În Ucraina stă să înceapă ceva. Ce ? Naiba știe !

Ultimele evenimente din Ucraina au impresionat pe toți cei care le-au urmărit. Morți, răniți, tortură, abuzuri, speranțe, manipulare ... tot ce a fost nevoie pentru a se ajunge la o anume impresie. Rușii văd ceva, moldovenii altceva, polonezii altceva, americanii ce vor ei, UE se face că vede ... Eu, nu prea văd „bine”.

Ucraina era deja „ruptă”. Autoritarismul regiunilor în opoziție cu puterea centrală a fost o realitate. Un preț plătit de conducătorii de la nivel central pentru a avea „liniște”. Modelul este importat din Rusia. Nu este un model vest-european sau modelul statelor federale. Nu a fost o descentralizare, deși unii asta susțineau. Regiunile au fost și încă sunt feude politice în adevăratul sens al cuvântului. În regiunile „sensibile”, cu populație etnică diferită de cea ucraineană sau rusă, statul centralizat ucrainean a impus sisteme suplimentare de control. Secesiunea lor a fost, în permanență, un factor de risc pentru conducerea de stat din Ucraina. Chiar proiectele de dezvoltare ale statului ucrainean nu le includeau. Sunt regiuni subdezvoltate. Puterea economică a Ucrainei este concentrată în regiunile pur slave. Culmea este că în Ucraina toate regimurile au preferat o astfel de politică.

Partidul Regiunilor al lui Ianukovici este un fel de PSD, de la noi. Un PSD care s-a umflat peste măsură, s-a îmburghezit și a crezut că totul i se cuvine. Devenind deosebit de puternic, Partidul Regiunilor a acaparat pe toți cei care au avut capacitatea de a face ceva. Stilul partidului lui Putin. Ucraina a fost până mai de curând o copie a regimului de la Moscova. În Ucraina încă se dorește continuarea unui astfel de regim.

Iulia Timoșenko nu este diferită. Diferită este orientarea. Nu pentru democratizarea statului ucrainean ci pentru ieșirea de sub influența rusă. Politică și economică. De fapt, Iulia Timoșenko le spune ucrainenilor că pot fi independenți față de Moscova. A reușit odată. Acum are iar șanse de a reuși. Impresia generală este că are foarte mari șanse. Eu spun că are șanse mai mici decât atunci când a fost premier. Ucrainenii au adunat în ei mai multă cultură occidentală decât în urmă cu 10 ani. Opoziția față de tipul de putere practicat în Ucraina s-a întărit. Timoșenko nu este diferită de Ianukovici. Este la fel de dură și la fel de doritoare de un regim cu mână forte. Practic, eu văd că în Ucraina, de va ajunge la putere Timoșenko, se vor schimba beneficiarii puterii și nu va fi un câștig al democrației.

Ucraina va solicita ajutor financiar de la statele UE și SUA, de la instituțiile financiare internaționale. A avut pierderi economice mari din cauza timpului petrecut în proteste. Va cere gratuități. Toate în conținutul unei promisiuni că în timp va deveni un stat democratic - puțin probabil în acest secol. Va cere urgentarea acceptării ei în UE. Nu știu câte state vor fi de acord să își lege o piatră de moară de picioare înainte de a practica înotul. Sper ca România să încurajeze parcursul european al Ucrainei însă să nu se aventureze în poveștile „eroice” ce se vor țese cu privire la potențialul economic neexploatat și dorința ucrainenilor de a deveni altfel de „europeni”.

Cu mult, cu puțin, cum putem, noi trebuie să sprijinim Moldova de peste Prut. Cu o Moldovă mai puternică putem sprijini și Ucraina. Modelul succesului moldovean poate stimula ambiția ucrainenilor să îi întreacă. Pentru că în ADN-ul ucrainenilor există o dorință arzătoare să arate altora că sunt mai buni decât ei. În toate domeniile. Apoi, să nu uităm când sprijinim Ucraina că ei, ucrainenii, chiar și pe timpul lui Iușcenko și Timoșenko ne aveau în strategiile de apărare și securitate națională ca „stat agresor” !

Nu știu dacă în Ucraina va avea loc un război civil, nu știu dacă Ucraina va reuși să se democratizeze, nu știu dacă Ucraina se va schimba. Înclin să cred că nu. Știu însă că Ucraina, de ieri, de azi și de mâine este un risc pentru România. Știu că avem teritorii luate cu japca de URSS, prin „creionul” lui Stalin și date Ucrainei sovietice și mai știu că Ucraina sovietică este încă în viață ascunsă sub o manta, chipurile, democratică.

Naiba știe ce va fi în Ucraina mâine, poimâine. Noi ar cam trebui să fim pregătiți, mai ales pentru surprizele neplăcute ale unui stat în disoluție sau ale unui stat care va realege calea „forței”. Nu doar față de etnicii străini deveniți cu forța ucraineni, ci chiar față de vecinii cu care Ucraina are „litigii” teritoriale nestinse. Iar noi suntem printre vecinii față de care Ucraina nu are stimă. Ci ură. Chiar și Ucraina lui Timoșenko.