Manipularea antenistă și șantajul dus la extrem. Nu mai este vorba despre persoane, sunt în pericol instituțiile statului.

Nu vreau să tratez problema superficial. Așa că o iau „băbește”. De la „Ana la Caiafa”.

Mariana Rarinca, ajunsă personaj de telenovelă la Antena 3 și România Tv, la jurnalele politizate ale PSD, a fost, la timpul ei, contabila sau secretara soțului președintei ICCJ, Livia Stanciu. A avut acces, indiferent cum (!), la intimitățile biroului de avocatură al lui Andrei Stanciu (decedat).

După decesul acestuia, numita Rarinca „a ameninţat-o cu darea în vileag către presă a unor fapte imaginare, compromiţătoare pentru persoana vătămată şi pentru soţul acesteia, dacă persoana vătămată nu îi remite suma de 20.000 de euro, faptă săvîrşită în scopul obţinerii de către inculpată în mod injust a unui folos patrimonial”, spun procurorii care au instrumentat cauza. Livia Stanciu a reacționat și a depus plângere penală pentru șantaj.

O parte a presei, angajată în „detronarea” Liviei Stanciu din fruntea ICCJ, se joacă cu sumele despre care este vorba. Că nu ar fi vorba despre 20. 000 euro ci doar despre 2.400 euro. Să avem pardon, suma este irelevantă, fapta condamnabilă este șantajul. Și pentru că sunt băiat bun mă folosesc de articolul de la Cotidianul (aici). Chiar dacă autorul este pornit să o distrugă pe Livia Stanciu.

„Art. 207: Santajul

(1)Constrangerea unei persoane sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, in scopul de a dobandi in mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.

(2)Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza amenintarea cu darea in vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata ori pentru un membru de familie al acesteia, in scopul prevazut in alin. (1).

(3)Daca faptele prevazute in alin. (1) si alin. (2) au fost comise in scopul de a dobandi in mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani”.

După cum se observă, nu este prevăzută în lege cantitatea sau valoarea folosului patrimonial urmărit de inculpat. Trebuie făcută urmăririi acestuia. Iar el există. Într-o declarație de martor - fratele decedatului spune de 20.000 euro la care Rarinca ar fi avut pretenția -, precum și în declarație numitei Rarinca care vorbește „de o datorie de 2.400 euro”. Datorie neevidențiată în nici un document. Nu mai are importanță, acum, jocul sumei pretinse. Sancționabilă este amenințarea cu darea în vileag la presă.

Dare în vileag care are o desfășurare azi, la Antena 3 și alte posturi Tv care urmăresc să servească interesele politicienilor care își doresc cu disperare aservirea Justiției - Ponta și pesediștii lui, Tăriceanu și „liberalii” lui alții.

Numita Rarinca nu s-a lăsat rugată prea mult și spune, în direct, la emisiunea Alessandrei Stoicescu de la Antena 3:

„Am scris si tin la loc sigur. Nu stiu daca ar trimite-o la penitenciar, dar sigur i-ar afecta imaginea de munte de moralitate. Ma gandesc la primire de foloase necuvenite, in familie…”. Sursa (aici).

„Am scris și țin la loc sigur” ! Premeditare ?! Sigur. Evident. Doar să ai creierul plin de rahat să nu ajungi la o astfel de concluzie. A scris la timp, în timp, a adunat ca o furnică tot ce a putut pentru a ... șantaja.

În aceeași emisiune mai vine cu o „bombă”. Probabil în regia lui Stoicescu:

„Livia Stanciu era invidioasă pe averile celor pe care îi judeca, susţine fosta secretară a familiei sale, Mariana Rarinca. 

Aceasta spune că dosarul lui Adrian Năstase a fost cel care a făcut-o pe Stanciu să se enerveze pentru că fostul premier avea avere, fermă la Cornu iar ea nu putea să îşi plătească datoriile şi nu mai scăpa de dobânzile la cardurile de credit. 

Livia Stanciu a făcut parte din completul de 5 judecători care l-a trimis la închisoare pe fostul premier Adrian Năstase în dosarul Trofeul Calităţii, în 2012”.

Rezultă din această declarație că Adrian Năstase a fost condamnat de Livia Stanciu pentru că era mai bogat ca ea ! De noaptea minții ! Rezultă că Livia Stanciu a determinat pe toți membrii completului de judecată - format din 5 judecători -, să îl condamne pe Adrian Năstase.

Ei bine, ce se petrece acum este, de fapt, un atac mediatic împotriva Justiției. Livia Stanciu și Laura Codruța Kovesi sunt doar motivele. În paralel cu „victima” Rarinca, cei de la Antena 3 și alte posturi obțin noi și noi declarații de la politicieni, diferiți juriști etc., toate, dar absolut toate orientate către „demisia sau demiterea” celor două demnitare.

În scenă a intrat și una dintre judecătoarele care au anulat sentința primei instanțe, cea a Tribunalului București. O altă nemulțumită pe Livia Stanciu.

Cui folosește demolarea Justiției ? Politicienilor care se simt cu musca pe căciulă și vor să nu mai ajungă în fața instanțelor de judecată. Politicieni de toate culorile.

Cât privește pe numita Rarinca, înclin să cred că prin ce a spus la Stoiceasca a întărit convingerea procurorilor că este o șantajistă „de profesie”. Din ce am observat, pe rețelele de socializare, mai multe persoane au înțeles despre ce este vorba. Bine, sunt și altele care judecă „ciudat”. Normal. Societatea nu este formată doar din oameni de bună credință.

Mă deranjează faptul că unele persoane tratează emoțional problema, fără a avea bunul simț să se documenteze. Nu este nevoie de studii juridice pentru a constata că este vorba despre un șantaj din partea numitei Rarinca, că o primă instanță a condamnat-o la trei ani pe baza probelor de la dosar și prin aplicarea legii  (o pedeapsă destul de mică față de gravitatea faptelor numitei Rarinca, gravitate confirmată de ieșirile acesteia la Antena 3), că o altă instanță s-a făcut că plouă și a desființat sentința primei instanțe pronunțând achitarea. Ei bine, ca cetățean simt că îmi fierbe sângele în vine. Ieșirile publice ale fostei inculpate Rarinca desființează decizia de achitare a Curții de Apel București. Șantajul continuă. Șantajista este pe cale de a deveni „erou național” și, de ce nu, candidat la un post de parlamentar din partea partidului Antena 3.

Consider că decizia de achitare a numitei Rarinca este o eroare judiciară. Ca să folosesc un termen blând. Eroare ce se cuvine a fi îndreptată. În situația în care procurorii pot demonstra că a fost o „mânărie” judiciară, o răzbunare a unor judecătoare nemulțumite de șefa ICCJ, voi fi satisfăcut că Justiția este pe drumul cel bun.

Se'ncurcă treaba. Atenție la vorbe, politicienilor.

CA București a achitat-o pe o individă numită Rarinca.

Antena 3 a delegat pe CAC Tăriceanu să preia politic evenimentul și să ceară demisia/demiterea șefei ICCJ - Livia Stanciu - și a șefei DNA - Laura Codruța Koveși. CAC Tăriceanu s-a conformat și s-a făcut de râs. Nu pentru Antena 3 care îl tot declară de ceva timp „adevăratul om de stat”. Bine, este probabil o glumă însă este spusă zi de zi, ceas de ceas pentru ascultătorii lui Gâdea și compania.

DNA reacționează și anunță că a cerut calea extraordinară de atac a contestației în anulare pentru incompatibilitatea unuia dintre judecătorii completului. TVR dă știrea (aici).

În art. 64 alin. (1), lit f) din Codul de procedură penală se prevede că un judecător este incompatibil dacă „există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată”.

DNA aduce și proba.

„Anul trecut, judecătoarea Risantea Găgescu a candidat pentru un post la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a fost respinsă de o comisie de la CSM din care făcea parte şi şefa Înaltei Curţi, Livia Doina Stanciu.

În cadrul acelui interviu, cele două judecătoare au avut un schimb dur de opinii juridice, după ce judecătoarea candidată Risantea Găgescu a afirmat că nu se oboseşte să facă cercetare judecătorească şi să administreze probe şi că mai bine achită un inculpat dacă nu este sută la sută sigură de vinovăţia lui”.

Judecătoarea Risantea Găgescu ar fi trebuit să se declare incompatibilă. Dar ea nu. A considerat, cred eu, că este momentul să „i-o facă lui Stanciu”. Așa cum a spus că face ea, cu ocazia interviului.

Mă întreb, câte hotărâri luate de această judecătoare au fost viciate de modul în care ea nu-și exercită atribuțiile. Câte condamnări o fi dat pe ochi frumoși și câți infractori o fi scăpat pentru că îi este lene să facă cercetare judecătorească, eventual o altă încadrare a faptelor sau să aducă o nouă încadrare funcție de rezultatul cercetării judecătorești ?!

Contestația în anulare duce la rejudecare, dacă este admisă.

Dacă va fi admisă contestația în anulare, și dacă este desființată hotărârea instanței de apel și dacă după apelul la judecata în prima instanță se ajunge la o hotărâre definitivă de condamnare a persoanei care a agresat - Rarinca -, Tăriceanu și restul grupului de penibili senatori își dau demisia ? Și nu doar ei !

Dacă însă nu va fi admisă, va trebui ca inspecția judiciară a CSM să ia mătura și farașul și să facă curățenie în curtea Justiției. Cineva a comis o porcărie cu acest proces. Nu au treabă Koveși și Stanciu cu procesul. Să fie clar. Sunt alții actorii.

Mă „freacă” o idee. Nu cumva cei de la Antena 3 sunt băgați în treabă ? Voiculescu avea pe judecătorul Mustață, acum deja condamnat, pregătit să îl achite. Nu o fi și pe aici ceva putred ?!

Pe Geoană îl mâncă'n cur ca pe Zambilica.

Când ziceam și eu că lui Geoană îi vine ceva minte la cap, individul vrea să mă contrazică. Face gafă după gafă.

La Giurgiu s-a dat el mare și tare. La deschiderea filialei județene, ca să își impresioneze auditoriul și să mai agațe ceva simpatizanți a declarat cu nonșalanță (Agerpres - aici):

„Orice partid are o perioadă de valabilitate și partidele tradiționale din România, în general, și PSD-ul lui Ponta, în particular, au ajuns la acest termen de expirare. E nevoie de suflu nou pe scena politică românească, de un partid construit diferit. PSRO are un proiect frumos, un proiect important, necesar pentru România, pentru județul Giurgiu și, în special, pentru democrație. Suntem un partid care răspunde așteptărilor și nevoilor de astăzi și de mâine ale cetățenilor României”.

Omul ăsta fie este prost, fie este tâmpit. Nu am cum să îl calific în urma acestei declarații. Fie, știu eu, nu cunoaște sensul cuvintelor pe care le folosește.

Valabil, în DEX, este definit astfel: 1. adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic.

Valabilitate este definit ca ceva care ca o calitate sau stare care îl face valabil.

După Geoană, toate partidele tradiționale - PNL, PNȚCD și PSD -, nu mai sunt valabile. Hait ! Să mori tu ?! Or fi valabile partidele noi înființate: PMP, UNPR, PSRO, PLR, M10 și câte or mai fi.

Individul calcă pe urmele lui Băsescu. Și bezmeticul ăla decretase că liberalismul este mort (în tandem cu prietenul lui Orban, de la Budapesta).

Creatura asta parcă ia ceva „fin” pe sub nas. Dat afară din PSD își face partid politic și cere „expiratului” PNL să îi devină partener. Cum naiba ?! Pentru PSD este cam un fel de partid al lui Tăriceanu pentru PNL. O căpușă care îi vânează nemulțumiții.

Pe ăsta îl mâncă'n cur.

A mai avut el niște ieșiri cu declarații aiuritoare la adresa PNL, imediat după marea uniune PDL-PSD la guvernarea din 2008-2009. Când Băsescu exalta de satisfacție că a dat poporului guvernul majoritar pe care acesta la cerut. Atunci, idiotul din fotografie a convenit cu Băsescu că PNL este un partid depășit și că în România trebuie să rămână doar două partide care să reprezinte stânga, PSD-ul condus de el și dreapta, PDL-ul condus de Băsescu. Citind tâmpenia de acum mi-am aminti de idioțenia din trecut.

Băsescu a ajuns un nimeni, personaj de can-can politic. Geoană mai are puțin și i se alătură. Idiotul la idiot trage.

De valabile ce sunt, toate gunoaiele politice formate ca urmare a orgoliilor unora cărora nu li se mai ajunge cu prăjina la nas vor rata alegerile de anul viitor. Nu poți să te naști în liga a IV-a și să ai pretenții la titlul primei ligi ! Ce naiba !

Încerc să înțeleg declarația lui Orban la „Sinteza Zilei” de la Antena 3.

Despre declarație am aflat pe facebook. Nu urmăresc postul. Indiferent dacă are ca invitați persoane pe care le urmăresc.

Încerc să nu mă ambalez. Ar fi o prostie ca eu să părăsesc linia legii pentru angoasele unora sau altora.

Am găsit la HotNews (aici) declarațiile și contextul.

Sunt amestecate concepte privind Justiția, persoanele care o formează - onoare, reputație, notorietate, pregătire etc. -, procedurile - aplicate de magistrați în temeiul legii în vigoare -, susținerea legilor în vigoare în contrapondere cu clica lui Ponta și Tăriceanu dar și un atac la persoană, la șefa ICCJ, Livia Stanciu.

Sunt prea multe probleme. Bașca părerea lui ca Președintele Iohannis ar trebui să se implice în susținerea unei cercetări a situației generate de hotărârea CA București. Aici nu sunt de acord cu el, implicarea presupune o notă personală, o poziție emoțională. Președintele României nu are voie.

Nu mi-a plăcut că a marșat și a „dat verdicte” de vinovăție. Sunt, până acum, două hotărâri. Una de condamnare care a fost desființată prin hotărârea din apel. Posibil va urma un recurs. Până la urmă, la judecata în primă instanță s-a reținut că au fost săvârșite fapte condamnabile - de aceea au fost instituite măsurile preventive (arestul preventiv). Hotărârea instanței de apel nu a fost încă publicată. Nu știm ce a reținut ea. Speculațiile în spațiul public nu își au rostul acum. Dacă a greșit instanța de apel ?

Am senzația că Liviei Stanciu i se interzice, din comentarii, să se apere dacă ea consideră că este agresată pe motiv că este șefa ICCJ. Greșit. Este om, în primul rând, are drepturi ca oricare alt om. Ea, ca om, poate considera că anumite acte și fapte ale altui om îndreptate împotriva ei sunt de natură să o determine să ceară protecția Justiției.

Problema nu este nici la CSM, acum. Este încă la nivelul instanțelor în cazul în care procurorii introduc sau au introdus recursul. Abia după judecarea recursului putem spune că avem un rezultat definitiv. Dacă procurorii nu introduc recursul, este altceva.

După recurs, se poate trece la alte judecăți. De exemplu, cum a fost întocmit dosarul de către procurori. Dacă există probe falsificate, dacă s-a făcut trafic de influență, dacă procurorii și judecătorii de la prima instanță au răspuns unor comenzi pe linie ierarhică etc. Dacă au comis exces de zel ce poate fi calificat ca abuz în serviciu. În codul penal sunt infracțiuni care au subiect al faptelor magistrații în procesul penal. După cercetarea inspecției judiciare, dacă aceasta ajunge la concluzia că s-au comis acele infracțiuni, magistrații respectivi vor fi judecați și condamnați.

Cât privește Livia Stanciu, cu toată deferența față de susținătorii altor opinii, nu poate fi condamnată pentru că a făcut plângere penală. Poate fi însă acuzată de abuz în serviciu, trafic de influență, falsificarea probeor dacă se dovedește că a intervenit la procurori și judecători pentru a obține o soluție favorabilă ei.

Înțeleg că lui Ludovic Orban nu îi place Livia Stanciu. Nu este singurul. Poate cere demisia ei însă este corect să se limiteze doar la aceasta. Demisia Liviei Stanciu o poate cere oricine. Pentru motive care mia de care mai întemeiate sau mai fanteziste. Doar CSM are puterea, conferită de Constituție și lege, să propună revocarea din funcție a președintelui ICCJ pentru fapte incompatibile cu calitatea profesională și demnitatea pe care o ocupă. Ar fi bine dacă fiecare dintre noi s-ar limita la competențele și posibilitățile pe care le are.

Concluzionez că Orban a vorbit prea mult. Naște semne de întrebare care nu îl avantajează.

Președintele Iohannis i-a răspuns lui Tăriceanu. A stricat orzul pe gâște. Într-un fel.

Penibilii senatori ai României, semnatari ai scrisorii tembele adresată Președintelui Iohannis, au primit un răspuns exact, documentat, civilizat, ferm din partea Președintelui. Deranjant de civilizat (aici).

Așa cum au constatat mulți comentatori ai nefericitului eveniment, semnatarii scrisorii sunt plecați cu pluta. Pe lângă inventarea unor noi infracțiuni - au rămas încremeniți în legislația penală anterioară -, au inventat și noi proceduri la legea privind statutul judecătorilor și procurorilor. Și nu numai.

Pe puncte, răspunsul este scurt, ferm și dur.

„Referitor la solicitarea de înlăturare din funcție a președintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie și a procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție, precizez că Președintele României nu dispune de asemenea competențe constituționale sau legale. În plus, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și al procurorilor nu prevede instituția demiterii, ci pe cea a revocării, ca modalitate juridică de încetare a unei funcții de conducere exercitate de un judecător sau de un procuror înainte de termenul pentru care a fost numit. Măsura revocării nu poate fi luată de către Președintele României. Aplicarea acestei sancțiuni se poate face numai după parcurgerea unei proceduri ale cărei etape sunt prevăzute de Legea nr. 303/2004”.

Mă întreb, ce știu penibilii senatori din moment ce nu cunosc legea pe care ei au votat-o în Parlament ? Tăriceanu și Ghișe au fost parlamentari atunci când s-au adoptat legile privind organizarea și funcționarea magistraturii, statutul judecătorilor și procurorilor ba, mai mult, au fost parlamentari și când a fost modificată Constituția României. Bine, nu cer ca indivizii să cunoască în amănunt legile respective, unii nu au capacitatea de a le înțelege, dar puteau să ceară consilierilor juridici să le extragă principiile pe baza cărora au fost construite respectivele acte normative și să nu se exprime ca niște ciubote în actele oficiale. A, Ghișe este chiar jurist !

„În ceea ce privește solicitarea de înlăturare a celor doi magistrați prin demisie, consider că demisia dintr-o funcție de conducere reprezintă un act unilateral de voință, care nu poate fi determinat sau influențat de nicio autoritate publică, deci nici de către Președintele României”.

Tăriceanu, Ghișe, Barbu și ceilalți, ba chiar și susținătorii lor în frunte cu Ponta, au rămas încremeniți în starea, numită simbolic, de „republică bananieră”. O republică în care titularul demnității de Președinte are libertatea să încalce legile, să le modifice după bunul plac, să impună celor care nu îi plac un anume comportament indiferent de atribuțiile și drepturile pe care acele persoane le au. Băsescu cerea demisa unora pe motive de joc politic. Fără nici o legătură cu realitatea. Prostimea aplauda entuziasmată. Așa a devenit Băsescu erou, așa a devenit „înger” pentru unii și „demon” pentru cei care au crezut, cred și vor crede în principiile statului democratic.

„Asigurarea independenței justiției reprezintă un element fundamental al statului de drept, iar potrivit Legii fundamentale, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei, fiind singura autoritate publică ce are competenţa să se pronunțe cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor și a procurorilor și, implicit, cu privire la cariera acestora. În conformitate cu prevederile Art. 97 alin.(1) din Legea nr.303/2004, orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare. Din această perspectivă, consider că, în măsura în care apreciați necesar, urmează să vă adresați direct Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât Președintele României nu are atribuția de a declanșa, în numele niciunei alte autorități sau persoane, un asemenea demers juridic”.

O altă invitație adresată penibilului Tăriceanu să respecte legea. Să respecte procedurile și să admită independența Justiției. Pentru că scrisoarea este, în sine, o agresiune asupra Justiției comisă de un grup politic, pretențios și jignitor pentru conceptul de liberalism, asumat ca fiind grup liberal.

„În opinia mea, o situație particulară și regretabilă precum cea menționată în scrisoarea dumneavoastră trebuie analizată în primul rând în cadrul autorității judecătorești, cu prioritate la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce nu exclude dezbaterea civică asupra ei, însă nu presupune cu necesitate valorificarea unui astfel de precedent în plan politic”.

Am spus eu că este deranjant de civilizat. Bine, Președintele Iohannis se ține de angajamentul asumat de PNL de pe timpul lui Crin Antonescu de a face politică altfel. Din acest motiv a venit în PNL. Își menține angajamentul deși, uneori, suntem tentați să îl acuzăm de lipsa reacțiilor. Deh, și noi suntem, uneori, doritori să scoatem „trogloditul” din noi. Klaus însă se abține. Bine face.

„Un caz particular, oricât de regretabil ar fi, nu poate constitui un motiv suficient și rezonabil pentru modificarea legislației penale. Pentru adoptarea sau modificarea unor legi este necesară o analiză aprofundată, inclusiv a impactului social și juridic pe care astfel de noutăți le-ar putea produce în viața societății. Codul penal și Codul de procedură penală au intrat în vigoare relativ recent și, din această perspectivă, aplicarea lor pe o durată atât de scurtă nu a permis crearea unei cazuistici suficiente care să inducă o justificare rezonabilă pentru modificarea acestora, separat de orice rațiuni sau interese politice.

Refuzul meu de a mă ralia unui demers parlamentar de modificare a legislației penale rămâne ferm, cu atât mai mult cu cât toate aceste modificări legislative par a urmări diminuarea capacității autorității judecătorești de instrumentare a dosarelor penale, inclusiv a celor de mare corupție”.

Răspunsul are logică. Are logică, pe undeva și acțiunea penibililor senatori ai Românei, numiți „tăriceniști”. Are logică doar sub aspectul unei înțelegeri obscure între ei și PSD-ul lui Ponta pentru denigrarea Justiției și găsirea unor motivări populiste pentru modificarea legilor penale și salvarea „colegilor parlamentari” de răspunderea penală. Are sens și ca urmare a unei alte înțelegeri obscure cu Trustul de resă „Intact” al lui Dan Voiculescu, cel care vrea să iasă din pușcărie și să își recupereze averea obținută prin dol și fraudă prin modificarea legii.

Cazul Rarinca este doar unul din multele motive folosite de Antena 3 și clienții lor pentru atacarea Justiției. Eu mă întreb, ce este regretabil aici ? Faptul că o primă instanță o condamnă la 3 ani cu suspendare pentru acțiuni de hărțuire a unei persoane, din întâmplare șefa ICCJ (indiferent de motiv), sau pentru că instanța de apel o achită ? Care este realitatea acțiunilor numitei Rarinca ? Ele există ? Dacă există, achitarea ei nu este o invitație la agresiune din partea unor persoane asupra altor persoane, în cazul în care faptele sunt probate ?! Vorba aia, să așteptăm motivarea instanței de apel pentru a face o dezbatere publică în cunoștință de cauză.

Președintele Iohannis a dat un răspuns, s-a conformat legii dar, va constata că „a vorbit” la pereți. Tăriceanu, devenit slugă a PSD, va citi și va face o interpretare după cum are interesul. Iar interesul este salvarea politicienilor din mâna Justiției. Începând cu Șova, desigur.

Demnitari de râsul curcilor. Tăriceanu cel stupid, Ghișe cel pervers, Barbu oportunistul ...

Este tam-tam. Pe bună dreptate. O scrisoare a unor „membri ai Senatului României și liberali”, semnată de C.P.C. Tăriceanu, Ioan Ghișe, Daniel Barbu, Petru Ehegartner și Nicolae Nasta, adresată Președintelui României, Klaus Iohannis, a devenit „probă temeinică” a ingerinței politicului în actul de justiție și de încercare de control al Justiției.

Lumea dă în Tăriceanu, deh, individul este cel pus de paravan de către autorii demersului. Este rezistent. Ia șuturi și pumni în gură fără jenă. Are experiență. Ba, este și fudul că a comis o atare acțiune și vine, având în spate explicațiile satanice și aiuritoare ale „politologului” Daniel Barbu, să explice el cam cum stă treaba. Nu îl duce mintea și pace. Învârte Barbu cuvintele și ideile cum poate însă nu reușește decât să îl pună și mai mult în dificultate pe Tăriceanu ba, mai mult, să dea mai multe semnale că suspiciunea rezonabilă că avem de a face cu niște troglodiți să fie din ce în ce mai puternică.

Tăriceanu este, de departe, doar „vârful de lance”. Are funcție, este lider al unui partiduleț cu pretenții liberale (dezertori din PNL !), are rezistență. Autorii scrisorii și probabil inițiatorii acțiunii sunt însă Daniel Barbu și Ioan Ghișe. Părerea mea. Scrisul este al lui Barbu iar asistența juridică este a lui Ghișe. Cei doi au preluat ideia de la Antena 3, unde își fac veacul, unde se produc zi de zi cei de la „Lumea Justiției” (zisă publicație on-line orientată către lumea Justiției). Cei de acolo sunt în război cu Koveși, prin Răzvan Savaliuc care a fost dat în judecată pentru colportarea de informații false și denigratoare la adresa șefei DNA.

Am ajuns aici, se cuvine a merge mai departe. Ce-i mână pe ei în luptă ? Nu au nici un interes cu privire la femeia care a fost și mai este încă cu procurorii care au acuzat-o pentru șantaj la adresa președintei ICCJ, Livia Stanciu. CA București a desființat dosarul și a declarat-o nevinovată. Urmează un recurs, probabil. Cauza însă este tratată de trustul de presă „Intact” al lui Voiculescu cu multă pasiune. În special Antena 3. Aici au loc adevărate procese inchizitoriale la adresa Justiției în general, a procurorilor DNA și ICCJ în special. Mai ales de când Dan Voiculescu a fost condamnat la ani grei de închisoare, fiind acum după gratii, cu averea confiscată și în curs de vânzare pentru ca statul să recupereze prejudiciul cauzat de acțiunile infracționale ale mogulului și asociaților lui în ale ticăloșiilor.

Daniel Barbu și Ioan Ghișe au însă la Antena 3 și la „Jurnalul Național” ușile deschise, perorând alături de aceștia împotriva statului și a instituțiilor acestuia. Raportul de cauzalitate îi aduce pe cei doi în față, ca politicienii care au preluat „cauza” de la Dan Voiculescu/Antena 3 și au dus-o în spațiul politic. Au găsit în Tăriceanu „purtătorul de drapel” al revoltei politice și s-a ajuns la gluma aceasta numită scrisoare adresată Președintelui României.

De la bun început constat că acțiunea lor nu este o acțiune politică normală. Nici nu poate fi. Tăriceanu nu reprezintă, în această acțiune, instituția Senatului României. Nu poate fi nici „declarație politică”. Dacă se dorea o declarație politică o făcea unul dintre ei de la tribuna Senatului. Având în vedere contextul, acțiunea lor este „o declarație de aservire” față de PSD și baronii care se simt în pericol din cauza independenței Justiției. Ei știu că cele două vârfuri ale Justiției sunt percepute ca elementele de forță ale unei Justiții independente. Acțiunea lor este complementară celorlalte acțiuni din parlament ale politicienilor din PSD de modificare a legilor penale și a celor de integritate. Tăriceanu și ai lui (PLR), plus Ghișe care se declară independent (ca orice pervers care „se respectă”) simt că vor fi lăsați din brațe de PSD la alegerile locale și parlamentare de anul viitor. Prin acțiuni de acest fel, de slugărnicie grețoasă, încearcă să îți obțină salvarea politică. Dacă PSD nu îi ia la remorcă, toți aceștia își vor termina cariera politică. Înapoi la PNL nu pot veni. Nu vor fi acceptați.

Din conținutul scrisorii se desprind mai multe elemente care o scot din sfera politicului, a politicului normal și îi duc în sfera penibilului. Indivizii se erijează în „instanță de judecată” !

Scriu senatorii în scrisoare”:

„Doamna Rarinca, un cetățean fără influență ori legături politice, a fost arestată pe nedrept și cu sfidarea oricăror garanții constituționale de către Direcția Națională Anticorupție, condusă de Laura Codruța Kovesi, în urma unui denunț calomnios făcut de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu”.

Dacă această formulare se găsește în dispozitivul hotărârii instanței care a soluționat cauza, este în regulă. Au luat de acolo. Eu sunt însă mai înclinat să cred că acest text nu există. Judecătorii nu sunt nici proști și nici nepregătiți.

Procurorii nu arestează. În primul rând. Ei propun arestul și susțin motivele pentru care îl propun în fața judecătorului de drepturi și libertăți și în fața instanței de judecată. Aici este vorba despre un timp mai lung, 6 luni, inclusiv instanța de judecată având, sigur, una sau mai multe decizii de păstrare a măsurii arestului preventiv.

Nu cred că instanța a stabilit că Livia Stanciu a făcut un „denunț calomnios”. Îmi este imposibil să cred că judecătorii nu știu că infracțiunea nu există în noul Cod Penal !

Mă miră faptul că semnatarul Ghișe nu a observat aceste „minuni”. Ghișe fiind, după cum spune el, jurist !

Tot de domeniul absurdului este solicitarea lor ca Președintele Iohannis „să folosească atât instrumentele constituționale și legale de care dispune, cât și autoritatea morală inerentă instituției Președintelui României pentru a le înlătura, prin demitere ori prin demisie, din funcțiile pe care le ocupă în mod nedemn pe doamnele Livia Stanciu și Laura Codruța Kovesi”. Stupid ! Penibil dus la extrem.

Textul este o declarație de prostie politică. Cred că Daniel Barbu nici nu mai știe ce scrie. Iohannis nu are nici o atribuție în acest sens. Mai grav, în sensul de prostie dusă la extrem, este cererea lor ca Iohannis să se adreseze CSM pentru ca cele două să fie excluse din magistratură !

Nu mai continui. Îmi este mie jenă de faptul că am dat votul lui Daniel Barbu să devină senator în colegiul de care aparțin.

Indivizii aceștia sunt în plus în Parlament și au devenit un cancer pentru mediul politic.

Reacțiile apărute în presă de condamnare a acestei acțiuni politice, atât din partea formațiunilor politice cât și a politicienilor, din partea analiștilor și a jurnaliștilor sunt întemeiate.

În scrisoarea lor lipsește cuvântul „penibil”. Ei trebuiau să scrie acolo „ ... penibili membri ai Senatului României și pretinși liberali ...”. Erau mai aproape de adevăr.

Starea „țarei” la 1875, la formarea PNL.

În articolul anterior de pe blog am spus că mi s-a părut foarte asemănătoare starea de abuz a conservatorilor la putere în anul de grație 1875 cu cea a PSD-ului lui Ponta în anul de grație 2015. Și abia au trecut 140 de ani !

Și atunci, ca și azi, ca și ieri, pe timpul dictaturii băsesciene, în centru preocupării era Constituția. Și atunci ca și azi, Constituția era călcată în picioare, mai ales sub aspectul prevederilor electorale. Azi, PSD-ul lui Ponta și din voința lui Ponta, nu doar Constituția este călcată în picioare ci și legea electorală. Și nu vorbesc în dodii. Există două hotărâri judecătorești definitive care îi cere Guvernului să organizeze alegeri anticipate pentru ocuparea posturilor de reprezentare în Parlament, în consiliile județene, în cele locale și la primării devenite vacante. Nu vrea Ponta, geaba Constituție, geaba Justiție. Seamănă acest guvern abuziv, dictatorial chiar cu cel a lui Băsescu sau cu guvernul conservator de la 1875 ceva de speriat.

Sursa: Studiul lui Tudoroiu Lucrețiu intitulat „24 mai 1875. Înființarea Partidului Național Liberal. Editura „Lucretius”, București, 2015

„Țara întreagă recunoaște că regimul constituțional-parlamentar, unul din cele patru puncte adoptate de adunările mame din 1857, ca baza viitoarei organizațiuni a României, a devenit în ultimii ani o simplă ficțiune. În fapt, guvernământul bunului plac a înlocuit instituțiunile noastre reprezentative.

Astăzi națiunea nu mai exercită vreun control asupra afacerilor publice, astăzi nu mai avem decât cu numele echilibrul  dintre puterile statului, precum este el prevăzut de constituțiunea jurată de Domn.

În fapt, nu majoritățile legislative formează ministerele, ci miniștrii își fac majoritatea și mai că putem zice unanimitatea legislativă.

Cele petrecute sub ochii noștri, cu ocaziunea ultimelor alegeri, nu mai permit națiunei de a-și face iluziuni asupra soartei ce o așteaptă. Suntem în drept de a afirma că, în cea mai mare parte a țării, alegeri constituționale n'au existat, căci, profitând de imperfecțiunile legei electorale și de răstălmăcirile făcute acestei legi, am văzut agenții guvernamentali întrecându-se în zelul de a-i falsifica aplicațiunea.

După nouă ani de la promulgarea Constituțiunei, ministerul actual, printr'o monstruoasă interpretare a articolului 5 din legea electorală, a aruncat în colegiul al III-lea, ca alegători direcți, ruralii care nu pot vota decât prin delegațiune în colegiul IV. Astfel, cu rari excepțiuni, profesiunile liberale, comerciul, industria, nu-și mai au mandatari în Camera actuală, astfel reprezentarea orașelor este acum ucisă, precum de mult este ucisă reprezentațiunea populațiunilor rurale.

În zilele destinate pentru alegeri, alegătorii nu s-au găsit față în față cu alegătorii; n-a existat dar între cetățeni acea luptă pacinică și legală, care este sufletul guvernământului constituțional.

Alegătorii – care au avut curagiul d-a pune mai presus de interesele lor și chiar de siguranța personală datoria lor de cetățeni – acești alegători s-au aflat, mai pretutindeni, în față numai cu mașina guvernamentală, care confecționând și listele alegătorilor și listele chemaților a fi reprezentanții națiunei, - spre a ne folosi de însăși expresia Mesagiului -, s-a fost transformat în mare și unic alegător al țărei.

În asemenea condițiuni, succesul ministerului era mai dinainte asigurat și chiar cunoscut.

Astfel din Constituțiunea noastră, nu mai avem decât denumirea; iar garanțiile constituționale nu mai există și guvernul bunului plac domnește în România.

Și când s-a făcut aceasta ? Într-o epocă normală, când marile chestiuni naționale și sociale sunt rezolvate și când țara, după comoțiuni de sus și de jos, după multe suferințe și după îndelungate lupte, se credea ajunsă la acel liman, care face fericirea națiunilor în prezent și pregătește mărirea lor în viitor și care poartă numele de: domnirea legilor.

Experiența secolilor a dovedit că guvernul personal, sub masca regimului parlamentar devine, în privința consecințelor asupra soartei popoarelor, mai dezastruos și mai corupător de cât chiar guvernele cele mai despotice. La noi, acest trist adevăr, mai mult decât în orice altă țară, a dobândit o teribilă consacrațiune. Rezultatele cârmuirei prin bunul plac și ale substituirei voinței miniștrilor, în locul voinței națiunei, au dus țara pe țărmurile prăpastiei, și fiecare plin de grijă, vede înaintea sa ruina materială și morală a României.

Adversarii noștri să nu se încerce a se împodobi, cu numele de ordine și stabilitate, o situațiune care numai liniște și pace nu prevestește !

Să nu pretindă că regimul constituțional, aplicat în adevărul său, nu este făcut pentru această țară.

România este mândră de a afirma, cu vechile ei legi și tradițiuni, cu istoria sa în mână, că controlul națiunei asupra afacerilor publice a fost pururea legea țărei, și că chiar în timpii cei mai nefaști, guvernul bunului plac n-a putut nici odată reuși a se substitui pe lung timp glasului națiunei și dreptului ei străvechiu de a lua parte la luptele țărei.

După patru ani de funcționare, în cele din urmă regimul n-a mai păstrat din guvernul constituțional, decât formele exterioare; aceasta a deschis ochii tuturor, a convins pe toți oamenii cugetători, pentru care binele public nu este un cuvând deșert, că este mai mult decât timpul, de a ne deșepta, de a ne pune la lucru și de a face ca domnia legilor să pună capăt arbitrariului și nesațiului guvernanților noștri.

Această domnie a legilor noi o cerem ca singură mântuitoare pentru noi toți. Ea este atât în interesul națiunei, cât și în interesul puterii executive. În adevăr, regimul, reîntorcându-se cu sinceritate în calea prescrisă de pactul nostru fundamental ar da o legitimă satsifacțiune drepturilor și elementelor vitale ale țărei, și cu aceasta s-ar asigura și întări forța morală a puterii executive, de vreme ce numai așa s-ar întemeia o salutară armonie – care astăzi nu mai există -, între această putere și între toate clasele societății române.

Dar aceasta este numai o speranță, și trista priveliște a prezentului tinde a ne-o ridica și pe aceasta !

De aceea, în fața pericolelor, care ne amenință și cari în parte au și lovit drepturile națiunei, câștigate prin bărbăție și sacrificiile a două generațiuni, consacrate prin pactul nostru fundamental, subscrișii deputați ai opozițiunei ministeriale, care datorim mandatul nostru numai virtuței civice și abnegațiunilor alegătorilor noștri, am uitat desbinările din trecut, am lăsat deoparte desbinările noastre asupra unor chestiuni de ordine secundară, și neavând în vedere decât suferințele țărei, ne-am dat mâna spre a urmări cu stăruință reînvierea legilor, spre a redobândi independența individuală în față cu atotputernicia guvernamentală, spre a face ca Constituțiunea, în general, și legea electorală, în deosebi, să devie un adevăr respectat și practicat, atât de cetățeni, cât și de puterea executivă.

Acest rezultat mântuitor obținut, activitatea noastră parlamentară va urmări cu energie realizarea următoarelor principii:
...”
Semnatarii:
Manolache Kostachi, Ion C. Brătianu, M. Kogălniceanu, A.G. Golescu (cu porecla Negru sau Arăpilă), G. Vernescu, Anastasiu, N. C. Fussea, A. Candiano-Popescu, A. Stolojan, Gh. Chițu, C.G. Peșacov, N.C. Furculescu

Ei bine, starea politică a nației noastre are continuitate. Din nefericire.

Fuziunea dintre PNL cu PDL și FC, precum și cu alte formațiuni politice simpatizante este ca o uniune în care dezbinările trecutului, generate de cele mai multe ori de „unele chestiuni secundare”, nu-și mai au rostul. Să lăsăm istoriei băsismul irațional și dictatorial, tăricenismul social-liberal, orice altă problemă care duce doar la ranchiună și retorică inutilă și să luăm puterea din mâinile urmașilor comunismului „înfloritor la orașe și sate” - cum deja face propagandă Ponta și ortacii lui din zona propagandei politice (Trustul Intact în totalitate, B1Tv, România Tv și jurnalele aferente).

PNL după 140 de ani. A redevenit cel mai puternic partid din România.

Au avut loc festivitățile la împlinirea a 140 de ani de la formarea PNL la 24 mai 1875, partidul care s-a născut ca proiect de țară pentru România. Atunci, la 24 mai, în casa lui Mazar Pașa (născut Stephen Bartlett Lakeman, nobil englez, fost guvernator al Bucureștiului pe timpul războiului Crimeii), s-au adunat doisprezece bărbați politici (cei care au reușit să intre în Cameră, în ciuda opoziției conservatorilor care au falsificat alegerile) care au semnat o înțelegere sub forma unui program de acțiune, cunoscut în epocă sub denumirea de programul de la Mazar Pașa (Lucrețiu Tudoroiu - „24 mai 1875. Înființarea Partidului Național Liberal”. Studiu publicat sub egida Institutului pentru Memorie Vizuală).

Nu intru în mai multe amănunte. Pentru cei curioși, studiul arătat mai sus este cuprinzător. Este acolo și programul de la Mazar Pașa. Chiar dacă voi comite o impietate, afirm că am avut senzația ciudată că urmașii conservatorilor vremii, cei care au falsificat și falsificau alegerile, cei care au dus în derizoriu Constituția, cei care „interpretau” după bunul plac legile seamănă nepermis de mult cu PSD, în toate formele în care acesta a existat din 1990 și până azi. Am auzit ieri, la simpozionul organizat de PNL București, o afirmație care mi-a plăcut: PSD este copilul nedeclarat al PCR. Bag seamă că aici se cuvine a preciza faptul că PSD s-a născut ucigându-și părintele, mama. Cine să îl mai declare ?!

Evenimentul de duminică a fost reușit. Anul acesta au fost mai mulți participanți ca anii anteriori. Și, o observație, au fost împreună liberali din toate formațiunile care au participat la formarea Noului PNL.

Din partea Președintelui Klaus Iohannis a fost Dan Mihalache. O prezență cu profunde semnificații politice.

Să trec mai departe.

Am preluat poza aceasta de la evenimentul omagial când am avut împreună trei președinți ai PNL. Mircea Ionescu Quinuts, Klaus Iohannis și Alina Gorghiu. În sală era și Crin Antonescu, la fel și Vasile Blaga, co-președinte al PNL ca urmare a fuziunii PNL cu PDL.

Sâmbătă a avut loc CN al PNL. La Pitești. Acolo, după niște sincope generate de orgolii și vanități tembele, s-a adoptat programul de guvernare al PNL, construit prin dezvoltarea programului politic al Președintelui Klaus Iohannis. A fost prezentat de Cătălin Predoiu, candidatul de premier desemnat de PNL. L-am luat și eu. Îl voi studia. A fost aprobat în unanimitate. Asta înseamnă că toate acțiunile viitoare ale PNL se vor axa pe prevederile acestui program chiar dacă PNL nu va fi la guvernare. Tot la CN a fost aprobată și tema moțiunii de cenzură, votul prin corespondență (PSD încearcă să îi împiedice nașterea legislativă !).

Sunt probleme importante. Foarte importantă este însă poziția fermă a conducerii PNL privind finalizarea procesului fuziunii și unitatea partidului.

Înainte de CN, Vasile Blaga a afirmat/avertizat:

„Am pornit un mare proiect și nu mai există cale de întors. Să înțeleagă toți, indiferent de orgoliile fiecăruia. Nu mai există "fost PNL" și "fost PDL". Niciunul nu e mai prejos decât celălalt, niciunul nu deține monopolul integrității. Cine crede că poate juca personal în detrimentul celorlalți va sfârși așa cum spunea și Alina (Alina Gorghiu, n.r.) în irelevanță și ratare politică”.

La CN, Alina Gorghiu a făcut următoarea declarație:

„Votul din noiembrie a fost un vot de încredere și de validare parțială pentru noua formațiune. A fost un îndemn la schimbare în clasa politică românească. Știu că nu vom mai face din nou greșeala de a ne raporta dual la PNL. Începutul de an a însemnat un nou mare partid. Cine nu se va adapta și cine nu va putea să înțeleagă această nouă realitate va fi respins”.

Ei bine, sunt de acord cu ei. Știu că există orgolii, vanități, teama că la următorul exercițiu parlamentar unii dintre actualii deputați și senatori ai PNL nu vor mai fi candidați. Unii vor părăsi partidul, alții vor încerca să facă presiuni ca să își urmeze cariera parlamentară (se pare că a devenit atrăgătoare, din punctul de vedere al carierei profesionale !). Toți cei de mai sus vor continua să se refere dual la PNL, sprijiniți de presa ostilă partidului. Eu văd în acest comportament o lipsă de onestitate. Cei care vor proceda astfel nu se vor deosebi de tăriceniști sau alte specimene politice care au pus interesul personal peste interesul general.

PNL are un puternic sprijin de mase. A reușit acest lucru după fuziunea cu PDL și FC însă nu trebuie neglijat aportul deosebit al Președintelui Klaus Iohannis care îi aduce enorm de multă notorietate și încredere a populației. Este partidul Președintelui. Este o zestre pe care PNL trebuie să o gestioneze cu multă înțelepciune și determinare.

Mă aștept ca declarațiile de mai sus ale Alinei Gorghiu și Vasile Blaga să fie urmate de acțiuni concrete pentru a fi întărite, pentru a suda partidul și mai mult, pentru a putea guverna. Fără onestitatea membrilor de partid, în special a celor care îndeplinesc funcții de demnitate publică în partid dar și în administrația publică (lideri, parlamentari, președinți de consilii județene, primari, consilieri), partidul nu își va putea îndeplini proiectele politice. Cei care au alte opțiuni pot alege să plece. Politica PNL nu se poate face în afara partidului. Cât privește liberalismul ( sub forma teoriei, a conceptelor) se poate dezvolta și în cadrul societății civile fără însă a fi obligatorie preluarea ideilor ong-iștilor de către partid fără o foarte severă cercetare. Mai ales a acelor idei pe care partidul în interiorul organizației nu le-a tratat.

PNL are ocazia să guverneze. Această primă guvernare liberală va fi testul de încercare al PNL în actuala formulă. Dacă este să creditez programul prezentat de Cătălin Predoiu, va fi un test cu mari șanse de reușită dacă și numai dacă obiectivele vor fi îndeplinite fără abatere.

Dezinformare și manipulare, grosolană, cu Marius Pieleanu și „Avangarde”. Un atac la instituțiile statului.

Sondaj „Avangarde”. Iau de la Agerpres (aici).

Inițial, am trecut cu vederea sondajul. Încă unul. Apoi, am revenit. Întrebarea din sondaj cere o mai mare atenție. Este o porcărie. Pielenistă, încadrată în campania PSD dar și a băsescienilor de denigrare a instituțiilor statului.

Teza a doua din întrebare induce ideea, fără echivoc, că DNA și RSI fac anchete cu încălcarea unor drepturi și libertăți civile: „chiar dacă unele drepturi și libertăți sunt puse sub semnul întrebării ?”.

Acest „chiar dacă” elimină echivocul. Categoric, DNA și SRI fac „anchete” cu încălcarea drepturilor și libertăților (civile). O idioțenie cu ștaif.

Pe de altă parte, prima teză este un fals. Un fals cu privire la atribuțiile celor două instituții. DNA face anchete juridice, SRI face cercetare și culege informații. Ancheta se finalizează cu o decizie cu caracter juridic. Dosarul/cauza este clasat sau este trimis în fața unei instanțe competente. SRI nu are competențe juridice. El culege informații care sunt puse la dispoziția decidenților, potrivit legii. Lucrătorii SRI nu au dreptul de a face cercetare penală. Prevedere expresă a legii.

Se pune înterbarea. Ce au urmărit Pieleanu și ai lui ? Cui servește o astfel de manipulare a opiniei publice ? Nu este vorba doar despre cei care au răspuns la chestionar, este vorba și despre cei cărora chestionarul le este adresat, prin intermediul mijloacelor media.

Pieleanu putea să vadă dacă oamenii sunt de acord cu anchetele în cazurile de corupție fără a mai pune în pagină DNA și SRI. Punerea celor două instituții în prim-planul întrebării cu indicarea „metodei” ilegale de anchetă (încălcarea drepturilor și a libertăților) nu urmărește decât incriminarea lor publică. Nu de alta, dar în Codul de procedură penală și în legea de organizare și funcționare a SRI sunt prevederi exprese care interzic proceduri prin care sunt încălcate drepturile și libertățile persoanelor.

Concluzionez că Pieleanu a urmărit altceva prin această întrebare, nu ceea ce pare, la o primă vedere, că ar urmări.

Răspunsul nu este concludent. Este o frecție la un picior de lemn, de fapt. Cu ce sunt de acord repondenții ? Cu „mâna liberă în anchete” a DNA și SRI ? Cu completarea atribuțiilor SRI privind cercetarea, urmând ca acesta să aibă dreptul de a face anchete, la fel ca poliția judiciară (ca pe timpul securității comuniste) ? Cu încălcarea drepturilor și libertăților civile a celor anchetați de către DNA și SRI ?

Sunt sigur că cei 52% care au răspuns favorabil nu sau gândit la ei când au dat răspunsul. Ei au fost de acord, dar pentru ... alții.

Nu știu cine sunt ceilalți 28% care nu sunt de acord. Cu ce nu sunt de acord.

Mai sunt o groază de întrebări de pus. În concluzie, sondajul a avut și are rolul de a manipula opinia publică în defavoarea instituțiilor statului care participă, potrivit atribuțiilor, la combatrea actelor ilegale.

PSD îl are, acum, în prim plan pe Liviu Dragnea. Evident, sunt nemulțumiți de faptul că SRI a adus unele informații în sprijinul anchetei iar DNA nu s-a lăsat înduplecat să dea NUP în cazul „baronului” de Teleorman. Băsescu și ai lui din PMP au în prim-plan pe Elena Udrea care a ajuns să considere DNA și SRI ca inamici personali. Chiar Băsescu are declarații dure împotriva lor.

Pieleanu manipulează grosolan opinia publică și își arată disponibilitatea de a o face în continuare. Clienți sunt, Trustul Intact al lui Voiculescu există, ba există și Sebastian Ghită (prietenul lui Ponta) cu ultimele achiziții: România Tv, B1Tv, Evenimentul Zilei ...

Mă mâncă deștele. Mai că îmi vine să spun că și prin sodajele manipulate grosolan își dau mâna infractorii neamului din PSD și PMP (pontiștii și băsiștii).

Era să uit. În conținutul ei cel mai profund, Pieleanu și ai lui anulează, prin întrebare, prevederile legale. Cum poți să întrebi dacă oamenii sunt de acord cu încălcarea legii ? Dacă sunt de acord să le încalce autoritățile statului, cele chemate să le aplice fără nici o abatere, înseamnă că și ei, repondenții și cei care citesc sondajul o pot face pentru „scopuri nobile” ! Idioți fără frontiere. Așa ar trebui calificați cei de la „Avangarde”.

Dragnea are legătură cu demnitatea și onoarea cum are baba cu mitraliera.

Agerpres (aici).

Nu poate lua lecții de demnitate și onoare de la actuala conducere a PNL.

Afirmație gravă, dacă ar veni de la un om pentru care demnitatea și onoarea ar fi o stare naturală. Cum nu este așa, afirmația este doar de un cumplit politicianism. Vorbește aiurea.

Iau de la DEX definițiile:

ONOÁRE, (5, 6) onoruri, s. f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. 2. Reputație, prestigiu, faimă, vază. 3. Prețuire deosebită, considerație, respect, stimă. 

DEMNITÁTE, (2) demnități, s. f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreție. 2. Funcție sau însărcinare înaltă în stat; rang.

Liviu Dragnea este departe, tare departe de conținutul noțiunilor. În afara comportamentului public și mai puțin public, este suficient să pun în prim plan, pentru că am posibilitatea, ceea ce instanța care l-a judecat și condamnat a admis că a săvârșit (aici - o postare a mea anterioară).

Cu alte cuvinte, onoarea și demnitatea de care face Dragnea atâta caz se traduce prin lipsă de corectitudine, lipsă de probitate, prin furt, prin abuz, prin lipsa moralei.

Ar cam fi cazul să tacă. Nu poate fi admisă nici scuza că este om politic și ca atare poate spune cam orice. Acum este un infractor dovedit iar infractorului condamnat îi lipsește tocmai onoarea și demnitatea. Dacă le avea nu comitea infracțiunile și nici nu căuta, și după aceea, să dezinformeze.

Îi recomand lui Dragnea să se alăture lui Udrea care, la rândul ei, are probleme cu onoarea și demnitatea.

Actualii lideri ai PNL - în special Alina Gorghiu, cea care este de fapt atacată -, nu au problemele lui Dragnea. Sigur, au și ei plângeri penale însă nu există la unitățile de parchet dosare în care ei să fie cercetați. Potrivit procedurii, procurorii fac cercetările în rem și abia după aceea fac cercetări în personam. Sunt fapte reclamate iar procurorii au transmis că faptele nu se confirmă. Așa că nu există vinovați. Dacă vor fi vinovați pentru alte fapte, liderii PNL vor fi alături de Dragnea, oameni fără onoare și demnitate. Până acum însă, nu este cazul.

Acum, Dragnea este un infractor. Există o sentință, chiar dacă nu este definitivă, a unei instanțe de judecată. Dacă instanța care va judeca apelul va avea altă soluție, vom afla la timpul respectiv. Cei la care Dragnea face referire nu au această „calitate”. Este stupid să admiți că infractorul este omul cu demnitate și onoare iar ceilalți nu !

Jigodism dus la extrem. Aștept reacția CSM. Este, în fond, un atac la democrație și la adresa Justiției.

Alături de Dragnea, Ponta a făcut o demonstrație de ipocrizie politică de un jigodism fără precedent. Practic, acuză completul de judecată al ICCJ că a condamnat politic în dosarul „Referendum” !

„Decizia Curţii Supreme este una simbolică, de condamnare din punct de vedere juridic a unei acţiuni politice - suspendarea preşedintelui Băsescu şi referendumul - practic a celor 7,4 milioane de români care au votat şi a liderilor. Dragnea are ghinionul de a fi singur în dosar, dar decizia de suspendare a preşedintelui Băsescu, referendumul, a fost luată de toţi liderii PSD şi toţi liderii PNL, de un număr important de parlamentari, şi nu regret nicio secundă că am făcut campanie. Regret doar că, tot printr-o decizie politică, Curtea Constituţională a anulat rezultatul referendumului. Important este că, de acum încolo, cu siguranţă, dacă se aplică regula din acest dosar, şi anume că îndemnând oamenii să vină la vot comiţi o faptă penală, cu siguranţă toate scrutinele de orice tip din România trebuie să aibă un alt specific”.

Afirmația lui Ponta este de un fals grotesc. Completul de judecată nu a condamnat ținerea referendumului, nu a condamnat pe cei 7,4 milioane de români care au cerut demiterea lui Băsescu, nu a condamnat liderii politici care au susținut demiterea lui Băsescu, nu a condamnat parlamentarii care au votat suspendarea lui Băsescu. Decizia ICCJ nu are nimic a face cu așa ceva. Are cu modul obscur și abuziv în care Dragnea a organizat falsificarea datelor referedumului.

Dacă sunt lideri ai partidelor din opoziție care sunt de acord cu aberațiile spuse de Ponta și Dragnea, atunci aceste persoane nu au ce căuta în politică. Devin complici, prin susținerea ideilor tembele clamate de la sediul PSD.

Eu sper ca PNL să nu cadă în plasa ipocriziei PSD. Sper să accepte decizia ICCJ și să constate că s-a făcut dreptate. Sper ca Președintele Iohannis să atragă atenția la atacul grosolan asupra Justiției comis de PSD.

Decizia ICCJ este un pas înainte către democrație în România. Mafioții politici au primit, acum, o lovitură. Sper ca ICCJ să continue cu sancționarea tuturor mafioților politici, indiferent de culoarea lor politică. Nu putem continua cu infractorii în fruntea formațiunilor politice.

Liviu Dragnea a fost condamnat. Cazul devine precedent și intră în practică judiciară.

Iau știrea de la Agerpres (aici).

Liviu Dragnea a fost condamnat la un an cu suspendare cu termen de încercare de 3 (trei) ani în dosarul „Referendumul”. Sentința nu este definitivă.

Ceilalți 74 de inculpați în dosar au fost condamnați la rândul lor cu suspendare fie, parte din ei, au fost achitați.

Liviu Dragnea „bravează” afirmând că după această condamnare nimeni nu va mai organiza alegeri de frică să nu fie condamnat. Bravează și spune prostii. Nu trebuie să ne mire.

Aseară, politologul Cristian Pârvulescu a făcut diferența între alegeri și referendumul de demitere a Președintelui României. Sunt diferențe majore, semnificative ce se cuvine a le sublinia. Voi încerca și eu, pe lângă alții.

Este normal ca la alegerile de orice fel să se implice politicienii să îndemne populația să iasă la vot, este normal ca liderii politici să ceară membrilor de partid care ocupă funcții și demnități publice să informeze populația cu programul și poziția partidului pentru ca respectivul partid să obțină un număr cât mai mare de voturi pentru a avea fie majoritatea la nivel local, fie la nivel parlamentar. Este normal ca la alegerea Președintelui României membrii unui partid (inclusiv cei care ocupă funcții și demnități publice) să îndemne populația să voteze cu candidatul respectivului partid sau pe cel susținut de acel partid. Până acum suntem în normalitate.

Tot în normalitate este și în cazul referendumului prin care se aprobă sau nu modificarea Constituției sau o nouă Constituție. La fel și în cazul referendumului prin care se propune o linie politică la nivel național (referendum consultativ, până la urmă, ultimul cuvânt avându-l Parlamentul !).

Ieșim din această normalitate atunci când este vorba despre referendumul pentru demiterea Președintelui României. În cazul referendumului din 2012 s-a ieșit rău de tot din normalitate. Iar Dragnea a fost, ca să spun așa, capul răutăților.

Dacă Dragnea și ai lui se limitau la o campanie publică prin care îndemna populația să iasă la vot pentru demiterea lui Băsescu, se încadra în normalitate. Nu s-a mulțumit cu atât (pentru că referendumul era declanșat în pripă, pentru că populația era insuficient informată, pentru că nu au avut suficiente argumente pentru motivarea acțiunii ?!) a implicat în acțiune și autorități publice, după cum se arată în dispozitivul rechizitoriului procurorilor, unele autorități „independente politic” potrivit legii (prefecții, președinții secțiilor de votare ... !).

Procedura folosită era ilegală, fapt confirmat de sentința dată de completul de judecată al ICCJ.

„Ca un prim pas, Liviu Dragnea, în calitate de secretar general al partidului pe care îl reprezenta, dar și de coordonator al campaniei electorale, a emis două adrese, la 12 și 13 iulie 2012, destinate organizațiilor județene de partid, respectiv președinților și directorilor de campanie, dar și primarilor din țară ai acelui partid, adrese prin care, pentru obținerea participării la vot a alegătorilor, în proporție de 60%, li se solicita să ia măsuri incriminate de Legea nr. 3/2000 (în fapt, promisiuni de foloase materiale în scopul de a determina alegătorii să voteze) și, de asemenea, să propună prefecților înființarea de secții de votare în stațiunile turistice, care nu sunt ele însele unități administrativ-teritoriale.

În paralel, el a coordonat un sistem informatic complex, prin intermediul căruia a transmis mesaje, ordine și recomandări legate de stimularea participării cetățenilor la vot prin mijloace interzise de lege către coordonatorii județeni de campanie/ primarii/ activiștii de partid.

Acest sistem informatic asigura comunicarea în fiecare oră a prezenței la vot a cetățenilor, lucru care permitea coordonatorilor de partid să identifice secțiile de vot cu o prezență slabă la urne, comunicarea de mesaje, conținând ordine sau recomandări coordonatorilor și/sau membrilor secțiilor de votare și altor persoane, în vederea luării de măsuri pentru creșterea artificială a numărului de votanți în secțiile deficitare prin folosirea de mijloace interzise de lege, precum și obținerea de informații precise, în timpul procesului de votare (și nu după orele 23,00 ale zilei de 29 iulie 2012, când votarea se închidea) despre modul cum s-a votat în secțiile de pe tot cuprinsul țării, respectiv câte voturi ''Da'' și câte ''Nu'' au fost exprimate”.

Fie Dragnea, fie procurorii vor iniția următorul pas, cerând fie anularea sentinței fie o sentință cu o condamnare mai mare.

Procedura aplicată de Dragnea este ilegală chiar și în cazul alegerilor normale. Este și periculoasă. Pentru toți ceilalți actori politici. Chiar dacă sunt obligat să admit faptul că nu este partid care să fi făcut așa ceva, pe scară mai largă sau mai mică. Și, este evident, din câte procese au avut loc pe tema alegerilor, în multe dintre ele au fost sancționate astfel de fapte.

Dragnea a primit ce merita. Nu și cât merita. Individul este o formă gravă de „cancer” în politica românească.

Acest proces devine practică judiciară pentru instanțe. Un sprijin pentru magistrați când vor interpreta situații asemănătoare. Când vor stabili sancțiunile în cauzele ce vor apare (vor mai fi astfel de cauze, disperarea partidelor nu are limite).

Nu sunt ipocrit să spun că îmi pare rău pentru Dragnea. Nu îmi pare rău. Individul a deformat, grosolan, noțiunea de democrație și realitatea socială. Își merită condamnarea, ba chiar mai mare de va fi. Nu merită achitarea. Din ce arată procurorii în rechizitoriu, situația este foarte gravă, este o formă de confiscare a unei părți a statului de către o organizație privată - PSD.

Revin. Mi-a trecut prin minte următoarea situație. Fără această condamnare, Liviu Dragnea și PSD ar fi avut experiența organizatorică necesară cu ajutorul căreia să poată, în viitorul mai apropiat sau mai depărtat, să demită oricare Președinte al României ! Cei care azi au fost condamnați ar fi „format” sau încurajat să se formeze pe viitorul măsluitori ai alegerilor. Nu doar politicienii care au devenit Președinți ai României ar fi fost „la mâna” PSD, ci toate alegerile ar fi fost câștigate de PSD. De aceea această condamnare are o importanță deosebită.

Cum se spune, ULTIMA ORĂ !

Mediafax (aici):

Liviu Dragnea a anunţat că a demisionat din postul de ministru al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, iar luni, în şedinţa Biroului Permanent al PSD, îşi va depune mandatul de preşedinte executiv al partidului, ca urmare a deciziei instanţei de a-l condamna în dosarul "Referednumul".

Omul o ține pe a lui:

„El a precizat că se consideră în continuare nevinovat, dar că a luat act de decizia instanţei, neştiind însă care va fi motivarea deciziei.

Dragnea a afirmat totodată că nu ştie cum mai poate fi organizată o campanie electorală dacă prezenţa la vot este considerată de către o  instanţă drept folos necuvenit şi a apreciat că decizia instanţei în cazul său reprezintă un precedent periculos, care poate afecta democraţia şi libertatea partidelor de a îndemna oamenii să vină la vot”.

Greșit. Referendumul pentru demiterea președintelui nu este oricare campanie electorală. Și, cel mai grav, modul în care a organizat el „campania electorală” este un model de furt electoral.

Prin implicarea politică a funcționarilor publici și a demnitarilor statului, infractorul Dragnea (nu se mai poate vorbi despre prezumția de nevinovăție, pentru că avem o condamnare !) a dat apă la moară băsescienilor să afirme că a fost „o tentativă de lovitură de stat”.

Ponta ! Nu uita ! Gura bate curul !

Știrea este peste tot. Toată lumea o tratează. Unii însă, de exemplu cei de la Agerpres, au „evitat” să pună întreg conținutul. În special decizia Președintelui Iohannis:

„Dacă începem iarăşi să ne jucăm cu astfel de afirmaţii, ca în campanie, nu este bine. Şi, cum nu mai sunt în campanie, nu mai tolerez aşa ceva”.

Ponta a vorbit iar fără să gândească fie a crezut că poate continua cu tipul de discurs folosit în relația cu Băsescu. Deși, de aproape 4 luni de zile are semnale foarte clare din partea Președintelui Iohannis că epoca Băsescu s-a terminat și că nimic din ce a caracterizat respectiva epocă nu va mai fi tolerat, Ponta și ai lui plus aliații continuă. Continuă să se comporte ca și cum ar avea cu Președintele României un „acord de coabitare”. Ei bine, nu mai are. Președintele Iohannis nu este legat de nici o înțelegere obscură cu Ponta. Raporturile sunt instituționale. Ca urmare, viitoarea acțiune a Președintelui ca urmare a verificării presupusului trafic de influență sugerat de Ponta la nivelul administrației prezidențiale sau chiar la nivelul lui, al Președintelui, va urma calea legală. Dacă sunt confirmate, cei vinovați vor răspunde în fața justiției, dacă nu vor fi confirmate, Ponta va trebui să spună Justiției de ce a calomniat pe Președintele României, de ce a denigrat instituția Prezidențială.

„Încă de aseară, i-am rugat pe cei din departamentul juridic din Administraţia Prezidenţială să verifice care este încadrarea unor astfel de afirmaţii şi cum putem să facem anumite demersuri în cazul foarte probabil în care se dovedesc a fi nesusţinute de dovezi”.

În penal nu mai este incriminată infracțiunea de calomnie însă există o formă de sancționare a „denunțului calomnios”, la art. 268, Inducerea în eroare a organelor judiciare din noul Cod Penal - așa cum precizează Ministerul Justiției în explicațiile privind acest articol.

Ponta a insinuat că Președintele Iohannis a comis trafic de influență și abuz în serviciu în interesul unei persoane juridice de interes privat atunci când a retrimis la Parlament noul Cod silvic. Mai mult, a spus că are date de la organele de informații.

Pe de o parte, este curios cum organele de informații dau date lui Ponta și nu dau aceleași date Președintelui României ! Se pune întrebarea: care sunt acele organe de informații ?!

Concluzionez că este posibilă o acțiune penală împotriva lui Ponta. Specialiștii din Administrația Prezidențială vor găsi posibilitățile legale de acuzare a lui Ponta. Atât civile - lezarea demnității persoanei -, cât și penale. Sper, întăresc, sper ca Iohannis să se țină de cuvânt. Nu se poate altfel. Dacă vrem să trăim în normalitate se cuvine a acționa împotriva anormalității reprezentată de Ponta și PSD. Precedentul va tempera avântul populiștilor și mincinoșilor în spațiul public.

Ponta, se pare că tu vei fi al doilea, după Băsescu, care va suporta în urma propriei prostii. Vei spune și tu ca Băsescu că nu ai săvârșit fapte penale cu intenție ?!

Sondaj cu ceva esență. Unii vor pierde. Mult.

Sondaj INSCOP prezentat de Adevărul (aici). Interesant. O fotografie la data culegerii și prelucrării informațiilor.

Creștere, cu semnificație, la PNL (format din PNL și PDL), mai hăis, mai cea la PSD (format din PSD, UNPR, PC), stabil la UDMR, în jos la PMP și PLR.

Sunt subiectiv, așa vrea mușchii mei, așa că interpretez cum vreau eu.

PNL este în creștere pentru că este perceput ca o alternativă viabilă la PSD și gașca de mafioți care îl acompaniază. Practic, PNL preia de la PMP și PLR. Va trebui să se stabilizeze la acest 44%, ba chiar să crească prin prestația viitoare. Cu mici disfuncții generate de unii și de alții de prin PNL (noul), liderii PNL au probat competență și verticalitate. Ajutați, evident, de PSD și aliații mafioți, precum și de bâlciul promovat constant de Traian Băsescu.

PSD va mai scade. Așa vreau și așa presimt. Apărarea dură a celor certați cu legea în Parlament, aiureala fiscală cu impozitarea bacșișului, jugul pus pe micii întreprinzători, jaful pădurilor, idioțenia din transporturi, tâmpeniile din sănătate și învățământ se vor deconta mai devreme sau mai târziu. Nu mai spun de refuzul lui Ponta de a organiza și desfășura alegerile locale acolo unde comunitățile nu mai au nu doar aleși ci și administrație. Pentru că aleșii nu mai sunt, funcționarii publici sunt luați de DNA cu tot cu aleșii pentru acte de corupție sau abuz de putere, comunitățile nu mai au cum funcționa - cazul Rădăuți. Vor muri ăia de foame dacă nu se va intra, urgent, în legalitate.

PSD va scade și pentru că liderii partidului sunt aliniați la ușa DNA sau DIICOT pentru multe și împuțite mârșăvii. Săvârșite din poziții de putere. Bine, au ei alături și pe unii din PNL, PMP sau UDMR însă cei din PSD formează grosul, stau la baza muncii procurorilor.

Zilele trecute am citit că PSD va merge la alegeri împreună cu UNPR-ul lui Oprea. M-am mirat. Cum este posibil ca partidul lui Oprea, partid ce are sarcina să ajungă la un milion de membri (de noaptea minții, Oprea a intrat la concurență cu PCR-ul lui Ceaușescu !) să nu meargă singur în alegeri ? Ei bine, se pare că este. Dacă mă uit la scorul PSD plus restul, dacă mă iau după zisele lui Oprea, dacă încerc să le dau crezare și celor din PSD și celor din UNPR, ar trebui ca în dreptul lor să fie o cifră de două numere care începe cu 5 dacă nu cu 6. PSD cu 600 mii membri are cam 25 - 30% iar UNPR care vrea să ajungă la 1 (un) milion de membri ar trebui să aibă ceva mai mult. Ce au acum nu este mare lucru. Doar 39,1%. Să cred că între 9% și 14% sunt voturile UNPR ? Se supără PSD. Ba, se va supăra și Daniel Constantin cu al său PC. Și, apropo, nu am auzit încă despre oficializarea unei alianțe viitoare între PC și PSD. Ce știu, este despre o alianță politică între PC și PLR-ul lui Tăriceanu. Pentru chestia asta cred că cei de la INSCOP ar fi trebuit să pună PSD cu UNPR și PC cu PLR (acolo unde PLR are 2,2%, în scădere cu un punct și ceva față de decembrie anul trecut și februarie anul acesta.

Lăsând la o parte cantitățile politice neglijabile - PC și PLR -, cred că PSD a acceptat alianța cu UNPR la cererea UNPR care, singur, în sondaje nu a depășit 2-3%. Dacă PSD păstrează UNPR alături, are șansa să se mențină la nivelul actual între 35 și 40%. Este o problemă de percepție socială. Dacă nu îi ia alături, mare lucru dacă PSD va trece de 30%.

Urmează să se înregistreze M10, partidul lui Macovei. Acum sunt guralivi în media și pe rețelele de socializare. La fel ca cei din PMP-ul lui Băsescu-Udrea - ajuns pentru un bun comportament în societate (cazul Udrea și alții) și în media la 2,8% de la 5,6% în decembrie anul trecut. Se vor canibaliza. Chiar dacă Macovei și Băsescu speră să canibalizeze PNL.

Va fi interesant de urmărit ce va fi în viitor. Cu condiția ca cei care fac sondajele să formeze echipele politice potrivit înțelegerilor deja existente nu după presupuse înțelegeri. Pentru anul viitor avem, clar, doar PNL (cel nou) și o alianță PSD cu UNPR. PC și PLR-ul lui Tăriceanu au o alianță însă nu știu dacă au în vedere și alegerile viitoare. Nu este exclus să stea în genunchi la ușa PSD și să le ceară să fie luați și ei în căruță. Au experiență în plecăciuni și pupat condurul roșu al socialistului Ponta. Și Tăriceanu și Constantin. Altfel, cariera politică a lor dar și a altor vajnici politicieni ce fac gură pe la televiziuni și pe internet se termină.

De la o gâlceavă la PNL la o proastă guvernare a PSD.

Subiectul nu poate fi ocolit. Teodor Atanasiu și-a etalat prostia. Din nefericire pentru el, unul dintre cei care îi ascultau „discursul” auto-laudativ l-a înregistrat. L-a dat la presă. A ieșit tămbălău. A pus PNL în dificultate. Fără ca partidul, în întregul său, să îi aprecieze „gândirea”. Sunt de acord că unii dintre vechii liberali au poate aceeași gândire însă nu toți. La fel cum și printre vechii pedeliști sunt unii care gândesc la fel, urmărind, la fel ca Atanasiu, să „pună mâna pe ciolan”. Am eu niște bănuieli, am și unele certitudini însă ele trebuie să rămână doar la mine în cap.

Aseară, la B1Tv, la Orcan, Alina Gorghiu a trebuit să dea din nou explicații. A formulat simplu răspunsul, bine că l-a formulat așa (aici):

„Si ieri dupa sedinta am reactionat si voi reactiona si astazi, in calitate de co-presedinte al PNL imi cer scuze fata de telespectatori ca un asemenea limbaj nu trebuia sa apara in spatial public, discutia a fost purtata in interior, nu voi analiza fraza cu fraza, nu voi face o ancheta , este important sa mergem mai departe impreuna, incat cu scuzele de rigoare pentru cei vexati , sa ne reamintim ca sunt situatii care trebuie depasite, adversarii PNL nu sunt in interior, astfel de discutii nu vor mai aparea in interiorul PNL, proiectul pe care noi il avem trebuie sa depaseasca toate aceste obstacole, sa depaseasca orgolii si astfel de momente.

Suntem validati de alegerile prin care am reusit sa trecem impreuna, nu ma bucura aceste declaratii si nici nu voi ascunde sub pres astfel de lucruri, va asigur ca domnul Predoiu va fi premier cel mai tarziu in decembrie 2016. Dusmanul nostru cel mai periculos este PSD, partidul care face front comun impotriva justitiei.

Din fiecare lucru care iti iese prost poti invata ceva , sunt convinsa ca membrii PNL au avut multe de invatat din acest incident, noi invatam chiar si din greselile altora, cum ar fi cele ale domnului Ponta. Sunt alte subiecte care merita sa fie aduse pe tapet, cum ar fi codul silvic, proiectul alegerilor prin corespondenta sau tema revizuirea Constitutiei. Sunt atatea teme carora trebuie sa le acordam importanta.

Toata lumea stie in PNL, ca agenda este cea pe care am fixat-o si anume ca avem nevoie de un guvern PNL , avem nevoie de o echipa puternica, aceste modele nu se vor mai repeta in PNL, politica trebuie aplicata cu tact, cu diplomatie si cu privirea spre viitor”.

Suficient. Orice altă discuție asupra subiectului nu mai are sens. Sunt alte probleme, așa cum spune Alina Gorghiu, care ar trebui să prezinte interes pentru societate și pentru media, ca distribuitor al informației.

O guvernare proastă se vede în modul ei de aplicare. Nerespectarea prevederilor legii, de către Ponta și guvernul lui - Dragnea este ministrul responsabil -, a dus la cazul Rădăuți. Fără primar, fără consiliul local - desființat de instanță -, fără secretar al primăriei, municipiul a ajuns de neadministrat. Nu mai are cine semna documentele contabile. Nu se pot plăti salariile. Nu pot fi plătiți furnizorii. Investițiile se opresc pentru că nu se mai pot plăti lucrările executate. Dezastru. În toate localitățile fără primari și cu consiliile locale în curs de prăbușire situația se poate repeta. Ponta nu are treabă. Nu a organizat și nici nu are de gând să organizeze alegeri anticipate la nivel local pentru că are o cumplită teamă că le va pierde. Parlamentarii puterii, fie de la PSD fie de la celelalte formațiuni politice susținătoare, promit marea cu sarea. Declarații peste declarații însă toți știu că soluția nu poate fi decât legală. Orice altă soluție va fi adoptată, pe lângă lege, va duce pe autori în fața organelor de anchetă penală.

PSD și-a arătat mușchii la Codul silvic. Comisiile reunite ale Camerei deputaților cu competențe în materie au respins, potrivit prevederilor Regulamentului Camerei, spune madam Pană, discutarea obiecțiilor Președintelui Iohannis la lege. Nu discutăm, să meargă la plen. PNL, ONG-urile prezente, alte formațiuni ale societății civile au rămas cu ochi'n soare. PSD are puterea și are tot interesul să blocheze amendamentele. Sunt niște hectare de pădure care trebuie rase de pe fața pământului, sunt niște slujbași la păduri care s-au comportat „exemplar” în interesul pesediștilor și udemeriștilor interesați de exploatările forestiere nemiloase așa că PSD cât este la putere va căuta să profite la maxim.

Între timp, puternicii zilei se chinuie să curețe codul penal și codul de procedură penală de acele prevederi care „dăunează” confortului politicienilor intrați în vizorul procurorilor. În esență, parlamentarii declamă ritos că arestul de orice fel este abuziv. Că cei care sunt învinuiți trebuie să fie cercetați în libertate. Să aibă, sărmanii învinuiți timp să distrugă probele care îi incriminează, să influențeze martorii, să amenințe și să elimine pe cei care pot da declarații nefavorabile în fața procurorilor și a instanței de judecată. Să crească astfel cheltuielile de judecată prin celelalte măsuri ce se impun a fi luate de către instituțiile statului, măsuri care să limiteze acțiunile învinuiților pentru distrugerea probatoriului. Eu cred că toată această vânzoleală a fost cauzată de cazul Șova. Ce are omul ăsta atât de special în el încât un întreg Parlament să se chinuie să îl scape de judecată ?!

Codul fiscal se apropie de momentul fatidic al intrării în legalitate. A fost cercetat cuvânt cu cuvânt, ideie cu ideie, normă cu normă, de cei care se pricep. Nu este în regulă. Are bube. PSD nu vrea să discute cu cei care au alte păreri. Deși, în mod normal, ar cam trebui pentru a nu obliga viitoarea guvernare să îl modifice la rândul ei. Nu este în interesul economiei române să se schimbe în comportamentul economico-financiar zi de zi, după cum îi fată mintea câte unui politician care se crede creator de țară.

Comportamentul PSD nu are logică. După mine. Suntem înainte cu un an de la data alegerilor locale și cu un an și jumătate de data alegerilor parlamentare. PSD vrea să scoată aceste legi ce reprezintă exclusiv punctul lor de vedere fără a avea garanția implementării lor ?! Unde este logica ? Disputele în jurul acestor legi vor avea urmări imediat după ce o nouă guvernare se va instala la Palatul Victoria. Va fi modificat Codul fiscal (sever), va fi modificat Codul silvic, vor fi modificate legile electorale - alegerea primarilor în două tururi de scrutin -, vor fi modificate alte legi care acum favorizează clientela politică a PSD. Cât timp vor funcționa legile PSD ? Un an, un an și jumătate ? Posibil, asta în cazul în care acestea vor trece de Curtea Constituțională. Pentru că vor fi atacate la CCR întrucât unele prevederi sunt anticonstituționale. Fie nu respectă drepturi și libertăți civile, fie încalcă prevederile superioare (potrivit Constituției) ale Tratatelor UE.

Gâlceava din PNL se va rezolva în PNL. Pe Atanasiu l-a mâncat limba să se laude. A vorbit la persoana întâi, el fiind „proprietarul PNL”. Deranjant. Pentru mulți dintre noi. Conducerea PNL, în frunte cu onorabilul Mircea Ionescu-Quintus - Alina Gorghiu, Vasile Blaga ... -, a avut o poziție corectă și tranșantă. Atanasiu se reprezintă pe sine și nu PNL. Punct.

Guvernul Ponta organizează și coordonează protestele împotriva propriei guvernări ! De noaptea minții !

Și a fost o zi cu proteste. Împotriva tăierilor de păduri. Asta este bine. Sunt de acord. Pădurile vechi se cuvine a fi protejate cu interdicții ferme. Pentru necesarul de masă lemnoasă se pot constitui plantații în spații special destinate. Sunt și împotriva vânătorii. Nu împotriva celor care vor să tragă cu pușca. Au și alte ținte pe care le pot folosi, nu doar animalele pădurii. În fine.

Ieri au protestat oameni de bună credință. Majoritatea. Dar au fost la proteste și alții. Alții care au treabă cu protejarea pădurilor cum au eu treabă cu viața pe planeta Marte. Acești „alții” au protestat, de fapt, împotriva intervenției lui Klaus Iohannis la codul silvic al PSD. Cod ce a fost retrimis Parlamentului spre analiză deoarece este făcut „cu curul”. Din mai multe puncte de vedere, arătate de KWI în cererea de reexaminare. Bine, nu tot omul pricepe cum se face o lege și ce trebuie să cuprindă. Sunt mai mult decât sigur că cei care au protestat în „numele PSD, PLR etc.” nu știu mare lucru despre respectivul cod. Au avut o sarcină de la partid și au îndeplinit-o. Au protestat împotriva lui Iohannis care „susține interesele unei anume firme austriece” care jefuiește pădurile.

Lucia Varga, deputata PNL care a inițiat Codul Silvic (pe timpul USL !), a calificat intervențiile PSD asupra textului codului ca o inițiativă ce va duce la defrișarea ultimelor păduri fără nici o opreliște. De fapt, observațiile PNL au fost cele care au alertat pe cei de bună credință asupra dezastrului pregătit de PSD.

Cum este și normal, pe facebook am găsit tot ce aveam nevoie pentru a înțelege ce s-a întâmplat ieri. Am citit, cum este normal, și informațiile oferite de agențiile de presă.

Klaus Iohannis a declarat ieri că protestele sunt perfect legitime și că subiectul defrișărilor ilegale va fi pus pe ordinea de zi a viitoarei ședințe a CSAT. Poate părea o știre ca oricare alta. Dar nu este. KWI știe că inițiatorii protestelor sunt cei de la PSD și asociațiilor din ONG-urile „dedicate” și duce discuția la nivelul CSAT de unde se va ajunge la o decizie care devine obligatorie pentru Guvern. Se va spune lucrurilor pe nume. Inclusiv cu privire la acele reglementări din Codul Silvic care permit jaful în păduri sau acțiuni guvernamentale discriminatorii - un derapaj de la angajamentele asumate prin semnarea Tratatului de aderare la UE.

Ponta a susținut, tot ieri, că PSD nu renunță la Codul silvic (nu renunță la modificările aduse acestuia în interes de partid !), că în Parlament se va dezbate și se va ajunge la finalul dorit de ei. Hm. Nu este exclus ca acest cod să fie atacat la CCR dacă PSD își menține ideile. Dacă observațiile lui Iohannis sunt reale (și sunt), Codul va fi atacat la CCR pentru acele prevederi care sunt neconstituționale. Pentru a nu crede cineva că spun baliverne, vin în sprijinul lor cu o prevedere constituțională din cuprinsul Titlului VI, Integrarea euroatlantică, art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană, alin. (2):

„(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”.

Ca să fiu rău, eu cred că Ponta și ai lui știu că au făcut-o de oaie și au organizat aceste proteste pentru a avea o justificare a mânăriilor la Codul silvic. Vezi, Doamne, ei, pesedeii, au răspuns cerințelor poporului, care popor nu știe ce și cum cu legea și constituția. Normal, după ce au făcut circul vor modifica ce este de modificat și vor aduce Codul în parametrii normali.

Profit de postările de pe facebook pentru a pune și eu aici ceva din istoria jafului din pădurile țării.

Să mergem la anul 2003. Guvernul Năstase lucrează la aderarea la UE. Este dispus și face „cadouri”. Americanilor, germanilor, francezilor, olandezilor ... austriecilor. „Cadouri” care sunt acoperite de legi și contracte. Acolo unde legea nu permitea ceva, se găsea o portiță, se negocia un acord (la achiziții publice exista o prevedere care scotea unele achiziții de la licitație publică dacă exista un acord cu o țară pentru ... modernizare !).

În 2003 se semnează contractul cu Holzindustrie Schweighofer de către cei din Guvernul Năstase. Ponta, cerberul de acum, era nici mai mult și nici mai puțin șeful Corpului de control al Guvernului ! Era cel care avea obligația să împiedice ilegalitățile. La naiba ! Tocmai el ? Păi el a procedat altfel. Le-a acoperit pentru că așa se considera, pe atunci ca și azi, că este un interes național. De aceea pot spune că PSD a rămas în matricea în care a fost făcut. Un partid care comite ilegalități considerând că așa „se apără” interesul național.

Protestele de ieri sunt corecte. Mai puțin corectă este participarea PSD și a aliaților la respectivele proteste. Jaful din pădurile României este opera PSD. Operă legislativă. Culmea, Tăriceanu participă la proteste cu ai lui, inclusiv cu ministra mediului, sinistra Leocadia Grațiela Gavrilescu care pune pe fb următoarea invitație:

Ipocrizia dusă la extrem. Individa se bagă în seamă. Bine, protestatarii nu au oprit la poarta ei, nici măcar protestatarii „planificați” (să înțeleg că nu s-au pus de cord Ponta și Tăriceanu ?!).

Femeia asta este paralelă cu ce se întâmplă. După ordinul de ministru de mutare a cuibului berzei, ordin nerespectat de banala barză în cauză, acum vine și susține că actualul cod retrimis la Parlament de KWI este pentru stoparea tăierilor ilegale și a monopolului pe păduri. Istoricul evenimentelor ne spune că tocmai PSD este autorul abuzurilor. Nimeni altcineva. Cu cine luptă cucoana asta ?!

PSD duce ipocrizia pe cele mai înalte culmi ale evoluției. Guvern care să organizeze proteste de stradă pentru a introduce legi neconstituționale încă nu s-a mai văzut. Ei bine, Ponta a realizat și așa ceva.

PSD atacă nu doar actul de justiție ci și drepturile fundamentale.

Sunt multe de spus despre subiect. Mă limitez doar la ultima „glumă” guvernamentală. Cea introdusă prin OUG nr. 8/2015, pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Culmea tupeului, în Preambulul OUG, Ponta și ai lui au introdus următoarea motivare :„pentru asigurarea protejării mediului de afaceri, prin asigurarea unui cadru legislativ stimulativ, simplu, transparent şi echilibrat din punctul de vedere al sancţionării contravenţionale”

Extras din Ordonanţa de urgenţă nr. 8/2015 > Preambul

În conținutul documentului, „protejarea mediului de afaceri” are o normă de „noaptea minții”:

„(vii) suspendarea activităţii operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile, începând cu cea de-a doua sancţiune aplicată la aceeaşi unitate într-un interval de 24 de luni în situaţiile prevăzute la pct. (iv) şi (vi), indiferent pentru care dintre situaţiile prevăzute la pct. (i)-(vi) a fost aplicată sancţiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni;

(viii) în situaţiile prevăzute la pct. (vii), dacă operatorul economic achită amenda contravenţională sau jumătate din cuantumul acesteia, după caz, precum şi o sumă egală cu de zece ori amenda aplicată, sancţiunea complementară încetează de drept la 24 de ore de la prezentarea dovezii achitării la organul constatator. Suma de bani egală cu de zece ori amenda aplicată se face venit la bugetul de stat, poate fi achitată la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la unităţile Trezoreriei Statului şi nu se restituie în cazul în care, la solicitarea operatorului economic, instanţa de judecată anulează procesul-verbal de constatare a contravenţiei. Termenul de 24 de ore curge de la data înregistrării la registratura organului constatator a dovezii achitării sau de la data confirmării de primire dacă aceasta a fost transmisă prin poştă”.


Extras din Ordonanţa de urgenţă nr. 8/2015 > Art. I. > Alineat > 13. > " > (1)

Prevederea de mai sus anulează însuși actul de justiție. Cel sancționat contravențional face plângerea contravențională pentru că se consideră nevinovat sau pentru are convingerea că sancțiunea este excesivă. Instanța de judecată va da o soluție, fie de respingere a plângerii - caz în care agentul constatator are dreptate și/sau măsura de sancționare este corectă -, fie de admitere a plângerii - caz în care agentul constatator și/sau sancțiunea aplicată nu are dreptate sau a comis un exces. Anularea procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției trebuie să ducă la starea inițială - starea de nevinovăție a celui sancționat.

PSD-ul aflat la guvernare, împreună cu tot felul de pitici politici, nu are treabă nici cu justiția și nici cu dreptatea. Prevederea respectivă este o încălcare a drepturilor fundamentale, a dreptului de proprietate din moment ce statul îți ia, cu mâna guvernului întruchipat de ANAF, banii din buzunar indiferent de ce dispune Justiția. Suntem în fața unui act dictatorial.

Ponta și gașca de derbedei cu care guvernează au ales calea OUG pentru a bloca contestarea actului normativ la Curtea Constituțională. Celebrul prin pupincurism Avocat al Poporului, Victor Ciorbea, are probabil rolul de a scoate, la o adică, o motivare de tot râsul pentru a nu se implica. Parlamentul, condus de slugile Tăriceanu și Zgonea vor „uita” să introducă ordonanța de urgență pe ordinea de zi pentru a împiedica adoptarea legii de aprobare sau respingere împiedicând astfel partidele politice parlamentare să o atace la Curtea Constituțională. Rămâne doar situația în care un „contravenient” deschide un proces penal în care introduce excepția de neconstituționalitate. Între timp, guvernul va aduna niște bani cu japca la buget iar guvernele ulterioare vor avea obligația să pună în aplicare hotărârile judecătorești.

Murdară politică fac PSD-ii. Murdari oameni.