Asa este coane Dinu. Basescu ne duce la groapa pentru ca de operatie pe sine insusi nu a auzit.

Nu pot sa trec peste articolul lui Dinu Patriciu din Adevarul. Il iau si il pun aici. Spre citire si luare aminte. Ca ne place sau nu, Dinu are dreptate.

Murim din prostie?

"M-am săturat. Când scriu despre criză sunt ca un disc uzat. Sentimentul că vorbeşti în pustiu e poate cel mai rău dintre toate. Cu atât mai mult cu cât „restructurare”, „reformă”, „modernizare”, „liberalizare” au devenit locuri comune. Fiecare înţelege ce vrea.

Ne supărăm, ne înfricoşăm, ne înviorăm, devenim optimişti sau trişti cu toţii la unison, pentru că aşa ne arată televizorul. Clanuri politice, profesionale, locale sunt în conflicte ireconciliabile şi violente terminate totuşi brusc prin „pupat piaţa Independenţii”. Cum spuneam odată, vaca rumegă în grajd, câinele o latră, ciobanul supărat se scoală şi împuşcă vaca de lapte. Facem asta în toate domeniile. Îi oropsim pe profesori, nu-i plătim pe doctori, suntem supăraţi pe magistraţii care judecă totuşi 100 de procese pe zi.

Uneori deştepţi, ne comparăm cu alţii. Auzeam un prieten la televizor că Norvegia are aproape de două ori mai mulţi bugetari decât noi, raportat la populaţie. Uită că Norvegia are un surplus bugetar de 7,1% din PIB, chiar şi anul acesta, iar excedentul contului curent e de aproape 15%. Şi mai uită de tradiţia de viaţă comunitară a ţărilor nordice. Socialismul este un lux inutil şi uneori periculos al unor ţări bogate. Noi nu putem creşte aşa.

O ţară îşi întemeiază prosperitatea pe trei tipuri de resurse: umane, financiare şi naturale. Evident, cei mai importanţi sunt oamenii. Măsura succesului este cât ai investit în cultură, educaţie, motivaţia şi sănătatea oamenilor. A spune că nu ai bani pentru asta e cel puţin criminal. Redistribuţia forţată, prin intermediul statului, nu este singurul mod de a face această investiţie. Mult mai eficientă e calea naturală, prin finanţarea elevilor şi nu a sistemului şcolar. Concret, ce ar fi de exemplu să deducem fiscal dublul cheltuielilor legate de educaţie atât ale persoanelor, cât şi ale corporaţiilor. Unii mai radicali susţin astăzi că impozitele directe ar trebui eliminate. Ele nu fac decât să taxeze munca, deci creativitatea. Din banii obţinuţi în plus, oamenii pot finanţa singuri educaţia.

Resursele financiare sunt atrase de cei care nu înjură. Pentru asta ne trebuie stabilitate politică, administrativă, fiscală, linişte şi pace. Am un dispreţ profund pentru cei care afirmă că suntem o ţară muribundă. Spuneam săptămâna aceasta că suntem doar conduşi de nişte idioţi, tiptil tiptil spre cimitir, ca să nu provocăm panică. Libertatea economică şi uşurinţa de a face afaceri nu costă bani. Din păcate, în clasamentele mondiale ale acestor indicatori ne aflăm pe locuri ruşinoase. Între timp, ne consumăm vajnic energiile pentru a fura sau a omorî capra vecinului.

Vrem să creştem capitalul românesc. Uneori devenim naţionalişti. De unde Dumnezeu să vină banii, dacă nu de acolo de unde ei există? Întâi trebuie să dovedeşti că ştii să-i foloseşti pe ai tăi. Să luăm ca exemplu o ţară cu un venit pe cap de locuitor doar puţin mai mic decât România, dar care a ştiut să transforme fondurile de pensii şi asigurări sociale într-un motor al creşterii economice, fără să le lase pradă decidenţilor bugetari prin alocare birocratică. Acestea finanţează în Malaysia autostrăzi, oraşe noi, cresc direct calitatea vieţii oamenilor, într-un sistem ce nu e gestionat, ci doar supervizat de stat.

Între timp noi luăm lecţii proaste de la birocraţii din afară. „Nu scăpaţi din mână deficitul bugetar sau de cont curent!”. În Statele Unite sau Anglia deficitul bugetar este în jur de 14% din PIB. În Spania e de peste 10% datorită gogoaşei imobiliare care a explodat. Nu ne compar pe noi cu ele, dar nu pot să nu remarc că multe alte ţări au lăsat în plata Domnului echilibrele macroeconomice, pentru a stimula creşterea prin consum (Franţa - 8, Grecia - 7, Japonia - 8 deficit bugetar).

În ceea ce priveşte resursele naturale, în goana după creşterea imediată a producţiei, în timpul socialismului şi în veşnica tranziţie care a urmat, ne-am exploatat cu sălbăticie resursele uşor de atins de la păduri la ţiţei. Nu ne-a preocupat niciodată, în ultima jumătate de secol, cercetarea celor mai greu de folosit, cum ar fi depozitele de hidrocarburi la mari adâncimi. Până şi astăzi fugărim aventurierii care ar avea curajul să-şi cheltuiască banii la noi, de frică să nu ne vindem ţara. Sunt blestemat. Tot la criză am ajuns. Cu aceeaşi concluzie: ea vine din prostie".