Să nu ne facem că ... luptăm !

Acest an este dedicat luptelor politice. Tabere s-au clarificat. În special după succesul moțiunii de cenzură prin care a fost demis guvernul lui Traian Băsescu. De o parte sunt PSD, PNL și PC constituite în USL, de cealaltă parte este PDL și UDMR despărțite oficial din coaliția sub care au guvernat însă unite în durerea lor politică de partide trimise în opoziție. În poziție neclară este UNPR care se dă cu puterea „în interesul național al stabilității politice”. Un fel de frecție la un picior de lemn.

Luptele politice au regulile lor. Toate mijloacele sunt permise dacă nu este încălcată legea. Cea scrisă, nu cea vorbită în grupurile de reflecție controlate sau influențate de formațiunile politice sau unele cercuri de interese. Iar legea permite multe. Foarte multe. Dacă respect principiul potrivit căruia legea este reflectarea voinței majorității populației, majoritate concretizată în Parlament, dacă voința majorității populației este forma supremă a democrației constituționale, atunci legea este democratică din moment ce este în funcție. Plec de la aceste considerente atunci când iau la cunoștință și apreciez într-un fel sau altul acțiunile actorilor politici. Normal, având declarată apartenența la PNL, privesc lucrurile din punctul de vedere al unui liberal care are niște principii de apărat și care dorește ca prin cucerirea puterii politice să impună atenției populației aceste principii și beneficiile aplicării lor. Cu cât mai mulți oameni cunosc liberalismul și îl apreciază, cu atât cresc șansele ca la alegerile viitoare PNL să aibă mai multe voturi favorabile și o mai bună reprezentare parlamentară pentru realizarea idealului său politic. O Românie liberală, o Românie prosperă ca rezultat al prosperității cetățenilor ei, o Românie care este capabilă și interesată să își susțină independența, suveranitatea, naționalitatea și integritatea teritorială, o Românie modernă în pas cu lumea dezvoltată.

Guvernările băsesciene, cu suportul maghiarilor din UDMR au atentat tocmai la valorile fundamentale ale existenței României ca stat, ca nație, ca membru al comunității europene ... Guvernările băsesciene au afectat fundamentele statului român. Au încercat să le schimbe, după teorii tembele privind renunțarea de către statele moderne la independența și suveranitatea lor, la naționalitatea lor, la integritatea lor teritorială, la cultura și ființa națională. UDMR și alte formațiuni etnice minoritare au impus „aliaților” băsescieni doleanțe iredentiste care au negat statalitatea română, pregătind terenul pentru scoaterea din Constituție a caracterului național al statului și disoluția statului în structurile sale teritoriale componente. Autonomiile clamate de politicienii maghiari și aplaudate de unii dintre băsescieni ar fi dus la destructurarea statului. Atacurile inepte ale lui Traian Băsescu îndreptate împotriva Casei Regale a României, reprezentată de MS Mihai I, au fost însoțite de luări de poziție impardonabile ale unora dintre cei care se declară a fi „lumea bună” a intelectualității românești și au avut ca scop destrămarea conștiinței naționale cu privire la trecutul nostru și valorile care definesc națiunea română.

Lupta politică pe care trebuie să o ducă în acest an PNL, individual și în alianța USL, este condiționată de realitatea de azi a României aflată în pericol de destructurare, de pierdere a caracterului național, de subordonare intereselor marii finanțe internaționale și corporațiilor multinaționale. Este o luptă care trebuie să oprească folosirea resurselor naționale în interesul privat al unor politicieni din PDL și UDMR și al unor grupuri de interese politice și economice din afara țării. Iar o astfel de luptă trebuie să folosească, azi, toate mijloacele la dispoziție, toate armele pe care legea le permite. După câștigarea acestei lupte este suficient timp pentru reașezarea lucrurilor ținând cont și de dezbaterile teoretice privind democrația și mijloacele prin care aceasta poate materializată. Cu folosirea cât mai largă a metodelor de consultare a populației după punerea la dispoziția acesteia a informațiilor necesare pentru a judeca corect.

Guvernul Ponta a luat niște măsuri de forță. Sunt, fără discuție, măsuri care răspund așteptărilor majorității populației. Măsurile reparatorii privind reîntregirea salariilor bugetarilor și înapoierea banilor luați abuziv pensionarilor sunt măsuri de impact. Au fost cerute de populație prin manifestațiile publice din acest an, prin acțiuni deschise la instanțele judecătorești competente, prin cereri și petiții adresate autorităților statului. Realizarea acestor măsuri este condiționată de existența la bugetul de stat a resurselor financiare, dar asta este treaba guvernului. Pe măsura trecerii timpului se va umbla la conținutul legilor care au născut aceste nedreptăți, acest dispreț față de cetățean. O altă măsură de forță este cea a demiterii prefecților și subprefecților care s-au manifestat ca reprezentanți ai PDL și UDMR, uitând de condiția lor prevăzută de lege, aceea de a nu fi membri ai unui partid politic. Portocalezii care leșină azi pe sticlă și în presa băsesciană ar cam trebui să ia în considerare și incompatibilitatea permanentă în care au funcționat prefecții în guvernările Băsescu-Boc-Ungureanu. Alături de demiterile șefilor de la agențiile guvernamentale, măsura demiterii prefecților îndeplinește o altă cerință expresă a populației revoltate adresată partidelor și liderilor acestora care formează USL: „scăpați-ne de ăștia !”. Iar măsurile de acest gen vor continua. Nu este greu să fie găsiți pedeliștii și udemeriștii, bașca uneperiștii aciuiți în instituțiile publice, toți pe criterii de fidelitate față de partidele care i-au promovat. Funcționarii publici cu vechime în instituții care au văzut și cunosc cum au ajuns unii prin instituțiile lor vor vorbi și îi vor arăta. Și aceștia vor pleca. Iar lumea, pe plan local și la nivel național va afla. Demiteri vor fi și în instituțiile de forță, MAI și MAN. Și va fi bine. Nu vor fi perfecte și pot fi interpretate ca abuzive însă vor răspunde dorinței majorității populației. Se va face dreptate. Va aduce USL recunoștința celor care au așteptat, cu slabe speranțe uneori, să li se facă dreptate.

O altă măsură de forță este promovarea și votarea proiectului de lege privind alegerile parlamentare. Mult discutatul și criticatul VUM. Orice interpretare, orice discuție pro sau contra, orice poziție pro sau contra este corectă. După mine. VUM nu este antidemocratic. El vine, vrem nu vrem, de la statele care au fost și sunt încă considerate ca cele mai avansate sub aspectul construcției societăților democratice. Pot spune că este abuziv, la fel ca democrația care impune voința majorității, sancționând pe cei care „nu au ales partidul mai puternic” când vorbim de alegător și pe cei care „nu au reușit să își atragă alegătorii” dacă vorbim despre actorii politici (partidele, alianțele și uniunile politice). Orice sistem de vot este abuziv, în nici un caz nedemocratic. Orice sistem bagă pumnul în gură unor alegători, în orice sistem există alegători nereprezentați, în orice sistem se promovează „oropsirea” actorilor politici slab organizați sau insuficient organizați. În general, orice sistem de vot oferă avantaje celor care au puterea la momentul votului. Pentru că ei organizează alegerile, ei le supraveghează, ei numără rezultatele. VUM care stă să iasă va afecta sever, se presupune că foarte sever, pe inițiatorul lui : Traian Băsescu și partidul lui, PDL. Traian Băsescu și PDL au pierdut totul. S-au înecat ca „țiganul la mal”. Au avut totul la dispoziție, au avut puterea absolută, se pregăteau să reorganizeze colegiile pentru maximizarea avantajelor lor, au avut prefecții și președinții de consilii județene, au avut consiliile locale, au avut funcționarii publici cu funcții de conducere până la cel mai mic nivel, persoane care au primit atribuții care să maximizeze PDL avantajele necesare pentru succesul electoral, au avut la dispoziție inclusiv structurile polițienești la nivel central și local cu sarcini precise pentru a proteja candidații PDL de candidații USL și de privirile indiscrete ale presei ... au avut totul. În fiecare zi vor vedea cum li se micșorează și dispare fiecare avantaj construit prin fraudă la lege. VUM devine, pe zi ce trece, o armă. O armă mortală. Consecințele pot fi dezastruoase pentru PDL și UDMR însă pot fi benefice pentru democrația din România. VUM sancționează pomanagii politici, formațiunile anti-sistem, aventurierii. Iar asta este bine.

Mi-a plăcut poziția Dnei Zoe Petre, o adversară a VUM (nici eu nu îl susțin ca sistem de vot, însă nu neg că trebuie folosit ca „armă” în lupta împotriva lui Traian Băsescu și a PDL):

„Sunt obligată să mărturisesc un lucru: eu nu am fost niciodată un susţinător al votului uninominal, cu atât mai puţin al uninominalului pur. Am preferat votul pe liste fiindcă am considerat întotdeauna că partidele de la noi nu au forţa şi identitatea necesară pentru un alt tip de sistem electoral. Dar, unul dintre argumente pro-uninominal, explicate de Victor Ponta de la tribuna Parlamentului, mi-a trezit interesul: anume că un astfel de vot nu permite intrarea formaţiunilor anti-sistem în Parlament. Sau, oricum, aceste puterea acestor partide nu devine mare. În contextul în care Europa se află într-o stare de nedumerire, ideea ca noi să ne pricopsim cu un Parlament plin de dani diaconeşti, mă înspăimânta. Totoadată, îmi repugnă total posibilitatea unei guvernări PDL-Dan Diaconescu, după alegeri. Ar fi o catastrofă. Dacă se vrea prevenirea a aşa ceva, prin uninominalul pur, este foarte bine”, conchide Zoe Petre. (R.Gheorghe)

Am luat acest punct de vedere de aici.

Văd că mulți dintre cei care se declară liberali critică măsurile luate de USL în această luptă politică. Teoretic pot fi de partea lor. Practic însă nu. Când este de luptat, atunci trebuie să lupt. În acest context sunt de acord și cu preluarea de la PDL, chiar și la PNL, a celor care până mai ieri au format „corpul ofițerilor”. La nivelul comunităților locale sunt de acord cu preluarea chiar a trupei. Toate aceste măsuri pot aduce victoria. Iar dacă sunt capabil să îmi asum victoria, trebuie să îmi asum și responsabilitatea ei. Trebuie ca celor care au venit alături de mine și au luptat împreună cu mine să le ofer „o nouă casă”, să le dau „o nouă șansă”, să
le întăresc convingerea că au ales bine, chiar dacă au făcut-o târziu. În România este loc pentru toți.