR și alte figuri ale vieții publice de azi. În fond, dacă și ei vor să piardă Băsescu, de ce să nu fim împreună ? Nu au intrat zilele în sac. Am timp după 9 decembrie să mă contrez cu ei. Până atunci însă vom fi de aceeași parte a baricadei. Când ești pe front, în prima linie, le ceri camarazilor să lupte nu le faci lecții de morală.

Moraliștii există, deși nu sunt utili. Mai ales în aceste zile. Mănâncă și ei o pâine împletind tâmpenii.