„Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă'n poartă !”

Moții au arătat, prin cântec, care le este soarta, care le este chiar viitorul. Înainte, cel care le exploata aurul era un străin. Azi, cel care vrea să îl exploateze este tot un străin. Înainte erau sub ocupația austro-maghiară. Azi sunt sub „ocupația patrioților români” din ONG-uri finanțate dubios și a politicianismului de joasă speță. Aurul și alte metale rare le stă sub picioare însă ei nu au dreptul la viață. Nu vor alții. De pe aiurea. Care vin cu constituția și le dă cu ea în cap: zăcămintele subsolului sunt ale statului, deci, ale întregului popor. Nu doar a lor. Așa că ciocul mic. Alții îi întreabă dacă știu să mulgă vaca, capra oaia ... ce atâta tevatură. Se pot îmbogăți și din creșterea vitelor. Doar să vrea. Iar ei, puturoșii nu și nu. Vor să fie mineri. Alții o iau pe partea mediului. Natura, pădurile, viețuitoarele, apele vai și amar. Ecologiști de strânsură. Să facă turism, clamează aceștia. Alții vorbesc despre „patrimoniul cultural”. Intangibil, spun ei. Pe naiba. Pentru autostrăzi această intangibilitate nu prea a existat. Au descoperit așezări preistorice, dovezi ale locuirii zonei cu mii de ani în urmă. Le-au curățat, au luat ce era de luat, au pozat, au analizat, au descărcat arheologic și le-au acoperit cu autostrada necesară oamenilor din timpurile de azi. Dacă s-a putut cu autostrada, dacă se poate cu dezvoltarea urbană de ce dracu nu se poate cu exploatarea minieră ?

Vehemenți, unii prorocesc lacuri cu cianuri. Așa s-a întâmplat în Canada cu 50 de ani în urmă. Să îmi fie cu iertare, dar cu 50 de ani în urmă așa o fi fost procedeul. Între timp a apărut televizorul pentru tot poporul, telefonul fix a fost înlocuit cu telefoanele mobile, trotineta a devenit BMW sau Mercedez, sateliți pământeni au ajuns la limita sistemului solar după ce ne-au arătat celelalte planete iar din 2011 au intrat în spațiul cosmic galactic urmând ca peste niște mii de ani, de nu or avea un accident, să intre în spațiul altui sistem solar. De atunci și până azi s-a dezvoltat tehnologia bașca faptul că tot ce presupune proces tehnologic s-a mutat de pe hârtie pe ecranul calculatorului. Acum 50 de ani calculatorul era o ciudățenie cu niște lămpi care arătau că pe acolo, pe firele care le legau, mai trece curentul iar programele își prezentau evoluția pe niște cartoane. Acum avem computere ... Măi frate, măi, păi noi nu mai suntem la nivelul de acum 50 de ani. Iar statul, statul ăsta care ar trebui să se impună nu să cadă la învoieli dubioase, ar putea să ceară firmei care face exploatarea să îndeplinească anumite condiții atât în pregătirea exploatării cât și/sau mai ales pe timpul exploatării. Pentru că el statul poate interveni întotdeauna când firma nu își respectă angajamentele de orice natură.

Am tot citit puncte de vedere. De la puncte de vedere „patriotice”, la cele similare bolșevicilor staliniști, la altele vădit prețioase având în expozant un depozitar de diplome academice și titluri pe măsură. Am citit și puncte de vedere ale specialiștilor în minerit și tehnologia mineritului de orice natură. Am înțeles că mineritul, indiferent de care, folosește substanțe sau dă la iveală substanțe periculoase pentru viața omului și mediul înconjurător. Că rezultă reziduri care se depozitează, reziduri periculoase. Dar am mai și reținut că există tehnologia necesară care poate, pe orice termen, să evite poluarea și să reducă infestarea. La Onești erau mai mereu accidente cu produsele chimice: clor, fenol. Mai mereu oneștenii aveau parte de „mirosuri” suspecte. În alte localități din țară același lucru. Toate evenimentele au ajutat la îmbunătățirea tehnologiei astfel că viața a mers înainte. Sunt valoroase informațiile istorice, sunt valoroase vestigiile, dar viața omului de azi și a celui de mâine sunt mult mai valoroase.

Chiar dacă PNL a hotărât că proiectul de act normativ prezentat de Guvern la Parlament nu poate fi adoptat, urmând ca PNL să îl respingă, eu cred că Guvernul va trebui să lucreze la altul care să impună firmei care va face exploatarea să îndeplinească anumite condiții care să țină cont de toate, dacă se poate, punctele de vedere exprimat. Oricum, ca în orice formă de minerit, terenul va suferi severe modificări. Cei care susțin atât de vehement revenirea la „mineritul cu târnăcopul” au exemple moderne la îndemână. Localități întregi pe glob sunt părăsite din cauza acestui tip de minerit. Nu le mai suportă pământul. Se prăbușesc în hăul ce se naște. Dar lumea merge înainte.