Marea înșelătorie trebuie să înceteze

Speculând un obicei care are tendința de a deveni „strămoșeșc”, liderii USR și PLUS au căutat să inducă populației, prin intermediul televiziunilor a unei bune părți a presei scrise,  ideea că partidele lor sunt de „centru-dreapta”. Vorba aia: dacă a spus la Tv așa este! Este pe dracu așa.

De aceea am purces la puricat. Pe principiul strămoșesc potrivit căruia „spune-mi cu cine te'nsoțești ca să spun cine ești”! Și a ieșit cu totul și cu totul altceva decât au clamat liderii USR și PLUS. Nu au nici o legătură cu dreapta. Dar nici una! De aceea cred că este de datoria tuturor celor care vor să participe la dezbaterea publică privind politica în România să fie cinstiți cu cei cărora le spune „o poveste”.

Grupul ALDE european este compus, așa cum spune și titlul grupului, din partide liberale (în sensul liberalismului vest-european) și din partidele democrate (în sensul de partide de centru, nici socialiste și nici conservatoare, nici cu stânga și nici cu dreapta). În cadrul grupului ALDE, partidele democrate au grup separat constituit PDE/EDP, cu propriile poziții politice pe care le negociază în cadrul grupului mare, ALDE. Partidele liberale nu au grup de sine stătător, ele venind în grupul mare ALDE cu propriile agende de lucru.

După alegerile europarlamentare terminate la 26 mai, Grupul ALDE s-a unit cu grupul „Renaissance”, condus de partidul En Marche al lui Emmanuel Macron și care cuprinde pe lângă membrii En Marche membrii Ciudadanos din Spania (partid pornit din Catalonia, de orientare social-liberală) și membrii aduși de PLUS condus de Dacian Cioloș. Nu am scormonit mai mult să văd care altă formațiune națională din grupul ALDE&R mai este în grupul separat „Renaissance”. Trebuie reținut faptul că Dacian Cioloș „a aderat” la politica franceză europeană încă din primăvara anului 2018, când Fundația România Împreună pe care o conducea a semnat acordul de colaborare cu En Marche în vederea viitoarelor alegeri europarlamentare. Odată cu Dacian Cioloș au semnat acordul cei de la Ciudadanos, cei de la Partidul Democrat Italian (social-democrat) condus pe atunci de fostul prim-ministru Metteo Renzi și alte formațiuni politice naționale mai mici care își doreau să ajungă în Parlamentul European. PDI a renunțat, mai târziu, la apartenența la mișcarea lui Macron urmând a participa în altă grupare politică europeană în funcție de rezultatele alegerilor. Cred că au ajuns la S&D unde au fost și înainte (nu am verificat).

Să revin la ALDE. În componenta liberală a ALDE a fost admis USR-ul din România. Admiterea lui acolo ne spune că a prezentat o proiecție politică liberală. A vrut în grupul liberal și ProRo condus de Ponta, care și-a înscris ca orientare politică în statut social-liberalismul. Opoziția USR dar se pare că și a altor reprezentanți ai liberalismului vest-european - nu este exclus să fie Guy Verhofstadt, Mark Rutte (prim-ministrul liberal al Olandei) etc. -, a dus la un refuz. ProRo era deja observator în grupul PDE/EDP al democraților europeni care constituie al doilea pilon politic al grupului ALDE. Apartenența unei formațiuni politice la acest grup membru ALDE nu poate fi influențată de părerea membrilor liberali ai ALDE! Așa că, Victor Ponta a finalizat acțiunea de apartenență la ALDE devenind membru al Partidului Democrat European. Atrag atenția asupra unei particularități: Grupul ALDE eu nu poate renunța la grupul PDE/EDP! Ar trebui să se desființeze și să formeze o alianță liberală europeană. Sunt sigur că nu își doresc acest lucru deoarece au mari probleme „de efectiv”.

În imaginea de mai sus am „rearanjat” poziția centrist-progresiștilor români în Parlamentul European. Imaginea de mai sus ridică și cortina de pe imaginile vânturate de presă cu Barna și Ponta la „discuții”. Place sau nu, nu este de criticat, Barna și Ponta fac parte din grupul ALDE și în relația cu membrii subgrupului Renaissance al lui Macron unde este Cioloș vor avea o poziție comună! La fel cum se întâmplă în grupul ALDE unde PDE/EDP poate avea o poziție diferită de cea a membrilor partidelor liberale și în cadrul grupului major ALDE&R este posibil ca grupul ALDE să fie nevoit, după ce își stabilește linia politică să o negocieze cu grupul Renaissance pentru a ieși în Parlamentul European cu o poziție de grup clarificată.

Cu această imagine, cred că punem punct „orientării politice de centru dreapta” a noilor actori politici europeni din România. Sunt „de centru-stânga” iar semnalele date de la membrii PLUS ne spun că este mai mult decât posibil ca PLUS și En Marche să marcheze, de fapt,  o zonă de marxism pragmatic. Așa cum PLUS a căpușat USR dar și PNL (a înșelat multe persoane de bună credință cu declarațiile mincinoase ale lui Cioloș privind orientarea lui politică!), En Marche a lui Macron a distrus social-democrația franceză iar acum și-a propus să căpușeze partidele liberale din ALDE. Din ce am citit până acum, Mark Rutte, premierul Olandei alături de alți lideri liberali din Danemarca, Finlanda, Germania etc. nu prea vor să lase Franța să conducă destinele Uniunii Europene prin intermediul grupului Renaissance în Parlamentul European. Au un cuvânt de spus și cred că i-au cam băgat lui Macron „sula'n coaste” astfel că acesta s-a mai temperat în anumite declarații.

Imagine captură de la Politico

Se pare că așa arată situația „trupelor” în Parlamentul European după alegerile europarlamentare din 2019. Este bine, chiar foarte bine, spun eu, să mergem puțin și spre viitor unde avem un Brexit de finalizat. Ca urmare a finalizării Brexit, această  situație va suferi modificări severe.

Britanii nu au dat nici un membru grupului PPE. Se pare că acum au 179 de membri și vor rămâne cu 179 de membri (din care 14 din România - PNL, PMP, UDMR) și după Brexit.

Grupul S&D, al social-democraților, acum are 152 de membri însă după Brexit va rămâne cu 142 membri (din care 8 din România - PSD). Pierde 10 britanici.

Grupul ALDE&R are acum 110 membri iar după Brexit va rămâne cu ... 93 (din care 10 din România - USR, PLUS, ProRo). Pierde 17 britanici.

Grupul Verzilor are acum 76 de membri iar după Brexit va rămâne cu 65. Pierde 11 britanici.

Știu că vor fi cârcotași care vor atrage atenția că USR și PLUS au promis că vor face și vor drege în Parlamentul European. Hai să fim sinceri. Vor face gargara cu pioneze, cum au făcut în Parlamentul României. Valoarea lor, individuală, se reduce doar la propria bunăstare și propria imagine publică. Nici o legătură, deocamdată, cu interesul național! Adică cu politica politică. Nu figurație politică.

În Parlamentul European singura formațiune politică care a dus politicieni de marcă (să nu fim modești când nu trebuie!), este PNL. PSD a fost distrus de infractorul Liviu Dragnea și gașca de incompetenți care l-a sprijinit. Cei 8 europarlamentari ai PSD sunt, deja, la un nivel foarte scăzut în cadrul S&D pentru că sunt priviți cu suspiciune de colegii din alte țări. Infractorul Liviu Dragnea a distrus bruma de încredere pe care europarlamentarii PSD o câștigaseră după ani lungi de activitate parlamentară la Bruxelles. Alianța USR PLUS duce la Bruxelles ambiții.  Deocamdată atât. Ambiții personale. De aceea sunt foarte deranjat când îi văd cum afirmă cu impertinență că ei duc la PE cea mai bună echipă, net superioară echipei PNL, de exemplu. Păi,  să ne fie cu iertare, dar la valoarea echipei lor se pot forma echipe mult mai mari la nivelul organizațiilor județene ale PNL, nu mai spun de echipa lărgită de 32 de candidați ai PNL care le sunt mult, mult superiori.

În fine, nu dracii din fundul meu sunt analizați aici (😂), așa că eu rețin și rețin ferm: cei care au votat cu Alianța USR PLUS crezând că au votat cu dreapta politică, cu valorile dreptei politice, au fost înșelați. Cei care au votat cu respectivii pentru alte motive, și-au atins scopul. Au trimis la Bruxelles oportuniști neo-marxiști.

Români care mișcă România împreună cu PNL

Ieri a fost evenimentul. Oameni de afaceri, 100 de oameni de afaceri,  și-au manifestat încrederea în PNL și au venit alături de PNL. Motive diferite, de la cele familiale (copiii plecați la învățătură în străinătate, dorința copiilor de a rămâne în străinătate pentru motive ce țin mai degrabă de cariera profesională și nu de lipsa banilor!) la cele antreprenoriale sufocate de birocrația excesivă, lipsa de predictibilitate a politicilor financiare ale statului, corupția funcționarilor statului - de la decidenții politici ajunși miniștri sau ocupând alte funcții în stat la funcționarii publici -, lipsa reformelor structurale în aparatul de stat, blocarea progresului prin rămânerea statului și a instituțiilor sale mult în urma statelor care aplicând noile instrumente oferite de dezvoltarea tehnologică au progresat și continuă să progreseze astfel că noi, cu România noastră, vom ajunge să fim față de partenerii europeni dar și din lumea largă o țară înapoiată.

Pentru a stopa involuția țării, pentru a veni copiii plecați afară acasă, pentru a dezvolta economia pe baze liberale au acceptat să devină parteneri ai PNL, singurul partid care le asigură suportul politic pentru aceste nevoi.

Florin Câțu a făcut o remarcă, din lumea antreprenorilor: dacă o firmă a reușit să trăiască și să evolueze 30 de ani, atunci cu siguranță va putea exista încă 30 de ani. Nu a fost singurul dintre participanții la eveniment care a afirmat că vechimea partidului, PNL urmând să împlinească 144 de ani de existență - a fost înființat sub această denumire la 24 mai 1875 -, puterea lui de regenerare și adaptare la progres îl face capabil să mai existe încă 144 de ani. Vechimea, capacitatea de a genera progres național, capacitatea de a asculta membrii și susținătorii pentru a aplica în acțiunea politică cerințele acestora, interesul personal dar și cel antreprenorial a determinat 100 de oameni de afaceri să se alăture PNL. Iar Ludovic Orban, președintele PNL, le-a mulțumit.

INTERVENȚIA PREȘEDINTELUI PNL, LUDOVIC ORBAN, LA EVENIMENTUL PNL 'ROMÂNI CARE MIȘCĂ ROMÂNIA'

Sărut mâna! Bună seara!

Vă mulțumesc foarte mult că sunteți prezenți în această seară. Cu o parte dintre dumneavoastră ne-am văzut în niște formate de întâlniri în care am încercat să înțeleg problemele cu care vă confruntați dumneavoastră, natura business-ului, modul în care vă afectează reglementările, ce credeți că trebuie schimbat în bine, cum ar putea fi stimulată inițiativa economică, cum ar putea fi stimulată mișcarea oamenilor spre lucruri noi, cum ar putea fi stimulată călcarea pe un teren nebătut, cum ar putea fi stimulată această dorință a omului de a face lucruri noi, de a experimenta, de a crea, de a găsi soluții inovative, și până la urmă de a pune pe picioare o afacere.

Să nu uităm, afacere înseamnă “a face”. Verbul la modă în politica românească este „a da”. Când te duci în orice localitate rurală sau prin urbanul mic, uneori și pe la periferiile orașelor mari, să faci campanie sau să nu faci campanie, să te duci la niște evenimente, prima întrebare este: Ce ne dați, domnul Orban?

Asta s-a întâmplat în 30 de ani, oamenii s-au obișnuit că politicienii vin și le dau ceva, ca și cum politicienii ar avea ceva de acasă, vin ei cu bani de acasă să le dea la oameni ceva. Sigur că s-a dat șpagă în alegeri, s-au dat bani grei, bani furați, evident că nimeni nu dă bani câștigați din muncă cinstită, din propria afacere sau din salariul pe care l-a obținut muncind cinstit și corect.

Sigur că dacă stai și te uiți la promisiunile de campanie, recunosc că uneori și pe la noi, pentru că, la un moment dat, nu poți să faci față competiției, în viața  politică, fără să mai dai și tu câte ceva sau măcar să nu iei.

De regulă, la întrebarea asta, când mă întreabă cineva: Ce ne dați, domnul Orban? Zic: Eu vă garantez un lucru, că nu vă dau țeapă și că o să încerc să vă iau cât mai puțin, pentru că în realitate, orice Guvern nu dă de acasă, orice premier, dă din ce strânge de la oameni, de la oamenii de afaceri, de la cei care lucrează, de la angajați și trebuie să aibă o mare răspundere și o mare etică  în utilizarea acestor bani pe care îi primește din munca oamenilor, din inițiativa, din efortul, din asumarea de răspunderi pe care și-o iau oamenii de afaceri, managerii, oamenii care lucrează, în special în sectorul privat.

Eu vă spun sincer, la noi s-a ajuns la niște aberații absolut incredibile. Cum să ai salariul în sectorul public cu 60% mai mare decât salariul mediu în privat? Aproape 60%. Adică și așa este criză pe piața forței de muncă și așa omul stă și se uită pe afară, că stai îl pregătești, îl înveți o meserie, că sistemul de educație nu mai este capabil să furnizeze meseriași care să facă față, cu adevărat, unor meserii de înaltă calificare sau de medie calificare. Îl pregătești și el stă cu un ochi afară și cu un ochii la stat, și acuma, un întreg campionat de a prinde un loc bun la stat, care este un loc sigur, bine plătit și unde, muncești nu muncești, ca în comunism: Noi ne facem că muncim, leafa merge.

Vă spun sincer, politica ultimilor 30 de ani este dominată de populism, egalitarism, de iluzii care sunt acordate oamenilor simplii care își imaginează că poate să crească pensia în mod real dacă nu cresc numărul de locuri de muncă sau dacă nu crește salariul mediu, lucru care se bazează numai pe o creștere economică sănătoasă care este dată de afaceri, de intensitatea afacerilor și inițiativelor, de banii care sunt investiți, care sunt mobilizați pentru a fi investiți în a crea lucruri noi, în a furniza servicii noi, în a genera cu adevărat prosperitate, ori vă spun sincer, am comandat niște sondaje imediat după ce am fost ales ca președinte pentru a vedea mentalități, percepții.

Încă trăim cu niște mentalități care mai degrabă țin de regimul trecut. Am pus o întrebare, de exemplu. Cei care au reușit în afaceri. Care sunt motivele care credeți că i-au determinat să reușească în afaceri? N-am să vă dau răspunsul, dar vă dau numai așa, că 86% dintre ei au spus cu siguranță, fie prin relații sau prin alte lucruri.

Avem o poezie, Miorița. Am auzit cererea de a fi scoasă din programa școlară. O susțin, vă spun sincer. Nu numai fatalismul care există, ci faptul că un om, deși este înștiințat că urmează să i se întâmple ceva rău și nu face nimic, mai sunt și alte lucruri care nu cad bine (..) Sunt niște chestiuni acolo, care intră în subconștientul copilului care învață această poezie, că așa era...acum probabil nu se mai învață poezia, dar pe vremea noastră trebuia să  învățăm poezia, care într-un fel reflectă o mentalitate care este contrară unei societăți care trebuie să evolueze, care trebuie să se dezvolte, care trebuie să bată cărări nebătute, care trebuie să recupereze un decalaj pe care l-a moștenit, nu din cauza noastră, ci pentru că România când era pe punctul de a exploda și de a deveni cu adevărat un tigru european, au venit peste noi tancurile sovietice, împotriva voinței noastre și acum a trebuit, după ‘90 să o reluăm de la capăt și trebuie să recuperăm niște decalaje incredibile, care s-au produs în toată perioada asta.

Cred că dacă v-aș întreba în particular, dacă nu vă pare așa un pic rău că v-ați apucat de afaceri, poate unii dintre dumneavoastră ați recunoaște că la câte obstacole ați întâlnit, la câtă invidie, la câte probleme pe care nu vi le-ați fi imaginat niciodată că pot să apară în derularea businessului, cred că, așa, un pic de regret aveți.
Sigur că omul când se apucă de afaceri nu se apucă neapărat de afaceri  dintr-o tendință generoasă de a da de lucru la alți oameni. Se apucă de afaceri pentru că poate vrea să câștige mai bine sau poate că nu vrea să aibă șefi deasupra lui. Sunt mulți oameni care se apucă de afaceri pentru că nu le place să aibă șefi deasupra lor, să lucreze la alții. Numai când te apuci și faci afaceri îți dai seama că dacă ești angajat într-o firmă, probabil ai un șef sau doi șefi, pe când, în momentul în care ești antreprenor  îți devine șef și cel de la poliția comunitară, care vine să te controleze, îți devine șef și cel de la ANAF, îți devine șef și cel de la Protecția Consumatorului, îți devine șef și mai știu eu, cel de la Direcția Sanitar Veterinară, dacă ai domenii în asta.

Eu cred că în România avem cel mai mare număr de entități care se ocupă cu controale, că asta e activitatea de bază. În România se controlează. Eu vă spun sincer, eu nu am auzit prin alte țări, că îi întreb pe tot felul de oameni de afaceri, la voi vin așa peste voi când li se năzare, tot felul de funcționari care vin să vă controleze pe voi? Și îmi spun ca nu există așa ceva. Cum să existe așa ceva? Sigur, probabil e un control de fond care se face periodic, iar o firmă care își plătește taxele și impozitele, o firmă care se derulează în cadrul legal nu e deranjată de nimeni, dimpotrivă, fiscul german , fiscul american sunt mai degrabă consultanți fiscali pentru firme, multe din firme aflate în dificultate, pentru că ei au minte să își dea seama că nu rezolvi nimic dacă omori vaca, dacă are o perioadă când nu poate să dea lapte, dimpotrivă trebuie să ajuți ca să poată să dea lapte în continuare.

Să revenim la o stare de normalitate. Este nevoie în România ca decizia să ajungă pe mâna unor oameni care au capul pe umeri, care au picioarele pe pământ, care înțeleg foarte bine cum funcționează economia și care să facă cu adevărat lucruri care sunt absolut necesare pentru dezvoltarea acestei societăți și fac o paranteză, dezvoltarea unei societăți rareori pleacă de la administrație, foarte rar. Deși, noi ar trebui să ne gândim că și  în administrație trebuie să construim o administrație antreprenorială, care să aibă inițiative, care să fie manager, care să aibă proiecte și programe serioase pe care să le urmărească și să le ducă la bun sfârșit.

Dacă ne uităm în administrațiile locale, o să vedem că există astfel de administratori și că ei, în general, sunt de la noi, de la Partidul Național Liberal. Unde s-au construit planuri de afaceri, s-au dezvoltat proiecte de investiții, au fost atrase fonduri europene, s-au realizat proiecte. În general, unde ai avut primari care au o mentalitate antreprenorială, primari care vor să construiască ceva, care vor să facă ceva și de regulă, acolo unde există astfel de primari există și o deschidere spre relația cu mediul de afaceri, care de cele mai multe ori creează un cadru propice pentru mediul de afaceri.

Am să vă spun un lucru, marea problemă pe care am avut-o în România este că oamenii de afaceri nu s-au unit. Nu au reușit să genereze o voce puternică, care să poată să influențeze decizii.

Dacă stăm și ne uităm, avem foarte multe patronate, avem tot felul de structuri patronale pe diferite domenii. Unii sunt mai influenți, alții sunt mai puțin influenți, dar în realitate nu a existat niciodată o voce puternică, care atunci când bate cu pumnul în masă să împiedice un Guvern să facă prostii.

Numărul imens de aberații, care a fost produs în ultimii 2 ani și jumătate, dar nu este doar în ultimii 2 ani și jumătate. Este plină istoria ultimilor 30 de ani de tot felul de năzdrăvănii și de licențe legislative, care nu au făcut altceva decât să dezavantajeze mediul de afaceri, ca să nu mai spun de alte și alte decizii. Dacă stăm și ne uităm de ce regresează capitalul autohton, vedem că în mare parte capitalul autohton regresează mai puțin din cauza competiției cu capitalul străin, cât din cauza faptului că Guvernul faultează capitalul autohton. Pentru că unei firme mari îi este mult mai ușor să se adapteze la modificările legislative decât unei firme mici sau medii.

De regulă, firmele străine sunt susținute si de fiecare dată există lobby pentru ei, mai ales dacă sunt firme mari pentru au capacitatea de a degaja un lobby. În timp ce capitaliștii români sunt de multe ori lipsiți aproape de apărare, pot să cadă pradă, victimă unor abuzuri ale administrației în orice fel de moment, care au fost cu nemiluita. Că nu li se plătesc contractele la timp, că rambursarea TVA-ului se face când vor mușchii funcționarului de la finanțe, până îți obții o autorizație de construcție mai bine îți tragi un glonț în cap. În România, ca să obții un certificat de urbanism, în București vă dau exemplu, nu vă dau exemplu de localități din România, luptându-te și împingând și deschizând ușa cu capul. Dacă iei certificatul de urbanism în 6 luni de zile este bine.

Este nevoie de o schimbare profundă, inclusiv, în educație. Am să-i spun lui Sebi că și băiatul meu, în clasa a XII-a, a vrut să plece la studii în străinătate și am avut o luptă în casă, de peste 6 luni de zile în care am refuzat să cedez și pe urmă l-am convins. A rămas în România, a dat la facultate, la Universitate, la matematică și chiar dacă nu este foarte mulțumit, să știți că tinerii au dreptate. Calitatea învățământului universitar românesc este destul de slabă pentru că noi, în loc să dezvoltăm acele universități de tradiție, care aveau potențial de evoluție, să  creăm niște Universități performante, care să furnizeze pregătire de calitate pentru copiii noștri, pentru studenți, noi am fabricat tot felul de universități, și aici nu mă refer la cele private, mă refer la cele de stat. Dacă ai Universitate, dacă ai centrul universitar în București, ai Universitate la Pitești, mai ai o Universitate la Ploiești, de ce să mai faci Universitate la Târgoviște, care este făcută din pix, care nici măcar nu avea cadre universitare. Au fost făcuți pe puncte. Să știți că mulți dintre cei făcuți pe puncte, pe care îi vedem prin funcții publice astăzi, sunt de fapt, produsele acestor Universități pe puncte, care au fost făcute prin decizia politică, la lobby-ul unui baron sau pentru diferite interese.

Mă uit la domnul Dan Vîlceanu cu Universitatea de la Târgul Jiu, nu zic, sunt câteva cadre interesante acolo și care, într-adevăr, au performanțe, dar pe termen mediu și lung nu poți să risipești resursele, în loc să concentrezi resursele spre performanță, spre meritocrație, aici este vorba de copiii tăi, că altfel, ajungem în situația ca peste 70% din absolvenții de facultate, din România, să nu lucreze în meseria pentru care și-au luat diploma. Au făcut-o pentru că așa au vrut părinții, i-au ajutat părinții să facă și ei un studiu universitar, imaginându-și că o să-și ducă întreaga viață cu gulere albe, în condițiile în care ei nu aveau vocație, nu aveam pregătire și nu îți profesează meseria pentru care s-au pregătit în facultate.

Trebuie schimbate foarte multe lucruri, lucruri profunde care generează o disfuncționalitate majoră în aproape toate sistemele din România. Uitați-vă ce se întâmplă în economie, ăștia au făcut praf complet toate echilibrele economice și vă spun, nu-mi place să zic lucrurile acestea dar cred că dacă ăștia mai stau mult, ne îndreptăm spre criză. Uitați-vă la semnalele de alarmă care provin din indicatorii economici. Sunt semnale extrem de serioase, producția pe stoc, volumul arieratelor, reducerea producției industriale, toate aceste lucruri sunt exact niște semnale, asta în condițiile în care nu există o criză pe afară. Eu vă spun, dacă izbucnește o criză internațională, România va fi și mai nepregătită decât a fost în 2008 la criza internațională.

Să pierzi o asemenea fereastră, să ai cinci ani o fereastră de oportunitate în care să nu trebuiască să faci altceva decât să lași economia să se dezvolte, să lași oamenii de afaceri să-și crească afacerile, să-și folosească banii pentru dezvoltare, să stai să produci atâtea obstacole, atâtea idioțenii, atâtea prostii, care nu au făcut altceva decât să creeze probleme suplimentare oamenilor de afaceri, era greu de imaginat.

Vă mulțumesc că sunteți în seara aceasta aici, vreau să vă garantez un lucru, că dau cartea mea de vizită, numărul meu de telefon mobil este numărul de telefon de când l-am avut prima oară. De regulă răspund la telefon și dacă nu pot să răspund la telefon, sun înapoi. Sunt foarte atent la orice problemă care îmi este reliefată pentru că una dintre marile probleme pe care le-au avut oamenii politici este că nu au stat cu picioarele pe pământ, că au rupt legătura cu realitatea și că au ajuns să fie împachetați de cei din jurul lor, fie colegi din partide, fie funcționari, au fost împachetați, rupți de realitate și au ajuns să ia decizii care nu au mai avut nicio legătură cu tot ceea ce înseamnă realitatea economică.

Dorința mea este să creăm un parteneriat pe termen lung între mediul de afaceri, între oamenii de afaceri români și decidenții politici. Poate mulți dintre dumneavoastră, la un moment dat, veți ajunge în situația, dacă nu de a decide, de a ocupa poziții de decizie, să consiliați măcar decidenții, în cazul în care nu vă permite afacerea. Pentru că, capacitatea administrativă a României, cea mai mare problemă din România, astăzi, este distrugerea capacității administrative din România, atât la palierul politic, decizional, cât și la palierul funcționarilor publici.

De vreo 15 ani de zile, în administrație, funcționarii publici de carieră, funcționarii publici care respectau niște reguli, care aveau un cod de conduită și care și acum duc greul pe spinarea lor, au fost ușor, ușor alungați sau trecuți pe funcții de execuție iar administrația s-a umplut de tot felul de beizadele și de habarniști care au fost băgați pe ușa din dos, pe criterii politice, care nu știu despre ce este vorba, nu înțeleg despre ce este vorba, își iau leafa de pomană și nu fac altceva decât să încerce să se îmbogățească în funcțiile pe care le dețin. Iar palierul politic care este de fapt fundamental, palierul politic iar a avut de suferit. Să nu vă întrebați cum au ajuns în funcții de decizie niște oameni care au nici cea mai mică cădere, nici cea mai mică calitate. S-a ajuns în situația asta pentru că, din păcate, din cauza campaniilor media, din cauza unei înțelegeri greșite a fenomenului de conducere a societății, toți au ajuns să spună astăzi: Politica, o curvă, politica este nașpa. “Clasa politică”, să nu mai folosiți niciodată termenul de “clasă politică”, nu există clasă politică.

Fiecare om politic este diferit. Fiecare partid trebuie judecat individual. În momentul în care pui ștampila “clasă politică”, tu, de fapt, îi arunci în jos și îi sancționezi exact pe puținii oameni care sunt merituoși și care într-adevăr pot să facă ceva. La fel cum fiecare om de afaceri trebuie judecat individual dacă respectă sau nu respectă legea, dacă este competitiv sau nu este competitiv, la fel, fiecare om politic și fiecare partid trebuie judecat.

Vreau să facem un parteneriat pe termen lung, vreau să fiți implicați în deciziile care se iau la nivelul societății, indiferent că se iau la nivel național, la nivel județean, la nivel local și vreau să faceți lucrul asta pentru a ajuta deciziile care se iau la nivel național, pentru că România are un potențial imens pe care n-are capacitatea să și-l fructifice.

Le spuneam la Buzău, că avem Vulcanii Noroioși. I-am întrebat câți turiști vin la Vulcanii Noroioși, fenomen unic în Europa. Nu cred că vin zece mii de turiști să vadă Vulcanii Noroioși, pentru că nu suntem în stare să-i promovăm, nu suntem în stare să facem infrastructura până la Vulcanii Noroioși, că nu facem o poveste frumoasă, astfel încât să reușim să creăm un punct de atracție, pentru că toată lumea se plictisește în lumea asta și caută chestii interesante.

Numai zic că îl avem pe Dracula, nu știm să îl folosim. Avem Castrul Roman de la Polorissum, vă spuneam, pentru mine a fost ceva incredibil. Castrul Roman Polorissum este lângă Zalău. De la drumul național până la Castru ,este un drum comunal, care este mai prost decât partea de drum care a rămas conservată din drumul roman care duce  până la  Castrul de la Polorissum, care a fost Castru de la granița cea mai de Nord-Est. Nu mai vorbesc de multe și alte minuni pe care sunt diamante, pe care nu le folosim pentru că sunt îngropate în noroi și pentru că cei care ajung din când în când la butoane nu au ce să caute pe acolo.

Vă mulțumesc că sunteți astăzi aici, contați pe colaborarea noastră deplină, pe buna noastră credință și fiți convinși că dacă vă implicați  în viața publică, dacă decideți să fiți alături de noi, veți avea întotdeauna un partener și veți avea ocazia să participați la un proiect care poate să facă bine acestei țări.

PNL: reprezentantul voinței politice a cetățenilor care doresc un stat de drept funcțional, pe baza unei doctrine de dreapta.

La Consiliul Național Director al OPV3 - PNL am recomandat colegilor să revadă art. 8 alin. (2) din Constituție unde se arată că „Partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației”.

Am afirmat că PNL nu și-a îndeplinit acest rol în ultimii 2 ani de zile, l-a neglijat din cauza „parității” și a „coagulării dreptei”, din cauza luptelor interne „pentru a pune mâna pe ștampilă” (așa definesc eu încercările disperate ale unor persoane de a se poziționa cât mai sus în ierarhia de partid, pentru a accede la funcțiile de conducere, în detrimentul activității politice în mijlocul cetățenilor de clarificare a rolului și locului partidului în viața societății). S-a umblat „creanga pe coclauri” pentru a atrage diferite persoane în partid (declarate ca fiind vectori ai dreptei !) și a le promova în detrimentul membrilor partidului cu vechime, cu multă muncă depusă (peste activitatea profesională !), cu notorietate și cu o reputație deosebită în comunitățile în care activează. Se pot spune multe, s-au spus la acel Consiliu, sunt confirmate și de către membrii ai partidului care nu fac (încă !) parte din categoria persoanelor în vârstă.

Ludovic Orban și-a depus candidatura pentru președinția partidului. Ieri, a făcut unele declarații la emisiunea Cristinei Țopescu de la Antena 3. Profit de preluarea acestor declarații de către alte agenții de presă, acum am în vedere Digi24. Ludovic Orban: PNL, fără lideri și democrație internă. Care preia informațiile de la news.ro. Orban: Una dintre problemele PNL a fost absenţa democraţiei interne şi lipsa de respect faţă de membrii partidului

Să respect o ordine a problemelor dezbătute și mai ales, a ideilor care au relevanță.

Principalele probleme pe care Ludovic Orban le vede ca fiind cauza eșecurilor PNL în anii ce au trecut sunt: problema leadershipului, cea a identităţii doctrinare şi „absenţa democraţiei interne, lipsa de respect faţă de membrii PNL, faţă de Statut şi faţă de instituţiile din partid”.

Să ai memorii depuse din mai multe judeţe, memorii semnate de aproape toţi primarii din judeţele rexpective în care îţi solicită să nu pui candidaţi de la centru pe care nu-i cunoaşte nimeni, îţi solicită să laşi filiala judeţeană să alcătuiască lista, aşa cum este normal... Acum chiar să nu asculţi nici primarii partidului?

Este una dintre foarte marile probleme ! La CND OPV3-PNL a fost una din problemele cele mai dezbătute. Nu doar desemnarea candidaților s-a făcut abuziv ci și desemnarea conducerilor locale și a membrilor birourilor politice. Organizațiile care și-au manifestat independența le-au fost impuși „venetici”, „competitori pentru ștampilă”, persoane fidele celor din conducerea centrală a partidului, persoane care trebuiau să asigure „paritatea” (printre „altele” !).

Când vii şi pui un candidat de la centru tu practic distrugi organizaţia, distrugi cultura organizatorică. Membrii respectivei organizaţii nu or să mai muncească, nu or să mai depună efort pentru un partid, nu or să se mai implice pentru că înţeleg că degeaba munceşti pentru partid dacă vezi că nu ţi se dă nicio şansă pentru eforturl şi rezultatele tale. Asta îţi afectează în final scorul partidului.

Rezultatele la alegerile locale și parlamentare de anul trecut confirmă. Pe lângă alte minunății locale, cum ar fi „parteneriatele familiale sau de afaceri” cu PSD sau alte formațiuni politice aflate în competiție cu PNL.

În PNL, care a beneficiat de mulţi lideri, această distrugere de leadership a avut mai multe cauze: fie sistemul de alegere în care preşedintele a venit şi a pus pe listă pe cine a vrut el, de regulă oamenii cu care ştia că nu are niciun fel de problemă, fie sistemul în care se aleg preşedinţii între ei, fiecare cu voturile lui judeţene în spate şi generează o majoritate în care se sprijină unii pe alţii şi ajung la putere

Sfânta complicitate. Iar aici nu pot să nu remarc una din marile probleme din viața politică. Se vorbește de „mandat politic” dar altfel decât este el definit, „împuternicire (contractuală) de a reprezenta o persoană fizică sau juridică și de a acționa în numele ei; act prin care se dă această împuternicire; procură” DEX. Toți se prevalează de art. 69 din Constituție, alin. (2) care stipulează că „orice mandat imperativ este nul”, fără a se uita și la alin. (1) care spune că deputații și senatorii sunt în serviciul poporului, astfel că ei îndeplinesc un mandat al poporului care i-a ales pentru un anume program, nu pentru libertatea de a nu respecta ce poporul a cerut prin votul care l-a dat. Alin (2) apare ca o măsură de protecție a mandatului dat de cetățeni, senatorii și deputații fiind obligați să își respecte angajamentele politice asumate înaintea obținerii voturilor, să se opună unor decizii ale partidului din care fac parte care nu mai respectă angajamentele asumate anterior. Venind la problema PNL, identificată de Ludovic Orban, președinții aleși nu merg la organismele superioare ale partidului cu problemele sau mandatul dat de membrii organizațiilor ci aleg să facă jocuri care se opun, uneori, acestor probleme sau mandatului. Degeaba organizația se pronunță asupra unui mod de soluționare a unei probleme dacă liderii „cad la pace” între ei și aleg o variantă opusă. Este o formă de capturare a partidului în scop personal.

Problema identităţii PNL s-a manifestat în ce priveşte actele normative promovate şi poziţionările politice ale partidului, crede Orban. ”Libertatea, propietatea privată, reducerea puterii statului, debirocratizarea, reducerea administraţiei şi procedurilor adminsitrative ş.a.m.d. nu au apărut foarte des în discursul nostru public. Astea sunt lucruri fundamentale care construiesc identitatea unui partid de dreapta, naţional-liberal”, a spus liberalul.

Of ! Câtă dreptate are. Liderii partidului s-au prezentat pe ei. A devenit o boală. Ia te uită cetățene ce liberal sunt eu ! Am supt de la țâța mamei „lapte de liberal”, îmi moștenesc părinții foști liberali, am crescut „în religia liberală” etc. Cer să fiu lider liberal ! Chiar dacă în decursul vremii a umblat creanga pe la diferite formațiuni politice sau a promovat idei politice ostile liberalismului. Ba a „șters pe jos” cu liderii politici ai PNL aleși direct de membrii organizațiilor. Valorile liberalismului în gura unor astfel de persoane au fost deformate, oloage, nu au avut priză decât la acele persoane care au obiceiul de a fi subjugate de titluri academice, de notorietate, de discurs. De aceea a lipsit din discursul lor ideea de libertate - în toate formele promovată de doctrina liberală -, principiul valorii sociale a proprietății private - despre care se poate vorbi enorm de mult, de la formarea comunității până la securitatea și apărarea națională -, reducerea puterii statului în economie dar întărirea acestei puteri pentru apărarea valorilor fundamentale ale omului, debirocratizarea și ducerea deciziei administrative cât mai aproape de cetățean etc.

Cât privește relația PNL cu Președintele Klaus Iohannis, Ludovic Orban are o poziție clară:

Preşedintele Iohannis este un preşedinte nonintervenţionist. El nu s-a implicat în deciziile curente ale PNL, în ciuda a ceea ce se spune, fără nicio probă, că s-ar fi implicat. A lăsat ca PNL să-şi ia deciziile în mod autonom. Cu toate astea, de multe ori ca să legitimeze anumite decizii, unii care veneau cu diverse propuneri au încercat să creeze această impresie, că deciziile ar veni de sus. (...) Am convingerea că preşedintele Iohannis nu se va implica în alegerile interne din PNL. Klaus Iohannis are nevoie de un PNL puternic şi recredibilizat care să aibă cu adevărat infrastructura şi resursele umane pentru a putea susţine candidatura la alegerile prezidenţiale din 2019. Revenirea PNL în scorul său natural, de peste 30%, nu poate fi făcută decât dacă membrii PNL sunt lăsaţi să-şi aleagă liber liderii naturali. Dacă nu vor fi aleşi liderii care sunt percepuţi ca atare,  şi la baza partidului şi în afara lui, şi vor ajunge alţii lideri care nu se bucură de sprijin în baza partidului, asta va avea consecinţe extrem de grave asupra funcţionării partidului

Și uite că din tot discursul lui Ludovic Orban ajung să merg tot la art. 8 alin. (2) din Constituție. Practic, Ludovic vine și ne spune că trebuie să redevenim formațiunea politică care contribuie la definirea și exprimarea voinței politice a cetățenilor care își doresc o putere politică de dreapta reală și nu a unor persoane care s-au cățărat, conjunctural, la conducerea partidului.

Mi-am depus candidatura la funcţia de preşedinte al PNL pentru a oferi partidului din care fac parte caracter şi identitate, forţă şi credibilitate. Ca preşedinte al PNL, vreau să fiu garantul unităţii, coeziunii interne a PNL, iar obiectivul meu principal este să transform în bine PNL astfel încât să putem să câştigăm toate competiţiile electorale împotriva PSD. Vreau ca PNL să devină forţa politică dominantă în societatea românească, să reprezinte România dinamică, România civilizată, România oamenilor care trăiesc cinstit pe propriile picioare din munca lor, din afacerea lor, din proprietatea lor, din competenţele şi talentele pe care le au

Prostul dacă nu'i fudul, parcă nu e prost destul !

Am citit despre o declarație a inculpatului Tăriceanu.

„Atitudinile CSM si ale procurorului general au devenit din ce in ce mai politice. Trebuie sa aplice legea, nu au rolul de a fi parte activa in dezbaterea politica”, a sustinut presedintele Senatului.

Inculpatul Tăriceanu uită, intenționat sau nu, de prevederile constituționale sau, le interpretează după cum vrea mușchii lui.

Art. 1 alin. (4) din Constituție spune clar, imperativ:

(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației parlamentare.

La art. 133 alin (1) din Constituție se prevede atributul de bază al CSM care este clar : garantul independenței Justiției !

Punând alături cele două prevederi imperative ale Constituției, vedem că la art. 1 puterile statului sunt separate și sunt în echilibru. Iar asta înseamnă că există între ele un control, o balanță care le aduce pe toate trei puterile în echilibru. Mai mult, legiuitorul constituțional a prevăzut că legislativul și executivul ar putea să o ia razna și a prevăzut pentru CSM atributul de garant al independenței Justiției - adică al înfăptuirii actului de justiție, așa cum este prevăzut la art. 126 alin. (1) : Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite prin lege.

Suntem în fața unui act normativ (OUG, emis de Guvern !) care îngrădește puterea Justiției cu privire la unele fapte cu caracter penal, fapte de o largă răspândire, dovada fiind numărul mare de dosare penale în curs de urmărire penală, în curs de judecată sau care au deja sentințe rămase definitive.

Pe de altă parte, există documente oficiale, strategii la nivel național, care stabilesc politica penală cu privire la faptele de corupție sau asimilate faptelor de corupție. Puterea judecătorească este parte a acestor strategii la fel ca celelalte puteri ale statului cu care se află în echilibru. Ca atare, cele trei puteri ale statului trebuie să conlucreze pentru ca eventualele acte normative care privesc legile de interes pentru organizarea și funcționarea Justiției să fie adoptate după ce ele, cele trei puteri, ajung la consens. Iar acest consens nu a fost realizat pentru că niște indivizi care reprezintă puterea legislativă și puterea executivă au niște interese personale să scoată de sub sancțiunea legii propriile persoane pentru infracțiuni săvârșite cu un timp în urmă.

Prin acest OUG emis de guvern, Justiția nu mai este independentă. După modelul adoptat de actualul Guvern, fiecare alt Guvern poate veni și, în funcțiile de interesele politicienilor care formează Parlamentul sau care activează în Guvern, dispune alte și alte modificări la legile penale astfel încât actul de Justiție să devină o amintire.

Este evident că CSM, care are prin legea sa organică și atributul de avizare obligatorie a proiectelor de acte normative care privește Justiția - tocmai pentru apărarea independenței acesteia -, are obligația să se exprime cu privire la acest OUG.

Cât privește Procurorul General, el este „reprezentantul intereselor generale ale societății”, potrivit art. 131 din Constituție, este obligat să apere ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

Ce se întâmplă cu prevederile acestui OUG de modificare a CP ? Păi, sunt afectate drepturi și libertăți ale cetățenilor și este afectată ordinea de drept din moment ce funcționari și demnitari publici nu mai pot fi trași la răspundere penală pentru abuzul comis prin folosirea după bunul plac a fondurilor publice ! Din moment ce exercitarea funcției publice în folosul cetățenilor este afectată grav prin larga permisivitate acordată funcționarilor publici și demnitarilor în relația cu cetățenii. Este scos de sub controlul cetățenesc activitatea funcționarilor publici și a demnitarilor ! Nu doar fondurile bugetare adunate din taxele și impozitele plătite de cetățeni.

Obtuz, îngâmfat, vanitos, tovarășul inculpat Tăriceanu spune tâmpenii după tâmpenii. Susținut de infractorul Liviu Dragnea. Parcă ar fi frați !

Ar fi timpul să fie trimis acasă.

Salutăm decizia, în interes național, a Președintelui României !

Raluca Țurcan, președintele interimar al PNL a postat o reacție pe Facebook. O aștept și pe cea oficială, a partidului. Totuși este foarte bine că a postat pe Facebook pentru că poziția ei a fost preluată de paginile oficiale ale partidului dar și de agențiile de presă. Eu folosesc Agerpres.

Salutăm decizia, în interes național, a președintelui României. Este dreptul constituțional al domniei sale să respingă propunerea și cu certitudine sunt foarte multe argumente. Noi considerăm că viitorul Guvern al României trebuie ferit de orice fel de vulnerabilități, mai ales într-un context internațional extrem de complicat

De asemenea, Guvernul României nu trebuie transformat într-un guvern personal, de interpuși, aflat la dispoziția domnului Liviu Dragnea. PSD ne-a anunțat că are zeci de mii de specialiști. Dacă acest lucru este adevărat, se vor găsi și alte nume de prim-ministru, de preferat persoane cu o activitate cunoscută, fără vulnerabilități și fără condamnări

Nu pot să evit o critică la adresa acestei postări. Este inadmisibil, absolut inadmisibil să folosești termenul de politețe „domn” pentru o persoană care nu mai are aceste drept, o persoană care are o calitate juridică fără echivoc: infractor, aflat în perioada de executare a unei pedepse penale !

Vai tu, dar nu se poate ! Nu ne permitem să punem o pată pe imaginea Franței !

Ajung la Agerpres la informația ce vorbește despre Clotilde Armand. Cum va fi ea obligată să fie pe listele pentru parlamentare pentru că ea este atrăgătoare și aduce voturi pentru USR. Nimic anormal. În oricare țară din lume.

La noi, de exemplu, Traian Băsescu va fi pe liste dacă se ajunge la concluzia că va aduce voturi pentru PMP, Marian Munteanu va fi pe liste pentru a aduce voturi pentru Alianța Noastră, Călin Anton Popescu Tăriceanu va fi pe liste pentru a aduce voturi pentru ALDE - aici treaba este mai serioasă, tocmai îl scoase Pieleanu la 40% iar ALDE este sărăcuțul la abia 8-9%. Nu este exclus ca Victor Viorel Ponta să fie pe listele PSD pentru a mai aduce niște voturi partidului chiar dacă el este cu un picior ... în altă parte. Ba, mă gândesc chiar la Gabriela Vrânceanu Firea Pandele ot Voluntari care nu este exclus să fie pe liste pentru a atrage marea masă de bocitoare bisericoase. Nu este exclus, mai ales dacă Firea va constata că primăria Bucureștiului este cam greu de condus iar ea are toate șansele ca din gafă în gafă să ducă partidul și primăria de râpă. Bine, toți pot fi pe liste, chiar dacă unii ar da de înțeles că apoi se vor retrage pentru a da locul altora „mai tineri”. Se pare că Elena Udrea nu mai candidează pentru că politica s-a stricat și nu mai este comestibilă. Produce alte alea.

Citind eu explicația franțuzoaicei de Dâmbovița am constatat cu surprindere că francofonia a reușit și suntem într-un fel de concubinaj politic cu Franța. Ia citiți aici:

Eu, de exemplu, nu sunt interesată de o funcție în Parlament. Probabil voi fi obligată să particip, pentru că sunt cineva care trage, dar eu, personal, aș prefera să mă ocup de meseria mea și de copiii mei. În plus, câștig de trei ori mai mult, așa că vă spun sincer atunci, dacă fac asta, când sunt mii de oameni care mă cunosc, în niciun caz nu aș vrea să fie o pată pe reputația mea, mai ales că reputația mea pe partea profesională ar suferi foarte, foarte mult. Adică dacă aș face ceva ce nu ar fi dezinteresat, cum spun eu, ceva care ar fi în interesul meu propriu, ar fi o pată pentru viața mea și pentru Franța și pentru familia mea

Bine, bine, sunt eu mai greu de cap dar din textul preluat de la Agerpres reiese că pentru Clotilde Armand a fi parlamentar român este dezonorant. Cel puțin așa înțeleg eu. În plus, ce face ea aici la Dâmbovița sub aspect politic este și pentru gloria Franței ! Am înțeles bine ? Parcă așa spune ! Bașca faptul că între onoarea serviciului public în folosul cetățenilor și interesul personal alege interesul personal, în special cel financiar. Cu subiect și predicat când compară veniturile.

Liberalii au, în istoria lor, o învățătură brătienistă: politica este grea, pentru că se face în interesul tuturor cetățenilor și mai puțin în interesul propriu. Politica cere sacrificiu personal în interesul celor din jurul tău, al celor din comunitatea ta, a celor din țara ta. Dacă faci politică cu răspundere este evident că prima care va avea de suferit va fi familia ta. Când pui familia mai presus de politică, mai bine nu te bagi în politică. Dacă totuși te bagi, înseamnă că vrei să beneficiezi de politică pentru a îți crește averea în dauna celorlalți cetățeni.

Este sinceră. Dacă este așa cum a declarat mai sus, ce dracu caută în politică ? Are cumva alte interese ? Evident, personale, o spune cu gura ei. Nu știu cum este definită politica în Franța, dar la noi, în dicționar, politica este „1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. ♦ Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice. 2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate.”

Probabil că în Franța politica se face în interes personal, nu în folosul cetățenilor. În acest caz, discursul lui Clotilde Armand este perfect natural.

Au cetățenii români dreptul la respect ? Din moment ce rolul de reprezentare a lor „este dezonorant”, în organul reprezentativ suprem al poporului român, Parlamentul României, cei care i-au dat votul pe lista USB în București, în sectorul 1, sunt reprezentați de ea ? Sunt siguri ? Și pentru că aici trebuie să adaug și alte alea ieșite de la USB/USR dar și de la aliații media ai acestei formațiuni politice, voi spune că Nicușor Dan a respins și respinge categoric orice ideologie politică iar cei de la Revista 22 (cei mai înverșunați aliați ai USB/USR !) se dau de anul morții ca partidulețul să nu fie „confiscat ideologic”, mai pe șleau spus să nu cumva să adere la o ideologie politică.  Adică să nu cumva USB-iștii USR-iști să calce „într-un rahat” care înseamnă „știința și arta de a guverna un stat”.

Am înțeles că o mare parte dintre cei care au votat cu USB au fost susținători ai PNL. Cum îi turcu'i și pistolul, spune o zicală populară. Îmi vine în minte întrebarea: de ce au susținut PNL până la apariția USB ?

Să nu pierdem esența zilei politice

Îmi încep ziua cu lectura știrilor. Încerc să las la o parte „gunoaiele”, acele informații care se nasc din disperarea mediilor informatice care nu mai știu cum să atragă cititorii sau ascultătorii și apelează la nimicuri. Caut informația care îmi poate arăta cum stăm, în realitatea socială.

O lectură la Varujan Vosganian mă convinge că liberalul are ochiul format. Scriind despre Caragiale ne arată că de vrem să vedem sufletul oamenilor să apelăm la Caragiale, un „doctor” care vede omul altfel decât doctorii ceilalți, cu tehnologi moderne, cu înțelegerea diferită a construcției corpului și a comportamentului diferitelor organe care, mereu și mereu se „strică”. Scriitorul Vosganian pune, concis, o concluzie:

„În ce priveşte actualitatea lui Caragiale, ea este remarcabilă nu numai din modul în care surprinde matricea tipologiei umane şi descrie situaţii – standard cu comportamente – standard. Actualitatea lui Caragiale stă, în acelaşi timp, în detalii, în replici, în reacţii de o clipă, în răbufniri. Şi ea este înlesnită şi de o realitate tulburătoare: în ceea ce priveşte cultura civică, societatea românească a evoluat prea puţin de atunci şi până acum. Poate că utilizarea verbului „a evolua” e improprie, dacă socotim că nu am avut o evoluţie organică şi că tendinţele sunt contradictorii, într-unele am adăugat, într-altele am păgubit”.

Am senzația că actualitatea noastră azi a fost prevăzută de Caragiale în scrierile sale: avem detalii, avem reacții, avem răbufniri. În toate colectivitățile sociale, fie că sunt colectivități politice - având ca fundament voluntariatul -, fie sunt colectivități administrative - având ca fundament dorința individului de a-și face o carieră. Este evident faptul că aceleași „metehne” sunt comune și colectivităților formate în mediul de afaceri privat sau al mediului profesiilor liberale etc. Concluzia este evidentă: cultura civică a românilor este aceeași cu cea de la vremea anilor în care Caragiale a observat viața comunității în care trăia și a creat operele pe care azi, mulți dintre noi, le vedem cu mare plăcere, ne distrăm copios fără a înțelege că, de fapt, este vorba despre noi. Trahanache, Farfuridi, Brânzovenescu, Cațavencu, Ghiță, cetățeanul turmentat suntem noi, trăind în alte vremuri, diferența fiind hainele, anii în care ne-am expus și lipsa instrumentelor de înaltă tehnologie care nu ne-a permis, atunci, să socializăm pe net. A, nu erau nici televizoare, era însă presa, o presă cu titluri teribile, vindicativă și perversă la fel ca presa actuală.

Suntem personajele lui Caragiale. Ar cam trebui să avem „puțintică răbdare” atunci când ne repezim să gratulăm, cu deferență pe unii și cu vrăjmășie pe alții. Pentru că vrăjmașul de ieri ne devine coleg și prieten cu mare rapiditate, iar cel apreciat la superlativ ne devine dușman de moarte.

Ne zbatem și dezbatem înverșunați situații și stări politice și sociale care ne ating însă nu ne implicăm. Cerem altora să facă și să dreagă, cerem altora să își asume responsabilitatea, cerem altora să suporte, în locul nostru, efectele presiunilor exercitate de noi anapoda asupra unui mediu social fragilizat de sărăcie și lipsa educației civice. Suntem atât de perverși încât ne părăsim pe noi și viața noastră și umblăm aiurea în alte societăți să căutăm bunăstarea pe care ar fi trebuit să o construim la noi. Îi facem pe români de tot rahatul și lăudăm pe alții care, acolo, în lumea lor, sunt niște personaje comune fie lideri spirituali ai unor grupuri mici, a unor enclave spirituale de genul GDS-ului românesc.

Politic suntem în fața unei premiere. PNL și PSD, două partide care pot acumula o largă majoritate parlamentară au hotărât să acționeze împreună pentru a depăși cea mai cumplită criză socială de după 1989. Prin alegerea și realegerea lui Traian Băsescu am încercat să revenim, cu inconștiență, la regimul comunist al lui Ceaușescu. Parțial am reușit, dovadă rezultatele guvernărilor Băsescu-Boc-Udrea-Isărescu, Băsescu-Ungureanu. Cineva, undeva, concluzionând asupra mișcărilor politicienilor și administratorilor de localități din ultimele zile, a spus că este o situație asemănătoare anilor 1996 și 2000. Sunt anii în care mișcările actorilor politici au dus la dispariția, aproape, a unor partide, PNT-CD fiind deja un partid emblematic în managementul defectuos al propriei existențe, atunci s-au pus bazele unor alianțe care au creat iluzia unor decizii sănătoase pentru viața politică, decizii torpilate de aventurierii politici ai vremii, Traian Băsescu fiind un politician emblematic pentru capacitatea de a distruge totul în jur, atunci au fost mișcări de atragere a personalităților vieții publice în partide sau măcar în siajul acestora, PD fiind, în timp, partidul care a atras, prin sinecurism, pleiada intelectualilor organizați în diferite organizații așa-zis civice, cu oarecare notorietate căpătată prin abuz de expunere, personalități care azi se dezic de Traian Băsescu și clica lui încercând, din ce în ce mai agresiv să își declare aparteneța și apetența pentru alte grupări politice care, potrivit studiilor de piață, urmează să ajungă la putere și, normal, vor avea capacitatea să dea ceva din ciolanul puterii și celor care au capacitatea și talentul de a pupa în cur pe puternicii zilei.

Șandramaua comunistă, Ion Iliescu, observă bine realitatea politică de azi. Mediafax publică observațiile lui. De aici trebuie înțeles și altceva. Alianța între PNL și PSD are și obligația de a curăța scena politică de azi și de a stabili, pentru viitor, care sunt forțele politice ale României, forțe care își vor disputa, în viitor, puterea. Pe dreapta va fi PNL iar pe stânga va fi PSD. Pentru ca această obligație să aibă finalitate trebuie ca destructurarea PDL și a acoliților lui, UDMR și UNPR, să fie deplină. Politicienii lor care au capacitatea de a concura pe scena politică vor trebui să aleagă culoarea politică pe care o preferă. Cei care își doresc „să circule” pe dreapta sunt aproape obligați să vină la PNL, cei care se consideră de stânga vor merge la PSD. Iar poziționarea aceasta agresivă are efecte nedorite în viața partidelor puternice. Vrem nu vrem, sunt personalități în partidele care se destructurează care au o mai mare vizibilitate în comunitățile pe care le reprezintă decât personalitățile din PNL și PSD care li se opun. Viitorul sună trist pentru unii dintre colegii liberali. Nou veniții azi în PNL, dar și cei care vor veni mâine, au în spate un număr de alegători și un CV mai bun. Nu în toate cazurile, însă în multe dintre ele, cu atât mai vizibile cu cât liderii liberali în cauză sunt mai iubiți de colegii lor și apreciați de ceilalți liberali, indiferent de locul în care trăiesc. Pe de altă parte, trebuie înțeles faptul că achizițiile nu trebuie făcute fără măsură. Trebuie clarificat, nu doar în vorbă ci și în faptă, faptul că cei care vin azi în PNL trebuie să treacă la coadă, să accepte că sunt pe o poziție defavorabilă față de liberalii cu vechime și că evaluarea lor este făcută, vro nu vor, de cei care le-au fost adversari politici până mai ieri. Este ingrată această poziție însă ar trebui să îi stimuleze să facă dovada capacităților lor și a bunelor intenții cu toate obstacolele și suspiciunile generate de fosta lor activitate. Apoi, de vin în organizațiile liberale, ei trebuie să își facă mea culpa cu sinceritate și să accepte acuzele membrilor organizațiilor liberale în care vor activa pentru activitatea anterioară, activitate care a dus la asuprire politică, la dezastru economic, la destructurarea societății, la distrugerea sistemelor de învățământ, sănătate și ordine publică, la moartea prematură a sute și mii de români. Nu au scuze. De vor să mai facă politică în viitor vor trebui să conștientizeze că viitorul lor poate fi doar în cele două partide mari: PSD și PNL.

După alegerile parlamentare, PNL și PSD nu vor mai umbla cu mănuși. Vor încerca să destructureze orice încercare de formare a unor formațiuni politice care să le pună în pericol pozițiile pe scena politică. Vor reactiva sinecurismul politic, vor găsi formule prin care de la bugetul de stat să îndestuleze pupincurismul, vor face ce critică azi la PDL și coaliția nocivă de la guvernare. Vor deveni nocive la rândul lor însă vor avea destui „intelectuali” la îndemână care să facă din rahat bici și să îl pună să pocnească.

Esența zilei politice este de fapt lipta pentru supremația politică pe dreapta și pe stânga românească. PNL se întărește, în realitate, prin achizițiile din PDL. La fel și PSD. Au la dispoziție o perioadă de guvernare care le pune la îndemână instrumentele necesare pentru a forma statul român politic bipolar. Va fi schimbată Constituția, vor fi modificate legile și nu este exclus ca între PNL și PSD să nu se convină un gentlemen's agreement politic pentru viitor în care să nu mai aibă loc mârșăviile politice promovate și aplicate de Traian Băsescu și clica lui portocalie.

Protocol criminal

Ieri au semnat protocolul de guvernare. Scopul lui imediat este evitarea moțiunilor de cenzură de către Boc și gașca portocalie/verde/roșie care îl asistă. Cu tot spectacolul mediatic la semnare, valoarea juridică a acestui protocol este nulă. Fără înregistrarea lui la Tribunal, are doar valoarea unui moratoriu între criminalii pedelști, cei udemeriști și gașca de trădătorii de strâsură din așa numitul UNPR. La care se adaugă, constat cu surprindere, deputații reprezentând minoritățile naționale, altele decât cea maghiară.

Denumirea de protocol este un exces. Denumirea lui corectă este moratoriu. O înșiruire de intenții pentru toți actorii semnatari în vederea unor acțiuni comune. Culmea ipocriziei, documentul nu are în conținut nimic spectaculos. Ideile cuprinse în protocol sunt vehiculate și în programul de guvernare, sunt în rezoluția UDMR de zilele trecute, sunt în declarațiile politice ale parlamentarilor semnatari dar sunt degeaba.

Diana Tușa spune bine. Au reîncălzit o ciorbă stricată. Pentru că ce au făcut până în prezent anulează, aproape în totalitate, declarațiile de bune intenții din acest document. Ar însemna, pe undeva, abrogarea unor tâmpenii făcute până acum, ceea ce nu se va întâmpla. Nu mai dezvolt eu ce a dezvoltat Diana.

Cu semnăturile puse pe acest așa-zis protocol cei din UDMR au finalizat mesajul către restul țării. Vor continua alături de PD-L în scopul ajungerii la îndeplinirea obiectivelor lor politice legate de enclavizarea țării pe baze etnice. Vom deveni, în timp, un stat federal ?

Ne-am întors în timp.

Zilele acestea sunt nebune. Nebune de legat. Dar cine să le lege ? Şi mai ales cum ?

Mă bate gândul ca retrăim zilele mandatului lui Stolojan, din '92, cand sub lozinca "dacă un lucru trebe făcut, atunci trebe făcut", Stolo cel degrabă apucatoriu a confiscat valuta firmelor exploatând la sânge diferenţele de curs valutar în interesul statului şi în defavoarea intreprinzătorului privat. Puţini erau pe atunci. Azi, Pogea a luat o măsura "mai eficientă". I-a închis. Şi atunci, în '92, economia a fost invitată la prăbuşire pentru înalte comandamente de stat. Azi economia s-a prabuşit. Şi atunci se repetau la nesfârşit mesajele de solidaritate socială. Şi atunci erau politicieni care ne cereau sa suferim pentru statul incompetent. Pe atunci, varful de lance era Iliescu. Azi, varful de lance este Basescu. Pe atunci Iliescu a dat indicaţia preţioasă ca salariile unor categorii sociale să fie îngheţate pentru a uşura povara statului şi a menţine "echilibrul" cu salariile celor care produc în economie. Şi atunci se băgase zâzania intre salariaţii de stat şi salariaţii întreprinderilor de stat, ultimii fiind folosiţi ca masă de manevră împotriva celorlalţi, consideraţi neproductivi ! Trebuie să fim mândri. Ne-am întors în timp şi ne repetăm istoria. O istorie a incompetenţei politice într-un stat pomanagiu, un stat incompetent. Ca şi atunci, trebuie să fim mândri că am mai dat o lovitura, dureroasă, liberei iniţiative si capacităţii omului simplu de a face. Am pus în fruntea statului o gaşcă de neocomunişti care vin şi ne cer să fim mândri pentru prostia noastră. Nu este orice fel de prostie, este o prostie de nivel înalt, "european". Boc şi ai lui vin şi ne spun cu mândrie proletară ca "am învins". Obiectivele macroeconomice stabilite in Acordul cu FMI, pentru primul semestru, au fost îndeplinite. Dar cum ? Care sunt pierderile colaterale ale acestei "măreţe" realizări băsesciene ?

Viaţa ne-a demonstrat de mii şi mii de ori ca pentru atingerea unui scop înalt avem de ales între mai multe căi. Pentru asta însă trebuie să identificăm căile. Ai noştri guvernanţi nu au făcut aşa ceva. Fără ştiinţa întreprinderii şi fără conştiinţa socială au ales o cale facilă pentru guvernanţi şi catastrofală pentru societate. Ei au preluat o schemă, se pare că un model FMI, general aplicabilă. O schemă care pune în prim plan statul şi bugetul său. Nu omul şi necesităţile sale. De la o guvernare orientată pe om, aşa cum a fost guvernarea liberală condusă de Tăriceanu, o guvernare care a urmarit dezvoltarea omului şi implicarea acestuia in viaţa statului, creşterea responsabilităţii acestuia pentru propria devenire am trecut, din nou, la modelul socialist al statului ca obiectiv al guvernării. Este modelul înţeles de Basescu şi gasca lui de specialişti de taina, modelul cunoscut şi agreat de ei. Este modelul lui Voronin din R. Moldova. Este modelul aplicat in Rusia şi în China, în alte state. Este un model în care omul se pierde în marea masă a celor asistaţi şi controlaţi de organele de stat. Libera iniţiativă este sub lupa invidiei colective, a comodităţii intelectului celor care primesc şi nu au intenţia de a obţine prin propriile forţe. Nu trebuie să ne mai mire faptul că azi avem o serie de manifestări ce ne duc cu gandul la perioada grea din anii '90 când românii erau dezorientaţi de măsurile liberale luate de Guvernul Roman care a creat primele diferenţieri sociale în randul maselor, peste diferenţierile istorice, in general acceptate, între mase şi cei desemnaţi politic a fi elite. Elitele comuniste au fost acceptate mult timp dupa '89.

Ne-am întors în timp. Ne-am întors către statul pe care politicienii conunistoizi vor să il puna ca o icoană în centrul vieţii noastre uitând ca statul este doar un instrument prin care o societate numeroasă administrează, unitar, acele activităţi ce se impun a fi comune: Justiţia, învăţământul, sănătatea, apărarea, ordinea publică, politica externă etc. Astăzi, la fel ca ieri, în comunism sau pe timpul altor dictaturi, cei aflaţi în serviciul comunităţii au inversat raporturile sociale, devenind stăpânii acesteia. Ce mai, ne-am luat stăpân.