Într-un partid mare, nu e loc de tumbe mici

Aseară, în „imperiul  ciutăcesc”, la „Vorbe grele” de la Antena 3, Crin Antonescu a răspuns la întrebări, a comentat zvonuri și bârfe portocalii, și-a exprimat poziția față de „opozanții” din PNL. S-a comportat ca un om politic cu anvergură care are responsabilitatea de a reprezenta cel mai mare partid politic liberal din România. A doua forță politică a țării. Partener la o guvernare care are obligația politică de a repara daunele imense aduse țării de Traian Băsescu și partidul lui de mafioți afiliați Popularilor Europeni.

Pentru că nu am găsit, încă, înregistrarea emisiunii, iau de la fițuica lui Dan Andronic, Evenimentul Zilei, o înregistrare de la eveniment:

„"Niciodată nu s-a pus problema excluderii acestor oameni", a spus președintele PNL despre Călin Popescu Tăriceanu sau Ludovic Orban. "Nu doresc să exclud pe nimeni. În ceea ce-l privește pe Chiliman, dacă colegii mei îi vor cere excluderea eu le voi cere să amâne aceasta chestiune. Eu doresc să facem un Congres", a declarat Antonescu. Acesta i-a poftit pe contestatarii săi din partid să candideze cu acest prilej, avertizându-i că după aceea va întoarce foaia. "După Congres, PNL va trebui să se comporte ca un partid mare, și într-un partid mare nu e loc de tumbe mici", a declarat el. "Oameni care să vorbească aceleași texte ca Elena Udrea și Traian Băsescu nu veți mai vedea în PNL".

Antonescu și-a exprimat însă îndoiala că primarul sectorului 1, Andrei Chiliman, unul dintre cei mai vocali contestatari ai săi, ar fi "unealta lui Traian Băsescu". "Nu e unealta lui Traian Băsescu. Dl Băsescu a jucat întotdeauna propriile sale partide politice, are o statură de jucător. Oamenii frustrați, care intră în această cruciadă împotriva lui Antonescu, n-au suficientă imaginație, forță sau credință în ceva ca să găsească alte formule de a se război cu Antonescu decât cele pe care le aud de la B1TV sau care le provin contra cost de la Dan Andronic", a continuat acesta atacul la adresa lui Chiliman, pe care l-a calificat drept "un spirit slab, adică manipulabil".

Antonescu i-a mai transmis lui Chiliman că liberalismul "mai înseamnă și altceva decât reanveloparea blocurilor la de trei ori prețul".

Președintele PNL s-a răfuit și cu Călin Popescu Tăriceanu, spunând că nu înțelege cum poate fi el acuzat că s-a abătut de la liberalism prin constituirea parteneriatului cu PSD când și Tăriceanu s-a menținut în fruntea guvernului, în 2007 și 2008, tot cu ajutorul social-democraților. Acesta a mai comentat că Monica Macovei, ale cărei greșeli trebuie acum să le" repare" USL, a fost numită în funcția de ministru al Justiției de Tăriceanu, la fel ca și fostul șef al ANI, Cătălin Macovei, și Horia Georgescu, care conduce instituția în prezent. "Sigur, fără să știe omul ce va face Monica Macovei", i-a acordat el circumstanțe atenuante fostului premier. Pe principiul divide et impera, Antonescu a adăugat că probabil Chiliman crede că Tăriceanu și-a pierdut curajul politic și ce aceea se angajează personal în lupta cu președintele PNL”.

Este evident că în PNL se vor tranșa lucrurile în cadrul viitorului Congres. „Pucistul” Chiliman va fi invitat să se adreseze Congresului PNL cu acuzele pe care le aduce lui Crin Antonescu și să ceară Congresului alegerea unei alte conduceri pentru a sancționa astfel „derapajele pe care Crin Antonescu le are de la liberalism și democrație”. Ludovic Orban este invitat, de asemenea, să se adreseze Congresului, la fel oricare alt membru de seamă al PNL.

Crin Antonescu acționează inteligent. Duce problemele din interiorul partidului în fața Congresului, acolo unde se pot exprima, liber, toate organizațiile din țară. Acolo unde el își poate prezenta raportul de activitate, acolo unde acest raport va fi evaluat în mod oficial, acolo unde votul reprezentanților organizațiilor locale nu mai poate fi pus la îndoială. Acolo unde criticile la adresa lui Antonescu, aduse de Chiliman, Orban sau Tăriceanu pot primi acceptul sau refuzul reprezentanților la Congres a liberalilor români. La Congres se vor exprima intențiile de preluare a conducerii partidului de către Chiliman sau se va continua cu Antonescu. Dacă va recâștiga Antonescu, atunci este evident că se vor face propuneri de excludere din partid a unor „dizidenți” deveniți celebri. Iar Chiliman va fi unul dintre ei. Exclus în cadrul unui Congres, toate alegațiile cu privire la conducerea abuzivă a lui Crin Antonescu pică. Iar cei care vor rămâne în PNL vor avea posibilitatea să tacă, măcar până în 2014 când, după alegerile prezidențiale, când va avea loc un alt Congres.

Tot aseară, la B1 Tv, pupincuristul Dan Tapalagă se strofoca să îi creeze lui Chiliman toate condițiile pentru a mușca cu gura plină de venin și neputință din Crin Antonescu. Iau textul tot din EvZ.

”Pentru interesul personal de a ajunge președintele României a atentat la statul de drept în România. Asta s-a întâmplat. (...) Cred că pericolul este dorința aceasta extraordinară de putere a lui Crin Antonescu, care, de fapt, l-a făcut să calce pe orice (...) Eu am sancționat aceste lucruri când s-au întâmplat. Am primit multe telefoane de la mulți oameni din diverse organizații, unele foarte importante. Mi-au spus că mă susțin i i-am întrebat de ce tac. Aici eu sper ca ei să treacă peste fricile lor. Este frica de a fi exclus. S-au creat mecanisme de represiune în partid. (...) Pentru a ajunge președinte Crin Antonescu a atentat la statul de drept, astea nu sunt glume. A mai și semnat un acord prin care propunea desființarea Curții Constituționale și DNA. În momentul în care nu am un răspuns la aceste lucruri, nu este și tăcerea un răspuns? (...). Cred că s-a înconjurat cu oameni slabi. Conducătorii slabi au nevoie de oameni slabi (...) Toate lucrurile acestea arată că pentru interesul lui personal e dispus să calce în picioare orice, indiferent cum (...) Îl cunosc de foarte multă vreme pe Antonescu, din 1990, doar că am constatat acum, în ultimul an și jumătate, cât de puțin îl cunosc. Cred că pur și simplu ne-a păcălit pe toți. În momentul în care tu calci pe orice ca să-ți atingi scopul personal de putere poate să facă orice. Pentru el democrația chiar este ca o adunare unde sunt doi lupi și un miel care votează ce urmează să mănânce la prânz”, a spus Andrei Chiliman în emisiunea ”Discuția Săptămânii”.



Aceste lucruri va trebui să le spună Chiliman și în fața Congresului. Dacă are susținători, atunci vor trebui să formeze o majoritate care să sancționeze pe Crin Antonescu pentru conducerea abuzivă și dorința de a ajunge Președintele României ca reprezentant al PNL.

Chiar este culmea Chiliman. Prin criticile aduse lui Crin Antonescu critică PNL pentru că a luptat și a reușit să ajungă a doua forță politică a țării și că are intenția ca prin alianța cu PSD să dea primul Președinte al României din tabăra liberală. Eu constat că din cauza urii față de Crin Antonescu, Andrei Chiliman dă semne că regretă căderea PDL și pierderea puterii de către Traian Băsescu.

Mișcarea anti-Antonescu creată de Chiliman s-a transformat într-o mișcare anti-PNL, unde se luptă să se evidențieze mai multe grupuscule, printre care cel de la „România liberală”. Sunt curios să văd câți vor însoți pe Chiliman după Congres. Chiliman speră ca Tăriceanu să i se alăture. Eu nu cred, însă nu pot garanta că nu va fi așa. Nu cred că Tăriceanu se va complace jocurilor făcute de Chiliman și Moisescu, mai ales că Antonescu nu vrea să facă jocuri mici și duce „litigiul” în fața Congresului PNL. Acolo Chiliman este mic iar Antonescu mare.

Măcinat de orgolii, vanitos peste măsură, Chiliman se apropie de sfârșitul carierei politice. Asta simt eu.

FMI a greșit. Cretinul Boc se laudă cu greșeala. Nu vede că este penibil.

O parte a presei insistă pe ”raportul de 444 de pagini publicat pe 31 decembrie 2012 sub semnătura a două dintre personalităţile eminente ale FMI, Olivier Blanchard (economistul-şef al instituţiei) şi Daniel Leigh”, începe Cristian Unteanu articolul din Adevărul. În concluzie, FMI a greșit grav în evaluarea situației țărilor pe care le-a constrâns la austeritate din cauza unei variabile într-un model matematic. Ete fleoșc. Ca să vezi. Noi, românii, fiind unii dintre cei care au suferit cel mai mult și mai cumplit. Pe lângă eroarea FMI, s-a adăugat orgoliul și prostia analiștilor economici români și a economiștilor consilieri care au pus lui Băsescu pe tavă tot felul de tâmpenii astfel încât acesta a dat dispoziție iar Boc a executat cele mai idioate măsuri de „ajustare economică” pentru a intra în „normalitate”. A recomandat FMI reducerea salariilor cu 10%, idiotul Băsescu și cretinul Boc au plusat la 25%. Au rezultat morți, oameni nevinovați cărora le-a fost distrusă viața, țara a intrat în haos și în decădere economică, sistemele naționale au fost hăcuite și dezmembrate, România a intrat în haos, similar cu cel al regimului comunist de până în 1989. Corupția s-a multiplicat față de cea de pe timpul guvernării Năstase.


Sinistru este că la „eroarea” FMI s-a alăturat Banca Mondială și Banca Europeană de Investiții care ne-au impus să acceptăm toate idioțeniile lor.

Ar fi mult de povestit, însă se impune a arăta că sinistrul Boc și susținătorii lui din PDL - Udrea, Vass etc. - promovează azi ideea că au făcut bine ce au făcut și că Ponta beneficiază de binefacerile guvernărilor lui.

"Au luat cireaşa de pe tort, după ce noi am pregătit toate măsurile necesare" - notează EvZ.

Cristian Unteanu finalizează cu întrebarea care ar trebui să fie la baza oricărei guvernări: „Există un laitmotiv în toate discuţiile de la Bruxelles: avem nevoie să revină încrederea investitorilor în pieţele noastre! Corect, dar despre încrederea cetăţenilor, victimele neputinicoase ale unor politici de austeritate dovedite grşite şi absurde, oare când vorbim?”.

Nu trebuie să uităm guvernările băsiste, catastrofale nu doar pentru economie, ci pentru viața noastră în general. Nu trebuie să ne oprim în arăta fața hâdă a guvernărilor Boc, mai ales acum când Boc, Udrea, Vass și unii dintre economiștii care au cauționat măsurile ies cu impertinență în față să ne aburească cu justețea măsurilor luate și corectitudinea evaluărilor lor. 

Nu trebuie să uităm chiar dacă unii din cei care au „apreciat” măsurile băsesciano-bocciste sunt acum la putere fie în PSD fie în PNL, fie în UNPR sau PC. Mai mult, unii sunt consilierii lui Ponta și ar trebui să ne alertăm serios. Indiferent de numele lor și de reputația pe care cu sprijinul deșănțat al presei și-au câștigat-o. Sunt tributari șabloanelor impuse de FMI, BEI sau BM, sunt admiratori ai șabloanelor economice impuse de corporațiile străine în detrimentul statelor, sunt cei care prin ceea ce scriu și prescriu promovează o nouă formă a sclaviei la nivel mondial. Sunt cei care au susținut guvernele de paiațe ale PDL, la rândul lor paiațe umile ale potentaților internaționali.

PNL afiliat PPE ?

 

Știre pe Mediafax, vorbe mai vechi, bănuieli și discuții, dorințe și controverse.

Discuțiile sunt mai vechi. Înainte de producerea defecțiunii Stolojan-Stoica ideea unei fuziuni PNL cu PD și trecerea la PPE era o variantă valabilă de lucru. După defecțiune, PD trece de la stânga la dreapta, într-o noapte și devine din cel mai adevărat partid socialist, cel mai adevărat partid capitalist din România.

PNL are între membrii săi oameni cu orientări nuanțate. Unii sunt conservatori - curtați intens de PDL și FC -, alții centriști dar și social-liberali. Echilibrul PNL vine tocmai din faptul că este un partid de centru-dreapta, componenta aceasta fiind majoritară. Însă nu este exclusă componenta socială a partidului - nu socialistă, cum mănâncă rahat unii și alții -, România fiind o țară a cărei populație este eminamente săracă, consecință a sărăcirii în anii de dictatură comunistă la care s-au adăugat anii de „evoluție” capitalistă sub stindardul „gorbaciovist” purtat de Ion Iliescu. Peste „gorbaciovismul” lui Iliescu s-a suprapus „hapsânismul” lui Traian Băsescu și a clicii care l-a susținut pe timpul guvernărilor lui cu Boc și Ungureanu. Promovând libertatea omului, promovând drepturile și libertățile lui fundamentale nu poți trece cu vederea starea socială a majorității copleșitoare a populației. Avem o populație săracă, slab instruită, pentru care trebuie găsite soluții de evoluție astfel încât independența economică a individului față de stat să devină o realitate. În primul rând trebuie realizată independența economică a cetățeanului. Având ce să apere, cetățeanul va înțelege mai bine valorile liberale sau, de ce nu, creștin-democrate. Altfel, nu.

În fine. Să spunem că în contra opoziției unor membri ai PNL (de ex. Tăriceanu) care susțin rămânerea PNL în ALDE, alături de ceilalți liberali europeni, se adoptă decizia de a trece în componența Popularilor Europeni alături de PDL, UDMR, PNȚ-CD și probabil că urmează, FC și NR. Din adversari politici devenim prieteni politici urmând ca în conducerea PPE să ne reprezinte, nici mai mult și nici mai puțin, madam Boagiu și șovinul Tokeș.

Pe de o parte, intrarea PNL în PPE cu mărimea parlamentară și puterea administrativă actuală eclipsează puternic toate celelalte partide românești membre ale PPE. Tradiția spune că PDL se va împotrivi frenetic, va fec și pe dracu în patru ca PNL să nu fie admis în PPE. Normal. Își pierde poziția de partid de dreapta dominat în România în varianta PPE. PNȚ-CD va fi și el împotrivă. Are și el o poziție de apărat, cea de cel mai vechi partid istoric român afiliat PPE. Pe care o va pierde. UDMR va acuza liberalii de naționalism, de antimaghiarism etc. Totuși, PPE va accepta aderarea PNL pentru că va reveni, astfel, la putere în PE și dominant în statele membre ale UE. Nu este exclus ca exemplul PNL să fie un imbold și pentru alte formațiuni liberale europene în condițiile în care liberalii din alte țări sunt fie slab reprezentați în propria țară sau au mai degrabă apucături social-liberale, unii chiar socialiste.

Această aderare ar fi o puternică mișcare politică care ar putea duce la bipolarizarea vieții politice la noi. Pentru PDL, PNȚ-CD, FC și NR ar fi bomboana pe coliva decesului politic. Este evident pentru cine are ochi să vadă și urechi să audă. PNL ar deveni cel mai puternic partid de dreapta din România iar PPE ar „recomanda” celorlalte formațiuni politice românești să formeze alianțe cu PNL, partidul majoritar, dacă nu acceptă absorbția lor pentru a forma o singură structură politică de dreapta. Asta ar însemna că vom deveni colegi cu „prietenul” Băsescu, cu „prietena” Elena Udrea, cu Emil Boc și Mihai Răzvan Ungureanu, cu Roberta Anastase, cu Stolojan și Stoica, cu Mihail Neamțu atârnat de funia cu usturoi și ... Deja am o senzație de scârbă.

După ce văd realizată intenția voi decide ce și cum. Până atunci o iau ca informație plauzibilă însă puțin realizabilă. Nu îmi place dogmatismul PPE. Nu îmi place renunțarea la identitatea națională - culturală, religioasă, etnică etc. - pentru a satisface orgoliile imperiale ale puternicilor europeni de azi. Nu vreau să devenim un fel de PDL. Nu vreau să cred că liderii PNL urmează să se comporte ca Traian Băsescu. Îmi repugnă ideea.

Să spunem lucrurilor pe nume. DNA în analiza lui Gheorghe Piperea.

Pe juridice.ro am găsit un material scris de av. Gheorghe Piperea în care își continuă susținerile pentru clarificările instituționale. Ținta este DNA. Pe bună dreptate. DNA este o structură care s-a înființat și funcționează în afara prevederilor Constituționale, este un stat în stat, încalcă și doctrina CEDO, iar toate acestea la un loc fac din el o instituție aservită politic. Nu degeaba Traian Băsescu se cramponează să aibă controlul DNA. Procurorii DNA nu se supun prevederilor legale referitoare la statutul procurorilor. Ei sunt pe lângă, cu propriul statut, cu puteri mai mari decât ceilalți procurori.

În plus, Gheorghe Piperea ne pune la dispoziție și o pertinentă explicație privind „statutul de magistrat” al procurorilor, în opoziție cu susținerile procurorilor atât din CSM cât și, mai ales, în organizația lor profesională. Asociația magistraților procurori susține că procurorii trebuie să devină egali cu judecătorii pentru a avea o Justiție corectă. Ei bine, practic, susținerea are ca finalitate statul polițienesc. Egalitatea ar duce la subminarea actului de justiție.

Pentru că nu am siguranța legăturilor pe internet cu platforma juridice.ro, pun întregul material aici, folosind un elegant copy-paste.

„Drept penal
Coordonator: dr. Petrut Ciobanu
Colaboratori: Sorin-Ioan Dumitrascu, Daniela Ghicajanu, Raluca Onufreiciuc

(Ne)constituționalitatea DNA
9 ianuarie 2013 | Gheorghe PIPEREA
518 citiri
Cuvinte cheie: CEDO, Directia Nationala Anticoruptie, Gheorghe PIPEREA, magistrat, procurori   

Intr-un interviu in Romania libera, din decembrie 2012[1] am declarat, printre altele, ca DNA ar trebui desfiintata. Argumentele mele tineau, in general, de coliziunea cu Constitutia a legislatiei referitoare la DNA, dar si de dublarea inutila si costisitoare a parchetelor de pe linga instante cu acest parchet anti-coruptie. Pe platforma de dezbateri contributors.ro, dl Cristian Ghinea (pe care nu il cunosc personal, dar care parea acum ceva ani sa aiba o conceptie sanatoasa despre politicile publice) a criticat opinia vehement, fara argumente, electoral. Nedorind sa las impresia ca mi-e teama de dezbatere (sau ca prefer contra-argumentului acceptul tacit al criticilor neintemeiate si al ironiilor nereusite), am raspuns atunci, printr-un simplu coment la acel material, ca afirmatia mea din interviul din Rl – una marginala, de altfel, dar care a “beneficiat” de un sub-titlu interesant – “Piperea : DNA ar trebui desfiintata”, ceea ce a facut ca interviul sa devina un adevarat “viral” pe internet – este argumentata cu texte legale si doctrinare, dar si cu jurisprudenta si calcule economice si ca eu nu obisnuiesc sa spun ceea ce auditoriul si-ar dori sa auda. Acestui raspuns i-au urmat o sumedenie de alte comentarii, inclusiv ale dlui Ghinea, vadit rau-voitoare si gresite, unele chiar injurioase. Ceea ce m-a surprins neplacut a fost vehementa acestor critici, toate bazate pe argumentul fals al dlui Ghinea cum ca DNA este parte a Parchetului General. DNA nu este o sectie specializata a Parchetului General, nu e o parte integranta a acestuia, ci un sistem de parchete paralele cu cel al parchetelor clasice. Ca specialist in drept si, uneori, comentator al politicilor, nu sunt dispus sa spun numai ceea ce ar vrea sa auda sau sa citeasca “andrisantii”. Daca politicianul populist se teme sa spuna ca DNA este o institutie care nu ar trebui sa existe, caci toata lumea se asteapta ca politicienii sa spuna cit de virtos vor lupta ei contra coruptiei, eu nu ma tem sa o spun pe sleau. Mai ales acum, cind discutiile, la adapost de “focul” alegerilor, pot fi calme si argumentate.

Sa reamintim ca, pina in 2005, DNA – Directia Nationala Anticoruptie – s-a numit PNA (“Parchetul National Anticoruptie), o creatie artificiala a lui Adrian Nastase, unanim criticata pentru ineficienta si neconstitutionalitate. PNA urma modelul Parchetului National Anti-Mafia din Italia anilor 90 (aceea Italie care acum nu mai are un astfel de parchet si care, in anii 2000, a fost o “campioana” la condamnari CEDO tocmai pe “motive” de parchet anti-mafie…).

Cu exceptia denumirii si a implicarii/neimplicarii/reimplicarii presedintelului, CSM-ului si a ministrului justitiei in numirea sefului acestei institutii, nimic nu s-a schimbat in cazul DNA fata de situatia initiala a PNA. Totul in cazul acestei institutii este (prea) politic, neconstitutional, ineficient si costisitor.

Institutia DNA, in intregul sau, incalca atit Constitutia, cit si CEDO.

I. De ce institutia DNA vine in colizune cu Constitutia?

Activitatea procurorilor se desfasoara in cadrul Ministerului Public, sub autoritatea ministrului justitiei. Aceasta activitate este supusa principiului subordonarii ierarhice (art. 131-132 din Constitutie).

Conducerea Ministerului Public apartine Procurorului General, care este desemnat, la propunerea Ministrului Justitiei, de Presedintele tarii. Conform art. 72 din Legea de organizare judiciara, Procurorul General exercită controlul asupra tuturor parchetelor. Cu o exceptie: DNA. Acesta institutie este o structura autonoma in cadrul Ministerului Public, fiind in coordonarea Procurorului general (si nu in subordinea sa). DNA este chiar, conform art. 81 alin. 2 din Legea de organizare judiciara, o institutie independenta de instantele judecatoresti si de celelalte parchete. DNA are personalitate juridica.

Asadar, DNA este o institutie autonoma si chiar independenta de celelalte autoritati, ceea ce poate insemna, la extrema, ca se elimina si “autoritatea ministrului justitiei” (sub care Constitutia spune ca si-ar exercita activitatea toti procurorii). Relatia institutionala intre Procurorul General si seful DNA (si, implicit, si procurorii DNA) este si mai problematica, din moment ce subordonarea ierarhica este inlocuita cu autonomia si coodonarea; oricit ne-am stradui, “coordonare” nu inseamna “subordonare”.

DNA are si personalitate juridica, ceea ce inseamna ca are sediu si buget propriu. DNA nu este, deci, o simpla directie specializata in cadrul Parchetului General. Spre comparatie, a se observa ca DIICOT este o astfel de structura specializata, dar ea este in continuare in subordinea Procurorului General (art. 75 alin. 2), Procurorul General putind cere revocarea din functie a procurorilor care fac parte din aceasta structura (art. 75 alin. 10), iar prin Procurorul General, aceasta directie specializata (DIICOT) este sub autoritatea ministrului justitiei, asa cum pretinde Constitutia.

Atributiile sefului DNA referitoare la procurorii din subordine sunt identice cu cele ale Procurorului General: incadrarea procurorilor la DNA se efectueaza pe baza de ordin al sefului DNA (aviz amatorilor de coment-uri – numai numirea in functia de procuror este de competenta presedintelui, cu avizul CSM, conform art. 134 alin.  1 din Constitutie, nu si incadrarea unui procuror, care are deja aceasta functie, in structura DNA); evaluarea si controlul procurorilor din subordine si, la nevoie, revocarea acestora, se efectueaza, de asemenea, prin ordin al sefului DNA; toate acestea rezulta din art. 87, Legea de organizare judiciara. Seful DNA este, deci, un fel de patron al procurorilor din cadrul DNA, nefiind impiedicat sau temperat in atributiile sale manageriale referitoare la personal decit de un simplu aviz referitor la revocare obtinut de la CSM. Paradoxul este ca, desi procurorii din DNA sunt subordonati ierarhic sefului DNA, institutia in sine este independenta, autonoma si are personalitate juridica. In sistemul instantelor judecatoresti, situatia este exact inversa: judecatorii, ca persoane, sunt independenti si inamovibili, iar instantele, desi sunt persoane juridice de drept public, sunt subordonate din punct de vedere institutional si bugetar ICCJ, ministerului sau CSM-ului.

Sefii celor doua institutii paralele trebuie sa emita anual, doua rapoarte: DNA raporteaza la CSM si la ministrul justitiei, intr-un mod independent de Procurorul General, care face acelasi lucru (a se analiza comparativ art. 79 cu art. 88 din Legea 304/2004). Cei doi sefi de parchete nu raporteaza direct Parlamentului. Concluziile celor doua rapoarte anuale sunt prezentate Parlamentului de ministrul justitiei.

Ambele institutii – atit Parchetul General, cit si DNA – functioneaza pe linga ICCJ.

In fine, procedura de numire a celor doi sefi de parchete este identica: art. 54 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si al procurorilor dispune ca si Procurorul General, si seful DNA sunt numiti, la propunerea ministrului justitiei, de presedintele tarii. Asadar, legitimitatea celor doi sefi de institutie este egala. In aceste conditii, coordonarea pe care ar trebui sa o exercite Procurorul General asupra sefului DNA se transforma, practic, in competitie intre cei doi. Este cam acelasi joc ce se deruleaza in relatia institutionala dintre Presedintia Romaniei si seful Guvernului.

In concluzie, DNA este o dublare – neconstutionala – a Ministerului Public. Se impune urgenta sa transformare in sectie specializata pentru lupta contra coruptiei, pe modelul DIICOT. Pina nu se intimpla ca, intr-o instanta sau la Curtea Constitutionala, institutia, cu totul, sa fie desfiintata pentru ne-conventionalitate sau neconstitutionalitate.

Dincolo de oameni si de personaje, ramin institutiile. Trebuie sa recunoastem intr-un final ca aceasta institutie, DNA, a fost o greseala. A gresi e omeneste (mai ales cind Uniunea Europeana si ambasada SUA lauda aceasta greseala). Dar a persevera in greseala este diabolic.

II. De ce este DNA in contradictie cu CEDO?

Legea nr. 303/2004 privind statutul procurorilor si judecatorilor face din procuror un magistrat, prin chiar art. 1 din lege[2]. Conform acestui text, este “activitate de magistratura” si ceea ce face judecatorul, si ceea ce face procurorul. Prima facie si pe intelesul tuturor, este evident ca procurorul este cel care – ca si avocatul – pretinde sau apara ceva in fata judecatorul si ca este ilogic ca jucatorul si arbitrul sa fie imbracati in acelasi echipament. Justitia se realizeaza prin instantele judecatoresti, prin judecatori (art. 126 alin. 1 din Constitutie). Justitia nu se realizeaza prin procurori.

In orice caz, Constitutia nu il numeste pe procuror “magistrat”. Procurorul isi exercita functia in cadrul Ministerului Public (care este reglementat in Constitutie sub sectiunea a II-a a capitolului “Autoritatea judiciara”). El este supus principiului subordonarii ierarhice si este sub autoritatea Ministrului Justitiei. Chiar daca procurorii sunt reprezentati in Consiliul Superior al Magistraturii, prin 5 membri alesi de si dintre procurori si prin Procurorul General, nu inseamna ca procurorul este un magistrat, intrucit el: (i) nu este independent: procurorul este supus controlului ierarhic si, prin “autoritatea” pe care o exercita asupra sa Ministrul Justitiei, el este parte a puterii executive; si (ii) nu este impartial: in litigiile penale, procurorul isi sustine propria cauza in fata judecatorului; el urmareste sanctionarea incupatului, sustinindu-si acuzarea cu rechizitoriul si cu probele.

Mult mai important, procurorul nu este “magistrat” in sensul pe care CEDO il da acestei notiuni (pentru detalii, a se vedea cauza Pantea contra Romaniei). Or, asa cum rezulta din art. 20 alin. 2 din Constitutie, o lege interna care este in contradictie cu CEDO sau cu jurisprudenta CEDO, este inaplicabila. Asa ca, in orice litigiu in care s-ar pune problema daca procurorul este sau nu este magistrat, art. 1 din Legea 303/2004 este in-aplicabil; acest text, practic, nu exista, in raport de solutia din cauza Pantea contra Romaniei.

Pozitia convenabila si dezirabila a procurorului in sistemul judiciar roman este aceea de avocat al acuzarii. Numai in aceasta postura procurorul ar putea avea necesara independenta profesionala si numai in aceasta calitate procurorul ar putea sa evite sau sa se opuna cu succes ilegalelor conturnari ale deciziilor sale profesionale (sup, nup, trimitere in judecata…) de catre seful sau ierarhic.

[1] interviul
[2] “magistratura este activitatea judiciara desfasurata de judecatori in scopul infaptuirii justitiei si de procurori in scopul apararii intereselor generale ale societatii, a ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor”.

Prof. univ. dr. Gheorghe PIPEREA
Managing Partner PIPEREA SI ASOCIATII”

Renaște „Alba ca Zăpada” ?

Au apărut, „cu smerenie”, salvatorii liberalismului. Elitiștii. O grupare „fractală” din PNL constituită cu intenția de a înlocui un partid intrat deja în conștiința publică cu valorile lui, cu istoria lui, cu victoriile și înfrângerile lui. Nu este o noutate. Față de alte „atentate” politice devenite „tradiționale”, actuala acțiune are în spate Forța Civică după modelul patentat de Teodor Stolojan și Valeriu Stoica în 2005, când au rupt partidul în favoarea PDL. Acum în spate este Mihai Răzvan Ungureanu și Dan Cristian Popescu prin susținătorii lor existenți în PNL.

Înțeleg că în apropierea clarificărilor din PNL, a punerii în discuție a „contribuțiilor” unor liberali mai vechi în campaniile politice ale PNL din anii 2011-2012, se încearcă ruperea unui grup cât mai mare dintre membrii partidului și atragerea unor membri ai PDL pentru a da substanță Forței Civice, un partid fără substanță, cumpărat de la tarabă pentru a avea Mihai Răzvan Ungureanu și acoliții o formațiune care să fie admisă la masa electorală a PDL. Atragerea unor nume cunoscute din PNL și poate a unora din PDL este obiectivul principal. Cei care „umblă” pe facebook sunt doar propagandiștii și angajatorii, probabil viitorii „merituoși” candidați la funcții politice importante și, de ce nu, dacă se va putea, publice. Sinecurile plătite din banii publici sunt în pachetul promoției Forței Civice.

Să fie clar. PNL devine din ce în ce mai mare și va fi foarte greu pentru „dizidenți” să îi ocupe spațiul public. Himera „dreptei” promovate de propagandiștii MRU-iști este ca „blana ursului din pădure”. Pentru cei care înțeleg mișcările politice este doar gargară cu pioneze.

Haosul băsescian se amplifică

Haos. Dacă te iei după ziare și televiziuni, aici suntem. Pe de o parte sunt devoalate tâlhăriile guvernărilor băsiste, pe de altă parte sunt aduse acuze grave USL și Guvernului Ponta pentru abuz de putere și nepricepere. Ies în față toți „clar-văzătorii” nației, știuți și neștiuți. De unii mi se face lehamite, alții îmi provoacă surprindere. Neplăcută.

Băsescienii promovează cu insistență valorile ... comunismului. Controlul statului în tot și în toate. Păstrarea nulităților dovedite numite pe funcții de guvernările incompetente băsesciene, cele care au făcut, fără efort, un titlu de glorie din îndeplinirea cu rea-credință a atribuțiilor funcției publice, a devenit o campanie în sine. Plânge „pana” scriitorului la ziar din cauza „abuzurilor” USL-iștilor care au trecut la înlocuirea din funcții a portocalezilor. Portocalezi care, cu suficientă inconștiență pentru a fi bănuiți de minte puțină, lucrează cu jumătăți de măsură - mai bine zis se fac că lucrează -, se opun cum știu ei mai bine obiectivelor noi ale actualei guvernări, duc la extrem (la limita legii) îndeplinirea unor atribuții pentru a naște nemulțumirea beneficiarilor serviciului public față de guvernare, soluționează negativ orice cerere pe motive puerile participând astfel la campania PDL de negare a actualei puteri și creșterea nemulțumirii populației față de USL. Mișcarea este inteligentă în măsura în care ar fi timpul pentru a reuși prin formarea unei noi majorități și demiterea guvernului Ponta. Numai că, să ne fie cu iertare, au început prea devreme.

Contra-măsura USL de schimbare a liderilor instituțiilor publice și mai apoi a tuturor factorilor cu putere de decizie, funcție de evaluările (obligatorii) pe posturi, va goli administrația publică de băsescieni. Numai că înlocuirea lor va trebui să fie făcută cu oameni pricepuți și curajoși care să acționeze pentru recâștigarea încrederii populației în serviciul public. Nu va fi perfect, sper să fie măcar bine.

Cuvântul de ordine al băsescienilor este ofensiva. Totală. Băsescu forțează păstrarea CSM în sfera lui de influență însă are surprinderea să constate că i se opun, gălăgios și hotărât, judecătorii. Justiția devine un viespar pentru băsescieni. Se scrie în mediul virtual de către judecători și se spun adevăruri crude despre Justiția care a acționat politic în anul 2012. Lumea justiției vine cu clarificări interesante. Cristi Danileț, judecătorul „măscărici” a ajuns subiect al revocării din CSM de către corpul judecătorilor din judecătorii, acțiunea fiind începută de Judecătoria Râmnicu Vâlcea. Chiar dacă procedura este relativ lungă, semnalul este dat și va avea influență în evaluarea CSM ca instituție politizată. Danileț este acuzat de acțiuni care sunt incompatibile cu calitatea de judecător, mai mult, trădează statutul judecătorilor și promovează abuzul politic față de proprii colegi. Curtea de Apel Cluj a început o acțiune asemănătoare cu privire la Alina Ghica, cea care a fost șefa CSM până acum.

Cred că „moartea” politică a lui Traian Băsescu va fi „împlinită” de Justiția română. Corpului judecătorilor se va alătura mare parte din corpul procurorilor. În special al celor care au făcut dovada că pot fi cu adevărat independenți și că valorile statului de drept sunt mai presus de murdăria politică promovată de Traian Băsescu și complicii acestuia. Iar aici nu pot să nu aduc vorba despre influența deosebită a desemnării și menținerii în funcția de ministru al justiției a dnei Mona Pivniceru. Sprijinul Guvernului pentru Mona Pivniceru și al Parlamentului vor fi hotărâtoare. Semnalul este dat. Conflictul declanșat. Traian Băsescu are în față oameni care știu să judece, care au inamovibilitatea dată de lege pentru a duce o judecată până la capăt și a repune Justiția pe făgașul ei normal după un lung timp al complicității tăcute și opoziției sfioase. Și-a găsit „nașul”.

PDL atacă guvernul Ponta prin Emil Boc. Jocuri ieftine politicianiste, jonglerii cu timpi și „necesități” populiste. Indexarea taxelor locale a devenit subiectul principal al luptei. Unii primari au nevoie ca de aer de această indexarea cu rata inflației. Nu au surse de finanțare, indexarea fiind obligatorie. Fie au proiecte în derulare iar taxele în cuantumul neindexat nu le asigură terminarea lor. Ordonanța pe care Boc o reclamă va veni însă ea nu va obliga primarii și consilierii locali să nu indexeze aceste taxe și impozite. Jocul politicianist specific PDL își va găsi obștescul sfârșit ca orice dudă. Pe lângă Boc, ies în față toți redistribuiții neamului. În frunte cu Elena Udrea care știe că nu pot exista fără ceva care să arate că au fost buni. Neavând ceva bun la care să se raporteze a trecut la „reevaluarea” guvernărilor Boc. Astfel că, zi de zi, portocalezii comemorează rezultatele deosebite ale guvernelor Boc (de tristă amintire) afirmând cu tupeu și nesimțire că măsurile abuzive luate de acestea au fost în interesul național. Lor se alătură tot felul de panarame cu pretenții de analiști economici care motivează acele aberații cu tot felul de diagrame și exemple din alte țări. Toate motivările lor au ca bază statul și bugetul acestuia și nu scopul guvernării. Nici unul nu vorbește despre cheltuielile abuzive ale statului și angajamentele lui aiurea, despre consumul ireal de resurse pentru investiții voluptorii. Acolo unde nu mai pot ocoli subiectul le minimizează rolul nociv. Trăitori cu cifre de bilanț contabil, imuni la omenie, imuni la bun simț, analiștii economici care susțin măsurile bocciste sunt în funcții publice. Nu îmi plac. Îi detest. Ei nu înțeleg că statul și politicile publice nu se supun regimului conducerii firmelor. Statul nu poate acționa după interese private. Mai mult, nici unul dintre acești analiști nu vine și spune despre investițiile mediului privat, mediu privat care are nesimțirea să ceară statului să îi facă cadou infrastructura de care are nevoie pentru succesul afacerii. Analiștii „lui pește” au o gândire șablon după modele comunistoide.

Va fi muncă grea să combatem prostia politică, hoția politică, incompetența și formalismul unora care umplu ecranele televizoarelor și paginile ziarelor.

Dezmățul nociv din contenciosul constituțional.

Curtea Constituțională a României este un eșec. Major. Nu de la înființare. Nu. De la momentul în care cei desemnați și mai puțin aleși să facă parte din ea au pus cinstea și onoarea în coșul de gunoi și au făcut politică măsluind legea supremă cu explicații fanteziste pentru satisfacerea intereselor grupurilor private din politică care le-au oferit sinecura demnității publice.

Au adăugat sau au negat concepte și stări din textele constituționale, au adăugat la legile în vigoare, au făcut interpretări ale normelor de lege nu sub aspectul constituționalității lor ci sub aspectul acțiunii lor în timp și spațiu ca o instanță de judecată - o grosolănie juridică de neacceptat -, s-au implicat în acțiunea administrativă devenind astfel o nouă putere a statului, peste puterile prevăzute în Constituție.

Gândul publică o reacție a lui Victor Ponta cu privire la o ieșire publică a lui Traian Băsescu. Ambele sunt politicianiste. Un adevăr este totuși undeva, în spate. În 2005 când sinistra Monica Macovei a dat o interpretare proprie art. 134 alin. (1) din Constituție, interpretare admisă de CCR cu vot majoritar, Constituția a devenit, deodată, o hârtie igienică. Ponta se sprijină pe interpretarea vădit politică dată de acea Curte Constituțională deși, la vremea respectivă, PSD, iar în PSD deputatul Victor Ponta a lucrat la contestație, susținea altceva.Traian Băsescu neagă, azi, decizia de atunci a CCR care a permis numirile abuzive în funcțiile de șefi ai parchetelor a unor complici ai Monicăi Macovei.

Este comic penibilul situației. Asta nu mă face să nu consider și acum ca fiind inacceptabile acele considerente ale CCR. Pentru că acele considerente au aruncat țara în haos și au permis ingerința politicului în justiție. Mai mult, reforma justiției a fost serios amendată în favoarea acțiunii politicului. Practic, țara a fost dată pe mâna hoților conduși de Traian Băsescu.

Mi-am exprimat punctul de vedere într-un material publicat cu câteva zile înainte, intitulat „Când legea bate Constituția. La noi ca la nimeni”. Îmi voi menține acest punct de vedere chiar dacă este contrazis de o decizie a CCR. O consider abuzivă, inacceptabilă.

De la ajungerea la putere a lui Traian Băsescu nu mai avem o Constituție reală. Ea există formal însă este modificată sever de decizii ale CCR care o duc în neființă. Sper ca prim modificarea Constituției din acest an să intrăm în normalitate. Sper ca modificările să fie clare pentru ca nimeni să nu mai poată să se joace cu soarta unui popor după cum îi dictează aburii alcoolului.

Șmecherii funcționărești la contractări. Penibile.

Victor Ponta s-a răstit la CNSC, în public, amenințând că va modifica inclusiv legea de organizare și funcționare a instituției care a devenit un fel „Dumnezeu” în materie. S-a săturat de abuzurile și șmecheriile CNSC. Între timp, șeful INS a suportat o demitere pentru o măgărie cu iz politic (construirea unor statistici false și a unor rapoarte pe măsură pentru a bulversa actuala guvernare). Semnalele au fost deosebit de puternice. Brusc, CNSC a „înviat din morți” și a permis continuarea procedurii de atribuire a construcției autostrăzii de munte Comarnic-Brașov cu obligația organizatorului de a publica o erată cu criteriile de selecție pentru a intra în normalitate.

Gândul publică un articol interesant despre subiect. Se cuvine a face și observația că CNADN însuși este în culpă. Pomanagii de acolo au încercat să ciupească niște beneficii care nu au nici în clin, nici în mânecă cu obiectul contractului. O mașinuță ceva mai de soi și niște bani pentru „instruirea personalului prin străinătățuri”. Ca să vezi.

Mă deranjează comportamentul de „pomanagii mioritici” al funcționarilor români.

Reacția CNSC este un semnal că se tem. Se tem pentru siguranța și căldurica fotoliilor lor. Au înțeles că actuala guvernare nu îi va mai ierta. Puterea lor construită pe relațiile cu Udrea și Videanu cu sprijinul lui Băsescu nu mai are valoare. Cât va câștiga USL din punerea la treabă a CNSC ? Probabil că mult, din moment ce acolo este cheia deblocării activității de contractare. Însă va trebui dat cu parul și în șefii instituțiilor care vor organiza licitațiile publice pentru a nu mai umple caietele de sarcini cu pomeni.

Ponta vrea guvern autoritar. Asta este bine.

Aseară m-am uitat la „Vorbe grele”, emisiunea lui Ciutacu. Mi-a plăcut. Mi-au plăcut răspunsurile lui Ponta.

Senzația este că știe ce vrea. Știe că sunt măsuri care trebuiesc luate chiar dacă vor produce neplăcerea unora. Depinde cărora.

În primul rând va umbla la funcționarea Guvernului și a instituțiilor subordonate. Trebuie. Nu doar la ele. Sunt și alte instituții care au împiedicat funcționarea administrației publice la parametrii normali. Se produc și se vor produce schimbări severe. Acolo unde situația impune, se va modifica legea.

INS, CNSC, CSM, CCR ... lista poate continua. La unele se va umbla la Constituție. La altele va fi suficientă modificarea legilor de organizare și funcționare. Unele vor fi desființate. Sper că anunțul este serios. Unele instituții au fost înființate pentru a ușura anumite proceduri însă se dovedesc a fi ca pietrele de moară. Li s-a dat putere mai multă decât ar fi fost nevoie iar acum sunt intangibile. O greșeală care a costat scump. Și va costa cât timp aceste instituții nu sunt reformate sau desființate.

Reforma în Justiție se anunță serioasă. Va fi eliminat un grad de jurisdicție. Probabil apelul, care este devolutiv. Va rămâne judecata în primă instanță și recursul, care va privi procedura, nu fondul. Judecătorii de la prima instanță nu vor mai beneficia de controlul instanței superioare. Responsabilitatea judecătorilor de primă instanță va crește. Dacă prin nerespectarea procedurii au cauzat o nedreptate, se va reveni la judecata pe fond însă judecătorul sau judecătorii de la prima instanță vor putea fi trași la răspundere civilă, penală sau administrativă pentru abuz în serviciu sau rea-credință. Eliminarea unui grad de jurisdicție trebuie să ducă la o reală reformă a justiției. Ea trebuie făcută urgent.

Mi-a plăcut emisiunea. Voi urmări cum își va respecta promisiunea.

Am început noul an, 2013

Să ne fie de bine. Am mâncat, am băut, ne-am sms-it, ne-am vorbit, ne-am facebook-it, unii și-au stricat vederea la Tv, alții au fost în piețe sau pe străzi, alții au fost în stațiuni, alții la restaurante (au consumat toate stricăciunile de peste an), alții ... am fost pașnici, acasă, cu familia și prietenii.

Pentru că încă există, Băsescu a pus-o de o nouă mișcare politică. Cu Udrea și cu Falcă la masa de revelion a arătat care este opțiunea lui cu privire la viitorul PDL. Aut Blaga, aut Monica Macovei, aut toți susținătorii acestora. Pot rămâne în PDL ca membri cotizanți și ca votanți. Vârful însă, gata, este Udrea sau Falcă, ori mai bine, echipa Udrea-Falcă. Să vedem cum se va reorganiza PDL după această orientare. Aliații PDL de la alegeri vor avea și ei probleme de poziționare. Forța Civică și MRU nu mai au acces la Băsescu. Vor accepta absorbția în PDL ? Pavelescu și PNȚ-CD-ul pe care îl conduce va avea și el probleme. Va mai putea rezista singur pe scena politică ?

Schimbările din PDL vor aduce mișcări interesante pe scena politică. Este evident că o parte dintre portocalii vor migra. Unde ? Naiba știe. Bănuiesc că Frunzăverde și conducerea PNL au în atenție o parte din oamenii serioși din fostul PD, posibil victime ale viitoarei conduceri Udrea-Falcă. Îmi doresc ca între cei care vor cocheta cu PNL să nu se afle un Flutur, Pinalti, Boureanu, Țurcan, Popescu, Stoica, Stolojan. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, apropiați de Udrea sunt tocmai foștii membri ai PLD.

Forța Civică a lui MRU și-a consumat energia politică. Sunt prea puțini, nu au electorat, nu au doctrină - doctrina se probează doar în actul de guvernare, gargaragii cu doctrină sunt pe toate drumurile -, nu au aliați. Au fost și sunt percepuți ca profitori politici (cum îi turcul, îi și pistolul !). Nu pot proba, cu patru parlamentari, potența politică. Mai ales că accederea lor în parlament a fost o consecință a unui accident legislativ. Plus faptul că pot fi considerați ca un fel de căpușe politice, PDL fiind partidul căpușat. Practic, PDL a practicat căpușarea și în politică după ce a reușit căpușarea politico-economică. Doar că de această dată, nu a mai fost beneficiarul ci victima.

Noua Republică a lui Neamțu a devenit partid, așa se pare. Din direcția acestui partid avem doar ieșirile în media ale lui Neamțu, un fel de gargară cu pioneze despre viață, în general. Dacă nu ar fi semnat, se putea, foarte ușor, considera că articolele lui sunt ale unui jurnalist cu pretenții de filosof.

Pavelescu și PNȚ-CD-ul lui are o realizare după un amar de ani. Are niște parlamentari. Abia doi, se pare. PNȚ-CD, partid cu vechime și glorie până mai dăunăzi, ajuns pe mâna unor bișnițari politici a ajuns la final. Ori dispare ori se împacă cu ceilalți. Victor Ciorbea a intrat în Parlament pe lista PNL însă va deveni independent urmând să reprezinte PNȚ-CD varianta tradițională, în grupul PNL. Cu Ciorbea în barca puterii se pot negocia reprezentări ale PNȚ-CD în puterea administrativă, o șansă pentru renașterea partidului. Nu este exclus ca „influența Ciorbea” să ducă la reunificarea PNȚ-CD. Mai ales că PDL, cel care a căpușat sever PNȚ-CD în ultimii ani, nu mai este o soluție, cel puțin în următorii 4 ani. Eu sper să dispară în acești ani, nu să renască.

Este evident că politica va fi foarte atrăgătoare în anii ce vin. Cu privire la guvernare însă, eu sper ca activitatea să se apropie din ce în ce mai mult de rutina pozitivă ce caracterizează orice guvernare eficientă. Nu vreau „salturi mortale”, ca pe timpul guvernelor catastrofale Băsescu-Boc. Toate reformele se pot face normal, în liniște, cu obiective precise, cu termene și finanțări modeste. Dacă se lucrează, intens, la legislația care să permite economiei să funcționeze în liniște, atunci vor fi și șanse mai mari ca mediul privat să preia surplusul de forță de muncă care „freacă țiparul” la stat.

Până una-alta, ce a comunicat Ponta că se va întâmpla în acest an mi se pare de bun augur. Să facem puțin cu finalitate și rezultate maxime în loc să ne repezim la tot felul de proiecte aiuritoare.