Hărmălaia politică din aceste zile este de nedescris. Toată lumea contra toată lumea. Pe undeva îmi place. Nu foarte mult. Este ca la o petrecere prea lungă care se sfârșește cu „cafteală”.
Am crezut, sincer, mea culpa, că PSD va accepta, până la final, să construiască cu PNL o fundație solidă pentru statul de drept. O fundație care să nu mai permită deviații totalitate. Fie de stânga, fie așa zis de dreapta. Ei bine, văd că nu se poate. PSD a ales drumul scurt către impunerea socialismului.
Sondajele făcute la comandă politică au arătat că poporul vrea mai mult socialism decât capitalism. Bine, nu la proporțiile arătate în sondaje, pentru că respectivele sondaje au fost, ca de obicei, puțin contrafăcute. Totuși, în majoritatea lor au arătat o apetență a poporului pentru socialism în dauna liberalismului/capitalismului. Nu este de criticat. Având în vedere cultura politică a poporului român era de așteptat. Este mai comod să primești de la stat, este mai comod să știi că altul are grijă de tine, mai mult sau mai puțin decât să fii conștient că tu trebuie să îți porți de grijă, să faci tot ce îți cere viața pentru a avea mâncare pe masă, o locuință, haine de îmbrăcat, timp pentru recreere, bani pentru școală etc.
Regimurile socialiste iliesciene și regimul băsescian au fost complementare. Amândouă au un punct comun. Centralismul actului guvernamental. De aceea ele sunt mai apreciate de alegătorii români. Ideea liberală a autoguvernării locale produce frisoane. Pentru că asta înseamnă că fiecare comunitate trebuie să se comporte ca un organism de sine stătător. Că fiecare comunitate știe că va exista și în viitor dacă se dovedește capabilă să supraviețuiască. Că pentru a supraviețui trebuie să își folosească la maxim resursele, să exploateze ceea ce are pentru că de la nivel central nu va primi mare lucru dacă nu chiar de loc.
În timp ce regimurile socialiste iliesciene și băsesciene se adresează oamenilor fluturându-le contractul de angajare la stat sau la privat (privatul controlat de stat), un regim liberal le arată oamenilor că ei trebuie să fie parteneri pentru a avea, împreună, succesul pe care îl doresc. Între relația de subordonare funcțională și relația partenerială oamenii aleg relația de subordonare pentru că educația lor este încă influențată obiceiul locului. România este încă sub influența puternică a statului socialist. De aceea au succes mai mare ideile socialiste ale lui Ponta și PSD sau dictatoriale ale lui Băsescu și PDL/PMP decât ideile liberalilor care îndeamnă la parteneriatul între indivizi, între individ și stat sau între individ și persoana juridică privată. În esență, românii se sperie de libertate.
Ruperea USL este o consecință a cererii de pe piața politică. Sondajele spun că oamenii vor socialism. Vor socialismul iliescian, le este dor. Ponta le satisface dorința. Rupe USL și adună în jur pe toți cei capabili să participe la promovarea socialismului. Minoritățile naționale, UDMR și, de ce nu, parlamentarii apropiați lui Băsescu și PDL. Ar fi o mare reuniune a familiei FSN. Probabil visul de aur a lui Ion Iliescu și al tuturor PSD-iștilor în viață.
Vom vedea la alegerile europarlamentare câți români apreciază libertatea individuală. Câți vor vota cu PNL. Restul, cei care vor vota cu USD și partidulețele lui Băsescu sunt adepții socialismului în toate formele sale.
PNL va trebui să lupte, ferm, împotriva socialiștilor. Atât a celor din USD cât și a celor din PDL, PMP, PFC etc. Parlamentar, extraparlamentar, oriunde și oricând. Avem de luptat așa că la luptă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu