Teodor Meleșcanu are o problemă. Este singur. La propriu și la figurat.
Agerpres (aici).
„Sunt singurul care am un profil care se potrivește celui de președinte”.
La fel ca la Udrea care este sigura care poate „reda demnitatea românilor”, Meleșcanu se vede sigurul care are profilul pentru un Președinte. De pe afișe suntem „invadați” de Monica Macovei care „este mai bună decât ei”. Ca să vezi.
Nu îi pot contesta lui Meleșcanu unele afirmații. A lucrat în domeniul afacerilor externe, a fost ministru al apărării, a fost interimar la Justiție, acum a fost la SIE, a mai candidat la președinție ... a avut o viață plină. Unii spun că a fost și cu ceva „grade acoperite”. Nu am dovezi, am la dispoziție doar unele zvonuri. Ambasadorii sunt „spioni pe față”. Alții din ambasade sunt „acoperiți”. În fine.
În nefericirea lui, în dauna vanității care îi macină gândurile, Meleșcanu dă dovadă de prostie.
Ca să fiu sincer, cred că Meleșcanu a vrut să exploateze incertitudinea legată de procesul lui Iohannis cu ANI. Tăriceanu devenit pontist, nu mai primea voturile celor din PNL și PDL. Ce și-a spus oportunistul Meleșcanu ?! Hai să iau locul lui Iohannis. Dacă mă bag și eu pe listă, am șansa să iau fața lui Tăriceanu, Udrea, Macovei dar și a altora. Acțiunea este pur speculativă. Meleșcanu joacă la cacialma.
În afara lui Iohannis, Meleșcanu ar fi cam singurul care ar corespunde profilului unui viitor Președinte care să respecte, cât de cât, Constituția. Eu îl văd, ca profil, mai apropiat de Iliescu.
Defectul major al lui Meleșcanu este caracterul. Nu îl are. A fost un oportunist toată viața. A avut inițiative personale, justificate prin dorința de a crește în ochii lui, a celor din jur, a politicienilor. A fost „disponibil” pentru toți și pentru toate angajamentele care i-au adus folos. A plecat din PSDR când a înțeles că nu va ajunge președinte al partidului. Era la concurență cu Iliescu și Năstase. A format propriu partid care nu a performat. S-a dus la PNL, cu tot cu partid și a încercat să îl acapareze „pas cu pas”. Ideile lui nu au plăcut (normal, era un fel de liberalism „nechezol”), nu a ieșit cu nimic în evidență așa că a răspuns „prezent” propunerii lui Băsescu. S-au simțit bine împreună, ca între colegi. Dacă a văzut că Băsescu nu îl ia în calcul pentru un viitor politic oarecare, a ieșit la interval cu această înscriere în cursa electorală pe o schemă speculativă.
Meleșcanu nu are în spate un partid. Adunarea adeziunilor pentru candidatura lui este un mister. Informațiile au curs despre cei care i-au adunat adeziunile. S-a dezis de ei ! Un partid obscur a asumat acțiunea. A cerut retragerea adeziunilor depuse la BEC. Tardiv. Hoțul neprins este negustor cinstit.
Normal, din respect pentru logică, Meleșcanu ar trebui să se retragă nu să aștepte să fie respins de electorat. Nu o face pentru că încă mai speră la un act al ICCJ de înlăturare a lui Iohannis din cursa prezidențială. Până la primul tur ! O gândire perversă, o gândire care nu îmi garantează că Meleșcanu, cu toate „plusurile” pe care și le-a scos în evidență, este omul de care avem nevoie. Nu pot accepta, sincer, un proiect de viitor pentru o țară legat de un om care reprezintă trecutul. Una este să știi, alta este să fii capabil să aplici. Sunt absolut convins că Meleșcanu este incapabil să aplice pentru viitor. Mai ales în folosul unei țări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu