Nici că se putea să nu intervină Adrian Năstase în sprijinul acțiunii de subordonare a Justiției de către Parlament și Guvern. Nu se putea. A făcut-o, în stilul lui. Limbaj academic, frumos dar pervers și mincinos.
Guvernarea Năstase nu poate fi limitată doar la anul 2004, anul în care a pierdut alegerile (nu a putut face o majoritate pentru guvernare) dar a pierdut și alegerile prezidențiale chiar dacă a avut grijă ca la modificarea Constituției să introducă reglementări care l-ar fi favorizat în postura de Președinte al României. A pregătit o Constituție pentru el dar a profitat Traian Băsescu.
Până la anul 2004, an în care Năstase își pune toate ouăle în coș, avem anii 2001, 2002 și 2003, fiecare dintre acești ani având o foarte puternică amprentă politică aparte: politizarea extremă a administrației publice și a Justiției. Toate funcțiile de decizie administrativă au fost ocupate de persoane fidele politic PSD. De sus până jos. Nu a contat cât de jos ! Efectele acelei politizări se văd și astăzi, sunt aplicate și de infractorul Liviu Dragnea (se pare cu un real succes). Politica lui Adrian Năstase din acei ani stă la baza gravelor disfuncții din societatea românească. Aici eu văd minciuna prin omisiune a lui Adrian Năstase din materialul prezentat de Agerpres. O minciună gravă, deosebit de gravă. În plus, sunt probe care confirmă politizarea Justiției. Stenogramele cu Rodica Stănoiu care cere aprobarea pentru trimiterea în judecată a unor adversari politici există !
Având convingerea că va deveni Președintele României, Adrian Năstase „a luat” de la Guvern competența de numire a procurorilor și a dus-o la Președintele țării. A fost un calcul pragmatic, a urmărit un interes personal, chiar dacă măsura s-a pliat pe cerințele Uniunii Europene de eliminarea a politicului din activitatea Justiției !
În ultimul timp, împreună cu Rodica Stănoiu și unii de prin PSD, promovează că Guvernul trebuie să aibă „o anumită abordare și în ceea ce privește domeniul juridic și domeniul penal”. Mulți văd, puțini pricep. Iar este un enunț „parșiv”, mai ales când este enunțat într-un anume context.
Una este să vorbim despre legi - civile, administrative, penale -, alta este să vorbim despre organizarea Justiției. Da, Guvernul are drept de inițiativă legislativă cu privire la legi și la procedura de judecată. Nu, Guvernul nu are dreptul de a impune Justiției organizarea internă ! Pentru că Justiția este o putere a statului, potrivit Constituției, separată și în echilibru față de celelalte puteri ale statului. Guvernul are un minister, ministerul de justiție, care asigură legătura cu puterea judecătorească și duce Guvernului cerințele acesteia. Guvernul nu este în măsură să „judece” cerințele organizatorice ale puterii judecătorești, nu are această capacitate, trebuie doar să ducă aceste cerințe, sub forma unor proiecte de lege în fața Parlamentului (după consultarea CSM) care va accepta sau nu cererile puterii judecătorești. Cu bună credință, nu cum vedem acum multă-multă rea-credință și o dorință disperată de a subordona puterea judecătorească considerând că aceasta este „mai puțin legitimă” ca Parlamentul (după infractorul Dragnea citire) !
Prin omisiune, Adrian Năstase participă din plin la fraierirea populației. Păcat. Brânză bună în burduf de câine.
Minciuna face rău. Adevărul face bine. Adrian Năstase a ales să facă rău. Este în ADN-ul socialiștilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu