Tel maitre, tel valet ! Cum e turcul și pistolul ! Tăricene, mai ai ceva în tărtăcuță ?

Mediafax (aici).

Spune jurnalistul de la Mediafx: „„Întrebat marţi ce părere are despre noua conducere a UNPR, preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, a spus: „Există o vorbă românească care spune aşa, cum e turcul şi pistolul. În varianta franceză, care-i mai aproape de o traducere bună românească, ca să înţeleagă oricine, zice aşa <<tel maitre, tel valet>>, adică aşa stăpân, aşa servitor””.

Ca să fiu în ton cu zicerea în franceză, adaug explicația în franceză a semnificației zicalei/proverbului: „Ce proverbe signifie que le serviteur agit selon la personnalité de son maître”. O traducere interesantă ar fi că „servitorul acționează în funcție de personalitatea stăpânului său”.

De la proverbul francez ajungem la o anume judecată.

Proverbul român, „cum e turcul și pistolul” este tradus de DEX „cum e omul, așa sunt și faptele lui, prietenii lui”.

Aici ajungem la o altă judecată. Vedem că cele două zicale sunt nu doar diferite, ci au sensuri diferite.

În proverbul român, vorbim despre omul liber, omul independent, omul fără stăpân care este caracterizat după cum se comportă el însuși, faptele lui sunt un rezultat al tipului de om pe care îl reprezintă, prietenii lui sunt asemenea lui.

În proverbul francez, vorbim despre omul-cameleon, omul care se comportă în relațiile cu terții copiind personalitatea stăpânului. Mie mi se pare că este altceva. Cu totul și cu totul altceva.

Să îl luăm pe Valeriu Steriu și să îl punem în fiecare proverb.

În proverbul românesc, ar fi așa: „Cum este Valeriu Steriu așa sunt și faptele lui, așa sunt prietenii lui”. Din modul cum folosește Tăriceanu proverbul, mă duc la forma peiorativă, formă care are sensul de depreciere, de dispreț față de omul Valeriu Steriu. Disprețul se întinde nu doar la persoană ci și la faptele lui, iar aici trebuie să avem în vedere faptele anterioare momentului declarației. Fapte pentru care Tăriceanu are un profund dispreț. Proverbul românesc este mai darnic și permite ducerea deprecierii sau a disprețului și către „prietenii” lui Valeriu Steriu, aici eu îndrăznesc să cred că Tăriceanu s-a referit doar la membrii UNPR și nu numai, și nu la toate persoanele cu care Valeriu Steriu are relații de prietenie, amiciție etc. Pe lângă membrii UNPR este posibil să fie avuți în vedere și prietenii lui Steriu din PSD și, de ce nu, din alte partide politice. Cam multă lume atacată de virilul Tăriceanu !

În proverbul francez, vedem că lui Steriu îi este dat rolul „servitorului” ! În acest caz, proverbul sună așa: „Cum este Stăpânul așa este Valeriu Steriu” ! Aici va trebui să vedem cine este stăpânul ?! Să fie Gabriel Oprea, cel retras de la conducerea partidului din cauză de DNA ? Ar putea fi, Tăriceanu și Oprea ducând lupte acerbe să acceadă singuri la pupatul condurilor roșii ai lui Ponta și mai apoi Dragnea. Dacă este să ne referim la momentul actual, al luptei pentru o poziționare mai bună pentru alegerile locale care se apropie vertiginos, atunci nu este vorba despre Oprea ci despre altul. Să fie de la PSD, să fie de la PNL, să fie Traian Băsescu ... cine este ?! Oricum, acela care va fi dovedit ca fiind „stăpânul” este vrednic de dispreț, pentru că și acest proverb francez este uzitat la forma peiorativă.

Încerc, pentru a fi de bună credință și varianta „Cum este Valeriu Steriu așa este servitorul”. O astfel de soluție a proverbului ar fi valabilă, spun eu, în situația în care membrii UNPR ar duce o acțiune în care decizia este luată de Steriu, comportamentul lor fiind copiat după comportamentul lui Steriu. Totuși, oricâtă bunăvoință am, momentul în care a fost formulată declarația lui Tăriceanu nu îmi dă de ales. Această variantă este exclusă. Valeriu Steriu rămâne să se mulțumească cu rolul de servitor.

Trebuie să remarc faptul că Tăriceanu știe să insulte. Încercând să trateze cu dispreț un competitor politic, reușește să dea cu parul în toți ceilalți competitori politici.

Am observat că mai multe persoane îl văd pe Tăriceanu la concurență cu Traian Băsescu. Jignește Băsescu pe cineva, hop și Tăriceanu cu proverbele. Bine, există și diferența că Băsescu se adresează către oricine, nu face paranteze în limbi străine, Tăriceanu însă vrea să fie doar al unor alegători, al celor mai stilați, mai educați, mai televizați, mai licențiați, mai ...

Va fi un pas extrem de important. Salarizarea unitară, alături de reorganizarea administrativă completată cu prevenirea corupției.

Duminică, la ProTv, Dacian Cioloș a spus: „Ceea ce facem acum și sper eu ca săptămâna viitoare să fim în măsură să punem în dezbatere publică un prim proiect de lege a salarizării unitare. Vedem acum marjele de creștere a bugetului salarizării pe care îl avem pe următorii patru ani și cu acele marje obiectivul este să ducem salariile mai mici și dezechilibrele salariilor mai mici în sus. Salariile care deja sunt mari în unele ministere nu le vom putea crește. Nu vom putea crește toate salariile, dar vom elimina cel puțin dezechilibrele în interiorul aceleași instituții și pe cât posibil și între instituții”. Știrea o iau de la Agerpres (aici). Azi are o discuție cu ministrul muncii dar și cu Ministerul de Finanțe, pentru ca această adevărată „reformă” să aibă loc în condiții de echilibru între resurse și nevoi. Nu va fi cu măriri care să pună echilibrul bugetar în pericol însă va fi în pericol un concept periculos, aplicat până acum: fac angajări la stat și dau salarii după cum vor mușchii mei. Un concept care a făcut din șefii de instituții și departamente publice adevărați „baroni”.

Reforma anunțată pe componenta salarială a administrației are însă o foarte mare problemă. Ea trebuie tratată concomitent cu o reformă administrativă.

Cu câteva zile înainte, Vasile Dîncu „mărturisea” că în urma analizelor efectuate până la acea dată, sistemul administrației publice este deformat. Nu avem o piramidă cu baza și vârf, avem un fel de patrulater, vârful fiind la fel de numeros ca baza ! Întâi am crezut că glumește. Apoi am stat pe gânduri. Este posibil așa ceva ? Este. Urmărind deciziile și traseul lor, cunoscând modelul din interior, am ajuns la concluzia că centralizarea excesivă a fost realizată, după modelul sistemului comunist dar și al altor sisteme totalitare, pentru că cei care au condus până acum România nu au știut un alt sistem de conducere. Teama de a scăpa de sub control decizia în domeniul controlat, teama de descentralizare și neîncrederea în cei care ar fi trebuit să ia decizii la nivel local, nu mai spun de interesul politic de a avea voturi și la următoarele alegeri, a generat o încălcare în lanț a legilor în vigoare (culmea, ele există și au elemente de descentralizare), o suprapunere a competențelor și, mai grav, un control politic asupra deciziei administrative. Un exemplu elocvent este semnătura primarului pe documentele eliberate de specialiștii din diferitele domenii de activitate din primării. O absurditate însă „legală”. Practic, un primar incult, pur și simplu, are dreptul să confirme sau să infirme o decizie tehnică de specialitate.

Una din consecințele dezastruoase ale deformării sistemului administrației publice este tutelarea și mai apoi preluarea atribuțiilor structurilor de execuție din teritoriu de către structurile centrale pentru a motiva, astfel, supradimensionarea structurilor centrale. În cele mai multe cazuri, au fost inventate și documente noi, fără relevanță în actul de decizie, documente ce au presupus noi scheme de personal, noi atribuții și, normal, noi necesități de finanțare. Am ajuns astfel ca asupra unei decizii administrative să își spună cuvântul două sau mai multe persoane, toate competente potrivit legii, pe o procedură în scară, cu condiții. Cel mai mic făcea materialul de bază, un altul îl verifica și constata că este corect, următorul verifica la rândul lui și cerea lămuriri, următorul constata că toți cei de sub el și-au făcut treaba iar decizia definitivă o lua o persoană care nici nu știa unde este localitatea în care decizia își va produce efectele și nici ce importanță are decizia pentru oamenii localității.

Pentru că Cioloș vorbește despre „salarizarea unitară”, trebuie, în mod obligatoriu, să se facă concomitent cu reorganizarea administrativă. Altfel, succesul va fi efemer. Aici mai trebuie ceva.

În fața Secției pentru procurori a CSM (aici), Laura Codruța Kovesi a spus cu convingere: „Noi centralizăm toate hotărârile definitive în cazurile noastre. Ar fi important pentru noi dacă fiecare instituție publică ar analiza aceste hotărâri judecătorești, pentru a identifica vulnerabilitățile și riscurile care există în interiorul instituției și ar încerca să ia măsuri de prevenire”. Ei bine, Kovesi a pus punctul pe „i”. Hotărârile judecătorești sunt ca hârtia de turnesol în situațiile în care este evaluat modul de funcționare a administrației publice. Hotărârile judecătorești arată unde este o aplicare greșită a legii, unde interpretarea legii de către decidenții politici sau administrativi este incorectă, unde există neconcordanțe între diferitele acte administrative și lege, unde este o greșeală a persoanei care aplică legea și unde este o greșeală a altor acte normative de nivel inferior în raport cu legea etc.

Făcând o analiză corectă, urmărind eficientizarea actului administrativ și având ca scop combaterea corupției, o analiză a hotărârilor judecătorești poate ajuta la reforma administrației publice. Legislativă - corectarea legislației care crează condițiile și favorizează producerea actului de corupție -, organizatorică și procedurală. Salarizarea unitară vine apoi să stabilească valoarea muncii fiecărui participant la actul administrativ, pe o scară a valorilor care să respecte atât nevoia traiului decent dar și diferențele între diferiții actori ai administrației publice. Un fel de meritocrație aplicată.

Sunt curios cum se va sfârși această epopee. Îmi este teamă că toți au dreptate, în spațiul îngust în care activează însă nu vor avea și capacitatea de a pune împreună toate elementele pentru ca pe viitor să nu se mai ajungă la ciudățeniile de astăzi.

Este, totuși, meritorie poziția lui Dâncu. El, social-democratul, constată rezultatul politicilor social-democrate ! Sistemul pe care îl critică este pur social-democrat. Este un sistem victimă a social-democrației de cumetrie practicat de PSD în România. Exemplele sunt pe toate drumurile. DNA ne oferă zilnic exemplele proastei organizări și funcționări a administrației publice. Actele de corupție nu apar din neant. Trebuie să existe disfuncționalități majore pentru ca actele de corupție să se producă. Scara aprobărilor deciziilor administrative, de exemplu, este o condiție care favorizează actele de corupție. Talmeș-balmeșul competențelor este condiție pentru apariția actului de corupție. Peste toate, s-a instalat cariera profesională în administrația publică distorsionată de interesul politic. Onțanu, de exemplu, ajunge din fierar-betonist primar de sector și din caporal în rezervă general cu două stele ! Normal că s-a comportat ca un fierar betonist și ca un caporal. Era un banc, în armată, cu un caporal și un general. Un caporal mai „activ”, își tot întreba subordonații dacă a venit generalul. Un soldat mai „încet la minte”, aflat în post de santinelă, îl vede pe general că vine și îi atrage atenția că a încurcat-o, că îl caută caporalul. Așa am ajuns azi cu o întreagă societate. Din nefericire, caporalii au ajuns generali.

Treaba asta a mai pățit-o România. După ce au venit comuniștii la putere, armata a fost epurată de ofițerii din Aramata Regală și în loc au fost desemnați ca ofițeri indivizi fără carte. Am prins ofițeri care aveau patru clase dar au primit diplome de 7 clase pentru a deveni ofițeri superiori, am cunoscut foști ofițeri care aveai patru clase, al cunoscut comandanți de unități care, în apropierea anului de pensie, terminau liceul deși aveau absolvită Academia Militară ”Frunze” etc. FSN și urmașii lui ne-au procopsit cu următoarea generație de inculți puși la conducerea țării.

Este timpul să renunțăm la aceste „genii”, la acești „burghezi roșii” și să trecem la democrația reală. Democrația nu înseamnă să pui proștii la conducere, ci oamenii competenți.

Mai ușor cu pianul pe scări, extremiștilor ortodocși !

Constanța, 31 mai 1913. Regele Carol I și Regina Elisabeta la inaugurarea Marii Moschei de la Constanța, construită ca semn de recunoștință regală față de comunitatea turco-tătară din Dobrogea.

Este și prima construcție din Regatul României în care s-a folosit betonul !

Monarhiștii deveniți extremiști religioși ortodocși de astăzi au ocazia să îl „înfiereze” cu mânie proletară pe Regele Carol I care a dat semnalul multiculturalismului pașnic ce domină relațiile dintre etniile dobrogene de aproape 100 de ani. Nu mai spun de contribuția comunității turco-tătare la formarea Regatului României și, după 1913, la alipirea Cadrilaterului de Regatul României (aici).

Extremiștii ortodocși au iar treabă.  Le stă pe creier „Marea Moschee de la București”. Atât de mare încât se va întinde, cu toate construcțiile pe 11.000 m pătrați ! Prin comparație, Catedrala Mântuirii Neamului ocupă o suprafață de „doar” 38.000 m pătrați ! De aproape 4 ori mai mare ! Nu mai spun de alte date tehnice care o situează printre cele mai înalte clădiri din București etc. În fine, să trecem mai departe.

Presa a trecut la treabă, serios acum, mai ales după vizita lui Iohannis la Ankara.

Muftiul Cultului Musulman din România a dat explicații peste explicații (aici). Presa română nu le preia decât cu modificarea radicală a datelor. Așa a ajuns Evenimentul Zilei să anunțe „îngrozit” că în școala islamică (școala în care se învață Coranul și unde se formează educația religioasă a islamistului) ar urma să învețe nici mai mult și nici mai puțin decât 600.000 de studenți islamiști ?! Unde naiba or încape ăștia ? Cei care nu sesizează enormitatea, le atrag atenția că acest număr reprezintă peste o treime din numărul populației Bucureștiului ! Este aproape cât populația unui județ ! La o astfel de populație îți trebuie resurse financiare imense, nu mai spun de un sistem logistic atât de elaborat încât ar însemna să ajungem cu Bucureștiul la aproape 3 milioane de locuitori. Dar în mintea jurnaliștilor români nu încap și elementele ce țin de rațiune, cel puțin la susținătorii lui Băsescu, pauza neuronilor este obligatorie.

Politicienii aflați în treabă cu alegerile, au tot felul de idei trăznite, ba chiar tâmpite de este să mă feresc de ipocrizie.

Băsescu cere o ședință specială a CSAT ca să se analizeze situația de risc la adresa securității naționale. Madam Firea-Pandele cere cu emfază un referendum local, pe banii Guvernului (ce mama naibii !) de unde să reiasă dacă bucureștenii sunt de acord cu construirea unei moschei în București, Ludovic Orban este categoric atunci când afirmă că el (ca viitor primar !) nu va aproba construirea moscheii, pentru că el știe că bucureștenii nu vor, alții o dau cotită evitând soluția constituțională. Să ne fie cu iertare, dar să ceri ortodocșilor extremiști părerea în această problemă, mi se pare o lipsă de bun simț politic. Ca să nu spun mai multe.

În situația în care primăria Bucureștiului nu are o motivare rezonabilă să se opună construcției moscheii, atunci va pierde un proces în instanță, cu daune. Pentru că există prevederi constituționale codificate în prevederi legale care împiedică statul, prin oricare organism administrativ, să intervină în viața comunităților religioase.

Avem o comunitate de religie musulmană istorică, doamnelor și domnilor ortodocși, sunt cetățeni români care au dreptul să își promoveze religia așa cum au dreptul toate celelalte comunități religioase recunoscute de stat. Au dreptul să își construiască moschei acolo unde sunt „enoriașii” lor, pentru ca aceștia să aibă unde îndeplini ritualurile religioase specifice. Din moment ce pentru Biserica Ortodoxă Română s-au tot dat aprobări de construcție a bisericilor unde nici nu îți trecea prin cap, de ce să nu se permită unei comunități religioase musulmane din București de aproape 10.000 de persoane, dacă nu chiar mai multe să aibă un lăcaș al lor ?

Că vor sau nu, în București va exista o moschee aparținând de Cultul Musulman din România în care se va promova tipul de islamism existent în țară, pentru a contracara extremismul islamist promovat prin „moschei”/case de rugăciuni ale irakienilor, iranienilor, afganistanezilor sau a altor etnii de religie musulmană.

O acțiune a statului împotriva proiectului moscheei este o încălcare foarte gravă a prevederilor constituționale. Punem în stare de inferioritate cetățeni români față de alți cetățeni români. După câte se pare, suntem pe o pantă periculoasă a încălcărilor repetate ale drepturilor unor categorii de cetățeni pentru motive din ce în ce mai idioate, mai trăznite. Asta ne mai lipsea, o înfruntare religioasă între comunitățile din România ! Unii oameni sunt cam duși cu capul.

Cu minte ... cât într-un cur de găină !

Am citit un comunicat de presă dat de Tăriceanu, la Râmnicu Vâlcea, în care face o afirmație ciudată având în vedere comportamentul politic al acestei formațiuni dar, în special, al liderilor.

„Eu vreau să ne batem de la egal la egal cu celelalte partide și, în special, să ne adresăm electoratului de centru-dreapta și electoratului liberal care are nevoie de o reprezentare, care astăzi e asigurată de ALDE. ALDE este singurul partid liberal”.

După ce a copiat, sârguincios, din statutele PNL (mai noi și mai vechi), pentru propriul statut, ALDE vine și se reclamă, prin vocea lui Tăriceanu, ca singurul partid de centru-dreapta din România dar și liberal. Am spus eu de mai multe ori că tipul este plecat cu sorcova, acum am și dovada.

Pentru a motiva concubinajul cu PSD, Tăriceanu și ai lui au susținut, public, faptul că ei dezvoltă o politică social-liberală modernă. Cum s-ar spune, ei sunt cei mai de dreapta social-democrați și cei mai de stânga liberali.

Acum, Tăriceanu spune că ALDE al lui este de centru-dreapta, singurul partid de centru-dreapta din România (?!). Bine, ca partid de centru-dreapta el spune că este liberal (singurul partid liberal ?!), deci nu mai are ce căuta în „tranșeea” social-liberală ! Individul se cam contrazice prin comportamentul politic !

Pentru că în capul lui Tăriceanu este multă confuzie, formulează astfel ținta electorală: „să ne adresăm electoratului de centru-dreapta și electoratului liberal”. Hopa !

Liberalii sunt de centru-dreapta. Fac parte din curentele politice moderate, având asemănări cu creștin-democrația și conservatorii. Atrag atenția că o formulare corectă, publică, a poziției politice a PNL a avut-o Crin Antonescu care a explicat de ce PNL trebuie să se alăture curentului politic de centru-dreapta al Parlamentului European, curent reprezentat de PPE și să iasă din curentul politic social-liberal al ALDE, format în special din partide social-democrate care nu au dorit să fie în PES și partide liberale cu puternice legături în social-democrație.

Rămânând la Tăriceanu să observăm din nou afirmația. O țintă o reprezintă „electoratul de centru-dreapta”. Unde este acesta ? În PNL care este liberal (fără discuție), o parte în UDMR și o parte, posibil, în alte formațiuni mai mici, formațiuni de lideri politici cu pretenții de genii politice, făuritoare de țări și popoare (cum ar fi Traian Băsescu cu PMP, Monica Macovei cu M10, Nicușor Dan cu organizația lui hotărâtă să salveze Bucureștiul !). În concluzie, Tăriceanu are ca țintă electoratul PNL, al UDMR, al altor formațiuni care își reclamă apartenența la liberalism (cu note comice la unii, mai ales la cei care reclamă întoarcerea la liberalismul „clasic”, nici ei neștiind de unde să îl ia și de la care formațiune politică europeană să ia exemplul).

Tăriceanu nu se poate dezminți și vine și cu alt electorat „țintă”. Electoratul liberal ! Păi, acesta nu mai este de centru-dreapta ? Este altceva ? Bag seama că în capul lui Tăriceanu este o mare confuzie din moment ce separă electoratul liberal de curentul politic moderat denumit „centru-dreapta”.

O vorbă românească spune că „prostul până nu'i fudul, parcă nu e prost destul”. Dacă mai amintesc și faptul că același Tăriceanu excludea, cu niște ani în urmă, orice contribuție a liberalismului la componentele sociale ale politicii țării, afirmând cu emfază că liberalismul se ocupă de economie, componenta socială a politicii fiind exclusiv a social-democrației, atunci este clar pentru mine că Tăriceanu a dat în mintea copiilor neștiind cum să mai împace social-democrația practicată de membrii ALDE proveniți din PC-ul lui Dan Voiculescu cu liberalismul unora care l-au însoțit la plecarea din PNL, bașca noii membri care s-au alipit noii formațiuni în urma procesului politic al fuziunii dintre PNL și PDL-ul condus de Blaga.

Având în vedere un sondaj care îl scotea pe Victor Ponta ca cel mai reputat intelectual al țării, în dauna multor intelectuali reali, contemporani sau existenți în cărțile de istorie, nu mă miră faptul că Tăriceanu și ALDE al lui vor avea susținători la actualele și, posibil, viitoarele alegeri.

Mai există o vorbă care se pretează aici: spune-mi cu cine te'nsoțești ca să spun cine ești. Zicerea are suport în realitate.

Imigranții „pun mâna” pe o țară europeană slabă, Grecia. Sunt sprijiniți să ocupe Europa. No border, no nation ?!

Am văzut acestă poză care spune multe. Foarte multe. Periculos de multe.

Fenomenul migrației este o tragedie nu doar pentru migranți ci și pentru cei care îi primesc, dacă fenomenul migrației iese din cadrul legal internațional acceptat, prin consens, de statele lumii.

Imigrația necontrolată a suferit un eșec. De ceva timp, statele europene nu au mai acceptat imigranții care nu aparțin Siriei și Irakului, apoi s-a ajuns la acceptarea doar a celor care din Siria și Irak fiind fac dovada că sunt din zonele afectate de conflicte militare, în special din zonele în care activează ISIS și Al Qaeda. Dovada prezentată de imigranți trebuie să fie un document de identitate. Un pașaport. Au apărut pașapoarte false. Mii de așa-ziși cetățeni sirieni au luat cu asalt granițele europene însă a apărut și informația că multe, mii de pașapoarte siriene, sunt „eliberate” de administrația ISIS. Pe lângă cele false.

Știrile curg, zilnic apar noi informații care scot în evidență faptul că nu asistăm la o migrație a celor afectați de război ci în special a celor care își doresc să trăiască într-o altă țară decât țara de origine, așa numiții imigranți economici. Numărul imigranților economici este imens față de numărul refugiaților din Siria și Irak.

Europa nu este în pericol, încă, ca grupare de state asociate economic și politic însă unele state europene sunt puse în fața unui mare pericol din cauza imigranților și în special a grupurilor europene de sprijin a acestei migrații. Poza de mai sus are și această semnificație. Mesajul este politic. Strict politic. Nu cred că imigranții care îl afișează sunt autorii lui. Nu vreau să cred, încă, așa ceva, pentru că dacă ar fi așa, atunci pericolul ar fi și mai mare. Este o declarație politică împotriva statelor europene, a națiunilor, a dreptului suveran al statelor europene de a-și hotărî propriul destin. De aceea cred că este un mesaj al grupurilor anti-europene din Europa, grupuri anti-UE în special, grupuri care au sprijin politic al unor partide europene nostalgice și revanșarde, revizioniste. Eu nu uit unele mesaje politice ale UDMR din anii trecuți, mesaje care îndemnau la „permeabilizarea frontierelor între statele membre ale UE până la dispariția lor” ! Permeabilizarea înseamnă, de fapt, renunțarea statului la suveranitate asupra teritoriului național, practic la dispariția statului. Iar mesajul din imaginea de mai sus tocmai asta cere.

Unele state europene cu mari pretenții de vedete politice până mai ieri, azi fac dovada slăbiciunilor interne grave. Grecia este vedeta. Grecia suportă azi consecințele politicilor socialiste după care s-a condus ani și ani de zile. Grecia este într-o fază periculoasă pentru populația țării care a fost aburită zeci de ani cu politici socialiste. După ce a încercat să destrame zona euro și să slăbească UE, acum s-au trezit că rămân cu imigranții în țară iar vecinul Turcia nu acceptă să îi primească pe cei care nu pot pătrunde mai departe în Europa.

Cifrele date publicității de autoritățile macedonene, dar și din alte state, arată că numărul refugiaților este din ce în ce mai mic. În Grecia rămân din ce în ce mai mulți imigranți economici. Din Iran, din Afganistan, din Pakistan, din India, din state ale Asiei de Sud-Est. Majoritatea de confesiune islamică. La Idomeni, imigranții economici au trecut la agresiuni și asupra autorităților macedonene dar și asupra autorităților grecești. Mai mult, imigranții au devenit o forță care începe să dicteze autorităților grecești „regimul” aplicabil zonei. Au blocat circulația pe comunicațiile de legătură cu Macedonia. Iar Grecia dă declarații plângăcioase și acuză statele europene că nu o ajută iar pe turci îi face vinovați că permit imigranților să treacă frontiera.

Grecia este un stat eșuat. Criza unor state europene generată de imigrație - creșterea exponențială a extremismului -, și pericolul imigrației agresive, violente, își are originea în incapacitatea Greciei de a fi stat. Grecia s-a complăcut în starea de „sat de vacanță”, de „stațiune turistică” și a uitat să mai fie stat național și unitar, independent și suveran. De aceea este atât de slabă să își apere prezentul și trecutul.

În această notă trebuie „citită” și intervenția, în forță spun eu, a UE și NATO în Grecia. Este o intervenție de recuperare pentru Europa și NATO a statului grec. Ce spune Tsipras zilnic este doar un fel de gargară cu pioneze. Turcia dă o mână de ajutor pentru recuperarea unui stat eșuat prin convenția încheiată cu UE. Turciei nu îi convine o Grecie eșuată, nu îi convine ca la Marea Mediterană să aibă un nou Stat Islamic pe teritoriul Greciei, așa cum se prefigurează viitorul dacă Grecia ar fi lăsată singură. Turcia a știut că statele europene vor lua atitudine și vor bloca Grecia. Trebuie să recunosc și faptul că Turcia îi și pedepsește pe greci prin refuzul de a-i primi pe imigranții care au trecut în Grecia înainte de semnarea acordului cu UE. Agenda de aderare a Turciei la UE a fost blocată ani și ani de Grecia și de statele cu care Grecia a avut înțelegeri „obscure”.

Ce va urma ? Ce va face statul grec ? Autoritățile din Grecia își vor aminti care le este rolul într-un stat democratic ? Își vor aminti că au obligația să își apere cetățenii, în special în fața agresiunii externe sau a agresiunilor venite din partea unor străini ? Vom vedea. Deocamdată, Grecia este un stat care poate fi confiscat de imigranții economici din lumea islamică.

Una din marile probleme ale Europei, ale fiecărui stat membru al UE este să răspundă provocărilor de zi cu zi ale „susținătorilor imigrației”. Susținători organizați în așa-numitele „societăți civile”, organizații agresive față de statele naționale, unele cu anvergură internațională deosebită. Organizația medicilor fără frontiere a făcut un gest semnificativ: a anunțat că își retrage sprijinul acordat imigranților în Grecia pentru că UE și statele UE au închis culoarul balcanic de imigrație ! Tot această organizație își duce sprijinul și este găsită în taberele jihadiștilor în luptă cu statele în care acționează pentru a le asigura asistență medicală de care duc lipsă. Această organizație spune că ajută populația locală însă principalele persoane cărora le acordă asistența medicală sunt luptătorii jihadiști care, spun ei, au dreptul la protecție sanitară. Organizația medicilor fără frontiere asigură, de fapt, una din capacitățile necesare unei forțe armate pentru a putea duce acțiuni de luptă.

Pe lângă această organizație mai sunt o groază, multe dintre ele cunoscute pentru opoziția față de statele naționale și suveranitatea acestora, multe dintre ele clamând dispariția granițelor naționale și deschiderea frontierelor pentru a permite migrația populațiilor care nu mai au spațiu vital sau nu au resurse pentru un anume nivel de trai. Majoritatea apelează la datele statistice care arată o creștere a populației lumii peste posibilitățile teritoriilor în care există această creștere de a le asigura supraviețuirea și mai nou, susțin imigrația în statele care au o scădere naturală a populației dar și un nivel de viață excelent. Aceste organizații se lovesc în demersurile lor de istoria statelor europene, de statalitatea lor, de legislația lor protectoare față de nativii respectivelor state, de cultura, religia și obiceiurile acelor populații. De aceea vedem cum prin orice mijloace aceste organizații încearcă să mai pună „o cărămidă” la construcția unei lumi fără state și granițe, fără cultură națională, fără drepturi pentru populațiile care locuiesc în teritoriile istorice. Politic au sprijinul partidelor socialiste, financiar au sprijinul organizațiilor multinaționale care sunt obligate să respecte anumite reguli în statele în care inițiază afacerile și dau taxele, social au sprijinul imigranților sau a urmașilor lor din generațiile a II-a și a III-a, principalii activiști ai unor astfel de organizații civice.

Ei bine, eu sunt împotriva ideii „fără frontiere”, „fără națiune”.

Sunt și împotriva porcăriei aruncate în spatele statelor europene de Germania. Este inadmisibil, după părerea mea, să aduci în Europa, nu în Germania, imigranții din statele islamice și să provoci astfel conflictul cultural și de aici o stare de război între imigranți și populațiile native. Degeaba spune Merkel că Germania poate absorbi imigranții, că are o populație mare care este determinantă din moment ce imigranții circulă prin state cu o populație aproape egală cu numărul imigranților aflați în deplasare. Macedonia are puțin peste 2 milioane de locuitori, Muntenegru are aproape 622 mii locuitori, Slovenia are în jur de 2 milioane de locuitori și lista poate continua.

Germania a acționat și împotriva unor principii europene, principii în baza cărora UE a luat ființă și s-a extins. Din moment ce aduci imigranți din statele islamice sau preponderent islamice, pui stop migrației legale a forței de muncă în spațiul UE ! Oprești și libera circulație dar și stabilirea domiciliului cetățenilor UE în spațiul german pentru că milioanelor de imigranți islamiști le vei asigura și spațiu de locuit, le vei destina și resursele germane pentru un trai decent, vei opune altor cetățeni europeni cultura imigranților islamiști astfel că Germania va deveni o țară descurajantă pentru majoritatea europenilor care, trecându-i frontierele, vor avea în față alte reguli de conviețuire decât cele deja cunoscute. Politica Germaniei este o porcărie ! Ba chiar pot spune că este un sprijin pentru organizațiile așa zis „civice” care vor să distrugă statele și națiunile.

Să nu mai fim ipocriți !

Nu spun cel mai important. Spun foarte important pentru că toți partenerii pe care îi avem, de bună credință, aduc în acest parteneriat câte ceva din plusul de valoare pe care îl au.

Pentru noi, Turcia a fost mereu alături, nu doar fizic. Este mai greu de explicat celor care și-au pus ochelari de cal și apelează la fantezii atunci când adoptă o poziție publică anume.

Mă deranjează enorm faptul că acei care se revoltă împotriva convenției dintre România și Turcia privind moscheia ce urmează a fi construită în București susțin, cu sau fără știință, propaganda rusă. Nu mă sfiesc să spun asta pentru că așa văd situația.

Nu văd de ce comunitatea musulmană română să nu aibă dreptul să își construiască un lăcaș de cult în timp ce alte comunități religioase au acest drept ?!

M-am săturat să văd cum ortodocșii cresc starea de tensiune religioasă din țară pentru motivul fluturat peste tot că ei sunt majoritari. Acum au luat foc împotriva comunității religioase musulmane, ieri erau împotriva comunității religioase catolice (aici sunt adevărate războaie de exterminare !), local se duc războaie cu comunitățile protestante etc.

România este țara tuturor cetățenilor ei. Așa cum este a ortodocșilor este și a musulmanilor, a catolicilor și a altora care au alte obiceiuri religioase, ba chiar nu aparțin unei religii !

Azi ortodocșii vituperează împotriva moscheii în timp ce înalță o ditamai catedrală. Este incorect. Din moment ce suntem un stat european care promovează democrația, din moment ce între stat și fiecare cult religios luat separat nu există o legătură existențială, atunci trebuie să acceptăm faptul că statul nu poate obliga membrii unui cult religios să renunțe la propria credință sau să își limiteze manifestările religioase potrivit practicilor respectivei credințe. Este neconstituțional.

Pentru mine, toate religiile sunt la fel. Toate sunt străine acestui spațiu geografic. Toate au rămas în acest spațiu geografic prin crimă și teroare.

Din moment ce ortodoxia are dreptul să își facă o catedrală, au dreptul și musulmanii la o moscheie. La fel cum au dreptul și celelalte culte religioase recunoscute de stat să își construiască locașuri de cult de ce mărime vor. Dar fără bani de la statul român. Dar dacă statul român dă bani pentru un cult, atunci este normal să dea bani pentru fiecare cult în parte, nu după numărul ipotetic de credincioși, ci după obiectivul imobiliar pentru care cer bani. Statul român a băgat milioane și milioane de euro în bisericile ortodoxe. Să bage și în construcția moscheii cultului musulman din România pentru a restabili egalitatea, pentru a respecta egalitatea constituțională.

Ca politică de stat, dacă această moscheie întărește niște legături internaționale, atunci cu atât mai mult trebuie acceptată și construită. Musulmanii din România sunt cetățeni români, comunitățile turco-tătare sunt cofondatoare ale statului român modern, de aceea Carol I a construit Marea Moscheie de la Constanța, în 1910, ca semn de omagiu pentru comunitatea musulmană din Constanța. Mai mult, Cadrilaterul devine teritoriu românesc în urma unui referendum local care a fost determinant. Populația majoritară, preponderent turco-tătară, de credință musulmană, a votat pentru unirea cu România, Cadrilaterul fiind de fapt „Dobrogea de sud”. Orientarea pro-România a comunităților musulmane din Dobrogea a fost puternic influențată de Turcia. În 1940 când România a „retrocedat” Cadrilaterul către Bulgaria, presiunile au fost foarte puternice din partea Germaniei.

Eu sunt pentru construcția acestei moschei în București. Cred că este bine și pentru că vom avea o mai mare contribuție a comunității musulmane la securitatea țării în fața agresiunii islamului radical.

Miturile biblice încep să cadă. Omul contemporan nu are un singur strămoș.

Am luat imaginea de pe Google. Ea este și pe pagina Agerpres (aici) de care mă folosesc pentru acest punct de vedere.

Genomul uman ne spune, din ce în ce mai clar, că omul modern nu are ca singură sursă a existenței sale homo sapiens ci că sunt mai multe surse care au avut de a face unele cu altele timp de mii de ani. Mai explicit, de această dată, oamenii de știință au formulat aprecieri care ne apropie de adevăr:

„Populațiile non-africane studiate au avut aproximativ 1,5 până la 4 la sută moștenire genetică de la Neanderthal, a spus Akey. Populațiile africane nu au nici strămoși neanderthalieni, nici denisovani, pentru că aceste două specii nu au fost niciodată pe acest continent”.

„Neanderthalieni robuști au prosperat în Europa și Asia într-o perioadă cuprinsă între aproximativ 350.000 de ani în urmă și momentul dispariției lor rapide acum aproximativ 40.000 de ani”.

Micile-mari informații despre apariția și evoluția omului destramă miturile biblice, cu Adam și Eva. Până acum s-a afirmat că a existat o singură evoluție a omului. Apărut în Africa, migrat în Asia și Europa și de aici în America pe timpul unei glaciațiuni. Ei bine, se pare că nu este așa.

Din moment ce omul de neanderthal este acceptat cu o vechime de 350.000 de ani, din moment ce omul denisovan este acceptat ca fiind „străvechi”, din moment ce genetic s-a constatat că mai există o specie umană, încă necunoscută, toate acestea în afara Africii, legăturile genetice între populațiile apărute în Africa și populațiile umane din afara Africii apărând abia la urmașii coloniștilor din Africa care sunt considerați strămoșii omului modern, din moment ce s-a constatat că populațiile africane moderne nu au legături genetice cu celelalte populații umane, atunci putem merge cu mintea mai departe și construi noi teorii care se pot sau nu confirma pe măsură ce următoarele cercetări ne vor da mai multe date.

Teritoriul Africii a fost mai atent cercetat pentru a găsi rămășițele primilor oameni. S-au găsit. Unele rămășite vorbesc despre „homo” cu o vechime de aproape 2,5 milioane de ani, ce este mai vechi fiind considerat că ar fi strămoșii acesteia. Acum, întreaga teorie construită cu atâta migală în timp începe să se clatine.

Omul de Neanderthal și Omul Denisovan devin specii umane de sine stătătoare, nu subspecii ale Homo Sapiens, pentru că nu au un strămoș comun ! Ba, mai este în atenție și o altă specie umană care și-a pus amprenta genetică în existența unor populații fără însă a avea și o existență antropologică.

Este evident că va trebui să mai așteptăm clarificarea situației. Așa cum Africa a fost „invadată” la un moment dat de antropologi va trebui să vedem cum va fi invadată Europa și Asia, ba chiar și America pentru a vâna strămoșii neanderthalienilor, ai denisovanilor și a descoperi acea specie necunoscută dar cu amprentă genetică.

Îmi place ce aflu. Acum suntem încă tributari modelului „homo sapiens”. Ne considerăm urmașii „imigranților” africani care, potrivit „legendelor științifice” (?!), au învins pe neanderthalieni și le-au luat locul în spațiul locuibil european. Dar dacă nu este așa ?

Din moment ce omul de neanderthal s-a împerecheat (unii savanți au pronunțat cuvântul „promiscuitate”, ceea ce mă face să îi consider complet neserioși !) cu homo sapiens și a rezultat europeanul modern, de ce să nu consider că aveau un genom asemănător ?! De ce să nu consider că omul de neanderthal a fost dominant (cel puțin aici în Europa și o parte din Asia) și în miile de ani de viață în comun cu homo sapiens au format împreună o nouă specie ?! Din moment ce populațiile africane actuale nu au semnătura neanderthalienilor și a denisovanilor înseamnă că formăm specii înrudite. Cu un plus genetic al europenilor și asiaticilor, precum și al americanilor.

Va trebui să acceptăm că ne apropiem de momentul în care evoluția omului, așa cum este acceptată astăzi, după ce a fost profund afectată de evoluționism, va fi rescrisă.

Eu îmi doresc să aflăm cum a evoluat omul european, omul de neanderthal. Văzut doar ca o brută, văzut doar ca un primitiv se pare că își cere dreptul la recunoaștere. Pentru că trăsăturile lui sunt în noi. Rezistența la frig, pielea, părul, culoarea ochilor, asimilarea proteinelor animale, grăsimea etc., sunt particularități pe care populațiile africane nu le au. Răspunsul este dat de oamenii de știință. Nu le au pentru că omul de neanderthal și omul denisovan nu au fost niciodată în Africa ! Atunci va trebui să vedem cum au apărut ! Iar teoriile actuale trebuiesc revăzute.

Tăcerea comunității musulmane poate fi considerată complicitate.

Putem acuza în stânga și în dreapta, putem spune orice după producerea tragediilor, important este ca după ce ne trezim să judecăm cu capul cât mai limpede.

O informație spune că Donald Trump a declarat că „musulmanii nu reușesc să raporteze activități suspecte și trebuie să facă mai mult pentru a ajuta la prevenirea atentatelor precum cele de marți de la Bruxelles în care au fost ucise cel puțin 30 de persoane”.

O afirmație cu care sunt de acord. Comunitatea musulmanilor are un mare rol. Până acum, din ce am cules din presă, membrii comunității musulmane participă la informarea autorităților dacă sunt întrebați, după producerea unor atentate, mai puțin cooperanți sunt înainte de producerea lor. În general, oamenii declară că nu au știut ce au în cap sau fac cei care au devenit, la un moment dat, teroriști.

Din alte lecturi, am tras concluzia că nici comunitățile nativilor nu sunt foarte vigilente. Parcă au un văl pe ochi. Încep să protesteze și să ceară ca statul să ia măsuri (!) abia după producerea evenimentelor tragice. Nu participă activ la prevenirea evenimentelor teroriste.

Bine, există și o parte a presei dar și a unor activiști care fac și pe dracu în patru pentru a aburi lumea, făcând din religia islamică o religie a păcii și bunei înțelegeri între oameni chiar dacă din declarațiile unor oficiali din statele islamice se desprinde clar ideea că „necredincioșii” trebuie exterminați. Chiar dacă în comportamentul unor activiști musulmani sunt ușor de văzut germenii unor viitoare acțiuni agresive.

Ceva trebuie schimbat. În alte părți, văd că s-a dezvoltat o cultură a apărării intereselor individuale prin comunicarea către autoritățile abilitate a faptelor de încălcare a legii. La noi, jurnaliștii de doi bani bucata tratează un astfel de comportament ca „trădare” sau „delațiune”. Exemple sunt multe. Campania furibundă a unor trusturi de presă împotriva celor care fac plângeri penale sau a celor care declară procurorilor fapte de natură penală comise de unii politicieni sau potentați ai zilei este mai mult decât edificatoare. Culmea, în societățile în care se consideră că un act ilegal este împotriva comunității, a fiecărei persoane din comunitate și este reclamat autorităților competente imediat ce s-a produs există și un alt grad de civilizație. Oamenii evită să mai comită acte ilegale conștientizând că un astfel de comportament este în interesul lor, nu pentru că nu mai răspund în fața legii ci pentru că alții nu vor comite, la rândul lor, acte ilegale care să le afecteze interesele.

Comunitatea musulmană este la răscruce. Integrarea în cultura Europei este la răscruce. Dacă liderii comunităților islamice din Europa nu intervin pentru a stopa radicalismul islamic, pentru a elimina dintre ei pe inițiatorii și promotorii extremismului, atunci se va ajunge la război civil. Un război religios care va fi cumplit. Practic va fi un război de exterminare.

Nici noi nu suntem scutiți de evenimente similare. În comunitatea maghiară nu s-a luat atitudine față de formarea unor organizații extremiste anexe ale organizațiilor revizioniste din Ungaria iar azi avem un lider de organizație maghiară în arest preventiv pentru că vrut să comită un act de terorism să vadă ce rezultate „politice” va da.

Comunitatea musulmană din România însă, participă activ la procesul național de prevenție împotriva radicalizării islamice. Noi avem beneficiul unei culturi musulmane evoluate, adaptată la conviețuirea cu creștinii sau alte culte, parte a culturii române, expresie a multiculturalismului pacifist.

Trump are dreptate. Comunitatea musulmanilor din fiecare țară trebuie să devină mai activă pentru ca țările în care activează să nu devină, în special pentru membrii respectivelor comunități, un infern.

Ipocritul !

Agerpres (aici).

Tăriceanu este îngrijorat de ce se întâmplă în Belgia, „condamnă” terorismul ! Este un ipocrit !

În țară se chinuie să scoată înregistrările SRI din zona probelor în justiție, clamând „drepturile și libertățile civile”.

Se „chinuie”, alături de alt ipocrit, Traian Băsescu, să reducă competențele SRI, cere eliminarea competențelor date SRI prin OUG promovată de Guvern pentru că afectează drepturi și libertăți civile. Zice el. Bruxelles vine și îl confirmă. Morții și răniții de azi sunt rezultatul drepturilor și libertăților civile lăsate la îndemâna teroriștilor în dauna populației locale, a turiștilor, a altor oameni care au trecut prin capitala europeană.

Acest individ este lipsit de rațiune. Dacă supravegherea tehnică a SRI, chiar pe cauzele de terorism, nu pot fi folosite în justiție, degeaba mai sunt făcute !

Individul ăsta a devenit la fel de periculos ca teroriștii. Practic, prin comportamentul lui favorizează producerea actelor de terorism în România. Slăbind pârghiile legale pentru lupta împotriva terorismului și a crimei organizate (soră mai mică a terorismului), Tăriceanu devine un fel de terorist.

O ia Belgia pe „drumul” Siriei ?

Agerpres (aici).

Două explozii la aeroport. La o poartă de îmbarcare către SUA. Azi dimineață. Peste 10 morți și 30 de răniți.

Nu după mult timp, o altă explozie la o stație de metrou Maelbeek, alți morți, alți răniți.

Nu ne mai putem ascunde sub umbrela „corectitudinii politice”. Tâmpenia asta duce la prea mulți morți și răniți, la prea multe vieți distruse. Nu mai putem ascunde sub preș ororile politicii unor guverne europene. Franța și Belgia plătesc tributul prostiei politice practicate de zeci de ani. Nu poți combina creștinismul cu islamismul. Nu iese. Ce a rezultat până acum este moarte, este rană, este distrugere, este viață mizeră.

Nu mai poți nega contribuția socialismului la actuala stare de „război” din Europa. Suntem în stare de război, de fapt.

După raportul germanilor privind situația migranților din 2014 și 2015 înregistrați în Germania aflăm că în 2014 peste 400.000 de imigranți (unii declarați refugiați !), au „dispărut” din Germania iar în 2015 se estimează că au „dispărut” peste 800.000. Sunt peste un milion de imigranți care circulă liber cu permis de liberă trecere german prin statele UE. Cine sunt ei ? Ce vor face ei, nu ce declară ei că au de gând să facă ? Câți dintre familiștii care încă stau „liniștiți” în centrele de primire o vor lua razna ?

Concubinajul dintre francezi și belgieni cu islamiștii naturalizați ia o întorsătură urâtă. Nu doar Franța și Belgia (se pot include și alte state !) sunt în pericol, din cauza reglementărilor UE sunt în egal pericol toate statele UE.

România și Bulgaria nu au fost primite în Spațiul Schengen pentru că nu ofereau suficientă „securitate”. Nu aveau garanția statele „vechii Europe” că pe la frontierele noastre nu vor trece „infractorii și extremiștii” din cauza administrației „corupte”. Între timp, statele „vechii Europe” ne oferă moarte și distrugere calificată. Televizată, ca să aibă impact și declarații șocante: comunitatea islamică care s-a stabilit în statele europene a fost izolată, este victima discriminării, este neînțeleasă și din cauza politicilor „greșite” au loc astfel de evenimente bla, bla, bla. Ba tot acolo, în Franța și Belgia, cu niște zile în urmă, manifestau niște mii de susținători ai primirii imigranților. Un fel de „lăsați moartea să vină la noi” ! Ei bine, nu a trecut mult și a venit moartea peste ei. Dar nu au murit ei, au murit alții, astfel că acești entuziaști ai „primirii morții” pot spune, corect politic, că cei care au murit sunt victime colaterale și că de vină sunt guvernele care nu au „primit cu flori” teroriștii islamici.

Războiul din Siria și Irak s-a mutat în Europa. Azi este în statele care și-au dezvoltat, ani și ani, o politică idioată de primire a imigranților islamici și de acceptare a ocupării de către aceștia a unor spații urbane și rurale pentru a crea comunități islamice. Comunități care azi își arată „prețuirea” pentru gazde, aruncându-le în aer.

Nu știu ce va alege guvernul român, dar a prelua politica idioată a Franței, Belgiei, Germaniei, Suediei etc. ar fi o mare prostie. Sunt de acord să acordăm asistență umanitară unor refugiați dar nu sunt de acord ca orizontul de timp să aibă ca soluție asimilarea lor. Într-un timp rezonabil, acești imigranți trebuie să se întoarcă în țara lor pentru a o reface în urma războiului. Și cu ajutorul nostru, normal, este omenește, din moment ce îi ajut la un moment dat consider că pot face mai mult în momentul în care își refac țara. Asimilarea unor imigranți trebuie să fie o excepție, trebuie să fie ca urmare a unei analize corecte, trebuie să aibă în spate niște ani în care imigrantul a preluat, constructiv, o parte din cultura românilor și a acceptat diferențele față de cultura proprie. Altfel, o să ajungem să ne numărăm morții, așa cum fac francezii, cum fac belgienii azi.

La mulți ani, Mircea Ionescu-Quintus !

Foto Mediafax, Mircea Ionescu-Quintus la sărbătorirea a 98 de ani ! Cu un an în urmă !

Un aprig apărător al principiilor liberale, un model pentru cei care își doresc să devină oameni politici, în adevăratul sens al cuvântului, Mircea Ionescu-Quintus este dovada vie a devizei liberale „prin noi înșine” !

Prezența domniei sale în fruntea PNL a dat încredere partidului că se poate merge mai departe, că se poate dezvolta, că se pot face anumite alianțe și se pot face fuziuni astfel ca partidul să devină mai puternic. Și a devenit mai puternic. Este mai puternic și va fi mai mult decât este acum pentru că principiile liberale sunt singurele care pot fi urmate într-o societate democratică care își dorește progresul.

La mulți ani, Domnule Președinte !

Gâdea cu „Sinteza Zilei” la Antena 3 are iar o „recunoaștere” costisitoare.

Agerpres (aici).

În esență, CSM constată, în urma verificărilor și analizelor Inspecției Judiciare că la data de 18 februarie 2016, în contextul punerii în executare de către organele fiscale a hotărârii judecătorești rămasă definitive pronunțată în dosarul ICA, la emisiunea „Sinteza Zilei” de la Antena 3, moderatorul (nu îi spune numele dar noi știm că este Gâdea !) a manipulat grosolan realitatea și s-a folosit pervers de un interviu din anul 2014 al Laurei Kodruța Kovesi, cu scoaterea declarațiilor din context, pentru a induce ideea că procurorul general al DNA le dă dreptate și executarea silită este un abuz.

Textul este lămuritor:

„S-a constatat că aspectele prezentate în cadrul emisiunii au fost rupte din contextul interviului menționat și, într-o succesiune aparent logică și etapizată, a fost schimbat sensul ideilor exprimate inițial de doamna procuror. Mai mult, în cadrul emisiunii s-a afirmat permanent și s-a acreditat ideea că, în calitate de reprezentant al sistemului judiciar, doamna procuror șef este părtinitoare în raport cu punerea în executare de către organele fiscale a unei hotărâri judecătorești definitive”.

„Prin exprimarea unei astfel de concluzii în chiar tema emisiunii s-a urmărit subminarea încrederii publice în corectitudinea analizei făcute de procurorul șef al DNA în cadrul interviului din anul 2014 și implicit în privința activității profesionale a procurorului șef al DNA. Plenul Consiliului a constatat că prin modalitatea de lansare în spațiul public în mod trunchiat, părtinitor și manipulativ, a unor afirmații exprimate de doamna Laura Codruța Kovesi (...) în cadrul unui interviu anterior, s-au depășit limitele libertății de exprimare și ale dreptului la informare, aducându-se atingere reputației profesionale a acesteia”.

CSM va sesiza CNA, au un protocol de colaborare instituțională în acest sens. CNA are, astfel, un rezultat ca urmare a unei analize efectuate de o instituție competentă. Probabil că are suficiente dovezi care să sprijine CNA să constate existența încălcării legii de către Mihai Gâdea și echipa lui de zgomote și să stabilească o sancțiune. Pe de altă parte, Laura Kodruța Kovesi are un document oficial la îndemână să deschidă o acțiune în civil pentru pagube.

Hotărârea CSM, definitivă, prin care se constată că i-a fost afectată Laurei Kovesi reputația profesională, nu lasă loc la alte interpretări. O instanță de judecată investită cu judecarea unei pricini între Kovesi și Mihai Gâdea în solidar cu Antena 3 va accepta proba CSM.

Sper că va merge mai departe Kovesi. Este singura posibilitate ca jurnaliștii să nu se mai joace cu adevărul, să nu îl mai deformeze. Puși la plată pentru toate măgăriile făcute, vor ajunge la fundul sacului dacă nu la dispariția postului Tv devenit un focar de infecție socială.

Putin ordonă retragerea din Siria a forțelor principale. De ce ? Care sunt urmările ?

Agerpres (aici).

Bine, Agerpres face o greșeală. Trupele ruse nu se retrag, se retrag doar forțele principale de luptă ale forțelor ruse, în Siria vor rămâne în jur de 1000 de soldați ruși în cele două baze militare la Mediterana - Tartus și aeroportul Hmeymim -, unde rușii vor rămâne, probabil, mult timp.

Rămâne să vedem care vor fi, până la urmă, forțele principale.

Se fac tot felul de speculații. Pot spune că toate pot fi valabile până la proba contrară.

Este evident că pozițiile politice ale statelor vor fi temperate. Americanii preferă să nu comenteze. Sirienii au anunțat că sprijinul Rusiei rămâne, actuala retragere fiind normală, deoarece obiectivele principale au fost atinse.

Opoziția siriană adunată la negocieri cu reprezentanții Guvernului Siriei salută retragerea forțelor principale ale Rusiei - un motiv în plus ca negocierile să aibă o șansă de succes. Este de înțeles, rușii bombardând cu ferocitate pozițiile opoziției siriene mai ceva decât pozițiile Al Nusra - Al Qaeda din Siria -, sau ale SI.

Al Nusra reclamă „înfrângerea” rușilor și anunță cu pompă o ofensivă asupra armatei siriene care i-a gonit de pe teritoriile stăpânite cu ceva timp în urmă. Declarația este politicianistă. Al Nusra este asociată cu SI iar o ofensivă a lor va primi replica statelor care luptă cu SI sub conducerea SUA.

Ministerul de externe al Rusiei, Lavrov a declarat că Rusia a căzut la înțelegere cu SUA privind acțiunile comune împotriva SI și Al Nusra. Ei bine, această informație are potențial.

Să încercăm să vedem ce ar fi putut determina Rusia să retragă forțele principale din Siria.

Rusia suferă. În special economic. Rezervele statului au scăzut și tot scăzut încât au ajuns aproape de fundul sacului. Reformele cerute de Putin ca Rusia să nu mai depindă de vestul Europei sunt gata pe hârtie însă le lipsește finanțarea. Petrolul s-a dus în jos și se menține mult prea jos pentru a mai fi exploatat, chiar. Gazele îl urmează. Lumea petrolieră nu reacționează cum și-ar dori rușii. Nimeni nu vrea să lase de la el pentru a contracara scăderea prețului la petrol. Prețul scăzut al petrolului este temporar însă este ținut jos exact în perioada în care Rusia are nevoie ca de aer de un preț mai mare. Război economic în toată regula. Rusia nu mai are bani și nu mai are nici sursa - exporturile de hidrocarburi -, așa că scade din cheltuielile guvernamentale. Nu își mai finanțează industriile. Scade cheltuielile pentru înarmare. A oprit programele de modernizare a armamentelor și de dotare a trupelor. De unde va trebuie să facă rost de bani. Economisirea resurselor este singura care, în aceste momente grele, poate da un ajutor. Retragerea din Siria eliberează câteva milioane de dolari pe zi. Războiul este scump. Tare scump.

Rusia are probleme și cu republicile. Ținerea sub ascultare cu forța are succes pe termen scurt. Nu le dai bani și le ceri ascultare nu prea are succes pe termen lung. Mai ales când forța militară devine din ce în ce mai slabă, chiar dacă este dotată cu armament ultra-modern. Foamea populației de pe cuprinsul federației devine periculoasă. Regresul unor comunități duce la revolte. Politic, Putin este pe muchie de cuțit. Slăbiciunile se manifestă și în „forțele de menținere a păcii” ale Rusiei din teritoriile ocupate cu japca de la R. Moldova, Gruzia, Ucraina alte state. Partenerul Belarus se revoltă. Nu își poate permite pierderea economică pentru principiul fidelității față de suzeran. Îl dă dracului pe suzeran și negociază „pacea economică” cu adversarul acestuia - UE și SUA.

Rusia a mai fost învinsă odată pentru că nu a fost capabilă să țină pasul în cursa înarmărilor. Acum a făcut aceiași pași greșiți. S-a vrut „Goliat” și a reieșit că este doar o păpușă gonflabilă. Slab lipită, a început să se dezumfle.

Statele UE au adoptat o prelungire a sancțiunilor și a reiterat condițiile pentru ca ele să fie retrase. Respectarea clauzelor de la Minsk și nerecunoașterea Crimeei ca teritoriu al Rusiei. Retrocedarea peninsulei către Ucraina este obligatorie. Ucraina s-a întărit militar, a fost sprijinită, este sprijinită. R. Moldova este sprijinită. România a devenit purtător de cuvânt al Moldovei în relațiile cu toate entitățile internaționale. Este ipotetică o aventură rusească în Moldova, sprijinul internațional sub coordonarea NATO nu poate fi exclus. Toate forțele militare ruse de pe teritoriile străine trăiesc drama subfinanțării. Cât vor mai ține rușii aceste forțe militare în străinătate ? Este o întrebare. Dacă sunt eliminate sancțiunile internaționale, Rusia va avea din nou acces la resurse cu care să le țină. De aceea sancțiunile trebuiesc ținute până când Rusia se retrage din toate statele pe care le asuprește: Ucraina, Moldova, Gruzia etc.

Retragerea din Siria este un pas înapoi. A vedea în Rusia un stat învins este prematur. Mai este până atunci. Aventurile lui Putin au fost ca un balon de săpun. Acum trebuie lăsat să suporte costul. Din păcate, costul va fi sever pentru ruși, pentru oamenii din popor care au trăit mereu cu convingerea că statul le va da mereu și mereu. Acum văd că statul rus le ia, mereu și mereu. Este trist, însă a fost alegerea lor. Chiar de vor să meargă la luptă, vor renunța repede. Cu stomacul gol și fără gloanțe nu ajungi departe.

Cele de mai sus sunt gânduri. Vor ave valabilitate doar dacă se vor concretiza. Naiba știe ce mai au în cap politicienii. Nu este exclus ca producătorii exponențiali din diferite state ale UE să considere că sărăcirea Rusiei nu le este benefică și să încerce să blocheze politica de sancționare a Rusiei după septembrie 2016.

Interceptările. Judecățile, aprecierile sunt limitate la nivelul cunoașterii problemelor, al întinderii lor.

Interceptările au provocat discuții. Mai ales după ce CCR a declarat ca neconstituțională ultima ipoteză din art. 142 alin. (1) „...alte organe specializate ale statului”, ca structuri cărora procurorul pe transferă competențe în procesul penal, în particular în domeniul supravegherii tehnice.

Am mai scris despre asta dar nu am fost nici complet și nici precis. Mea culpa.

Strict cu privire la problemă, suntem în fața unei proceduri care sprijină realizarea procesului penal. Doar a procesului penal. Nu are alte conotații.

Supravegherea tehnică are scopul exclusiv de a preveni sau, în cazul în care fapta incriminată de lege s-a produs sau este în curs să producă efecte să fie împiedicată să se finalizeze iar dacă s-a finalizat să fie aflate toate elementele materiale care compun infracțiunea precum și autorii acesteia plus complicii. Supravegherea tehnică este doar o parte a procesului penal. Nu strică să ne uităm la art. 139 din NCPP:

„CAPITOLUL IV
Metode speciale de supraveghere sau cercetare
Art. 139
Supravegherea tehnică
(1) Supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. (2);

b) măsura să fie proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor ori a probelor ce urmează a fi obţinute sau gravitatea infracţiunii;

c) probele nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare.

(2) Supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute de Codul penal şi de legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de droguri, de trafic de arme, de trafic de persoane, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede ori alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, contra patrimoniului, de şantaj, de viol, de lipsire de libertate, de evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie şi al infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicaţii electronice ori în cazul altor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

(3) Înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.

(4) Raportul dintre avocat şi persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârşeşte ori pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. (2). Dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activităţile de supraveghere tehnică au vizat şi raporturile dintre avocat şi suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apără, probele obţinute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndată, de către procuror. Judecătorul care a dispus măsura este informat, de îndată, de către procuror. Atunci când apreciază necesar, judecătorul dispune informarea avocatului”.

Ipotezele pentru instituirea supravegherii tehnice, ipotezele de lucru în cadrul supravegherii tehnice nu au fost discutate corect. Unele nici nu au fost pomenite.

Am citit tot felul de comentarii. Am citit intervenții ale unor judecători, procurori, avocați care, la rândul lor, au accentuat doar unele aspecte ale transferului de competențe, toată lumea incriminând posibilitatea ca SRI să primească competențe de cercetare penală. O abordare „pompieristică”, falsă, păguboasă.

Poate că am fost comod și nu am citit totul, așa că îmi cer scuze în cazul în care cele ce voi spune mai departe va crea cuiva impresia că i-am furat ideea sau că l-am omis.

Scriu pentru că am citit, mai devreme, acest material de pe site-ul „juridice.ro” - aici. Materialul este foarte interesant, probabil va fi greu de citit de majoritatea oamenilor care doresc lămuriri, juriștii însă nu ar avea scuze (este în limbajul juridic !). Sunt de acord cu autorul însă vin și fac precizarea că are aprecieri doar asupra unei părți a problemelor.

Nu se poate trata o problemă de interes social deosebit, cum este un dosar penal, fără a merge către ansamblu. Este adevărat că avem un nou Cod penal, avem un nou Cod de procedură penală, avem alte legi care incriminează acte și fapte ale persoanelor și le prevede sancțiuni cu caracter penal, dar nu este suficient. Este și periculos să tratezi problemele importante doar pe baza unor angoase.

Sunt, evident, împotriva introducerii SRI în procesele penale ca organ de cercetare penală. Nu este treaba lui, dar asta nu înseamnă că pot fi de acord cu excluderea lui absolută. Sunt situații și situații. Sunt împotriva tratării problemei cu superficialitate, astfel încât să accept ca SRI să nu aibă nici o competență în materia culegerii și prezentării probelor pentru un proces penal. Chiar dacă SRI este singura autoritate publică cu competențe privind siguranța națională sau terorismul, a exclude probele adunate de SRI, într-un eventual proces penal, pentru că acesta nu are competențe penale, mi se pare absurd. Cei care se înfoaie pe această temă uită că probele într-un proces penal nu sunt rezultatul acțiunii procurorului ci rezultatul acțiunii făptuitorului. Cei care se înfoaie atât în aceste zile nu știu, pentru că nu citesc sau nu îi interesează, că probele se pot aduna și se adună de reprezentanții puterii executive, cei chemați să aplice legea, obligați prin lege să le colecteze, să le conserve și să le prezinte procurorului. Și SRI este o autoritate naționale și, pe timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu poate ajunge la „probe” care să arate că urmează să se săvârșească o faptă penală, că este în desfășurare sau s-a produs și are consecințe. Normal că SRI este obligat să prezinte ceea ce știe procurorilor pentru ca aceștia să aibă posibilitatea să întocmească un dosar penal sau să completeze un dosar penal cu acte și fapte la care nu poate ajunge, în mod normal. Bașca faptul că actele de terorism nu pot fi probate fără aportul SRI și nici urmărite fără aportul SRI. La fel cele săvârșite având ca scop slăbirea securității naționale a României. Încep să cred că unii sunt atât de superficiali încât vor să elimine siguranța națională și tot ce ține de ea din competența statului. Stupid.

Ca să dau un alt exemplu. Cercetarea administrativă. Persoanele care fac cercetare administrativă într-o instituție publică nu sunt organe de cercetare penală însă rezultatele cercetării lor pot duce la concluzia că a avut loc a faptă incriminată de legea penală, fie ca rezultat al muncii funcționarului cercetat fie ca rezultat al altor acte ale acestuia legate de muncă sau de timpul în care acesta ar fi trebuit să fie la muncă. Materialul de final, procesul verbal al comisiei de cercetare administrativă devine mijloc de probă în procesul penal, nu va fi exclus pentru că a fost întocmit de persoane care nu sunt prevăzute cu competențe de cercetare penală.

Nu înțeleg ardoarea cu care unii fac încă asocierea SRI cu Securitatea de dinainte de '89. Sunt totuși peste 25 de ani de atunci. Să cred că unii au rămas „încremeniți în proiect” ?! Se pare că da. Iar această abordare superficială devine dăunătoare. Nu poți cu astfel de persoane să te gândești la viitor, la progres. Se pare că aceste persoane vor fi lăsate să „latre” iar „caravana” va merge mai departe. Viitorul unei țări nu poate fi blocat de angoasele unor persoane care și-au ratat evoluția.

Totul este bine până la ... pielea ursului din pădure.

Politica e ... „coană mare”. Treabă serioasă. Îți trebuie vocație. Unii au. Din belșug.

Plec de la definiția politicii:

POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s. f., adj. 

I. S. f. 1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. ♦ Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice. 

2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate. 

3. Fig. Dibăcie, abilitate în atingerea unui scop. 

II. Adj. 1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc¹ ◊ Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat,n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică. 

2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret. – Din lat. politicus, ngr. politikós,fr. politique. 

În esență, omul care este preocupat de soarta statului în care trăiește și se manifestă activ în rezolvarea treburilor statului face politică. Și discuțiile fac parte din manifestarea activă însă pentru a fi activ până la capăt, trebuie să participe și la actul de decizie a alegerii politice. Adică să voteze. mai mult, să candideze la funcțiile politice. Alegerea unui actor politic care să aibă puterea de a aplica anumite politici devine esențială, este actul final al manifestării politice. Raționale. Unii însă, au ales să se joace cu „găletușa în nisip” declarând că fac politică, că sunt „mari” oameni politici.

Lumea face politică. Intens. Ca o particularitate a celor care se apucă de politică, ușor de observat, este egoismul. Uneori este intens. 

Am citit, de curând, despre o încercare a unor noi actori politici din București de a pune împreună resursele pentru victoria în alegerile locale în capitală și în sectoarele acesteia cu gândul să aibă, tot în comun, rezultate bune la alegerile parlamentare din toamnă. Este vorba despre Ciprian Ciucu susținut de Partidul M10, înființat de Monica Macovei, dar și de diferite ONG-uri (!) și partidulețe mai mici, care a făcut un nou pas în direcția lui Nicușor Dan care a înființat Partidul politic Uniunea Salvați Bucureștiul. 

Ciprian Ciucu a acceptat să lase lui Nicușor Dan poziția de candidat la primăria generală dar s-a ales praful. Când au ajuns la „împărțirea” sectoarelor și a posturilor de consilieri locali și generali s-a rupt înțelegerea. După cum a declarat Ciucu la Digi24, Nicușor Dan ar fi urmat să ia primăria generală, sectoarele urmând a fi împărțite: 2 la Uniunea lui Nicușor Dan, 2 la M10 și ONG-urile susținătoare, 2 la alte formațiuni civice și politice care ar susține binomul Nicușor Dan - Ciprian Ciucu. Posturile de consilieri locali și generali ar fi urmat aceeași schemă. Locurile eligibile ar urma să fie date tot ca urmare a unei astfel de împărțiri. Ei bine, planul a picat, deocamdată.

Cazul de mai sus este emblematic pentru modul în care se face politică în zona noilor actori politici, una dintre zicalele românești fiind perfectă pentru cei doi actori politici și susținătorii lor: vor să vândă pielea ursului din pădure.

Mai mult, Nicușor Dan este convins că PNL va renunța la propriul candidat, Ludovic Orban, pentru a-l susține, deoarece, spune el, Ludovic are o notorietate mai mică ca a lui. Prost nu este, modul de abordare a problemei îl apropie de calificativul „stupid”.

Din declarația lui Ciucu la Digi24 mi-a reținut atenția referirea acestuia la Mișcarea Liberală. Din câte cunosc, Partidul Mișcarea Liberală a fost înființat la Craiova de arh. Horațiu Buzatu care se vrea primar al Craiovei și care a plecat din PNL nemulțumit că nu a primit conducerea locală a partidului. Se pare că prietenii lui Buzatu au format organizația din București ai acestei Mișcări Liberale.

Din alte știri, la nivelul județelor Vâlcea și Argeș s-a format o nouă „Mișcare”, tot locală care însă se întinde rapid în împrejurimile Bucureștiului. Mișcarea Liberală de la Craiova are ca țintă membrii PNL, de pe unde se află aceștia, mișcarea de la Vâlcea și Argeș - condusă de fostul pedelist Mircea Andrei -, are ca țintă foștii membri ai PDL și ce mai vine odată cu aceștia, unii dintre ei trecuți la PNL, iar peste acestea se află ALDE care are ca țintă tot membrii PNL (cei vechi !). Pe lângă ei „cântă sirena” Băsescu, cu Mișcarea Populară.

Dacă este să încerc să judec cu mai mult curaj situația, ajung la o concluzie posibilă. Ciucu îi propune lui Nicușor Dan să ofere acestor formațiuni politice noi o parte din „prada” disponibilă în București pentru a contracara în special PNL. Din discursurile tuturor actorilor politici de rit nou cu denumiri consacrate (liberali, social-liberali, populari etc.), ținta lor imediată este PNL și nu PSD. PSD este adversarul politic, al tuturora, PNL le este ținta. PNL trebuie să devină victima. Nu are importanță ce face și desface PSD, important pentru ei este ce face PNL iar marea lor grijă este ca PNL să nu coaguleze forțele de dreapta și să devină forța politică dominantă pe partea dreaptă. Testul lucrării lor se dă la alegerile locale. O poziționare bună a fiecăruia în alegerile locale, poziționare în zonele populate, le confirmă alegerea corectă. Dacă pică testul, au niște ani la dispoziție să se pregătească pentru următoarele alegeri. Merg mai departe și cred că cele două sectoare propuse de Ciucu lui Nicușor Dan să fie date partidelor și altor formațiuni politice noi care îi vor sprijini îi are în vedere pe acești actori politici noi. La fel se poate judeca și pentru posturile eligibile de consilieri, locali și generali.

Neplăcut este faptul că succesul lor la alegerile locale se va concretiza în câștigarea de către PSD a primăriilor și a celor mai multe posturi de consilieri. Având ca „țintă” PNL, ei vor susține, de fapt, PSD. Ca atare, succesul lor se poate traduce simplu: împiedicarea PNL să învingă PSD !

Normal este să judecăm mai departe. După un oarecare câștig la alegerile locale, se va hotărî ce va fi mai departe, bine, după o perioadă de timp în care se va vedea ce anume este mai bine. Evident că aici intervine denumirea partidelor componente în situația în care se va ajunge la concluzia fuziunii. Ce partid vor forma ? Sub ce siglă se vor prezenta publicului în viitor ? Putem specula, dar ar fi doar un joc prematur.

Una este notorietatea și alta este capacitatea de a atrage voturile. Nicușor Dan are notorietate. O anumită parte a presei și niște ONG-uri au avut grijă să îi facă publicitate. Numai că voturile sunt la cetățenii cetății. Discursurile noilor lideri politici ieșiți în piața publică, în agora, sunt „înalt calificate”. Sunt discursuri „prețioase” și „pretențioase”. Vocabularul folosit este „ciudat”, pentru o mare parte a cetățenilor. Publicul este eterogen. Probabil că publicul elevat de care au nevoie noii actori politici este insuficient atingerii scopului, mai mult, este împărțit în mai toate formațiunile politice. Public elevat este și la PSD, și la PNL, și la PMP, este peste tot. Acel public elevat este parte a puterii în mai toate formațiunile politice, este parte a „organigramelor puterii politice”. Are și rol de „locomotivă politică” pentru anumite grupuri de cetățeni. În concluzie, dacă nu vor avea un discurs pentru marea masă a cetățenilor capitalei, noii lideri politici au toate șansele să rămână speranțe. Bănuiesc că ei știu faptul că după alegerile locale formațiunile lor au toate șansele să se destrame. Oamenii vor alege să meargă alături de câștigători.

Cât privește ultima idee, ar trebui judecată cu maximă seriozitate. Aici trebuie avută în vedere vârsta membrilor și simpatizanților. Dacă cei tineri pot spune că nu este o problemă, ne întâlnim peste 4 ani, persoanele mature și mai ales cele care se apropie de o anumită vârstă nu mai au aceeași abordare. Maturii au nevoie de victorie acum, peste 4 ani nu știu ce va mai fi, în ce poziție se vor afla. Persoanele mai în vârstă pot deveni inactive. Vârsta joacă, că se dorește sau nu, un rol important în alegerile politice. Este un timp când poți face anumite lucruri și este un timp când nu le mai poți face. Degeaba ai dorința de a le face dacă nu mai ai puterea necesară.

Experiența guvernării CDR a fost elocventă. Au fost aduse în prim plan persoane care nu au avut capacitatea de a înțelege ce înseamnă o funcție publică de răspundere. Comportamentul lor față de instituția în care au avut un rol major a scos în evidență incapacitatea lor de a judeca situațiile și a lua deciziile care se impuneau. Micile excepții au arătat că în funcțiile de demnitate publică reputația socială nu este egală cu reputația profesională. Poți fi un om bun, dar nu este obligatoriu să fii un profesionist politic bun.

Partidele mari au un avantaj. De-a lungul timpului au avut persoane angrenate în consiliile locale, în consiliile județene, în Camerele Parlamentului, au ocupat funcții publice, atât în administrația locală cât și în administrația centrală. Noile partide au, în general, persoane care au ratat evoluția în cadrul partidelor mari. Nu au rezistat concurenței interne sau au fost respinse datorită unui comportament exagerat. Oamenii trebuie să cunoască ce au în față, ce aleg. Există și aici tendința aventurii. Unii  vor spune că îi votează și pe aceștia ca să vadă ce iese. Văd. Pe spinarea lor, în primul rând, ceea ce este corect însă va fi și pe spinarea celorlalți ceea ce este incorect.

Până una-alta, suntem în fața unei situații normale. Partidele mari sunt ca vânătorii care știu unde este ursul, ba au grijă de el să se simtă bine, iar partidele noi înființate sunt ca cei care se cred vânători și își închipuie că ursul le va ieși în fața, gata să se sacrifice pentru gloria lor.

Este de înțeles ca partidele mari să încerce să obțină cât mai multă putere pentru a guverna. Țara, localitatea, județul. Este ciudat să vezi cum partide noi apărute nu se înțeleg la împărțirea unei puteri la care, chiar de ar merge împreună, nu ar ajunge. Egoismul le împiedică să „împartă pielea ursului din pădure”. Caraghioși.

Telenovela interceptărilor are un sfârșit constituțional. În plus, s-a mai „reparat” câte ceva.

Agerpres (aici).

Guvernul a adoptat OUG care pune capăt „crizei” interceptărilor. Urmează discuții cu actorii publici interesați de materie pentru a se ajunge la o lege de aprobare cât mai cuprinzătoare.

Din punctul meu de vedere, soluția este bună. Ține cont și de art. 55 din NCpp. Era normal să se revină la normalitate după atâția ani de capitalism.

Sunt conștient că nu voi fi pe placul unora, așa că nici nu aștept să fiu apreciat.

În esență, completările și modificările duc la următoarele rezultate:

1. În temeiul art. 55 din Cpp, alin (5) și (6) și pentru a-i da „o viață” corectă, a fost modificată Legea nr. 14/1992 care prevedea că „organele SRI nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reținerii sau arestării preventive și nici dispune de spații proprii de arest”. Legea este din 1992 și este în contradicție cu Cpp care prevede că există „organe de cercetare penală speciale”, formate din ofițeri anume desemnați - ca atare, doar din instituțiile militare -, pentru cercetarea faptelor săvârșite de colegii lor în legătură cu serviciul, sub controlul procurorului militar. Existența ofițerilor cu cercetarea penală specială în cadrul SRI favorizează îndeplinirea condiției de asigurare a legalității lucrului cu aparatura de interceptare și accesul la mijloacele de probă relevate de către persoane competente - ridicarea probelor se face de către procuror sau polițistul judiciarist în prezența ofițerului cu cercetarea penală specială din SRI, anume desemnat pentru o astfel de activitate. Asta până când procurorii vor avea propriile sisteme de supraveghere tehnică.

2. Președintele ICCJ sau judecătorul anume desemnat vor face o verificare a modului în care se pun în aplicare măsurile de supraveghere tehnică. Interesant ! Nu va merge la fiecare caz în parte, de asta se ocupă judecătorul de caz, va face constatări periodice asupra modului în care se dispune și se execută supravegherile tehnice. Este un atribut nou și corect. Supravegherea tehnică este aprobată de judecătorii de drepturi și libertăți ! Președintele ICCJ poate ajunge la concluzia că supravegherea tehnică cerută de procurori este abuzivă, fie în sensul drepturilor și libertăților persoanelor aflate în diferitele cauze penale, fie în sensul procedurilor de lucru ale procurorilor - se apelează prea mult la supravegherea tehnică deși nu este nevoie întotdeauna.

3. Ofițerii de poliție judiciară vor fi detașați și la DIICOT dar și la Ministerul Public, astfel că fiecare structură centrală și locală de parchet va avea proprii ofițeri de poliție judiciară. Din moment ce MAI va detașa mai mulți ofițeri de poliție judiciară care vor lucra direct cu procurorii va trebui să își mărească schema de personal pentru a umple golurile cu alți ofițeri de poliție.

Se schimbă, pas cu pas, întregul sistem de apărare a legii. La bază sunt organele de constatare - sunt multe, de la polițiști la militari, de la inspectori anume desemnați ai autorităților locale sau centrale la comandanții de nave etc. -, apoi urmează poliția judiciară și organele de cercetare penală specială - și aici sunt multe instituții care au așa ceva, funcție de natura fiecăruia -, apoi urmează procurorii ajutați de poliția judiciară detașată pentru lucrările lor și în vârf sunt judecătorii de drepturi și libertăți. Este bine !

4. Se modifică și se completează art. 142 pentru a face posibilă toată construcția necesară executării măsurile de supraveghere tehnică potrivit Deciziei CCR.

Vorba aia, un șut în cur obligă la pasul înainte.

Uite că dracul nu este așa de negru. Ba chiar este albit bine.

Actualizare:

Profit de motivarea de pe site-ul Guvernului pentru a face o clarificare. Organele de cercetare penală specială din SRI vor avea competența necesară pentru a pune în executare mandatele de supraveghere tehnică pentru infracțiunile de terorism și siguranță națională.

Unora le place să exagereze și să vadă altceva acolo unde nu este cazul.

„Organele de cercetare penală speciale, conform unei alte modificări, vor avea posibilitatea în cauzele privind infracțiuni de terrorism și infracțiuni contra securității naționale să efectueze punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică”.