Summit-ul NATO de la Varșovia. Presa română și analiștii iar se fac de ...t.

Summit-ul de la Varșovia al statelor membre NATO este evenimentul zilei dar și al viitorului. Se va face o apreciere a rezultatelor summit-ului din Țara Galilor, foarte important pentru spațiul european, în special pentru politica externă și de apărare a statelor europene, se va merge mai departe cu proiectele propuse, se va trece în alte etape ale colaborării intra-europene și întărire a poziției acestora față de comportamentul internațional al Federației Ruse și aliaților acesteia.

Nu iau de la presa „comercială” nici o poziție. Am citit mai multe materiale și, în afara unor preluări, uneori trunchiate, ale obiectivelor României la acest summit, am găsit și foarte multă minciună și, de ce nu, chiar o pregătire a unei viitoare campanii pro-Băsescu împotriva Președintelui Klaus Iohannis care, ce să vezi, a ratat obiectivele de politică externă. Dacă ar fi să înșir aici toate posturile Tv implicate în deformarea realității, a ziarelor, a site-urilor cu pretenții de presă on-line, mi-ar lua prea mult spațiu. Flit !

Rețin de la informația dată de Agerpres cele declarate în mod oficial de Președintele Klaus Iohannis. Este sursa care are dreptul să spună ce va face România, care îi sunt obiectivele. Comunicatul Administrației Prezidențiale este mulțumitor.

În primul rând, am reținut o declarație care mă obligă să gândesc mai departe fără a mă inspira de la analiștii neamului.

„România susține adoptarea unei declarații comune NATO — UE, care va contribui la structurarea parteneriatului strategic între cele două organizații și sprijină eforturile NATO de consolidare a capacităților de apărare ale partenerilor Alianței. În acest sens, în cadrul summitului se va pune un accent deosebit și pe aprofundarea cooperării NATO cu partenerii estici, în special Ucraina, Georgia și Republica Moldova.”

Ei bine, am văzut că jurnaliștii neamului alături de analiștii neamului care s-au manifestat până acum nu au văzut acest obiectiv. Este unul strategic, este unul care presupune mult mai mult decât o structură militară NATO pe teritoriul unui stat membru. Analiștii și jurnaliștii neamului au memoria scurtă. Cu intenție ?

Să ne amintim de faptul că de curând, nu cu multe zile în urmă, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate a prezentat liderilor europeni întruniți în Consiliul European în formatul de 27 de state (fără Marea Britanie !), Strategia Globală privind relațiile externe ale UE și politica de securitate și apărare. Consiliul European a aprobat această strategie, potrivit competenței Consiliului European de a stabili politica Uniunii Europene în domeniile de interes comun. Ei bine, în acea strategie se stabilește că statele membre ale UE vor dezvolta o politică de securitate și de apărare comună în viitor. Această politică este complementară apartenenței statelor membre la Tratatul  Nord-Atlantic.

De aceea apare în declarația Administrației Prezidențiale informarea că „România susține adoptarea unei declarații comune NATO — UE.”

Acest obiectiv este esențial. O declarație comună NATO-UE va fi supusă procedurilor specifice UE pentru a fi pusă în practică în toate statele membre ale UE fie că ele aparțin NATO sau nu. Declarația și urmările ei vor fi preluate de statele care au statut de membre NATO dar nu sunt membre ale UE. Practic, întregul teritoriu al Europei va fi acoperit de obiectivele acestei declarații.

În formularea de mai jos, sunt incluse toate celelalte obiective punctuale ale României, obiective de cele mai multe ori comune cu Turcia, Bulgaria, Grecia, Polonia sau alte state care și-au declarat interesul pentru susținerea lor, cum ar fi Italia, Spania, Germania etc.

„Agenda summitului vizează, cu prioritate, adoptarea de măsuri privind consolidarea posturii de apărare și descurajare a Alianței, pe fondul multiplicării provocărilor de securitate, precum și proiectarea stabilității în vecinătățile estică și sudică ale NATO.”

Este evident că aici intră programul de cooperare și colaborare la Marea Neagră între flotele militare ale statelor riverane cu participare forțelor militare ale altor state membre ale NATO - SUA, Anglia, Polonia, Italia, Spania -, aici intră și trecerea scutul anti-rachetă din subordinea operativă a SUA în subordinea operativă a NATO, aici intră și formarea brigăzii internaționale de pe teritoriul României, aici intră și aprobarea planului de contingență al NATO cu referire expresă la flancul de est a alianței.

Pentru că presa, aproape în totalitate, tratează problematica summit-ului doar sub aspectul măsurilor de consolidare a apărării și creșterii capacității de descurajarea a unui eventual agresor, dând Rusiei mai multă importanță decât poate duce, lumea nu află că o componentă deosebită a acestui summit o constituie punerea de acord a Statelor NATO asupra „ aprofundării cooperării NATO cu partenerii estici, în special Ucraina, Georgia și Republica Moldova.”

Oare ce înseamnă asta ? Nu cumva înseamnă o declarație fermă a statelor membre NATO și fără doar și poate a statelor membre UE că aceste țări reprezintă o zonă de interes pentru UE și NATO ? Că intervenția altor țări în acestă zonă de interes poate „trezi o stare de nemulțumire” a statelor membre ale UE și NATO față de un eventual agresor ? Că aceste țări, față de care NATO și prin declarația comună și UE au un interes, se află sub o formă de protecție internațională ?

Dacă se înțelege bine ce am spus mai sus, înseamnă că este loc pentru a înțelege și alte evenimente care au avut loc, se poate înțelege faptul că SUA a oferit Georgiei garanții de securitate tocmai înaintea summit-ului NATO de la Varșovia, că Polonia a anunțat că dorește realizarea unei convenții inter-parlamentare în interiorul UE, între țările Acordului de la Visegrad cu România și Ucraina.

„Consultările cu președintele Poloniei, Andrzej Duda, vor viza adoptarea de măsuri, la cel mai înalt nivel, pentru adâncirea și extinderea Parteneriatului strategic dintre România și Polonia, precum și discutarea modalităților celor mai eficiente de continuare a inițiativelor regionale lansate de cele două state.”

Dacă ne uităm și la programul summit-ului, vom observa că timpii alocați diferitelor activități sunt scurți. Foarte scurți. Înclin să cred că sunt pentru a vota diferitele documente pregătite din timp, negociate anterior, parafate de statele membre NATO - ceea ce înseamnă acceptarea lor -, iar declarația Administrației Prezidențiale vine doar să confirme că România va vota pentru toate documentele importante care au fost negociate și că există o altă categorie de înțelegeri care vor fi materializate în viitor.

Faptul că Rusia va fi informată în amănunt despre lucrările acestui summit nu este un secret, descoperit de analiștii și jurnaliștii neamului. Va fi informată și va ști că NATO și UE au decis să conlucreze și coopereze mai bine pentru binele comun constatând faptul că au interese majore în statele din imediata vecinătate: Ucraina, R. Moldova și Georgia, state independente.

La acest summit, se va stabili și poziția față de Rusia a tuturor statelor membre NATO iar prin declarația comună cu UE și a tuturor statelor membre UE. Din ce se cunoaște deja, NATO și UE nu recunosc raptul de către Rusia a peninsulei Crimeea, pe care o consideră teritoriu al statului Ucrainean. Nu recunosc Transnistria ca stat independent iar prezența trupelor ruse în Transnistria o consideră ca o ocupație a unui teritoriu aparținând de R. Moldova. Nu recunosc raptul rus asupra teritoriului Georgiei.

Este foarte adevărat că statele UE doresc relații cu Rusia, dar numai dacă Rusia va reveni asupra unor decizii politice și va respecta tratatele internaționale la care este parte așa cum au fost convenite acestea la timpul lor. Iar asta înseamnă că Rusia pleacă din Ucraina, R. Moldova și Georgia.

Actualizare:

Recomand acest articol care confirmă ce am scris mai sus, detaliind de la fața locului anumite elemente la care eu, ca cititor, nu am ajuns când m-am documentat.

Corespondență de la Varșovia. NATO și UE vor avea scenarii paralele pentru contracararea amenințărilor hibride (surse)

Integritatea, „element fundamental al mandatului electiv”, spune CCR

Ieri, CCR a dat o soluție la sesizarea Președintelui României privind neconstituționalitatea modificărilor la legea privind statutul aleșilor locali. Comunicatul de presă al CCR este foarte important. Eu îl numesc un comunicat cu privire la integritate. Pentru că integritatea alesului este, așa cum spune CCR, „element fundamental al mandatului electiv”.

Într-un articol de ieri am spus că această decizie a CCR are o mai mare importanță decât lasă să se creadă. Valorile pe care CCR le expune și le explică în Decizie sunt aceleași pentru toți aleșii, indiferent că sunt locali sau parlamentari. Iar aici mă bazez pe alte interpretări ale CCR.

„Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit (s.n.), nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional (s.n.), în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.”

Aplicând principiul egalității la legile privind alegerile locale și alegerile generale, observăm că situațiile nu sunt diferite. Nivelul de competență al celor aleși este diferit însă, pe fond, vorbim despre persoane care sunt alese pentru a îndeplini un mandat electiv. În toate cazurile. Ca atare, ce a statuat CCR cu privire la integritatea aleșilor locali este valabil și pentru integritatea parlamentarilor. Fără nici un dubiu. Mai pun o interpretare a CCR:

„Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa ca situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar aceasta deosebire trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rezonabil (s.n.) (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 423/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 22 iunie 2007).”

În esență, mandatul electiv al aleșilor locali și al parlamentarilor nu diferă. Ca atare, tratamentul juridic trebuie să fie asemănător.

Am căutat să văd dacă există reglementări care să aplice interpretările CCR din decizia de ieri, privind statutul aleșilor locali. Ei bine, nu am găsit. Ceea ce înseamnă că la Legea privind Statutul deputaților și senatorilor va trebui să fie aduse completări, astfel încât deputatul sau senatorul care a primit o condamnare, chiar cu suspendarea executării pedepsei în penitenciar, să își piardă mandatul pentru că pierde, prin condamnarea penală, oricare condamnare, integritatea !

Revin cu acele concluzii ale CCR privind motivele pentru care un mandat electiv trebuie să înceteze:

• prin instituţia încetării de drept a mandatului ..., valoarea socială protejată este integritatea persoanei care deţine mandatul şi exercită demnitatea publică pentru care a fost aleasă
• Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi plasează prin ea însăşi alesul local în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei
• condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrităţii, element fundamental al mandatului electiv fără de care persoana care ocupă respectiva demnitate publică nu mai are legitimitatea de a-şi continua activitatea
• Modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanţa judecătorească nu este decât un mijloc de individualizare a executării pedepsei
• Excluderea de sub incidenţa legii, deci de la sancţiunea încetării de drept a mandatului a persoanelor pentru care executarea pedepsei penale a fost suspendată, echivalează cu un privilegiu creat acestora, împrejurare care este de natură să nesocotească prevederile art.16 alin.(1), (2) şi (3) din Constituţie

Practic, după această Decizie a CCR, PNL are obligația să inițieze acțiuni prin care toți parlamentarii care au suferit condamnări penale să își piardă mandatele. Este normal că „puterea” PSD+ALDE de la Senat și Camera Deputaților se va opune. Tot la fel de adevărat este că PNL trebuie să facă pasul următor și să ducă acțiunea la instanță iar motivarea „puterii parlamentare” care se sprijină pe articole de lege să fie un motiv pentru sesizarea de neconstituționalitate iar această Decizie a CCR să fie folosită ca suport constituțional. Iar asta trebuie făcut repede. Nu contează că parlamentarii au plecat în vacanță. Este o situație de excepție. Este o stare de pericol pentru țară existența în Parlamentul României, organul reprezentativ al poporului român (după cum spune Constituția), a persoanelor care nu mai sunt integre. DEX-ul ne spune despre ce este vorba, pentru cei care nu au mai citit:

INTÉGRU, -Ă, integri, -e, adj. Cinstit, onest, corect; incoruptibil.

Între parlamentari se formează în timp legături de prietenie, de apreciere, colegiale, familiale etc. Atât în interiorul partidelor politice cât și între membrii unor partide politice. Este absolut normal, oamenii pot avea opțiuni politice diferite dar în rest sunt oameni. Aici însă, în situația constatării lipsei integrității unui parlamentar, aceste legături pot deveni periculoase pentru restul populației țării în situația în care parlamentarii încep să se apere între ei și să facă în așa fel încât legea să nu fie respectată.

Eu voi susține ducerea acestei acțiuni de valorificare a Deciziei CCR de ieri. Vorba aia, legea trebuie să fie egală pentru toți ! Art. 16 alin (1), (2) și (3) din Constituție trebuie respectat nu doar când este vorba despre aleșii locali, ci și când este vorba despre aleșii parlamentari.

Agenția Europeană pentru paza granițelor și a zonelor de coastă (EBCG)

Întâi FRONTEX iar acum EBCG. S-a mai făcut un pas înainte.

Parlamentul European a aprobat înființarea Agenției Europene pentru paza granițelor și a zonelor de coastă.

Noile reguli au fost adoptate cu 483 de voturi pentru, 181 împotrivă și 48 de abțineri.

Echipe rapide de intervenție în situații de criză (18)

În cazul în care un stat membru se confruntă cu presiuni tot mai mari la granițele sale externe, cum ar fi presiune a migranților sau criminalitate transfrontalieră, pot fi desfășurate echipe rapide de intervenție fie la cererea unui stat membru UE, fie prin decizia Consiliului:

• ca urmare a cererii unui stat membru, un plan operațional va fi agreat cu EBCG care va desfășura în termen de cinci zile lucrătoare personalul necesar și va oferi echipamentul tehnic;
• în cazul în care un stat membru nu ia măsurile propuse de EBCG sau dacă presiunea migranților afectează funcționarea zonei libere de circulație Schengen, Comisia Europeană poate prezenta Consiliului o propunere de acțiune. Consiliul va decide atunci asupra nevoii de a trimite echipe de intervenție la graniță. Planul operațional va trebui agreat de statul membru respectiv și de EBCG înainte ca desfășurarea să poată avea loc
• dacă un stat membru se opune unei decizii a Consiliului de a oferi asistența, alte state UE pot temporar reintroduce controale la granițele interne.

Agenția va avea 1500 de polițiști de frontieră din toate statele membre, mereu la dispoziție, cu echipamentul complet. România va da un număr de 75 de polițiști de frontieră cu tehnica din dotare.

Dacă avem în vedere participarea României la misiunile de supraveghere a frontierelor Greciei și acum în Italia, este evident că este vorba despre nave ale Gărzii de Coastă din Poliția de Frontieră Română, în primul rând.

Pentru a mă bucura mai mult, aștept și știrea privind primii pași pentru o armată a Uniunii Europene. Cumva, bănuiesc eu, nu este știre, brigada aia internațională pe care România o primește la summit-ul de la Varșovia este posibil să intre în Forța de Intervenție Rapidă a Uniunii Europene (există una în Franța, dar este cam izolată).

Planul Strategic General prezentat de Comisarul Mogherini începe să prindă viață. Îmi place.

Ori la bal, ori la spital. Altă cale nu există.

Se apropie momentul semnării Acordului economic şi comercial complet cu Canada (CETA). Mai pe șleau spus, un acord care cuprinde cele patru mari libertăți prevăzute în TUE pentru statele membre ale Uniunii Europene: libera circulației a persoanelor, liberal circulației a serviciilor, liberal circulație a bunurilor, libera circulație a monedelor.

Acordul CETA are rolul de a oferi Canadei aceste libertăți în relația cu Uniunea Europeană. Este în lucru un acord similar cu Statele Unite.

Marea problemă o constituie însă libera circulație a persoanelor.

Pentru cei care nu știu, canadienii beneficiază de libera circulație în UE fără viză. Inclusiv în România. România aplică prevederile deciziei Uniunii Europene de excludere de la regimul de vize a cetățenilor canadieni. Canada însă, nu dorește să răspundă cu aceeași monedă. Atenționarea Canadei de către Comisia Europeană s-a produs de mai mult timp. Chiar și pe timpul negocierilor Acordului CETA s-a atras atenția Canadei că acesta nu poate intra în vigoare în Uniunea Europeană dacă statul canadian nu ridică regimul de vize pentru toate statele membre ale Uniunii Europene.

De aici, rețin o informație: „Biroul lui McCallum a confirmat că acesta se va afla la Bruxelles în perioada 10-12 iulie pentru a participa la întâlniri cu rolul de a susţine adoptarea CETA şi de a “reitera poziţia Canadei cu privire la mecanismul de reciprocitate al vizelor”.

Termenul „a reitera” înseamnă, potrivit DEX, „a repeta”. Până acum, Canada s-a opus cererilor UE de ridicare a regimului vizelor pentru România și Bulgaria. De aici, trag concluzia că acum își va susține punctul de vedere exprimat și susținut anterior.

Uniunea Europeană a comunicat deja faptul că Acordul CETA va trebui să fie aprobat de parlamentele statelor membre ale Uniunii Europene.

De aici se nasc mai multe scenarii. Unul dintre ele spune că România și Bulgaria vor bloca Acordul. Altele spun că România și Bulgaria vor accepta Acordul pentru că vor fi presate de statele din vestul UE care au puterea de a influența deciziile UE.

Nici un scenariu nu spune că și alte parlamente europene vor boicota acordul pentru că este încălcat un drept fundamental al cetățenilor europeni, drept care stă la fundamentul existenței și funcționării Uniunii Europene.

Dacă în cadrul Uniunii Europene s-ar produce o acceptare a Acordului CETA cu excluderea cetățenilor a două state membre ale Uniunii Europene de la beneficiile acestuia, acest acord va putea fi contestat la Curtea Europeană de Justiție care va desființa Acordul !

Să ne gândim la discuțiile pe marginea Brexit-ului. Marea Britanie vrea să beneficieze de libertățile UE dar cu reducerea severă a dreptului la libera circulație a cetățenilor statelor membre în relația cu Marea Britanie. Toate statele europene au declarat, ferm, că așa ceva este imposibil. În relația cu Canada suntem în fața unei situații asemănătoare. Păstrarea regimului de vize pentru cetățenii a două state europene este imposibilă, dacă cei din Canada vor un acord cu UE economic și comercial „complet” !

Bănuiesc că americanii sunt foarte atenți la ce fac canadienii. Dacă Acordul va fi blocat pentru motivul liberei circulații, sunt sigur că SUA va încerca tot felul de manevre pentru a evita o astfel de acțiune.

Problema lor este însă mai grea decât o vede o parte a consumatorilor de știri. O acceptare de către Uniunea Europeană a unui acord economic și comercial care să excludă de la beneficii state membre ale Uniunii Europene este un pas ferm către destrămarea Uniunii Europene ! Un pas ferm. Hotărât. Decisiv. Pentru că toate statele membre ale Uniunii Europene se vor întreba dacă nu le va veni și lor rândul cu ocazia altor înțelegeri internaționale.

Îmi place să cred că statele membre ale Uniunii Europene se vor opune Acordului CETA pentru a proteja Uniunea Europeană. De aceea, vreau să cred că parlamentele europene vor considera că Acordul este incomplet și dăunător pentru Uniunea Europeană în ansamblul său.

Decizia CCR are o mai mare importanță decât pare la prima vedere !

S-a reușit blocarea infractorilor să ocupe funcții de demnitate publică prin decizia Curții Constituționale de azi.

În comunicatul de presă al CCR sunt date explicațiile necesare. Observ și preiau un paragraf care mă îndeamnă la mai multă judecată:

„Curtea a reţinut că, prin instituţia încetării de drept a mandatului aleşilor locali în cazul unei condamnări penale la o pedeapsă privativă de libertate, valoarea socială protejată este integritatea persoanei care deţine mandatul şi exercită demnitatea publică pentru care a fost aleasă. Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi plasează prin ea însăşi alesul local în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei. De aceea, condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrităţii, element fundamental al mandatului electiv fără de care persoana care ocupă respectiva demnitate publică nu mai are legitimitatea de a-şi continua activitatea. Modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanţa judecătorească nu este decât un mijloc de individualizare a executării pedepsei, care, deşi are un impact direct, negativ asupra activităţii alesului local dacă pedeapsa trebuie executată în regim de detenţie, întrucât este doar o consecinţă a condamnării, ea vizează indirect valoarea protejată, respectiv integritatea alesului local. Excluderea de sub incidenţa legii, deci de la sancţiunea încetării de drept a mandatului a persoanelor pentru care executarea pedepsei penale a fost suspendată, echivalează cu un privilegiu creat acestora, împrejurare care este de natură să nesocotească prevederile art.16 alin.(1), (2) şi (3) din Constituţie.”

Nu am decât să extrag din paragraful de mai sus formulări cu valoare de adevăr cu care vreau să lucrez.

• prin instituţia încetării de drept a mandatului ..., valoarea socială protejată este integritatea persoanei care deţine mandatul şi exercită demnitatea publică pentru care a fost aleasă
• Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi plasează prin ea însăşi alesul local în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei
• condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrităţii, element fundamental al mandatului electiv fără de care persoana care ocupă respectiva demnitate publică nu mai are legitimitatea de a-şi continua activitatea
• Modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanţa judecătorească nu este decât un mijloc de individualizare a executării pedepsei
• Excluderea de sub incidenţa legii, deci de la sancţiunea încetării de drept a mandatului a persoanelor pentru care executarea pedepsei penale a fost suspendată, echivalează cu un privilegiu creat acestora, împrejurare care este de natură să nesocotească prevederile art.16 alin.(1), (2) şi (3) din Constituţie

Să ducem aceste judecăți la nivelul tuturor funcțiilor de demnitate publică, alese sau numite. La parlamentari, la miniștri, la șefi ai unor instituții publice, la funcționari publici la orice se dorește. Judecățile au aceeași valoare !

Pun această problemă în dezbatere pentru că PSD are de gând să ne procopsească cu un prim-ministru infractor, în timpul executării unei pedepse ! Bine, asta în situația în care PSD și ALDE plus alții ar obține majoritatea absolută în viitorul Parlament (foarte, foarte puțin probabil însă o variantă de lucru !).

Judecățile de mai sus impun și partidelor politice o radicală atitudine față de membrii lor, față de alegerile pe care le fac cu privire la candidații la funcții și demnități publice.

Nu sunt necesare cunoștințe juridice pentru ca valorile de mai sus să fie înțelese.

Și încă un mic paragraf lămuritor din comunicatul CCR:

„Curtea a constatat că legea modificatoare deturnează în mod nepermis scopul legii modificate, acela de a garanta integritatea, cinstea şi răspunderea aleşilor locali, conform principiilor fundamentale ale statului de drept, prin intervenţia sa, legiuitorul lipsind de efecte juridice unul dintre instrumentele principale prin care se asigură îndeplinirea acestui scop - hotărârea judecătorească de condamnare a persoanei care a săvârşit o faptă incriminată de legea penală şi care o face incompatibilă cu continuarea activităţii de reprezentant al comunităţii.”

Avem parlamentari care sunt în Parlament deși au condamnări penale cu executarea pedepsei în altă formă decât în penitenciar. Dragnea este unul dintre ei. Mai sunt și alții. Li se aplică, după părerea mea, toate valorile apărate de Constituție, arătate în acest paragraf al comunicatului CCR.

Integritatea persoanei care exercită un mandat este înlăturată prin hotărârea de condamnare, astfel că persoana care rămâne într-o funcție de demnitate publică după condamnare este un impostor. Nu mai are ce căuta acolo.

Așa cum s-a procedat în cazul primarilor și al președinților de consilii județene, trebuie procedat și în cazul parlamentarilor care au condamnări penale. Este inadmisibil ca în Parlamentul României infractorii să decidă legile unei țări ! 

Vom avea alegeri anticipate !

Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a modificărilor la prevederile legii 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

„O singură decizie am luat astăzi, în unanimitate, aceea de a admite sesizarea președintelui cu privire la Legea 393 pe care am declarat-o în totalitate neconstituțională. Am avut în vedere că s-a creat un regim discriminatoriu și că soluția pe care a ales-o Parlamentul ar fi deturnat scopul legiuitorului, acela de a apăra integritatea, responsabilitatea funcției de ales local”, a declarat președintele interimar al CCR, Valer Dorneanu.

După ce au umplut paginile ziarelor și orele de emisie a televiziunilor cu „acțiune infame ale Președintelui Iohannis împotriva aleșilor poporului”, PSD dar în special ALDE au acum rezultatul zbaterii lor. Legea a fost declarată neconstituțională. În totalitate și cu unanimitate de voturi, cum spune președintele interimar Valer Dorneanu.

Ce va urma ? Simplu. Acțiuni la instanță pentru anularea validării primarilor care au în spate condamnări penale cu suspendarea executării pedepsei în penitenciar. Curtea Constituțională a admis interpretarea dată de Președinție: toate sentințele sunt cu executare, modalitatea de executare este diferită, după cum dispune legea penală. Mai mult, admiterea în funcția de demnitate publică a unei persoane care și-a pierdut integritatea afectează principiile convenite în societate privind calitatea persoanelor care pot fi alese.

Se pare că sunt multe primării care vor rămâne fără primari. Este evident că partidele politice vor deschide acțiuni la nivel local pentru fiecare caz în parte. Cu această ocazie, să vedem și motivarea CCR, nu este exclus ca această decizie care are ca element central integritatea persoanei publice să nu declanșeze o reacție în lanț, ca la domino. Astfel că vom vedea eliminată „clasa corupților” din politică. Eu îmi doresc așa ceva.

România competitivă. Proiecția Guvernului.

S-a desfășurat Forumul Administrației Publice Locale - Transparența și un Parteneriat Durabil în Relația cu Guvernul, organizat de Ministerul Dezvoltării Regionale și al Administrației Publice, condus de Vasile Dâncu.

De la bun început, refuz să fac jocul politicianist al unora și altora. Vasile Dâncu nu este, în această situație, PSD-ist, „comunist”, „trădător” etc. Este ministrul care a pornit o treabă la ministerul pe care îl conduce, o treabă care are deja rezultate și care se încadrează în proiectele de dezvoltare ale comunităților locale și al țării, în final.

Mi-a plăcut discursul lui Vasile Dâncu de ieri, de la terminarea lucrărilor. Mi-a plăcut și îndemnul de final „Să dăm un like României !”. Este bine.

Rețin discursul lui Dacian Cioloș, la finalul Forumului. Îl rețin și îl leg de proiectul prezentat de ministrul economiei Costin Borc, „România Competitivă”. Un proiect prezentat pe scurt de ministrul Borc în discursul său.

Am ascultat și părerologii de pe la televiziuni. La Digi24, s-au transmis informațiile ca atare iar comentariile au fost la temă. La fel la TVR 1. La Antena 3 erau ocupați cu Kovesi, cu faptul că procurorii, ca persoane private, au dat dreptate Antenei 3 în „războiul” cu șefa DNA. La România Tv erau alte alea. Două televiziuni lucrau însă „la distrugere”. Totul era prost în ce a prezentat Guvernul, totul este absolut inadmisibil, Cioloș și miniștrii săi sunt „vai de ei”, nimic nu este fezabil, Cioloș abuzează venind cu strategii care nu au viitor, bani aruncați aiurea ș.a.m.d. Fără surprindere, cele două televiziuni pornite să distrugă sunt B1Tv și Realitatea Tv. La Realitatea Tv trona în fotoliul de „Gică Contra” Denise Rifai.

Am citit discursurile (pe unele le-am ascultat și în direct), le-am buchisit, voi încerca să extrag din ele ce cred că este foarte important. Eu consider că lucrările Forumului Administrației Publice și documentul strategic „România competitivă: un proiect pentru o creștere economică sustenabilă” sunt strâns legate. Forumul vrea să ducă decizia pentru dezvoltare la autoritatea locală iar documentul strategic vrea să sprijine autoritatea locală să aibă ambiția de a se dezvolta economic și social.

Tot ieri am urmărit, destul de puțin, emisiunea în limba maghiară de pe TVR1. Nu am regretat. O directoare de școală tehnică a arătat discrepanța dintre necesitățile sociale și economice ale comunităților și educație. O educație deformată în familie. Familie care nu mai apreciază munca, din moment ce copilul este îndrumat să evite școlile profesionale, să vrea să ajungă la școlile  umaniste, care, chipurile, ar fi mai înalte față de școala profesională, școala de meserii. Practic, din familie și societate se induce copiilor ideea că ajungerea la o școală profesională este „o pedeapsă”. Chiar dacă școlile profesionale permit tinerilor să studieze mai departe, la fel ca oricare alt tânăr „umanist”, să ajungă la facultăți, să le urmeze și să obțină rezultate bune în viitor.

Pomenesc despre această emisiune în limba maghiară pentru că am găsit în proiecția strategică ideea dezvoltării învățământului profesional. Este un exemplu care confirmă explicațiile ministrului Borc că acest document strategic a fost discutat cu societatea civilă, cu mediul de afaceri. Apropo ! În emisiunea în limba maghiară, investitori locali care sprijină școala tehnică prin diferite metode și cu mijloacele pe care le au la dispoziție au reclamat faptul că duc lipsă de meseriași, de oameni care să cunoască nu doar  modul de folosire a mașinilor ci și materialul cu care lucrează. Ei bine, cred că astfel de investitori au fost cei care au reclamat necesitatea dezvoltării învățământului profesional.

La nivel național producem prea mulți specialiști în „vorbe” și prea puțini specialiști în producție. Mulți dintre cei care au urmat „nobilele” științe umane au ajuns la cheie și șaibă. Acolo își câștigă existența după ce au pierdut ani buni din viață pentru satisfacerea orgoliului familiei și a urma sfaturile „pline de înțelepciune” ale unora și altora. Culmea este că specialiștii în vorbe cer salarii mari dar uită că banii vin de la specialiștii în producție, nu pică din cer.

Poate că punerea în operă a acestei strategii dar și a altora, sub îndrumarea și coordonarea Președintelui Klaus Iohannis va schimba mentalitatea oamenilor, va stimula dorința oamenilor de a căuta și găsi un loc de muncă pe măsura capacităților pe care le au și nu după impresii deformate.

Brexit-ul și apărarea europeană, NATO ...

Brexit-ul nu schimbă configurarea NATO. Schimbă însă capacitatea de finanțare a NATO în situația în care Regatul Unit va suferi o contracție economică și va trebui să reducă din cheltuielile militare. O sinteză a preocupărilor unor experți militari europeni este disponibilă la Agerpres.

Pe termen scurt, analizele sunt corecte. Pe termen mediu și lung, analizele vor trebui să țină seama de consolidarea apărării Uniunii Europene și formarea unei armate comune europene. Este evident că principala forță a apărării europene va fi asigurată de statele cele mai dezvoltate: Franța și Germania fără a neglija Italia și Spania. Regatul Unit și Turcia, forțele militare mari ale NATO la Atlantic, Mediterana și Marea Neagră vin în completare pentru dispozitivul NATO în Europa.

Este evident că Regatul Unit nu „fuge” din Europa. Cu toate glumele care se fac, interesele de apărare ale Regatului Unit sunt pe continentul european. Fără o Europă învingătoare, Regatul Unit este „mort”.

Germania are, ca stat, anumite constrângeri în urma celui de al doilea Război Mondial. Germania parte a Uniunii Europene, fără Regatul Unit în viitor, capătă obligații față de statele Uniunii Europene privind apărarea și securitatea comună. Ca atare, la populația pe care o are și la capacitatea sa economică și tehnică, alături de Franța, Germania va deveni unul din actorii de bază ai Uniunii Europene în aceste domenii. Peste toate, vine și motivarea legată de comportamentul Federației Ruse. Agresiunea Rusiei față de statele europene membre ale UE și NATO pune sub semnul întrebării respectarea constrângerilor de către Germania.

Refuzul constant al politicienilor germani de a crește cheltuielile militare pentru apărarea comună în NATO nu mai are suport. Din momentul în care va fi pusă în operă Strategia Globală a Uniunii Europene privind apărarea și securitatea acesteia, Germania va trebui să își ocupe locul. Are acestă obligație. Creșterea la 2% a cheltuielilor pentru apărare ale Germaniei va acoperi o parte din deficitul pentru apărare creat prin retragerea Regatului Unit din UE.

De fapt, Regatul Unit a fost, în mod constant împotriva creării unei armate comune a Uniunii Europene. Farage a declarat, „alarmat”, că ieșirea UK din UE este obligatorie pentru că europenii văr să își creeze o armată proprie. Iar UK nu poate permite ca armata Marii Britanii să fie subordonată Uniunii Europene.

Se spune că orice slăbire a capacității de apărare a NATO în Europa va folosi Rusiei. Da, este corect, dar numai dacă statele Uniunii Europene nu iau măsuri de creștere a capacităților lor militare. În plus, trebuie ca Rusia să fie capabilă să se bucure. Dacă se bucură doar așa, ca la o noapte de beție, nu câștigă mare lucru. Descreșterea capacităților militare ale Regatului Unit nu se vor produce peste noapte. Creșterea capacităților militare ale UE nu se fa produce peste noapte. Există un timp la dispoziție care poate fi folosit inteligent. În plus, Rusia a mai primit o perioadă de extindere a sancțiunilor economice și politice ale UE pentru următoarele 6 luni. Alte 6 luni de stagnare sau descreștere a capacităților Rusiei de a produce tulburări semnificative pe plan internațional. Indiferent care ar fi ele. Poate, doar în sistemul lor de propagandă ostilă și de dezinformare media să mai aibă ceva resurse.

La summit-ul NATO de la Varșovia se vor lua unele măsuri care vor întări apărarea statelor membre ale UE dar și unele măsuri de sprijinire a statelor care colaborează cu NATO pentru creșterea propriilor capacități de apărare în fața unor agresiuni directe. Se pare că România va primi ce și-a propus. Brigada multinațională - 1000 de militari ai NATO care vor veni prin rotație, Bulgaria a promis un contigent de 400 de militari -, restul de forțe până la 3-5.000 de militari și tehnica aferentă fiind asigurate de România, proiectul de program al exercițiilor la Marea Neagră care este deja convenit și acceptat de majoritatea celorlalte state, cu sau fără participarea Bulgariei etc. Se lucrează la definirea controlului politic al UE asupra sistemului american anti-rachetă - Deveselu, la noi -, pentru a-l trece sub controlul NATO etc.

Brexit-ul acesta pune statele membre NATO din Uniunea Europeană în situația să proiecteze propria apărare legată de apartenența la NATO în altă variantă decât cea practicată până acum. Undeva, în viitorul relativ apropiat, Uniunea Europeană însăși va trebui să fie membră a NATO. Iar asta cere o altă abordare a problemelor apărării continentului.

S-a făcut lumină în jurul PNL. Nu sunt fuziuni, nu sunt alianțe, nu sunt combinații nocive.

După o campanie furibundă a presei împotriva PNL pe motiv de fuziune cu UNPR, cu PSRO cu mai știu eu care partid de pe partea stângă sau de centru a scenei politice, ieri s-a pus punct. Cel puțin din partea PNL. Presa, toată presa, fără excepție, are viața și comenzile ei. O voi lăsa deoparte, deocamdată.

PNL merge singur la alegerile parlamentare. Programul de guvernare al PNL, existent deja în media, va suferi modificări pentru că realitatea s-a schimbat. Unele probleme au fost soluționate, altele sunt în curs de soluționare, iar peste ele au apărut aspecte noi de care va trebui să se țină seama. În primul rând de implicarea Președintelui Klaus Iohannis în proiectul de țară supus dezbaterii de către Guvern, proiect care acoperă nu doar aspectele de poziționare a țării în Uniunea Europeană, după hotărârea Regatului  Unit de a părăsi Uniunea Europeană, ci și unele aspecte ce țin de economie și dezvoltare structurală  fără de care evoluția țării în anii care vin nu ar fi posibilă fără mari pierderi. Las și asta la o parte aici.

Membrii BPN au constatat ceea ce se vedea de pe Lună. Conducerile bi-cefale au fost dăunătoare. Competiția între „capetele” organizațiilor, dorința acestora de a ieși în evidență pentru a primi confirmarea de conducători, pentru a ocupa posturile de conducere, pentru a ajunge în organismele de conducere ale partidului a dus la pierderea alegerilor locale dar și la destrămarea unor organizații. Spiritul revanșard a învins acolo unde ar fi trebuit să se ajungă la pace „politică”. Susținut de pe margine de tot felul de „salvatori” ai „trecutului glorios”, spiritul revanșard a măcinat încrederea între oameni care, luați individual, au aceleași idei și aceleași dorințe politice. Se cuvine a face o operație. O operație care să salveze organizațiile de autodistrugere.

Finalizarea procesului de fuziune prin intervenția decisivă a BPN al PNL este absolut necesară. Intrăm în pre-campania pentru alegerile parlamentare, trebuie să avem un program coerent pe care să îl prezentăm publicului, trebuie să avem candidații pe care publicul îi acceptă, trebuie să avem o strategie de campanie, trebuie să avem „mesagerii” necesari fiecărui mediu de relaționare cu publicul, trebuie să avem o poziție clară vizavi de Uniunea Europeană și NATO, trebuie să avem o poziție clară față de Strategia Globală prezentată de Mogherini și pe care șefii de stat și de guvern din UE au acceptat-o etc., trebuie să ne pregătim de preluarea Președinției UE, trebuie să dezvoltăm o țară care se confruntă cu provocări uriașe din punct de vedere militar și politic la frontiera de sud - est a UE și a NATO. Trebuie să devenim o țară în care vecinii să aibă încredere că vor găsi sprijin în permanență, mă refer la R. Moldova, Ucraina, Georgia. Trebuie să avem în vedere statele din Balcani care vor să adere la UE, cum sunt Serbia, Bosnia-Herzegovina, Albania și care ieri, au primit garanția că ieșirea Marii Britanii din UE nu oprește procesul lor de aderare. România s-a exprimat mereu pozitiv față de extinderea UE în Balcani și în est, avem tot interesul din lume pentru ca acest proces să continue. Ei bine, PNL trebuie să aibă un program de guvernare care privește toate aceste aspecte dar și altele pe care nu le-am mai expus aici.

Ca să fiu sincer, obligațiile PNL pentru viitorul României sunt deasupra vanităților unor persoane, sunt peste atitudinile revanșarde ale altora, sunt peste mofturile unora care se doresc „fruntași”. Nu sunt capabili să înțeleagă ce este PNL, ca partid cu vocația de a guverna, pa și la gară ! În spate sunt mii și mii de oameni care judecă bine, atât în interiorul partidului cât și în afara lui, care au pregătirea necesară pentru a obține performanțe în viața politică a partidului și în actul de guvernare și care au nevoie de o platformă politică pentru a demonstra de ce sunt capabili. PNL are de unde alege resursa umană pentru a se adapta vremurilor în care trăim. Trebuie să fie capabil să ofere acestei resurse umane instrumentele moderne cu care această resursă este obișnuită să lucreze pentru a obține performanțe. Iar PNL poate așa ceva. Are vocația istorică a partidului care promovează și impune progresul țării sale.

Este timpul să terminăm cu „găinăriile dâmbovițene”. Cu drepturi istorice la recunoașterea publică, cu drepturi istorice la funcțiile de demnitate politică și publică cu tot felul de astfel de pretenții. Nu mai ești capabil să vezi corect lumea în care trăiești, intri în eșalonul de susținere, dacă orgoliul te lasă, dacă nu, „te retragi” în plină glorie și scrii o carte de memorii.

Văd că presa și „cârcotașii” revanșarzi au trecut la un fel de porcărie mediatică. În unele funcții de conducere politică au fost numiți „foști” membri ai PNL iar în altele „foști” membri ai „PDL”.

Pentru toți acești întârziați ai istoriei contemporane, în toate funcțiile de demnitate politică au fost numiți membrii PNL. Și punct ! Deciziile au fost luate cu unanimități de voturi. Au fost decizii luate în mod democratic.

Ce face PNL în interiorul organizației este treaba exclusivă a PNL și nu a presei sau a „bocitoarelor” de pe margini.

Despre Europa, în special, despre Brexit, în particular.

Cred că fotografia Agerpres este și pe blogul lui Soviani care a preluat ca motto o zicere a lui Valentin Lazea cu ceva timp în urmă:

Lazea, BNR: ,,Vreti sa traiti ca nemtii ? Stiti ca daca vreti sa traiti ca nemtii, nu puteti sa munciti ca grecii ?!”

Acum am găsit un articol excelent al lui Valentin Lazea iar redacția „cursdeguvernare.ro” recomandă următoarele:

„Un text – un adevărat manifest – care ar trebui bătut în cuie pe ușa oricărui european. Dacă ar fi fost până acum, poate că nu am mai fi avut Brexit. Nu poate, ci sigur nu am mai fi avut Brexit și nici nu ne-am mai fi confruntat azi cu pericolul contagiunii : înțelegerea UE măcar la nivelul basic i-ar fi făcut pe fiii fiecărei națiuni să fie conștienți că sunt europeni. Redacția.”

Ca un european convins, ca un european care crede în cele scrise în articol, ca un european decis să apere valorile arătate de Valentin Lazea, așa cum pot, preiau articolul în integralitatea sa. Îl „bat în cuie” pe acest blog pentru a avea acces la el de câte ori am nevoie să mă „așez” pe calea bună a dezbaterii.

„Sunt mulți cei care, în săptămâna de după votul britanicilor în favoarea ieșirii din Uniunea Europeană, se grăbesc să anunțe dezmembrarea acesteia. Articolul de faţă îşi propune să argumenteze că, cu multă inteligență şi cu puțin noroc, Uniunea Europeană ar putea beneficia de această oportunitate pentru a se reforma şi a se întări. Problema este aceea că şi propunerile de reformă merg, cel mai adesea, în sensuri contrare.

În primul rând, va trebui să stabilim de ce Europa este o idee pentru care merită luptat? Cu alte cuvinte, ce a promis şi a livrat ea cetățenilor ei? În al doilea rând, va trebui să vedem ce a promis şi a livrat, deşi nu ar fi trebuit să o facă. Iar în al treilea rând, să vedem care sunt iluziile pe care le-a generat Europa, adică lucrurile pe care niciodată nu le-a promis (nici nu avea cum să o facă) şi, totuşi, îi sunt imputate.

Ce a promis şi a livrat UE cetățenilor săi

Realizările Uniunii Europene sunt monumentale, chiar dacă lumea s-a obișnuit cu ele şi le consideră de la sine înțelese:

• - asigurarea păcii pe continent, în ultimii 70 de ani. Din păcate, memoria omenirii este scurtă. După ce generația care a trăit ultimul război trece în nefiinţă, noile generații au tendinţa să o ia de la capăt şi să retrăiască istoria. Aşa se explică faptul că avem unul-două mari războaie în fiecare secol (1805-1815, respectiv 1914-1918 şi 1939-1945) şi câte o mare revoluție în fiecare secol (1848, respectiv 1989). Generația Internetului, care nu a cunoscut războiul nici direct, nici prin intermediul părinţilor săi, nu înțelege importanţa istorică a Uniunii Europene în păstrarea păcii pe continent. Tocmai de aceea, generațiile mai vârstnice, care am trăit direct sau indirect urmările ultimului război, avem datoria să ținem vie flacăra memoriei şi să arătăm riscurile pe care destrămarea Uniunii le-ar putea avea.
• - libera circulație pe întreg cuprinsul continentului. Cei care nu au prins anii comunismului nu au de unde să ştie cum era traiul într-un continent divizat de Cortina de Fier. Astăzi, a călători, a studia sau a munci în oricare ţară europeană pare un drept firesc, natural. Şi totuşi, acest drept s-a obţinut cu mari sacrificii şi poate fi uşor pierdut, dacă nu suntem atenţi şi cedăm chemărilor populiştilor şi naţionaliştilor care au prins glas în Europa.
• - o creştere a bunăstării în general, pentru marea majoritate a cetăţenilor europeni. Un lucru insuficient apreciat este acela că europeanul de astăzi, chiar dacă este şomer sau defavorizat al soartei, are totuşi un nivel de trai mai bun decât al salariatului mediu din Lumea a treia. Iar acest nivel de trai a crescut simțitor în ultimele decenii. Faptul că, în unele state, inechitățile persistă şi sunt în creştere, nu este vina Europei, ci a politicienilor locali (deşi, de regulă, vina este aruncată de aceștia asupra U.E.). Tânărul şomer european, oricât de nemulțumit ar fi, poate duce o viaţă relativ decentă datorită sistemului de asistenţă socială, la fel ca şi pensionarul care nu a agonisit nimic pentru vârsta a treia. (Chiar dacă în România aceste lucruri nu sunt evidente, în restul Europei unde sistemele de asistență socială sunt mult mai generoase, ele se văd cu ochiul liber). Iar bunăstarea crescută a majorității cetățenilor europeni ar fi fost mai mică (sau n-ar fi existat) în absența Uniunii Europene.

Iată deci, de ce cei cărora ne este dragă pacea pe continent, libera circulație şi bunăstarea crescută obținute prin integrare nu trebuie să mai permitem ca aceste bunuri esențiale să fie amenințate de populism, necunoaștere sau interese meschine. Este momentul să ne facem auzite vocile, lăudând Bruxelles-ul pentru realizările sale şi nu doar criticându-l oportunist cu fiecare prilej.

Ce a promis şi a livrat UE deşi nu ar fi trebuit să o facă

În epoca political correctness-ului, Europa a considerat de datoria sa să acomodeze toate orientările (politice, religioase, sexuale etc.), apărând diversitatea chiar şi atunci când aceasta contravenea flagrant convingerilor majorității. Această atitudine lipsită de realism poate fi ilustrată prin trei exemple:

• - apărarea multiculturalismului (îndeosebi, etnic şi religios) în speranța că, cumva, viziuni diferite supra lumii pot coexista fără fricțiuni. În loc să încurajeze topirea imigranților într-un melting pot de tip american, Uniunea Europeană s-a mândrit cu păstrarea şi chiar accentuarea divergenţelor etnice, religioase, culturale. Aşa au rezultat ghetto-urile de imigranți de la Marsilia până la Stockholm. Preocupată să nu piardă inimile (şi voturile) noilor săi cetățeni, Europa a pierdut inimile (şi voturile) vechilor săi cetățeni. În special, refuzul de a recunoaște Europei caracterul său iudeo-creştin (pentru a nu-i aliena pe nou-veniţii musulmani, indieni, est-asiatici etc) a constituit o eroare tragică, resimțită ca o trădare de către majoritatea tăcută. Acest lucru trebuie să se schimbe: noii-veniţi vor trebui să se adapteze normelor şi cutumelor locale şi nu invers. În timp ce religia va rămâne o chestiune personală, afişarea cu ostentație a simbolurilor aparținând altor religii va trebui reglementată strict. Identitatea europeană, aşa cum s-a făurit ea în ultimii o mie de ani, trebuie recunoscută şi întărită, iar nu diluată şi luată în derâdere. Iar aceasta nu este o propunere care să țină de o ideologie „de dreapta”, ci o propunere care derivă dintr-o recunoaștere a rolului istoriei în modelarea conștiinței sociale.
• - apărarea relativismului moral. Din această categorie fac parte legalizarea drogurilor (chiar şi în state precum Portugalia sau Republica Cehă), legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex etc. Orice abatere de la normele sociale este permisă sau chiar încurajată. Decidenții care au permis acestea uită faptul că, înaintea oricărei mari conflagrații, are loc o abandonare a moralității (recomand în acest sens volumul „1913. Vara secolului” de Florian Illies, în care se arată cum personalități marcante din perioada Belle Epoque îşi excitau nervii trândăviți după un secol de huzur cu fantezii (homo-) sexuale sau cu prefigurarea unui mare război purificator). O revenire la cele zece porunci biblice este oare o idee „de dreapta” sau o idee care ţine de bun-simţ?
• - pacifismul dus la extrem. Europa, convinsă de superioritatea sa morală (?) a predicat, în ultimi 50 de ani, conceptul de soft power, adică rezolvarea conflictelor exclusiv pe cale pașnică. În acest sens, a fost abandonată chiar şi ideea creării unui nucleu al unei armate europene. Este adevărat că scutul oferit cu generozitate de către NATO şi economiile bugetare ce s-au putut face cu cheltuielile militare au cântărit greu în această ecuaţie. Ceea ce uită Europa este că cea mai bună garanţie a păcii o constituie întărirea capacității militare proprii. „Si vis pace, para bellum” („Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război”) spuneau romanii. A mai existat în istorie un regat (Tibetul) convins că superioritatea sa religioasă şi morală faţă de vecinii săi îl va face inatacabil şi care pentru acest motiv şi-a desființat armata. Consecința o ştim cu toţii. În orice caz, atâta timp cât Europa nu se va dota cu o armată proprie, ea va reprezenta o cantitate neglijabilă în jocul marilor puteri şi va fi privită cu paternalism la Washington, cu ironie la Moscova şi cu condescendență la Beijing.

Desigur, abandonarea de către elitele europene a acestor iluzii (multiculturalism, relativism moral, pacifism exacerbat) nu se va face cu ușurință şi nu fără acuzații grave, de tip „extremism de dreapta”, „neo-fascism” etc. Dacă însă vrem ca Europa să se reconecteze la mentalul majorității cetăţenilor săi, aceste lucruri trebuie să se întâmple.

Ce nu a promis UE niciodată, dar i se impută

Pe scurt, ceea ce UE nu a promis niciodată (nici nu avea cum să o facă) este instituirea Raiului pe Pământ. Şi totuși, nu puţini sunt cetățenii europeni care o țin răspunzătoare pentru că nu a făcut-o. Câteva exemple în acest sens:

• - iertarea de datorii a indivizilor şi a statelor. Întrucât UE nu poate să suspende funcționarea legilor economice, ea nu poate să ofere iertarea de datorii. Şi totuşi, acesta este lucrul pe care l-au sperat cetățeni greci în anii precedenți, iar această iluzie periculoasă este întreținută de multe alte partide europene populiste. Avem de a face aici cu o gravă abandonare a principiilor morale şi de drept, conform cărora datoriile contractate trebuie plătite (cel puţin atât timp cât locuim pe Pământ şi nu în Rai). Avem, de asemenea, un caz flagrant de lipsă de educație economică din partea cetăţenilor europeni. Iar faptul că o parte din datorie a sfârşit în buzunarele unor oligarhi veroși nu îl absolvă pe omul de rând de plata datoriei pe care el, omul de rând, a contractat-o.
• - abolirea constrângerilor macroeconomice. Chiar dacă Europa ar avea o baghetă magică, prin care să facă să dispară dezechilibrele macroeconomice (deficite, datorii publice etc.), piețele financiare tot ar penaliza statele respective. Aici, discuția este mai amplă şi, din păcate, o mare parte din confuzie este întreţinută de economiştii de orientare (neo-) keynesistă. Conform acestora, pe termen foarte lung, statul este mereu solvabil şi îşi poate răscumpăra ieşirea dintr-o criză prin cheltuieli guvernamentale oricât de mari (adâncirea deficitelor) care vor fi plătite în vremurile mai bune. Ce a uitat să spună Keynes (la fel ca şi urmaşii săi) sunt două lucruri: că acelaşi stat va trebui „să strângă cureaua” în vremurile bune, pentru a-şi putea plăti datoriile contractate în vremurile rele (lucru care nu se întâmplă în democrații), respectiv că nivelul ridicat al datoriei poate să nu conteze doar dacă eşti statul-hegemon al epocii respective (Marea Britanie în anii ‘30, SUA acum). Cu alte cuvinte, ceea ce este permis marilor puteri nu le este permis statelor de rând, aşa încât remediile keynesiste într-un context non-american sunt cel puţin discutabile ... Concluzia ce se desprinde de aici este că nu există ieşire din criză prin metoda „Baronului Münchhausen” (tragere de propriile bretele) şi că statele cu probleme macroeconomice vor trebui să treacă prin chinurile austerității înainte de a-şi recâştiga bonitatea. (Ştiu, nu sună pe placul cititorilor români, greci, portughezi, italieni etc., dar asta este viaţa…)
• - bunăstarea pentru fiecare individ al societății. Deoarece trăim într-o economie de piaţă, cu câştigători şi pierdanţi, UE nu poate garanta un loc de muncă fiecărui tânăr şomer, nici o pensie mare fiecărui pensionar, nici beneficii sociale generoase fiecărui sindicalist etc. Inegalitatea există în Europa, dar este mult mai mică decât în oricare altă ţară importantă, inclusiv faţă de China şi Rusia ex-comuniste.

Pe scurt, nu este vina UE dacă oamenii au investit-o cu speranţe deşarte şi cu aşteptări nerealiste.
Recapitulând, toţi cei cărora ne pasă de Europa trebuie să explicăm fără încetare marile beneficii pe care ni le-a adus Uniunea Europeană, în primul rând pacea, libera circulaţie, o creştere a bunăstării în general. (Notă către naţionaliştii români: România a mai trecut printr-o fază autarhică de tip „avem tot ce ne trebuie”, în anii ’80 ai secolului trecut. Oare lecţiile acelei perioade s-au uitat atât de repede?)

Apoi, trebuie să reclădim Europa pe baze morale şi care să ţină seama de real-politik şi nu de elucubrațiile unor hipsteri. Nu în ultimul rând, trebuie să adresăm imensul deficit de cunoștințe economice al cetăţenilor europeni şi să le explicăm că nu există prânz gratuit. Pentru orice bun câştigat se cere plătit un preţ în materie de solidaritate, generozitate, sacrificiu sau compromis.

Specificitatea Brexit-ului

Or, tocmai de lipsă de solidaritate au dat dovadă britanicii, abandonând corabia europeană într-un moment delicat al existenţei sale. La acest moment, nu ştim dacă vor fi şi alte state care vor urma exemplul britanic, deşi înclin să cred ca Brexit-ul a avut o serie de specificități greu de regăsit în alte părţi.

• (i )- el este o reflectare a sindromului post-imperial. Adevărul este că Marea Britanie (cel puţin generaţiile mai vârstnice) nu s-a împăcat cu ideea pierderii imperiului. Şi pentru hybris-ul (trufia) britanic(ă) este de neconceput ca o fostă metropolă imperială să fie vioara a doua a într-o Europă condusă de Germania.
• (ii) – în esenţă, Brexit-ul a fost despre imigranţi. Şi nu despre orice fel de imigranţi, ci despre cei din Estul Europei, faţă de care britanicii nu au nici un fel de afinitate. Între un pakistanez, un jamaican sau un sud-african şi un român, un bulgar sau un polonez, britanicii îl vor alege întotdeauna pe primul, în virtutea legăturilor istorice (comparaţia făcându-se pentru niveluri similare de competenţă şi cinste). Cine a vizitat Parlamentul Britanic şi a văzut gravate, lângă uşă, numele a peste 40 de foste colonii şi dominioane înţelege despre ce vorbesc…..
• (iii) – britanicii au o încredere oarbă în democraţia directă şi o suspiciune adâncă faţă de democraţia reprezentativă (prin politicieni). Aşa se explică şi neîncrederea faţă de tot ceea ce vine de la Bruxelles şi nu este o „emanație” a electoralului local. Însă ideea că poporul ştie întotdeauna mai bine decât reprezentanţii săi nu reprezintă esenţa democraţiei, ci esenţa populismului. Atunci când în discuţie este o problemă sofisticată (precum apartenența sau nu la Uniunea Europeană), sunt chiar mai mari şanse ca publicul să greşească. Or, dacă la nivelul unui oraş sau canton astfel de greşeli sunt reparabile, o decizie luată de 50 de milioane de votanţi cu impact asupra a 500 de milioane este cu totul altceva….Până la criza din 2008, în economie a existat ipoteza că individul reprezentativ este complet informat şi că utilizează informaţia în cel mai bun mod pentru bunăstarea sa; criza a impus abandonarea acestui model idealizat. Poate că este timpul ca şi în politică ipoteza alegătorului complet informat şi bine intenţionat să fie abandonată. A priori, reprezentanţii aleşi, care dedică timp şi resurse rezolvării problemelor complicate, sunt într-o poziţie mai bună de a lua decizii corecte. (Dacă un popor nu poate genera astfel de reprezentanți aleşi competenţi, este o mare problemă, dar de aici nu rezultă cu necesitate că el, poporul, ar decide mai bine).
• (iv) – nu în ultimul rând, britanicii au privit întotdeauna Europa ca pe o alianţă de interese, pur contabilă, în care beneficiile materiale trebuie să depăşească costurile.

Nu este exclus ca să existe şi alte state europene care să împărtășească această concepţie mercantilistă şi care să nu vadă în Europa altceva decât o vacă bună de muls. Cele aflate în această categorie nu ar face rău să plece acum, lăsând construcția europeană celor care vor să investească şi suflet, nu numai interes meschin.

Întrebarea este dacă se vor găsi în Europa de astăzi elite suficient de luminate pentru a spune poporului lucruri neplăcute, incorecte politic. Şi dacă un public răsfăţat, anesteziat de Internet, fără memorie istorică şi fără educaţie economică, poate fi sensibilizat la aceste probleme grave. Este o bătălie grea, dar o bătălie care merită purtată.”

*) Valentin Lazea este economistul şef al Băncii Naţionale a României. Părerile sunt personale şi nu implică în nici un fel instituţia menţionată.

Ei bine, fără nici un echivoc, mulțumesc redacției „cursdeguvernare” pentru posibilitatea de a citi acest articol. Combinând informațiile de aici cu cele pe care le obțin din alte surse pot participa la acțiunea de conștientizare a celor mai puțin informați despre Uniunea Europeană.

Într-o cuvântare ținută în sudul Spaniei, Cristine Lagarde afirma că acum, Uniunea Europeană poate pune în aplicare obiectivele de politică internă blocate sau pe care le putea bloca Reagatul Unit ca membru al familiei europene. Obiectivele sunt în articolul de mai sus ale lui Valentin Lazea. Nu trebuie căutate în altă parte. Mai mult, o parte din ideile confuze cu privire la rolul și locul UE au fost colportate pe insula britanică, au fost susținute cu înfocare de presa britanică iar parlamentarii britanici au făcut tot ce au putut pentru a tulbura mințile celor dispuși să îi asculte.

Acum la treabă. Sunt destul de mulți cei care au nevoie de explicații și susțineri.