luni, 2 septembrie 2013

Proiectul Roșia Montană nu mai este unul economic. Este politic.

Început ca un proiect de exploatare a aurului încă existent în piatra munților, Roșia Montană s-a transformat, în timp, într-o „cauză” politică. O cauză care nu oferă nici aurul încă prezent în munții Apuseni, nici banii pentru dezvoltarea comunităților din zonă, nici fericirea bucureștenilor care participă, entuziast, la protestele de stradă pentru apărarea unor valori despre care majoritatea dintre ei nu pot spune prea multe.

Roșia Montană a devenit „o ancoră” pentru politicienii obscuri și pentru partidulețele impotente create de tot felul de oportuniști. Se neagă vehement, se lucrează cu sentimente, se apelează la elan însă nu se oferă soluții. Odată cu intrarea politicianismului de doi bani în ecuație, Roșia Montană a devenit o gaură neagră. Consumă, mult, enorm de mult, însă nu produce ceva. Iar acolo, oamenii locului, își târăsc viața searbădă între campaniile politicianiste devenite, în timp, obiective naționale.

Din prea multă prețiozitate condamnăm la moarte oameni și locuri. Cei care se manifestă pentru exploatarea aurului și a celorlalte resurse ascunse între pietrele munților la fel ca și cei care se opun vehement și uneori cu violență intenției nu au în vedere oamenii locului. Când, de fapt, ei, oamenii locului ar trebui să fie cei care să se exprime asupra problemei. Pentru că este vorba despre viitorul lor, despre bunăstarea lor, despre copiii lor, despre viața lor. De aceea eu nu mă pronunț asupra problemei fără a avea mai multă informație. Iar ce am primit până acum este insuficientă.

Este evident faptul că în cauză este vorba despre procedeul ce se va folosi pentru exploatarea aurului. Cum-necum, pentru a ajunge la aur se va „răscoli” muntele. Nu există altă soluție. Toate exploatările miniere deformează mediul, mută pământul și roca. Schimbă peisajul. Eu accept aceste consecințe. Aurul, argintul, alte metale rare nu sunt produse ale planetei noastre. Acolo unde sunt găsite se nasc exploatările miniere. Avem nevoie de aceste metale pentru confortul adus de ele în viața de zi cu zi. Cum-necum, mai devreme sau mai târziu, existența lor în piatra Apusenilor va duce la exploatarea lor într-o formă sau alta. Important pentru locuitorii zonei este să fie alese acele proceduri care să nu le facă viața mai grea.

Sper ca prin legile ce se vor adopta să se impună firmelor care vor participa la exploatarea resurselor miniere din Apuseni să nu folosească proceduri care să dăuneze vieții populației zonei. Atât.

12 comentarii:

ADRIAN spunea...

Dar cand a fost acest proiect unul economic !?

Crăciun Florin spunea...

Adrian,

La începuturi.

ADRIAN spunea...

Niciodata n-a fost unul economic decat pentru "baietii destepti" care au blocat totul in zona pentru ca sa vina ei pe urma cu "solutia salvatoare". Fireste, pentru oamenii locului care isi traiesc "viata searbada" pentru ca-i condamnam noi la asta.
Nu-i condamnam noi la asta ca nu noi am decretat prin PUG de localitate ca zona este monoindustriala astfel ca nu iei nicio autorizatie pentru nicio altfel de activitate. Pe mine ma enerveaza la culme teoria asta insinuata de lobbysti cum ca restul tarii se opune fericirii localnicilor. Cu ce sunt ei mai napastuiti decat cei din Sulina !?? Sau din Cogealac sau din Adamclisi ? Asta este o prostie care arata ca "proiectul" e unul politic si nu economic. Daca era economic pentru zona, atunci erau analize serioase pe alternative. Repet la nesfarsit, oamenii din Rimetea de Alba nu jelesc deloc desi au mai putine decat cei din Rosia ca resurse culturale si turistice si totusi ei traiesc din asta. Trebuie doar sa ne uitam cu adevarat in jur si sa nu inghitim toate gogosile. De altfel, fericirea de peste 10-15 ani a celor nefericiti de azi care va fi? In ideea ca apucam ziua si nu se rupe barajul lacului de cianuri vreau sa zic? Miile alea de angajati unde vor mai lucra si unde vor locui? Cui se vor mai plange atunci?

Donkeypapuas spunea...

Pot să vă cedez cota mea din cianurile preconizate per capita?

Şi acum, întrebare de 10 puncte: care a fost una dintre măsurile liberale - aplaudată inclusiv de istoriografia comunistă - şi adoptată în 1924? Ce procentaj avea obligatoriu statul.

Dacă ne declarăm aşa de mult adepţii proprietăţii private, de ce atunci nu se restituie şi respectivii munţi din Apuseni foştilor proprietari de drept care extrăgeau aur de acolo pe vremea "borghezo-moşierimii"?

De ce grecoteii şi turcimea, că-s mai de lângă noi, pot să scoată sute de mii de dolari din orice pietroi antic ("vestigii arheologice") iar noi nu valorificăm ÎN NICI UN FEL vestitele mine romane (dacă nu chiar dacice) de la Roşia-Montană? Mai mult, vrem să DEMOLĂM acei kilometri întregi de galerii.

Crăciun Florin spunea...

Și ce să vă răspund eu vouă ? Sunt resurse minerale și se cuvine a fi exploatate. Cum, de cine, prin care metodă ... nu mă interesează. Doresc doar ca metoda să nu dăuneze populației din zonă.

Tot judecând aici, la București, după inițiative politicianiste, soarta altor oameni din alte colțuri de țară mai mult împiedicăm (uneori) decât să ajutăm. Apoi, oamenii ăia au avut un referendum și s-au exprimat, majoritar, pentru exploatarea resurselor. Eu nu trăiesc acolo să știu mai bine ca ei care le sunt necesitățile. Dacă ei vor, să facă.

pozeDECAT spunea...

Aia cu referendumul local e chiar o prostie juridica pentru ca_constitutie spune foarte clar cum e cu proprietatea subsolului, lucru detaliat si in legea speciala a proprietatii publice. Prin urmare, nici CL nici CJ n-au a spune nimic in exploatarea resurselor drept care referendumul, avand finalitate nula, e o cheltuiala inutile pe care Curtea de Conturi ar trebui sa o impute cuva.
Acum, dintre noi doi probabil ca eu sunt singurul care chiar a fost la Rosia si nu ca turist ci ca cercetator. Cunosc resursa si potentialul si, mai ales, cum era viata cand gurile de mina erau exploatate altfel de comunitatea locala. In ce priveste exploatrea eu as spune ca poate nu trebuie sa fim noi ca termitele acum ci sa mai lasam si copiilor sau nepotilor libertatea de a decide ce si cum; nu trebuie sa le halim noi toate resursele azi, cand ne putem descurca si fara.
Repet intrebarea legata de viitorul acelor oameni peste 10 ani si o leg de alte experiente. Ce fac oamenii din Anina sau din Valea Jiului unde s-a scos carbune, totusi, multe seci de ani? Ce fac oamenii aia cand se termina resursa? Ei macar au ramas cu muntii, peisajul, padurea, alte optiuni. Care va fi optiunea alora din Rosia peste 10 ani de "fericire" pe care o impiedicam noi azi de la Bucuresti? Si cat va trebui sa platim noi, cu totii ca zeci de ani de acum incolo sa-i asiguram si pe unguri si pe sarbi ca o eventuala deversare precum a fost cea de la Baia Mare nu-i va pune iar in pericol major?
Deci asta cu "daca ei vor, sa faca" este cam crancena.
Comentariile mele sunt oarecum unidirectionale - de la mine catre aici, de aici catre mine nu exista niciun feed-back astfel ca nu pot explica aici toate argumentele folosite de mine in timp sub eticheta "Rosia Montana" la inospitalierul meu blog.

ADRIAN spunea...

Scuze, am comentat mai sus cu alter-egoul meu ...

Crăciun Florin spunea...

Adrian,

Referendumul local nu este o prostie juridică. Are valoare pentru că exprimă voința populației locale.

Cu privire la proprietatea zăcămintelor ai dreptate. Statul este proprietarul însă pentru a ajunge la zăcăminte trece prin proprietățile oamenilor, uneori. De aceea este nevoie, uneori, de acordul proprietarilor terenurilor.

Cu privire la viitor, iar este problema lor. Constat că mă duci iar la „proprietatea întregului popor” și „răspunderea pentru viitorul copiilor lor”. Nu merge. Sunt convins că cei care trăiesc acolo au capul lor și judecata lor și sunt capabili să stabilească ce le este bine și ce nu. De aceea prefer să mă abțin, foarte serios, în a le judeca și hotărî eu viața. Nici ei nu intervin în viața mea.

ADRIAN spunea...

N-are rost sa distorsionam afirmatiile. Nu zic eu de proprietatea intregului popor ci asa spune constitutia. In mod corect caci resursa e a tuturor. A spune altfel e ca si cum as spune ca dac izvorul de apa minerala e pe terenul meu atunci am dreptul sa-l inchid sa-l bag in sticle pe tot si sa-l trimit in Dubai. Acordul proprietarului terenului pentru exploatarea ce-i dedesbt e cu totul altceva. In lipsa acordului exista si expropriere. De aia RMGC vrea sa faca asta in numele statului; deci nici ei nici altii de acolo nu detin integral terenul. Dar oricum n-are legatura cu principiul.
Referendumul respectiv este o prostie juridica pentru ca e imoral sa faci un referendum asupra unei chestiuni in care n-ai putere de decizie. E ca si cum ar intreba in referendum local daca aia de la Rosia vor ca sa nu mai existe controale la granita. Iar in ce priveste raspunderea mai larga, in special asupra patrimoniului cred ca lucrurile sunt destul de clare. E a si cum am accepta ca albanezii musulmani din Kosovo ar putea face un referendum ca sa se declare nemultumiti de prezenta manastirii sarbe Gracanica si s-o demoleze. Asa ceva ar fi inadmisibil pentru un obiectiv in lista patrimoniului mondial. Asa cum consideram firesc ca egiptenii nu sunt totusi decidenti discretionari in ce priveste vestigiile antice unde, fiecare cetatean al planetei se poate considera proprietar moral.

E gresit sa inchidem ochii la ce s-a mai intamplat anterior. Au mai decis unii dupa capul lor la Baia Mare dar cand i-a lovit necazul au murit pestii in Dunare pana la Belgrad. Sau au mai decis uni sa defrizeze tot terenul pe care l-au detinut si sa alunece apou dealul pe casele celor din vale. Nu cred ca este atat de greu de inteles ca daca pun o instalatie de gaz la mine in casa dupa cum ma taie capul s-ar putea ca la o explozie viitoare sa-i las pe drumuri pe toti vecinii mei directi. Daca fiecare facea cum il taia capul eram atat de liberali incat nu mai aveam nici cod civil. Eu cred ca nu e sanatos sa exageram in afirmatii "liberale" in forma dar gaunoase in continut.

Crăciun Florin spunea...

Adrian,

Eu rămân ferm în convingerea că referendumul local a fost legal și necesar. Referendumul respectiv nu a avut și nu poate avea consecința încălcării legii ci consultării populație cu privire nu la exploatarea propriu-zisă ci la consecințele bănuite ale exploatării. Consecințe care pot avea efect asupra vieții fiecărui locuitor al zonei. Prin aprobarea referendumului local populația și-a exprimat acordul pentru realizarea exploatării. Și-a asumat consecințele atât de exagerat expuse de opozanții de toate felurile. Unii se opun exploatării cu cianuri, unii se opun firmei care deține drepturi de proprietate, alții se opun eventualei distrugeri a galeriilor antice etc.

Eu nu mă opun, ca părere, exploatării. Îmi exprim doar speranța că metoda ce va fi adoptată nu va dăuna populației. Mediul local va fi oricum afectat însă în timp viața se va reface.

Explicațiile prea detaliate sunt exagerate.

ADRIAN spunea...

Gresit, referendumul nici macar nu a fost valid. Dar e imoral in continuare. Un referendum il faci daca ceea ce rezulta poate fi aplicat sau nu iar decizia acestui fapt tine de vointa locala. Altfel se face n sondaj de opinie.
Revin cu un exemplu de granita. Daca oamenii din Husi isi dau seama ca fumeaza prea scum iar banii de benzina nu le ajung atunci ar fi normal sa faca un referendum ca sa elimine controlul la granita cu Moldova? Ca tigarile de acolo ca si benzina ar crea un centru de interes comercial necontestat la Husi. Are sens sa faca referendumul respectiv? Cine plateste costurile ca sa afle, pana la urma, o parere scoasa de cetateni nu din cap ci din stomac?
a sa nu detaliez exagerat, la Rosia problema este urmatoarea. Se preconizeaza o exploatare care se va termina in 10-15 ani dar va avea efecte ecologice pe durata unui secol. Asta va distruge atat resursele culturale (cele mai importante pentru noi toti) cat si cele de mediu care ar putea asigura un trai durabil pe o perioada nedefinita, fara riscurile ecologice de care vorbeam. Alegerea este intre astea doua optiuni si scari de percepe lucrurile.

ADRIAN spunea...

Si ca sa nu uit, optiunea 1 elimina PENTRU TOTDEAUNA posibilitatea de a mai aplica optiunea 2 pentru copii sau nepotii nostri. De aceea varianta a doua s-ar chema "dezvoltare durabila" si e vanturata ca principiu in bucata aia de hartie fara acoperire numita "program de guvernare" -"Romania puternica".