Bucuria pentru „răul altuia”. Hm. Care rău ? Frații Băsescu nu sunt victime.

Am citit pe blogul unui politician că nu „îi place să se bucure de răul altuia”, cu referire la cazul Mircea Băsescu cu efecte la Traian Băsescu. Mie, expresia îmi sună neplăcut, cel puțin în acest caz. Consider că familiei Băsescu nu i s-a făcut un rău ci un bine. Chiar Traian Băsescu a spus, destul de hotărât, că susține actul de justiție în dauna „apărării” fratelui său. Chiar de ar fi hotărât să îl apere, nu știu cum ar fi putut să o facă decât căutând un avocat care să îl apere. Altfel ... ei bine, altfel o astfel de apărare din postura de Președinte al României ar fi fost ca o ingerință în actul de justiție.

Procesul care va începe cât de curând, Mircea Băsescu fiind deja inculpat, îi face un bine. Pedeapsa penală pe care o va primi, pe drept, îl va ajuta să se îndrepte, să înțeleagă că a comis una sau mai multe fapte penale care în sistemul nostru de drept sunt îndreptate, de fapt, împotriva întregii societăți. Are timp să se căiască și după niște ani să se reabiliteze. Să nu mai fie un infractor ci un fost infractor. Cum să îmi pară rău că un concetățean este ajutat să se îndrepte, să devină un cetățean mai bun ?! Îmi pare rău să constat că acel politician fie a vorbit fără să gândească fie are și el niște scheleți în dulap și se gândește, cumva, la „un rău” de care și el va avea parte !

Dar poate că nu s-a gândit la Mircea Băsescu. Să accept că s-a gândit la Traian Băsescu care ar fi o victimă „colaterală”. Nici aici nu merge. Nu merge pentru că Traian Băsescu știa din 2011 că frățiorul lui a băgat în buzunar un purcoi mare de bani pentru trafic de influență. Bani verificați cu lampa cu ultraviolete și numărați cu mașina pentru a nu exista diferențe între ce se declară că se dă și ce se primește ! Nu merge pentru că de 3 ani de zile dosarul doarme în sertarul unui procuror cu „stop la sursă”, sursa fiind un procuror șef care a trecut cu cățel și purcel în tabăra PSD. Explicațiile de rigoare sunt pe acest blog (aici).

Presa „prezidențială” face tot ce poate să îl scoată pe Traian Băsescu din rahatul în care frate'său la băgat. Tapalagă face spume la gură (aici). Nu pot să nu apreciez acuratețea cu care descrie evenimentele, nu pot să nu aprob „lista neagră” pe care o face cu cei din anturajul imediat al lui Băsescu care „l-au învins”, care i-au distrus imaginea publică. Apreciez însă nu pot să nu observ că pe lista aia neagră ar trebui să intre și el, Tapalagă și toți jurnaliștii și intelectualii care au cântat în struna „negrilor” arătați mai înainte: Elena Băsescu, Elena Udrea, Mircea Băsescu. La B1Tv, Vișan, lăudatul de Băsescu pentru combativitatea politică, afirma fără să transpire că Mircea Băsescu este o victimă a interlopilor. Să mori tu, Vișane ?! Când primea „darurile” de naș nu era victimă ? Când țigănimea vota cu PDL, voi, pedeliștii băsescieni nu erați victime ?

Eu consider că nici Mircea Băsescu și nici prezidențialul frate Traian Băsescu nu au parte acum de un rău. Au parte de un bine. Reacția societății prin instituțiile sale nu este un rău, este un bine. Reacția societății și acțiunile Justiției îi va ajuta să nu mai comită infracțiuni. De se va întâmpla cumva ca Traian Băsescu să facă ceva pentru a trage la răspundere pe cei care l-au oprit din drumul către infracțiuni mai grave și se va dovedi că și acele persoane sunt pe un drum greșit, atunci voi considera că Traian Băsescu le face un bine. Voi aplauda „sacrificiul” lui Traian Băsescu pentru victoria Justiției împotriva infractorilor.

Eu spun să ne bucurăm că noi, societatea, prin intermediul Justiției vom contribui la reeducarea fraților Băsescu. Poate și a lui Voiculescu și ai lui dacă Justiția va ajunge la o concluzie corespunzătoare.