Sunt ingrijorat. Basescienii duc in derizoriu "problema" Justitiei

"Revolta" magistratilor este din ce in ce mai mult impinsa catre satisfacerea unor pretentii salariale. Au grija de asta mai toti sustinatorii portocaliilor. Dar si unii inconstienti, declarati independenti si analisti ai vietii social-politice din Romania.

Eforturile magistratilor de a arata care este problema, in tota complexitatea ei, sunt pe cale de a fi zadarnicite de analistii de doi bani bucata si de ziaristii sau responsabilii cu programele din televiziuni care impun o anumita interpretare. La mai toate televiziunile. Toti cad prada manevrelor jegoase ale portocaliilor de la Palatul Victoria.

Realitatea este insa alta. Iar magistratii care au iesit cu declaratii publice au expus destul de clar problema. Macar intr-o prima faza:

• preluarea inapoi a taxelor de timbru, a amenzilor judiciare si alocarea pentru cheltuieli judiciare a 1% din PIB pentru sistemul de instante;
• administrarea bugetului instantelor de catre ICCJ si nu de catre MJ;
• salarizarea magistratilor la nivelul celorlalte puteri in stat.

Din toate aceste deziderate, Guvernul face mare tam-tam, prin vocea unor magistrati "coada de topor", pe ultima cerinta. In legea salarizarii unitare a functiilor publice au tinut cont de doleantele magistratilor. Aiurea. Asta nu rezolva problema. Primele doua probleme sunt chiar mai importante. Dand bani magistratilor la nivelul celorlalte puteri nu inseamna ca s-a ajuns la independenta Justitiei. Justitia ramane dependenta de hachitele lui Basescu si a portocaliilor care vor sa ne guverneze.

In "Ziarul de Iasi" sustinatorii portocalii din presa au gasit un avocat, fost judecator, care ataca magistratii in acelasi fel ca Monica Macovei. Iar titlul articolului este deosebit de tendentios: "Un judecator acuza". Nu "un fost judecator", ci chiar un judecator. Indiferent de reactia Monei Pivniceru care afirma, corect, ca "Unii oameni nu fac diferenta intre greva si protest. Domnul Gotcu ar trebui sa stie ca protestul nu e totuna cu greva. Eu nu sint angajatul cuiva, nu sint angajatul Guvernului. Eu, magistratul, reprezint o putere in stat. Eu sint obligat sa-mi apar independenta, pentru ca nu are nimeni altcineva cine sa mi-o apere. Ce pot sa fac altceva?" comentariile cititorilor ne arata ca independenta Justitiei nu este dorita de o parte a publicului. Cel putin a celui internaut care are calculator, a invatat sa acceseze pe internet o adresa si stie sa scrie. Nu spun ca stie sa citeasca, pentru ca cititul are si componenta de a intelege textul si nu doar reproducerea lui.

O reactie la fel de veninoasa a portocaliilor am gasit in comentariile pe blogul lui Cristi Danilet, la articolul acestuia "O saptamana fara justitie". Pe langa nepricepere am gasit si rea-credinta. Nu nepriceperea este problema, pentru ca lipsa de pricepere a publicului este datorata, in mare parte, lipsei de comunicare a magistratilor cu cei langa care traiesc. Reaua-credinta este problema iar aceasta face mai mult rau decat orice. Pentru ca reaua-credinta apartine doar celor care au ales, persoane instruite, educate, capabile sa discearna graul de neghina insa dependente de interese politicianiste prtocalii sau de alta natura.

La toate acestea vine Guvernul, prin secretarul de stat la Justitie, Octavian Ojog, care insulta nu doar magistratii protestatari ci si pe noi, ceilalti, cetatenii care sustinem protestul magistratilor, afirmand senin ca "Nu mai există un temei al protestelor magistraţilor" pentru ca "În noua lege de salarizare, magistraţii sunt pe aceeaşi treaptă cu parlamentarii, adică în partea superioară a grilei". La acestea se adauga declaratia penibilului Predoiu data presei. Iar Prediu spune cu seninatate ca "Guvernul a rezolvat problemele magistraţilor care ţin de subfinanţarea sistemului şi de nivelul salarizării, prin rectificarea bugetară şi proiectul Legii salarizării, a declarat, luni, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu. În consecinţă, ministrul a solicitat magistraţilor să-şi reia activitatea normală". Practic ramane ca pana acum. Nu se schimba nimic. Nu rectificarea bugetara trebuia sa faca Guvernul ci modificarea legislativa care sa intoarca la Justitie fondurile din taxele de timbru si amenzi judiciare si sa ia de la minister bugetul instantelor si sa il dea la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Dusa in derizoriu prin astfel de iesiri ale guvernantilor, normal ca sustinatorii portocalii ai acestora si unii de rosu ai PSD fac valuri in viata publica. Justitia este in pericol de a pierde lupta cu PD-L, partidul ce promoveaza dictatura personala a lui Basescu. Pentru ca in loc sa judecam o problema de sistem, un sistem defect, am ajuns sa avem o problema de existenta sociala, exact ca pe timpul comunismului, cand un partid politic a subordonat si statul in favoarea sa. La fel se intampla acum. Basescu, prin PD-L si sustinatori incearca sa subordoneze Justitia, in special magistratii de la instante, pentru a putea decide dupa capul lui plin de prea mult alcool. Magistratii sunt cei care ar putea sa ii nege puterea si atunci trebuie desfiintati. Victoria lui basescu impotriva Justitiei, a magistratilor, se va intoarce impotriva noastra. Victimele din Justitie vor avea alaturi victimele din randul justitiabililor care vor avea parte doar de "dreptatea" pe care o va hotari un alt "conducator suprem". Ne intoarcem la comunismul ceausist sub noua lui denumire, comunismul basist.

MEDEL (Magistrats Européens pour la Démocratie et les Libertés) sustine revolta magistratilor romani. Un articol interesant in Cotidianul vine in sprijinul celor cerute de magistrati si aratat de mine mai sus.

Stai ca sunt prea multe. Deja !

Cand stai prea mult "in admiratie" fata de circul politic romanesc, daca ai si obligatia unui blog, ai toate sansele sa "o comiti". Iar eu tocmai ce am comis-o. Am uitat sa mai scriu. Ma cert cu tembelii de pe sticla desi trebuie sa-i huidui pe blog. Imi fac autocritica si imi iau angajamentul solemn sa implinesc cincinalul in 4 ani si jumatate. Ca sa ma invat minte. Ba mai mult, o sa intrec si recordul lui Stahanov la scos carbuni din mina. El in tone eu in articole.

Sa incerc sa le iau pe rand.

Cazul Udrea & Patapievici

Horia Roman Patapievici si Elena Udrea. Au astia ceva in comun ? Probabil ca au foarte multe de au ajuns sa formeze o echipa in praduirea bugetului public. Amandoi isi promoveaza pe banii nostri propriile afaceri. Iar motivul l-a constituit facatura platita cu 45.000 euro numita "Figaroscope", un supliment de duminica pentru parizienii care doresc sa mearga in weekend. Adica, respectivii parizieni sa viziteze Delta Dunarii, bisericile arhaice de lemn de prin toata tara ba si pe cele din Bucovina, sa se dea cu telegondola la Petrosani sau sa viziteze, intens, litoralul romanesc, basca sa urce pe Fagaras si asa mai departe. Da se poate ? De ce nu. Se poate. Daca vrei, pot, spunea o reclama Adidas. Problema este ca suplimentul se adreseaza doar parizienilor nu si celorlalti francezi. 45.000 euro ! Nu este cam mult pentru atat de putin ? In mod sigur.

Facatura udrista are mai multe componente. Prima dintre ele se refera la Elena Udrea, cea care a pus botul la tarasenie si a marlanit banii platiti de noi prin taxe si impozite. A doua componenta este ca HRP isi baga in supliment reclama la Volvo de unde a primit o masinuta cadou. Pentru detalii rog sa mergeti la Auftakt unde @Lilik semnaleaza facatura, apoi la Andrei Badin care adauga si, nu in ultimul rand la Asociatia Civic Media care are si alte amanunte, inclusiv o plangere penala. Legatura este indestructibila. Basescu garanteaza, Boc executa, Udrea dispune iar Patapievici profita. Cloaca. Pute. Vidanja nu este chemata iar vidanjorii se ocupa cu alte alea, mai banoase si mai sigure la vreme nesigura. Daca se baga, nu este exclus sa o ia pe cocoasa in caz ca marinarul ramane pe tron. Asa ca, stau baietii cuminti. Cel mult, pentru o masura de siguranta, s-a inceput o cercetare in rem pe motiv de plangere penala (aia de la Civic Media). La nevoie se trece rapid la faza "in personam" iar daca marinarul este pe val, la NUP.

Monica Iacob Ridzi in ofensiva

La Antena 3 emisiune, "Editie speciala", Florin Chilian invitat. Florin a compus melodia aia prin care i se cerea lui Ridzi demisia. Surpriza surprizelor. Chilian are o plangere penala de la Ridzi iar procurorii l-au incadrat la "traficul de persoane" ?!



Andrei Badin, participant la emisiune, ofera mai multe amanunte pe blogul sau. Te crucesti, nu alta.

Sinistra Monica Macovei sare in ajutorul basescienilor pentru subordonarea Justitiei

Monica Macovei: “Ce se numeste protest este in realitate o greva”
7 Septembrie 2009 - Juridice.ro

"Fostul ministru al Justitiei, Monica Macovei a declarat duminica, 6 septembrie 2009, la Scoala de vara a PDL de la Costinesti:

“Daca la 1 ianuarie 2007 credeam ca justitia din Romania e pe drumul spre Europa, astazi cred ca nici nu vrea si nici nu poate sa ajunga in Europa. In Romania justitia se autoguverneaza. Dupa un Executiv ce afecta independenta justitiei, din 2005 s-a trecut in extrema cealalta.

Unui ministru i se pot da anumite puteri, pentru ca am vazut in ultimii cinci ani ca un ministru care greseste peste un anumit nivel, pleaca acasa, in timp ce membrii CSM care gresesc, nu pleaca. Independenta justitiei este un drept al nostru, al justitiabililor. Independenta nu inseamna ca un judecator poate face ce vrea, fara sa-l controleze nimeni.

Ce se numeste protest este in realitate o greva si reamintesc ca greva magistratilor este interzisa. Vedem cum se incalca legea prin decizii unanime de catre oameni din justitie. Foarte neonorabila si jenanta pentru ei este incercarea de a schimba numele a ceea ce fac in realitate. M-a amuzat sa vad reactiile politicienilor fata de greva magistratilor. Dacă PDL spune ca nu e legal, ca nu e moral, cei din PSD spun ca sunt de partea magistratilor. Avocatii parlamentari la fel, pentru ca vor sa castige bani de pe urma clientilor, sa castige bunavointa judecatorilor din interese personale.”

Sinistra creatura. Ea este cea care a distrus, pe timpul cat a condus Ministerul Justitiei, posibilitatea de a se ajunge la o reforma reala in Justitie. Ea este cea care i-a dat lui Basescu controlul absolut asupra procurorilor si tot ea este cea care a inceput campania impotriva judecatorilor. Ea, procuroarea stalinista Monica Macovei.

Actualizare

Procurorul are o parere chiar mai buna ca a mea.

Puterile in stat nu se negociaza

Pe blogul lui Crin am gasit pozitia lui fata de problemele Justitiei. De acord cu el insa eu sper ca liberalii sa isi exprime pozitia de sprijin pentru Justitie permanent. Au acum ocazia ca prin intermediul media, prin comunicatele de presa ale PNL, prin actiuni sociale si parlamentare sa isi exprime sprijinul pentru Justitie. In acest sens am si postat pe blogul lui Crin aceasta dorinta. Nu stiu daca va fi acceptata postarea mea. Eu o voi pune si aici sa nu o uit.

"Asta asteptam de la tine, cel pe care il dorim in fruntea statului. Trebuie sa aperi Justitia. Pe fondul problemei nu doar sub forma remuneratiei magistratilor. Si ai mare dreptate: Justitia nu a fost o putere distincta, niciodata. O vina au si liberalii care, imediat din 2005, ar fi trebuit sa o sprijine sa devina o putere prin scoaterea ei de sub influenta politicului, in speta a Ministerului Justitiei.

Ma bucura faptul ca o sustii. Ar fi mai mare bucuria daca sustinerea ta ar fi comunicata cu fiecare iesire pubica si nu doar de tine, ci de toti liderii PNL".

Puterile in stat nu se negociaza

Observ cu ingrijorare ca protestul judecatorilor legat de legea salarizarii unice este tratat cu o superficialitate severa. De ani de zile auzim tot felul de chibiti, politicieni sau nu, care vorbesc despre nevoia de independenta a Justitiei. Ne place sau nu, ea tine si de bani. Asta nu inseamna ca judecatorii nu gresesc in multe procese. CEDO si presa ne-au demonstrat-o din plin.


Aici insa, vorbim despre un principiu la care v-as ruga sa fiti atenti si cumpatati. Cam cat de independenta este Justitia independenta din Romania cand ajunge sa stea la mana Puterii executive? Cand se depaseste linia intre independenta si „banu curge, voi inchideti ochii"? Traian Basescu spunea despre Justitia din Romania ca este pe atat de independenta pe cat vrea. Poate ca vrea mai mult decat sunt unii dispusi sa ii ofere.


Probabil voi fi infierat de cei care considera ca „toti judecatori sunt corupti", „coruptii sunt liberi pentru ca nu avem condamnari", „noi ii arestam dar judecatorii sunt rai si le dau drumul". Acestora le spun ca aici discutam despre institutii si sistem, nu despre indivizi. Justitia are nevoie de independenta, pentru a putea functiona. Cinci ani de zile, am vazut cum influenta pesedistilor a fost inlocuita cu influenta lui Basescu. Nici vorba de independenta. Daca nu luam mana de pe justitie si daca nu o ajutam sa devina o autentica putere in stat (apropo, n-a fost niciodata o putere distincta!), nu avem sansa de a avea dreptate in Romania.

Crin da un mesaj. Mi se pare destul de bun.

CrinTV. O incercare pe care trebuie sa o urmarim si sa o comentam pe blogul lui. Sigur il vor ajuta punctele noastre de vedere.

Asa este coane Dinu. Basescu ne duce la groapa pentru ca de operatie pe sine insusi nu a auzit.

Nu pot sa trec peste articolul lui Dinu Patriciu din Adevarul. Il iau si il pun aici. Spre citire si luare aminte. Ca ne place sau nu, Dinu are dreptate.

Murim din prostie?

"M-am săturat. Când scriu despre criză sunt ca un disc uzat. Sentimentul că vorbeşti în pustiu e poate cel mai rău dintre toate. Cu atât mai mult cu cât „restructurare”, „reformă”, „modernizare”, „liberalizare” au devenit locuri comune. Fiecare înţelege ce vrea.

Ne supărăm, ne înfricoşăm, ne înviorăm, devenim optimişti sau trişti cu toţii la unison, pentru că aşa ne arată televizorul. Clanuri politice, profesionale, locale sunt în conflicte ireconciliabile şi violente terminate totuşi brusc prin „pupat piaţa Independenţii”. Cum spuneam odată, vaca rumegă în grajd, câinele o latră, ciobanul supărat se scoală şi împuşcă vaca de lapte. Facem asta în toate domeniile. Îi oropsim pe profesori, nu-i plătim pe doctori, suntem supăraţi pe magistraţii care judecă totuşi 100 de procese pe zi.

Uneori deştepţi, ne comparăm cu alţii. Auzeam un prieten la televizor că Norvegia are aproape de două ori mai mulţi bugetari decât noi, raportat la populaţie. Uită că Norvegia are un surplus bugetar de 7,1% din PIB, chiar şi anul acesta, iar excedentul contului curent e de aproape 15%. Şi mai uită de tradiţia de viaţă comunitară a ţărilor nordice. Socialismul este un lux inutil şi uneori periculos al unor ţări bogate. Noi nu putem creşte aşa.

O ţară îşi întemeiază prosperitatea pe trei tipuri de resurse: umane, financiare şi naturale. Evident, cei mai importanţi sunt oamenii. Măsura succesului este cât ai investit în cultură, educaţie, motivaţia şi sănătatea oamenilor. A spune că nu ai bani pentru asta e cel puţin criminal. Redistribuţia forţată, prin intermediul statului, nu este singurul mod de a face această investiţie. Mult mai eficientă e calea naturală, prin finanţarea elevilor şi nu a sistemului şcolar. Concret, ce ar fi de exemplu să deducem fiscal dublul cheltuielilor legate de educaţie atât ale persoanelor, cât şi ale corporaţiilor. Unii mai radicali susţin astăzi că impozitele directe ar trebui eliminate. Ele nu fac decât să taxeze munca, deci creativitatea. Din banii obţinuţi în plus, oamenii pot finanţa singuri educaţia.

Resursele financiare sunt atrase de cei care nu înjură. Pentru asta ne trebuie stabilitate politică, administrativă, fiscală, linişte şi pace. Am un dispreţ profund pentru cei care afirmă că suntem o ţară muribundă. Spuneam săptămâna aceasta că suntem doar conduşi de nişte idioţi, tiptil tiptil spre cimitir, ca să nu provocăm panică. Libertatea economică şi uşurinţa de a face afaceri nu costă bani. Din păcate, în clasamentele mondiale ale acestor indicatori ne aflăm pe locuri ruşinoase. Între timp, ne consumăm vajnic energiile pentru a fura sau a omorî capra vecinului.

Vrem să creştem capitalul românesc. Uneori devenim naţionalişti. De unde Dumnezeu să vină banii, dacă nu de acolo de unde ei există? Întâi trebuie să dovedeşti că ştii să-i foloseşti pe ai tăi. Să luăm ca exemplu o ţară cu un venit pe cap de locuitor doar puţin mai mic decât România, dar care a ştiut să transforme fondurile de pensii şi asigurări sociale într-un motor al creşterii economice, fără să le lase pradă decidenţilor bugetari prin alocare birocratică. Acestea finanţează în Malaysia autostrăzi, oraşe noi, cresc direct calitatea vieţii oamenilor, într-un sistem ce nu e gestionat, ci doar supervizat de stat.

Între timp noi luăm lecţii proaste de la birocraţii din afară. „Nu scăpaţi din mână deficitul bugetar sau de cont curent!”. În Statele Unite sau Anglia deficitul bugetar este în jur de 14% din PIB. În Spania e de peste 10% datorită gogoaşei imobiliare care a explodat. Nu ne compar pe noi cu ele, dar nu pot să nu remarc că multe alte ţări au lăsat în plata Domnului echilibrele macroeconomice, pentru a stimula creşterea prin consum (Franţa - 8, Grecia - 7, Japonia - 8 deficit bugetar).

În ceea ce priveşte resursele naturale, în goana după creşterea imediată a producţiei, în timpul socialismului şi în veşnica tranziţie care a urmat, ne-am exploatat cu sălbăticie resursele uşor de atins de la păduri la ţiţei. Nu ne-a preocupat niciodată, în ultima jumătate de secol, cercetarea celor mai greu de folosit, cum ar fi depozitele de hidrocarburi la mari adâncimi. Până şi astăzi fugărim aventurierii care ar avea curajul să-şi cheltuiască banii la noi, de frică să nu ne vindem ţara. Sunt blestemat. Tot la criză am ajuns. Cu aceeaşi concluzie: ea vine din prostie".

Justitia trebuie aparata

Nu am complexe cu privire la cine este Petru Romosan si cat de "criminal" este acesta dupa zicerile sustinatorilor lui Basescu, in special a deontologilor IT Morar, Mirela Corlatan trecuta cu catel si purcel de partea "deontologilor" de pe lista Humanitas, cea facuta si controlata de Liiceanu, Tismaneanu sau Patapievici. Eu vreau sa ajut la sustinerea si apararea Justitiei, demers caruia m-am alaturat cu mult timp in urma, inainte de a-mi face blogul, in calitate de forumist la Cotidianul.

Cotidianul a trecut de partea Justitiei. Nu mai scrie Liviu Avram cel care deforma principiile constitutionale si legea tarii mai ceva decat fierarul fierul inrosit. Scrie Cornel Nistorescu, Petru Romosanu si altii. Pun acum comentariul lui Romosan din ziarul Cotidianul de azi. Sunt de acord cu autorul.


Cine se teme de judecători?

Petru Romosan, Cotidianul, 3 septembrie 2009

"Pe măsură ce ne apropiem de termen, alegerile prezidenţiale se profilează ca o întâmplare derizorie. Traian Băsescu (plus Elena Udrea), Mircea Geoană, Crin Antonescu, Sorin Oprescu sau Nati Meir, dar, iată, fără Radu Duda: poate să câştige oricine, tot dracul ăla e! Doar nişte ziare şi televiziuni defazate mai macină subiectul în gol.

Campania electorală pare încheiată înainte de startul ei oficial. Produsul oferit de animalele politice şi de fraţii lor siamezi, ziariştii, e perceput majoritar ca o marfă stricată. O adunătură de farsori, mincinoşi, incapabili, plătiţi degeaba.

În mijlocul haosului politic şi al crizei economice de o nemaivăzută amploare, cu trei luni înainte de alegerile prezidenţiale, micul om mare Emil Boc vrea să reformeze statul român. Nici mai mult, dar nici mai puţin. Reforma lui Boc, realizată sub ochiul lui Traian Băsescu şi împreună cu Monica Iacob-Ridzi, Vladimir Tismăneanu, Elena Udrea, H.-R. Patapievici, Gheorghe Pogea sau Adriean Videanu, Mircea Miclea, dacă reuşeşte, poate fi una dramatic de importantă, pentru că ar fi şi ultima…

Cum Executivul şi Legislativul au fost deja puse la pământ de ciudatul nostru preşedinte şi de gaşca sa, vestea bună vine dinspre a treia putere a statului, puterea judecătorească.

Judecătorii, cărora li s-au alăturat DIICOT şi DNA, nu vor să se lase reformaţi de Emil Boc şi de Traian Băsescu, sub supravegherea nefastă a FMI, un FMI foarte îngăduitor, de altfel, cu cel mai dezastruos Guvern din ultimii douăzeci de ani. Judecătorilor par să li se alăture şi profesorii, deja cu salariile bine reformate de păcălicii care ne guvernează. Lupta dreaptă a judecătorilor, în primul rând pentru locul şi statutul lor şi abia în al doilea rând pentru drepturile salariale legitime, dacă va ajunge la capăt, poate duce chiar la instaurarea statului de drept. Judecătorii reprezintă astăzi şi ultima redută a statului român. Dacă ei vor pierde, singurul câştigător din România va fi, probabil, Traian Băsescu.

Dar cine se teme de judecători? Să întocmim o listă scurtă. Primii ar fi politicienii afacerişti (corupţi) şi afaceriştii cu statul (infractori şi impostori). Exemple? Primii pe listă ar fi marii inamici Traian Băsescu şi Dinu Patriciu. În ianuarie 2010, Traian Băsescu ar trebui să se întâlnească cu un judecător în dosarul „Flota“. Cine îl poate împiedica pe „analistul“ de la ziarul „Adevărul“, adică pe Dinu Patriciu, să devină prim-ministru după alegerile prezidenţiale? Câţiva judecători, eventual tineri şi prost plătiţi. Şi pentru că am pomenit de „Adevărul“, tot pe lista scurtă a adversarilor judecătorilor se găseşte şi aşa-zisa „a patra putere în stat“, ziariştii, media în general. Cu salariile lor „nesimţite“, salarii fără nici o legătură cu vreo piaţă liberă a ideilor. Conştiinţe cumpărate, mercenari odioşi.

Să recapitulăm. Lista celor care se tem de judecători e foarte lungă în România. Politicienii (din Executiv, Parlament, din administraţia centrală şi locală), afaceriştii pe spinarea statului, ziariştii fără o lege a presei - toată această faună monstruoasă a tranziţiei româneşti se opune cu ferocitate unei justiţii independente. O justiţie independentă care va începe să împartă, mai bine sau mai puţin bine, în sfârşit, legea".

Actualizare.

Unul dintre "adversarii" de pe forumul Cotidianul, @filadel, ma ajuta sa imi corectez postarea. Ii multumesc. Ii multumesc si pentru reclama ce mi-o face pe blogul sau. Inca odata multumesc, vecine !

Despre una, despre alta, despre mai multe.

Dupa o pauza scurta generata de un disconfort de anotimp si readaptare la zona, timp in care m-am uitat pe ici pe colo prin zona media, vine timpul sa pun impresiile.

Normal, primele impresii care imi vin in cap sunt cele legate de sarbatoarea celor 40 de ani de la terminarea liceului, la Campulung Moldovenesc. Frumusetea aparte a zonei ma urmareste si acum.

Pe blogul promotiei noastre, facut de Nicu Scutaru, au inceput sa apara imaginile si comentariile colegilor. Unele mai frumoase ca altele. Nu o sa transfer aici totul insa ma voi inspira din lada de zestre a nastureilor anului 1969 pentru a aduce aici, din cand in cand, pentru sufletelul meu, cate o bucatica din amintire.

Nicu s-a tinut de cuvant si, dupa ce ne-am tras in poza, a pus imaginea celor care au scris mai mult pe blogul promotiei. Nu au fost cuprinsi toti, Eugen Lazar, sufletul organizatoric si scriitor de forta era plecat prin alte zone ale petrecerii astfel ca poza este fara el. Dar il voi gasi si il voi "arata la fata" cu alta ocazie.

Nicu este primul din stanga, urmez eu, Aliosa ( asta are inima mai mare decat el) carcotasul, Freddye cel plin de verva, Ile Matra initiatorul sarbatoririi ce este disponibil permanent pentru cei din jur ... Se spune ca noi suntem bloggerii. Se spune. Realitatea este ca nastureii au inceput sa apara pe blog cu mai mult curaj si este o mare placere sa ii citesti.

Eugen Lazar ne-a promis un festin memorialistic. Va pune, in serial, anul cautarilor nastureilor, treaba organizatorica incepand cu peste un an in urma. Pas cu pas, clipa de clipa, succes si esec, speranta si durerea aflarii ca unii dintre noi, destul de multi, ne-au parasit. A pus deja un prim post care este savurat nu doar ca informatie ci in special ca scriere, dinamica, cu verbul pus pe fapte mari.

M-a impresionat postarea colegului Otu Petru, istoric militar, o rememorare a drumului catre Campulung Moldovenesc si inapoierea catre Bucuresti in "Marginalii la o aniversare". A tinut minte lucruri interesante insa, dintre toate, scena care a impresionat cel mai mult este cea in care doi tarani radauteni au dat o solutie timpurilor noastre tulburi.

"În gara Burdujeni după ce mi-am cumpărat bilet, m-am aşezat pe o bancă, citind fără tragere de inimă “Cuvântul”, o revistă cultură a stângii intelectuale de la noi, aflată acum, datorită, crizei, pe val, cum se spune. Lângă mine doi ţărani din zona Rădăuţilor discutau aprins subiectele zilei – recolta, starea vremii şi, bineînţeles, politica dâmboviţeană, plină de scandaluri. Dintr-dată am devenit atent.
-Nu plouă, dom’le, zice unul, n-am nutreţ la animale.
- Da, aşa este, spune celălalt. Dar Dumnezeu a fost bun cu noi anul acesta, ne-a dat o recoltă frumoasă de grâu, porumb şi cartofi. Măcar de la el am avut milă, că politicienii se ceartă care să ne jecmănească mai tare. Hoţi şi nevolnici sunt toţi din Parlament şi guvern.
-Da, aşa este. Ai dreptate, sosi răspunsul prompt. Dacă aş avea putere aş băga furca în ei.
-Nu, nu; alta este soluţia, răspunse primul. Un an de comunism, doar unul. Confiscarea averilor, arestarea tuturor şi apoi puşi să termine Canalul Bucureşti- Dunăre. Acolo să-şi ispăşească păcatele".

Fiecare dintre noi are ceva de zis aici. Eu spun ca s-a ajuns prea departe cu disolutia statului si debandada politicienilor de la conducere de a ajuns, un taran de la munte sa isi doreasca "un an de comunism, doar unul". Cumplit. Spun doar ca un fel de comunism avem si acum, doar ca este comunism basescian. Acel om s-a gandit la Ceausescu.

Ei, de aici, din lada de zestre cu amintiri este destul de neplacut sa ma uit la nemernicia politichiei noastre de toate zilele. Totusi merg. Duda s-a retras si speculatiile curg garla, Orban si comisia au luat o decizie iar Elena Udrea arata neagra la fata mascarind colegii deputati care au indraznit sa arate dezmatul din minister, procurorii s-au alaturat judecatorilor in protestul contra guvernarii aiuritoare pedeliste iar Predoiu si Kovesi s-au pus pres la dispozitia basescienilor atacand pe cei din subordinea lor care au indraznit, pentru prima oara in zeci si zeci de ani sa isi apere pozitia sociala si profesia impotriva imposturii politice, ziarul Cotidianul a trecut de partea Justitiei si ii sustine constient ca este in joc soarta republicii noastre si a sistemului democratic in care am hotarat sa traim ...

Fiecare dintre evenimentele evocate dar si altele se cuvine a fi tratate separat. Talmes-balmesul nu foloseste nimanui.

Este bine ca incepe sa comunice si on-line.

Crin Antonescu a inceput sa comunice. Am primit primul newsletter de cand m-am logat la PNL. Ma bucur si il pun aici, sa fie vazut si cunoscut si de alti simpatizanti ai PNL.

O ALTFEL DE CAMPANIE

newsletter numarul 1

Prieteni dragi, Săptămâna trecută am avut ocazia să vorbesc în faţa Delegatiei Permanente a PNL şi a peste o mie de tineri despre o altfel de campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale. Voi face o campanie cu adevărat diferită, pentru că aceasta nu are legătură atât de mult cu mine sau cu partidul pe care îl conduc, ci mai degrabă cu transformarea ţării în care trăim din ţara cea mai prost guvernată din Europa, într-o ţară normală. Există un zid care separă în România de astăzi politicienii de oamenii obişnuiţi. Dacă vrem să dărâmăm acest zid, trebuie să schimbăm însăşi maniera de a face politică. Când vorbesc despre o campanie diferită, mă refer la o campanie care este mai apropiată de problemele care îi frământă pe oameni. Aşa încât vă scriu nu numai pentru a întări ceea ce am spus acum o săptămână, şi anume că voi avea o altfel de campanie şi că nu mă veţi vedea pe la hramuri şi sărbători câmpeneşti cerşind voturi, ci şi pentru a vă explica ce înţeleg eu printr-o altfel de campanie: - O campanie sinceră, construită nu pe promisiuni care să fie uitate a doua zi după alegeri, ci pe soluţii bazate pe bun simţ şi care au nevoie, pentru a fi implementate, de efortul comun al nostru al tuturor; - O campanie simplă, în care nu voi pune în scenă gesturi false pe la festivităţi, ci în care voi vorbi direct şi deschis cu oamenii despre lucrurile care contează cu adevarat pentru ei; - O campanie directă, care să nu discute cine dansează cu cine in politică şi cum se împarte caşcavalul între cei puţini, ci care să ofere românilor cinstiţi, românilor muncitori, românilor care încă speră, un alt model de Preşedinte. Prieteni, această campanie nu este a mea, ci a voastră. Pentru a o face astfel, vă invit alături de mine! Aştept cu nerăbdare sugestiile voastre, sfaturile şi criticile voastre, pentru că numai aşa vom putea conduce o campanie cu adevărat diferită şi putem face ca România să fie, în sfârşit, a noastră. Cu incredere si respect, Crin ANTONESCU

Este altceva. Il voi ajuta pentru ca am convingeri liberale si pentru ca m-am saturat de tampeniile coalitiei FSN.

Guvernarea sta sa crape.

Sensibilizat de "procuror", care prezinta pe blogul sau Comunicatul de presa al ICCJ sub titlul "Lovitura de gratie", am cautat la ICCJ si am luat acest comunicat. Cei care doresc il pot citi aici, pot merge la ICCJ sau pe blogul procurorului.

ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

BIROUL DE PRESĂ

Comunicat de presă

Astăzi, 1 septembrie 2009, ora 12,oo, a fost convocată adunarea generală a judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 21 – 22 lit. f) din Regulamentul de organizare şi funcţionare administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi în temeiul dispoziţiilor art. 126 pct. 1 din Constituţia României, în raport de care, „în România, justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe stabilite de lege”.

Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au hotărât:

• solidarizarea cu protestul iniţiat ca urmare a adunărilor generale convocate de judecătorii curţilor de apel, tribunalelor şi judecătoriilor din ţară;
  

Modalităţile în care judecătorii I.C.C.J. îşi vor manifesta propriul protest constau în:

• continuarea demersurilor legale în vederea achitării de către Ministerul Finanţelor Publice a drepturilor salariale legale şi nemodificate până în prezent, pentru a se înlătura pe această cale situaţia fără precedent în istoria justiţiei române de a nu se plăti primilor magistraţi a ţării drepturile salariale legale lunare;
• amânarea tuturor cauzelor aflate pe rolul instanţei supreme, cu excepţia cauzelor urgente cu arestaţi, precum şi a cauzelor având ca obiect drepturi salariale şi care, potrivit dispoziţiilor legale, se judecă în regim, de urgenţă;
• relaţiile cu publicul urmează a fi asigurate doar prin poştă şi poştă electronică;
• pentru a nu crea suspiciuni cu privire la imparţialitatea judecătorilor, I.C.C.J. nu va proceda la tragerea la sorţi în vederea constituirii Biroului Electoral Central, apreciind că suntem într-un real conflict de interese generat de numeroase litigii care există între judecători, pe de o parte şi puterea executivă, pe de altă parte, putere care a ignorat statutul magistratului şi rolul ce revine acestuia într-un stat de drept.
  

Atitudinea adoptată în cadrul adunării generale a judecătorilor I.C.C.J. a fost determinată de poziţia executivului, care a subfinanţat în mod constant justiţia, inclusiv I.C.C.J. şi care, prin proiectul legii privind salarizarea unică, în discordanţă cu Constituţia României, principiile dreptului internaţional şi salarizarea judecătorilor din celelalte ţări membre U.E. a exclus practic judecătorii din rândul puterii judecătoreşti, golind, astfel, de conţinut autoritatea judecătorească.

Ne manifestăm astfel şi indignarea pentru nerespectarea, inadmisibilă în statul de drept, a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, care a sfidat actul de justiţie.

Formele de protest vor continua până când reprezentanţii celorlalte puteri vor accepta un real şi constructiv dialog cu reprezentanţii desemnaţi de ICCJ, CSM şi organizaţiile profesionale ale magistraţilor.

Pozitia clara a ICCJ pune in dificultate Guvernul Boc-Basescu. Au intins coarda prea mult si s-a rupt. Reparea legaturilor normale, democratice intre puterile statului se va realiza cu o alta guvernare din care va lipsi, in mod evident, gasca de mafioti ai PD-L. Cu aceasta ocazie constata si Basescu ca visele lui de carciuma nu pot fi aplicate intr-o tara fara acceptul populatiei. Ba, mai mult, are idei depasite de conditiile istorice sau copiate, grobian, dupa "modelul" Moldovei lui Voronin pe care, in ultima perioada de timp incearca sa il imite.

De la un judecator

Pun in postare pozitia unui judecator, Presedinte de Judecatorie. La Bicaz. Orasel in care am trait un trimestru, in clasa a IX-a de liceu.

Dl Gheorghe Morosanu nu se impiedica in cuvintele mari si nu se fereste sa spuna lucrurilor pe nume. Vorbeste pe intelesul tuturor si este accesibil tuturor celor care vor sa il citeasca. Problemele Justitiei, asa cum le vede el, sunt si problemele noastre. Ne putem regasi, fiecare dintre noi, in problemele pe care un magistrat le are in viata de zi cu zi. De la cele personale la cele profesionale si, ca un bonus, in cele de manager (este la moda sa vorbim modern) al unei instante din Romania.

Pana mai de curand magistratii taceau. O cutuma idioata la care s-au supus cu toti fara sa se intrebe daca problemele lor sunt ale tuturor sau doar ale lor, ale fiecarui magistrat in parte. Tacerea lor le-a adus un mare deserviciu social. Lumea nu a crezut in spusele magistratilor de la CSM, in spusele unor conducatori de instante de cel mai inalt nivel - ICCJ. Lumea a crezut in fantasmele politicianiste a celor care au facut tot ce le-a fost in putinta pentru a subordona justitia in scopuri politicianiste. Inclusiv in comandarea unor dosare penale adversarilor politici. Iar sub acest aspect avem exemplele necesare. Pe timpul guvernarii Nastase (va amintiti stenogramele ?) Rodica Stanoiu era nemultumita ca nu se da liber la dosarele lui Basescu. Ca sa dau cazul cel mai cuoscut. Deci, pe atunci, Nastase si apropiatii pastrau "dosarul Basescu" sau "dosarele Basescu" pentru lupta politica de mai tarziu prin interventii la conducerea CAB sau ICCJ. Mai tarziu, Basescu s-a apucat de sa foloseasca aceeasi practica incepand cu Nastase. Nu au scapat ceilalti dusmani social-democrati (macar si pentru intentia declarata a PSD din 2001-2002 de a absorbi PD pentru a nu exista mai multe partide social-democrate pe piata politica si a denatura concurenta politica). Dar Basescu a aplicat metoda si pe politicienii din PNL. Magistratii erau muti. Taceau iar tacerea lor a creat imaginea de forta oculta subordonata puterii politice. Erau la fel de secretosi ca securistii din SRI sau SIE, ca sa nu mai spun de 0215. Chiar daca realitatea era alta. Iar faptul ca realitatea era alta s-a vazut, pentru cei dispusi sa vada, in solutiile date de intante la dosarele politice basesciene. Mai mult, unii procurori nu au dus circul mai departe si au dat NUP la dosare sensibile, dorite in mod expres de Basescu si camarila mafiota din jurul lui, chiar pe timpul Monicai Macovei, procuroarea stalinista devenita, sorosian, democrata.

Acesta a fost trecutul. Cu o imagine deformata despre Justitie si slujitorii ei nu se poate merge mai departe. Vrem sau nu, Justitia este proprietatea noastra iar magistratii sunt cei de langa noi catre care ne indreptam atunci cand vrem si trebuie sa ne rezolvam un diferend cu respectarea legii. Pe ei ii investim cu puterea, increderea si cunoasterea rezolvarii cauzei si de la ei asteptam decizia legala, dreptatea. Mai mult, reducerea numarului justitiabililor care isi fac singuri dreptate cu bata, cutitul, focul de arma letala etc. se poate realiza doar prin punerea Justitiei la locul ei, acela de putere in stat, egala cu cea legislativa si executiva. Nu mai spun de necesitatea imperativa de eliminare a practicilor basesciene si nastasiene de subordonare a Justitiei si de folosire a acesteia in scopuri politicianiste. Dar pentru asta trebuie sa avem decenta si intelepciunea de a da crezare magistratilor care azi se revolta impotriva sistemului ticalosit basescian ce s-a instaurat odata cu Guvernul pedelisto-pesedist "condus" de marioneta Emil Boc.

Revolutie in justitie

1 Septembrie 2009 - Gheorghe Morosanu

Cind eu spuneam sau scriam ca in justitia romana nu s-a facut nici un fel de reforma in acesti douazeci de ani, ba dimpotriva, unii se uitau la mine ca la un ciudat, si imi dadeau mereu aceeasi singura replica: “Bine, dar s-a facut computerizarea instantelor”. Trebuie sa spun acum, sper pentru ultima oara, dar nu cred, ca informatizarea a fost singurul lucru bun care s-a facut in justitie. Trec peste faptul ca si asta s-a facut cu fonduri europene, si la presiunea Europei, dar nu pot trece peste faptul ca, desi este un lucru bun, aceasta informatizare a adus o si mai mare incarcatura de lucru pentru grefierele noastre, o birocratie si un formalism ceva de speriat.

In rest, s-a facut anti-reforma intr-o frenezie. Justitia, nu numai ca a fost lasata de izbeliste de catre factorii politici responsabili, dar acesti factori au luptat activ impotriva ei. Cine nu crede, sa observe ce se intimpla zilele acestea, cind judecatorii au ajuns sa lupte cu regimul ca muncitorii de la Grivita.

Ca sa ma explic, ar trebui sa pun citeva probleme simple, cu raspunsuri la fel de evidente, ca de exemplu:

Ce este justitia?

Justitia este un serviciu public care trebuie, la fel ca celelalte, sa se desfasoare cit mai operativ si mai eficient pentru cei care apeleaza la ea.

Cum este justitia in Romania?

Este greoaie si de un formalism innebunitor. Este birocratica pina la absurd, si ginditi-va ca va spune asta nu un cauzas care a nimerit si el o data pe acolo, ci un om care lucreaza in sistem de 15 ani. (Voi detalia cindva aceasta sustinere, cu exemple de risu-plinsu.).

Ce este reforma in justitie? Va spun eu ce este: este o fraza comunista gen “noua revolutie agrara”. Este o formula cu care factorii responsabili ne tot ametesc de cap de douazeci de ani.

Ce ar trebui sa fie reforma in justitie?

La aceasta intrebare nu a dat nimeni, niciodata, rapunsul corect, desi el este usor de identificat. Vi-l dau eu acum:

Reforma in justitie inseamna indeplinirea a doua cerinte mari si late:

1. procese simple, rapide, ieftine si pe intelesul tuturor;

2. un statut adecvat al personalului din justitie ca putere in stat, comparabil cu al celorlalte doua puteri.

Sa le luam pe rind:

1. Cind am inceput activitatea la Judecatoria Bicaz, abia aveam 15 dosare pe sedinta. (Atunci, pentru o sedinta de peste 15 dosare, se dadea si un spor la salariu.) Pe parcurs, numarul de cauze pe sedinta a crescut la 50, 80, 100, am avut personal si sedinte de 117, si de 127 (recordul meu). La 100 de cauze pe sedinta, oamenii nu incap in sala, e plina si curtea, aerul devine irespirabil, linistea si ordinea sunt foarte greu de mentinut, si o lume intreaga se mira cum de mai reusesc macar sa tin minte cit de cit despre ce este vorba in fiecare dosar, cind reusesc sa le lucrez ulterior, si cum de n-o iau razna (apropo de sporul de stres).

Sa va spun eu cind si cum. Toata lumea cu care ma intilnesc in timpul verii imi spune: A, dar voi sunteti in vacanta. Cum au copiii si profesorii, adica. Sa vedeti cum a fost “vacanta” mea. La inceputul lui iulie am fost o saptamina la mare (la acelasi modest hotel al justitiei, nu ne-am permis altul). Dupa care m-am intors la birou, unde aveam restanta la motivat 276 dosare. Acum, dupa o luna si jumatate de “vacanta”, in care nici nu are rost sa contabilizez cite zile de concediu am facut efectiv si cite nu, caci oricum nu am cind sa mi le permit, mai am 101 dosare (la 30 august). Speram sa le termin in “vacanta”, dar nu voi reusi.

In conditiile acestei incarcaturi imense, inumane, eu sunt nevoit sa dau termene de o luna si jumatate – doua, chiar si la dosarele care au prin lege caracter urgent. Daca as da termenele conform legii, as ajunge la 2-300 dosare pe sedinta – incercati sa va inchipuiti asa ceva.

Fata de cele de mai sus, analizati si dumneavoastra in ce masura romanii pot beneficia de un proces echitabil, intr-un termen rezonabil. Daca ar actiona statul roman la CEDO, toti romanii care au trecut printr-o sala de judecata ar obtine daune de la statul roman. Si nu judecatorii ar fi responsabili pentru asta.

2. Separatia, echilibrul si controlul reciproc al celor trei puteri ale statului reprezinta un principiu fundamental al oricari structuri statale democratice. In buna traditie comunista, de care inca nu am scapat (daca tot s-au suparat pe Brucan, romanii se pot supara si pe mine) toata lumea clameaza acest principiu, declara ca este de acord cu el si ca il respecta.

Numai ca, pentru ca acest principiu sa functioneze, mai trebuie indeplinita o minima, dar esentiala conditie: pe linga separatia, echilibrul si controlul reciproc al celor trei puteri, mai este necesara si egalitatea acestora. Egalitate in ce priveste pozitia sociala, dotarile, sansele, finantarea, salarizarea. In toate aceste privinte, diferenta dintre magistrati pe de o parte, guvernanti si parlamentari pe de alta, este imensa si absolut umilitoare pentru noi. Se poate scrie un studiu masiv pe aceasta tema, si voi incerca sa-l scriu curind. Deocamdata, va dau doar citeva exemple:

- numai suma cu care se plateste curentul electric de la palatul parlamentului este echivelent cu bugetul integral al citorva curti de apel, cu toate instantele arondate;

- cindva (am citit in presa) la schimbarea parcului auto de la parlament, alesii neamului au considerat ca acele masini noi si scumpe nu erau suficient de comode si de dotate pentru ei; eu, judecator si presedinte, nu am la instanta nici macar un Logan;

- toti ministrii actualului cabinet au averi care pur si simplu au speriat natia; in aceste conditii, generoasa lor hotarire de a renunta la 20% din salariu este o gluma buna. S-o creada cine vrea ca acesti oameni traiesc din salariu, si reducerea asta inseamna ceva pentru ei. Pentru noi, magistrati cu un salariu si atit, avind interdictie legala de a avea cel mai mic venit din alta sursa, reducerea cu 20% a salariului inseamna, fata de creditele pe care le avem, ca fiecare roman, faliment, colaps.

Ei bine, in privinta egalitatii, a egalitatii de tratament si de sanse intre cele trei puteri, guvernantii au tratat puterea judecatoreasca, din ce in ce mai evident, cu indiferenta si dispret. Citeva exemple:

- subfinantare cronica a intregului sistem judiciar; daca instantele au terminat banii la jumatatea anului bugetar, si nu-si mai pot plati citatiile, si nu pot cumpara nici macar un bec, ce prestanta mai are o instanta de judecata in fata publicului?

- restantele noastre salariale (bani neplatiti timp de ani de zile, din cauza unor legi incilcite si prost aplicate) cistigate printr-o lupta la nivel national, pentru care am fost mustrati de toata lumea pentru ca ne-am judecat singuri, de parca judecatorii n-ar avea si ei dreptul la justitie, ca orice alt cetatean, ei bine, acesti bani sunt refuzati la plata si esalonati la calende dupa pofta debitorului (guvernul roman), cind, in orice sistem judiciar normal, hotarirea judecatoareasa este lege si se aplica fara comentarii. Ce-ar fi daca eu, sau oricare al roman, am esalona darile la stat cum am pofti noi, invocind criza? Am fi executati silit, fara mila si fara intirziere. Asa va fi executat si statul roman;

- lovitura suprema si totala pe care guvernantii incearca s-o aplice puterii judecatoresti este prin proiectul legii unitare de salarizare. Proiect care a cunoscut o multime de variante, nici una supusa in mod real dezbaterii publice, nici una adusa oficial la cunostinta si pusa in dezbaterea magistratilor. Din surse intimplatoare si neoficiale, magistratii afla ca au fost pusi pe acelasi plan cu diverse categorii, altfel absolut onorabile, de salariati: soferi, jandarmi, militari, chiar medici si profesori. Problema este asa: eu, judecatorul Morosanu, am fost la viata mea si muncitor necalificat, si sofer si altele. Dar atunci faceam rate si credite la nivelul salariului de sofer sau muncitor necalificat, sau ce mai eram. Acum, sint de 15 ani judecator, deci, logic, am contractat rate si credite la nivelul veniturilor (exclusiv salariale) de magistrat. A-mi scadea acum aceste venituri inseamna a ma duce direct in faliment.

Si daca falimentul meu si al familiei mele este o problema personala, bataia de joc la adresa unei asemenea categorii profesionale – putere in stat – este o chestiune strategica de importanta nationala. Cind Europa va intelege ca in Romania democratia este amputata de o asemenea maniera, ne va arunca la periferia continentului si a istoriei.

De aceea, in ceasul al doisprezecelea, satui de atita reforma inversa in justitie, magistratii s-au hotarit, in completarea evenimentelor din Decembrie 1989, sa faca ceea ce trebuia facut de atunci, si nu s-a facut: Revolutia in justitie.

Asa am inteles eu sa prezint si sa explic ultimele evenimente din justitia romana. In masura in care acest text va deveni public, invit si alti colegi, dar si factori responsabili din justitie, dar si din cadrul celorlalte doua puteri, sa-si expuna punctele de vedere.

Scrieti la:

Email: geio@clicknet.ro

Dar, atentie: scrieti aici doar daca sinteti de acord ca textul dumneavoastra sa fie dat publicitatii.

Textul de mai sus fiind doar conceptual si general, ar fi de discutat o multime de chestiuni punctuale, ca de exemplu:

- reforma in justitie: ce este ea? ce ar trebui facut concret?

- ar fi necesar si normal sa existe un sindicat al magistratilor romani, ca in alte tari?

- comparatia sistemului nostru judiciar cu cele din alte tari: dotari, finantare, organizare, salarii;

- comparatia intre reprezentantii celor trei puteri: sedii, dotari, tehnica, personal auxiliar, salarii, alte venituri, timp de lucru etc.;

- cine reprezinta puterea judecatoreasca?

- care sint pirghiile prin care puterea judecatoreasca isi poate juca rolul constitutional in relatia cu celelalte puteri ale statului?

- ce rol au grefierii si unde ar trebui situati in sistemul judiciar?

- ce trebuie facut pentru a micsora imensa incarcatura de dosare pe cap de lucrator din justitie?

- ce trebuie facut pentru ca romanii aa aiba parte de procese cit mai scurte?

- ce trebuie facut pentru ca procedurile in justitie sa fie mai simple, mai clare si mai rapide?

- exemple concrete de probleme ale activitatii din justitie.

Judecator Gheorghe MOROSANU
- presedinte al Judecatoriei Bicaz – Neamt -

Ma bucur ca magistratii au inceput sa comunice cu noi, justitiabilii. Citindu-i incepi sa-i intelegi, vezi ca sunt la fel ca tine, cel care lucrezi la stat sau privat, ca au problemele tale si ca, uneori, cand stai peste program chinuit de necunoscutele ecuatiei care trebuia rezolvata ieri desi ai primit-o azi nu vor sa fie deslusite, poti sa vezi cu ochii mintii pe procurorii care la randul lor incearca sa inteleaga actele faptuitorilor din putinul documentelor sau probele reduse culese de la locul faptei sau pe judecatorii care citesc nu doar nota grefierului ci si dosarul in intregul sau incercand sa incadreze cauza in prevederile legale pentru a da, celui ce o are, dreptatea.