Ieri au fost niște evenimente. PSD a format împreună cu UNPR (cu care la un moment dat anunțau că se absorb) și cu PC o nouă uniune, de data aceasta electorală. A se reține. Electorală. Adică o uniune cu viață scurtă, până după alegerile europarlamentare. Scopul ei nu este de a aduce PSD mai multe voturi și mai mulți candidați la PE ci de a duce în PE un uneperist și un conservator voiculescian. Fastul constituirii uniunii electorale și risipa de vorbe mari a liderilor formațiunilor în cauză nu sunt justificate decât de intenția de a arăta lumii votante că PSD este atât de puternic încât poate să fie singur la guvernare. Dar nu va face pasul, cel puțin pe termen scurt. Nu va face pasul pentru că este încurcat în niște „otgoane” de care nu se poate dezlega încă, consecința fiind mult prea nefericită.
Înaintea marii adunări „social-democrate” de constituire a USD a avut loc o întâlnire foarte interesantă prin participare. PNL care a schimbat o parte din miniștri a avut o întâlnire cu Prim-ministrul Victor Ponta. Normal. Subiectul a fost, evident, prezentarea miniștrilor, acceptarea lor de către premier, stabilirea atribuțiilor vicepremierului liberal în guvernul condus de Victor Ponta. Numai că la masa negocierilor au apărut, ca de nicăieri (cel puțin pentru liberali), alți pesediști, uneperiștii și Dan Voiculescu însoțit de Daniel Constantin. De ce ? Aici este de interpretat.
Acțiunea liberalilor de a întări prezența liberală în guvern și a promova valorile liberale cu mai multă intensitate decât până acum a stricat, spun eu, cursul lin al puterii PSD imprimat de Victor Ponta. Cred că percepția politicienilor este aceea a revenirii la egalitate între liberali și social-democrați. Stare care displace partidulețelor de conjunctură cum sunt UNPR și PC. Nu doar lor, displace profund unora dintre cei care constituie vârful politic al PSD acum, cum ar fi Șova, Zgonea, Sârbu și alții. Displace pentru că percepția egalității la putere între PNL și PSD nu mai lasă loc de negociere pentru o eventuală bucățică de putere pentru UNPR și PC. În percepția publică, cele două partide căpușă nu mai pot fi considerate ca partide cu vocație guvernamentală, chiar de vor avea miniștri, ci partide de conjunctură, ceea ce sunt în realitate. Pentru pesediștii nemulțumiți, se întrerupe procesul de cucerire al puterii și dominării scenei politice de către PSD. Un PNL puternic, cu vocația guvernării permite publicului să aibă o alternativă la PSD, permite publicului care nu agrează PSD să se ducă către PNL (în mod explicit) și astfel, în timp, să se ajungă la o egalitate între cele două partide mari și sub aspectul voturilor primite cu ocazia alegerilor de orice fel. Un PNL puternic la guvernare acum poate opri creșterea PSD în simpatia populației, astfel că PSD se poate opri undeva pe la 30-35% timp în care PNL va crește către aceleași procente. O creștere a PNL va schimba și raportul de forțe, prin răzgândirea unora și altora, cum ar fi cei din UDMR sau chiar PC, nu mai spun de „interesul național UNPR”, de exemplu. Imaginea unui viitor cu aceste schimbări la care se pot adăuga cei care vor rezulta din vânzoleala băsesciano-portocaleză nu este deloc plăcută. PSD, partid care luptă cu disperare să redevină singurul partid care poate conduce România are toate șansele să rămână pentru mulți-mulți ani cel mai mare partid din România care nu mai ajunge la guvernare. Un partid care își va exprima opțiunea politică din opoziție. O opoziție eternă.
Imaginea neagră a acțiunii liberale are însă și o pagină albă. Dacă PSD acceptă propunerea PNL, de fapt o revenire la înțelegerile anterioare, PNL și PSD vor crește împreună și vor guverna împreună pentru a forma ceea ce și-au propus când au format USL. O Românie democratică, pe baze politice și administrative solide astfel încât într-un timp rezonabil să fie eliminat din corpul administrativ și politic tot ce a fost deformat sau impus de băsism. De fapt, zilele acestea Crin Antonescu a pomenit de o astfel de perspectivă. A fost explicit în a arăta că această guvernare trebuie dusă cel puțin până în 2016 și dacă se poate și după această dată. Nu este deloc de lepădat o astfel de propunere spusă tranșant, public, la TVR1, chiar aseară la România Tv.
Propunerile PNL au dus în derizoriu constituirea UCD. Spaimă mare la PC. UNPR are soluția absorbției în PSD. PC are o singură soluție: dispariția. Eliminat de PSD din parteneriat după europarlamentare, foarte posibil, PC nu mai are unde merge. Dacă pleacă de la guvernare (ar fi a treia oară !), nu rupe USL. Este o cantitate neglijabilă. Mai mult, nu este exclus ca PC să își piardă în favoarea PSD sau a PNL parlamentarii și membrii. Pentru politicienii PC doar accesul la putere contează nu și Trustul Intact al lui Voiculescu. De aceea PC nu și-a pus în aplicare, nici anul trecut, „marea” amenințare că merge singur la niște alegeri ca să dovedească ce puternici sunt ei. Pentru că ei de vor merge singuri la alegeri au marea șansă să nu culeagă nici voturile cu care sunt creditați țărăniștii lui Pavelescu. PC este în memoria publică doar ca partid căpușă. Când căpușează PSD, când PNL. De fiecare dată a trădat, nu după mult timp. Sunt sigur că USD-ul constituit ieri are doar scop electoral, așa cum de altfel s-a și denumit, alianță electorală, nu și alianță cu perspectivă politică pentru viitor.
Ca să fie caraghioși până la capăt, cei din PC au construit ei un „discurs” bombă. Ieri, Daniel Constantin a „analizat” frământările din USL, PNL fiind „oaia neagră” și a emis judecățile de valoare voiculesciană de mare importanță teoretică și practică: dacă starea din USL nu se îmbunătățește, Sorin Oprescu este cea mai bună soluție pentru o candidatură la prezidențiale, „cea mai bună” și acum ! Probabil că atunci când Daniel Constantin spunea cu emfază aceste vorbe, Sorin Oprescu avea deja chiloții în vine pentru a primi „lauda”. Nu mult după pupincurismul de mai sus, Daniel Constantin vine cu altă „bombă”: ei, PC, doresc să cunoască bine care sunt obiectivele din „programul de guvernare” al viitorului candidat la președinție al USL pentru că ei, PC, au niște obiective la care țin „cu dinții”. Fără multă greutate constat că, per a contrario, PC nu va vota pentru viitorul candidat la președinție al USL ! Măi tată, mai ! Mulți proști mai mișună liberi pe stradă ! Auzi la el: program de guvernare pentru Președinte ! Alături, Victor Ponta mustăcea, fără însă a interveni. Se poate interpreta. Nu a confirmat ideile stupide ale lui Constantin dar nici nu le-a infirmat. În discuțiile cu Crin Antonescu este sigur că va avea o poziție. Dacă susține ideile lui Constantin, înseamnă că USL se rupe. Dacă nu le susține, înseamnă că Constantin este pe ducă, împreună cu tot partidul lui.
Trebuie să recunosc ceva. Aseară am urmărit România Tv. Am prins și emisiunea lui Striblea și Rus cu social-democrații Ponta, Oprea și Constantin și emisiunea lui Ciutacu cu Antonescu cu participarea, în premieră, a lui Cristoiu. M-am distrat. Copios. Ciutacu a fost pus în ofsaid de Cristoiu. Nu că ar fi dorit Cristoiu, sunt sigur de asta, să îi saboteze intenția de a-l pune în dificultate pe Antonescu. Bănuiesc că „moș” Cristoiu nici nu și-a dat seama, inițial, ce face. Dar la un moment dat, Cristoiu i-a ridicat lui Antonescu mingi la fileu iar Crin nu s-a lăsat și a punctat „sever”. Ciutacu a avut doar posibilitatea să se mire și în genialitatea sa să facă niște fente să nu cadă de fraier. Nu i-a prea reușit, inițial, a reușit mai apoi printr-o „genială” tăcere.
În timp ce aștept rezultatele negocierilor dintre Victor Ponta asistat de ai lui din PSD, de cei din UNPR și nevolnicii din PC cu Crin Antonescu și echipa PNL voi căuta și voi citi impresiile lui Cristoiu după emisiunea la care a luat parte. Își face „mea culpa” ?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu