Mare tragedie națională a devenit înfrângerea lui Bute într-o competiție privată. Federațiile internaționale de box sunt construite după interesele unor grupuri private. În special a celor de peste ocean. Campionul unei federații nu este recunoscut de celelalte federații. Ocazional se luptă campionii între ei, pe bani mulți, pentru unificarea centurilor. Unele federații sunt mai puternice, altele mai slabe. Bute a fost ridicat de presa noastră pe cele mai înalte culmi ale propagandei. S-au făcut filme cu el în timp ce se antrena, i-au fost luate declarații, a fost urmărit ca o mare vedetă, lumea a fost convinsă că Bute este peste tot ce există în lume la categoria lui. Iar Bute a confirmat. A mâncat o bătaie soră cu moartea de la Froch. Imaginile au fost penibile. Chiar și un nepriceput ca mine în ale boxului a putut constata că Bute a fost în inferioritate permanentă. Era ca un sac de box la care se antrena Froch. Eu am văzut un Bute cocoșat, fricos, fără demnitate, un om îngrozit că primește pumni. Penibil.
S-a terminat și Eurovisionul. Am participat și noi. Noroc cu Moldova că am primit un punctaj maxim, o dată. O dată, doar. Am înțeles și am văzut că punctajele se dau după afecțiuni naționale. Nu au contat valorile. Nu. Au contat vecinătățile și investițiile țării „X” sau „Y” și tradiția. Mie mi-au plăcut unii interpreți. După mine unii au cântat iar alții s-au bâțâit. Mandinga a fost sub nivel. Iar băbuțele din Rusia nu au fost doar o surpriză, au fost și o explicație a valorii extrem de scăzute la care a ajuns Eurovision. Mandinga au fost peste nivelul băbuțelor care își doresc să adune bani pentru o biserică. La Eurovision a fost însă premiată Rusia, nu muzica. Suedia a câștigat. Hmmm. De ce ? Eu bănui că este percepută ca o țară neutră și voturile date acolo, în general cele maxime, au avut rolul de a nu supăra vecinii sau a masca disconfortul față de o nație sau alta. M-a scârbit.
La Cannes, Mungiu și echipa au luat două premii. Scenariul și cea mai bună interpretare feminină. Alt succes național. Național ? Nu. Personal. Pentru că este doar meritul lui Mungiu și a celor două actrițe tinere care și-au făcut treaba excelent: Cosmina Stratan şi Cristina Flutur.
Avem excepții. Nu avem o stare de normalitate. Vrem victorii în confruntarea cu alții însă nu avem o bază de selecție sănătoasă, o bază de la care să construim un viitor. Cât va trăi Mungiu și actorii care azi confirmă vom avea rezultate. Ce vine însă din urmă ? Peste tot este la fel. În muzică alegem fițele, tot felul de închipuiți, concursurile mediatizate în exces se termină cu tot felul de ciudați în chip de câștigători, ciudați despre care nu mai auzim mare lucru. În sport nu mai avem bază. Le cerem fetelor de la handbal să ajungă la Olimpiada însă echipele noastre se umplu de jucători străini. Iar jurnaliștii țipă că naționala noastră este un dezastru. Jurnaliști cretini. În fotbal la fel. Baza de selecție este mică, tare mică. Patronii marilor echipe nu sunt stimulați de interesul național al participării la competițiile de marcă. Ei au alte interese. Pițurcă nu are pe cine selecționa. Ce are este mult sub nivelul altor naționale. Noroc cu fetele de la gimnastică. Dar și acolo suntem în afara jocului. După fetițele de acum urmează pustiul.
Cretină, dușmănoasă pentru națiune, gândirea băsesciană a „eficienței” instituției publice duce la astfel de rezultate. Școala românească a fost sever faultată de băsescienii care au guvernat. S-a rupt ceva, de la bază. Unii vor rămâne oieri toată viața, de vor avea oi unde să lucreze, alții vor râni la vaci, alții vor umple străzile rău famate din orașe în grupuri infracționale deși, în mod normal, de la naștere, ar fi trebuit să fie văzuți ca valori ale viitorului națiunii. Dacă și numai dacă societatea ar fi avut inteligența să nu voteze Băsescu sau alții ca el. Cele două sisteme de bază ale unei națiuni sănătoase și inteligente au fost sever amputate pentru interesele financiare ale unei bande de infractori politici: sănătatea și învățământul. Susținerea și dezvoltarea lor sunt justificate de interesul național. Orice „economie” în sănătate și învățământ înseamnă crimă împotriva națiunii. Cele două sisteme asigură viitorul. Nici un alt sistem nu le poate înlocui. Atrocitățile băsesciene asupra lor înseamnă un viitor pierdut. Ele însă au fost batjocorite nu doar pe timpul lui Băsescu, unele tâmpenii au fost comise și pe timpul celorlalte guvernări. Nu mai putem cere performanță unor persoane pentru că noi, ca nație, nu mai avem performanță în cadrul sistemelor care formează și stimulează performanța individului.
Vom scăpa de Băsescu. Viața merge în acest sens. Campania aceasta, pentru locale, are semne bune. Băsescienii vopsiți în verde, albastru, alb, alte combinații sunt arătați cu degetul, sunt recunoscuți, sunt părăsiți. PDL, acest cancer politic național a reprezentat modelul suprem al dezmățului politic și al dezastrului național. Aștept cu speranță aceste alegeri locale. Nu neg că mă gândesc cu speranță și la cele parlamentare. VUM va curăța scena politică de decidenți tâmpiți, așa cum a dus în Parlament PDL. Nu numai ei. Și partidele din USL au dus în Parlament tâmpiți. Poate că VUM ar trebui repetat încă odată. Pentru că VUM duce responsabilitatea alegerii la alegător, nu la formațiunea politică care pune pe o listă niște indivizi oarecare. Practic, VUM îi arată alegătorului dacă a ales bine sau nu. Cum îți așterni, așa dormi. La locale, comunitățile vor alege dacă vor fi alături de majoritatea USL care va guverna sau împotriva ei. Cei care vor fi împotrivă vor fi izolați. Acesta este adevărul. Sigur, nu este exclus ca unii primari ai PDL să rămână ai PDL, în acte și să acționeze pentru USL sau unul din partidele componente. Rezultatele de la locale va clarifica foarte mult scena politică. Dacă lumea iese la vot.
În general semnele sunt bune. Bucureștiul se deportocalizează. Sectorul 3 se pare că are mari șanse să scape de Liviu Negoiță. Tizul lui, Robert, i-a luat fața. Cu multe procente. La Sectorul 6 lupta se dă cu Poteraș. Și acolo sunt semne bune. La Sectorul 2 sunt probleme. Onțanu are sprijinul neoficial al unora din PSD și PNL. Pesediștii nu îl vor pe Frumosu iar liberalii nu mai vor să participe. Aici, la S2, USL va pierde. Orgoliile useliștilor vor fi câștigătoare pentru Onțanu și UNPR. Nu este exclus ca după parlamentare Onțanu să treacă din nou la PSD. Un joc urât este și la S6. PC sprijină, neoficial, pe omul lor, independentul Florescu. Antenele lucrează tare în acest sens. În țară sunt vești bune. Zilnic apar vești despre localități și județe în care PDL și UNPR pierd poziții considerate sigure până mai ieri.
PDL a scos la înaintare ce consideră ei a avea mai bun. Monica Macovei, Tismăneanu, Cristian Preda, Sever Voinescu Cotoi, Traian Radu Ungureanu (TRU), Mihai Răzvan Ungureanu (MRU) ... Numai că indivizii sunt penibili. „Dacă” și cu „Parcă” au devenit singurele lor creații. Unii mai au puțin și pot fi bănuiți de demență. Este semnul disperării. Este semnul singurătății. Este semnul lipsei de orizont. Ei simt că vor fi niște ratați. Puși zilnic în discuție în media, arătați cu degetul, analizate vorbele lor, râsul celor care îi comentează le provoacă accese de nebunie. Ieri, Cristian Preda era penibil. Indiferent unde a evoluat urmărea cu disperare ceea ce spuneau reprezentanții USL fără a răspunde temei puse în discuție. Încerca mereu să inducă ideea dezastrului viitor dacă vor fi aleși candidații USL, indiferent unde. Recita lozincile cu care PDL ne-a obișnuit până acum fără a fi convins el însuși de ele. S-a văzut. Individul era, totuși, unul din cei mai echilibrați oameni ai PDL. Nu mai spun de Tismăneanu care se face de râs cu scrisorile lui. Din vârful ierarhiei la care au sperat se văd aruncați în grămada de la baza societății. Mâine, chiar și de azi, titlurile și diplomele pe care le au și care le-au folosit pentru a impresiona muritorul de rând își pierd valoarea. Normal. În lumea asta în care tot nefolositorul are o diplomă sau un titlu nu este mare lucru să constatăm că, de fapt, ei sunt niște nefolositori. Ba, mai mult, sunt niște dăunători, guvernările băsesciene fiindu-le imputate. Iar guvernările au fost deosebit de dăunătoare. Dacă rămâneau niște nefolositori, treacă meargă. Continuau să preda la niște facultăți, spuneau niște tâmpenii acolo, atunci când își aduceau contribuția proprie la cunoștințele întemeiate pe gândirea altora, făceau prostituție intelectuală fără influență în mediul social însă acum, identificați cu dăunătorii sociali, cu hienele umane, nici bruma de glorie profesională nu le va mai fi apreciată.
Am o stare de bine când văd că PDL dispare. Încet dar sigur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu