OLTCHIM și telenovela mediatică

Văd că OLTCHIM și privatizarea lui eșuată este un subiect anexă la subiectul, mult mai savuros mediatic, Dan Diaconescu și acțiunile lui iresponsabile. Păcat.

Guvernul nu are voie să renunțe. Privatizarea trebuie realizată cu o metodă care să excludă hahalerele ce o pot împiedica. Dan Diaconescu nu are nici una din calitățile care să îl califice să participe la licitații pentru privatizarea unor active ale statului. Cazul OLTCHIM trebuie să constituie, atât în cazul lui cât și în alte cazuri în care apar tot felul de persoane, firme sau firmulițe paravan, un caz de manual. Așa nu.

Nu cred că este cineva vinovat. Nu are cum. Această privatizare a urmat un parcurs dinainte stabilit. De guvernele anterioare. Nu cred că sunt vinovați nici cei care au pus planul de privatizare pe hârtie, cu mult timp în urmă. Unii pot fi văzuți ca nepricepuți, alții ca niște tâlhari, alții ca niște țepari însă vinovați, nu.

Nu pot fi vinovați pentru că nu pot fi trași la răspundere penală. Și este bine așa. Chiar dacă teoretic OLTCHIM, ca activ al statului, face parte din „averea întregului popor”, nu putem gândi doar cu vinovăția în vârf de băț. Nu putem fi, o țară întreagă, club mafiot, clan mafiot, bandă de interlopi etc. Numai în astfel de comunități infracționale se gândește și se acționează având două soluții, mari și late: succesul în infracțiune sau vinovăția insuccesului.

OLTCHIM, ca unitate mare a industriei chimice, a devenit victima politicianismului deșănțat practicat de PDL și gașca de mafioți care susțin acest partid. Situațiile prezentate la A3 cu firmele căpușă pe OLTCHIM, firme cu acționari sau deținători de părți sociale membri de seamă ai PDL, confirmă faptul că o eventuală privatizare a combinatului de către PDL, așa cum s-a început, ar fi dus la distrugerea acestuia. Asta este clar. Undeva, în spatele lor, niște comisioane grase pentru reușită erau și mai sunt încă, în așteptare. Eu bănuiesc că OLTCHIM era planificat de băsescieni să moară. Deh, interesul național băsescian stimulat de comisioanele străine, ar fi spus că producția OLTCHIM nu mai are piață de desfacere și că unitățile OLTCHIM sunt de fapt niște fiare vechi, depășite tehnologic, ce produc găuri la bugetul de stat și asigură doar existența unor asistași sociali, actualii salariați. Mare lucru de nu sunt băgate în mizerie și niște sindicate.

Paiața Dan Diaconescu a fost băgat în față de Băsescu pentru a împiedica privatizarea OLTCHIM sub controlul actualului guvern. Este vorba despre bani. Nu despre altceva. Este vorba despre comisioanele ascunse care stau în așteptare iar „buzunarele” pedeleprelor nu pot accepta eșecul.

Lumea virtuală și cea media acuză de eșec Guvernul Ponta. Fals. Este eșecul lui Băsescu. Pentru că această privatizare eșuată permite ministerului de resort, ministrului Chițoiu, să refacă documentele privatizării, să scoată șopârlele portocaliilor din text, să schimbe condițiile de calificare a celor care au intenția de a prelua industria respectivă. Să impună condiții de continuare a activității și de dezvoltare a ei având în vedere că OLTCHIM este la nivel local sursa de dezvoltare a localităților și aproape singura unitate care are capacitatea să preia forța de muncă de la cea primară la cea înalt calificată. Cum-necum, OLTCHIM este aproape singura sursă de existență a unei întregi zone geografice din România.

Doar prin păstrarea funcțională a OLTCHIM este posibil să se facă următorii pași pentru dezvoltarea zonei, pentru apariția altor unități industriale care să asigure concurența pe piața forței de muncă, pentru trecerea, treptată de la zona monoindustrială la cea pluriindustrială. Este o problemă de stat și ca atare trebuie rezolvată de stat și nu de politrucii băsescieni. Nu este o problemă de siguranță națională cum încearcă mercenarii lui Băsescu să o promoveze. Este o problemă de existență umană locală care trebuie soluționată cu politici guvernamentale.

Unde își va vinde produsele OLTCHIM ? Da, este o întrebare, are însă răspunsul în calitatea produselor și inteligența politicii de marketing. Este vorba despre capacitatea noului proprietar de a-și pune în valoare investiția. Iar un proprietar serios știe ce are de făcut. Nu trebuie să vină telespectatorul de la OTV sau oricare altă televiziune să îi spună ce să facă.