După o zi foarte încărcată, mai ales agitată, a apărut Tăriceanu cu „bomba”. Își face partid cu scopul declarat de a ajunge Președinte al României. După cum s-a confesat lui Gâdea, la Antena 3, este convins că având sprijinul USD îl va învinge pe Crin Antonescu. După Tăriceanu, Gâdea a ascultat confesiunile lui Victor Ponta care a sprijinit cumva, cu un nod în gât, deviațiile lui Tăriceanu. Din sondajele pesediste reiese că au suficientă notorietate pentru a ajunge Președinți ai României Raed Arafat, Mugur Isărescu, Sorin Oprescu, Călin Popescu Tăriceanu, Crin Antonescu, Victor Ponta și alții. Alții însă, nu mai au relevanță. Ordinea este cea prezentată de Ponta astfel că se deduce clar opțiunea, de va fi, către primii clasați, Crin Antonescu fiind printre ei însă fiind ultimul.
Am văzut, superficial, parte din emisiunile de aseară. Am rămas mai mult pe Realitatea Tv unde Rareș Bogdan a avut mai mulți invitați - printre care Ludovic Orban, în vervă -, și o intervenție telefonică a lui Crin Antonescu. Și concluzia lui Crin Antonescu dar și concluzia celor din platou a fost că scena politică nu are de pierdut prin desființarea USL și ieșirea liberalilor de la guvernare. Nu se mai putea. PSD avea prea multe „lucrări ascunse” în derulare pentru ca liberalii să mai accepte agresiunile pesediste.
Cine privește scena politică actuală ca pe un tablou nu poate să nu observe că acesta arată de parcă ar fi pictat de un dezaxat mintal. Este imaginea, dacă se poate spune așa, unei nebuloase cosmice. Cel puțin în aceste zile. Pentru că în aceste zile suntem în fața unor mișcări aleatorii. Nu se știe precis cine cu cine și mai ales nu se știe cum se va rearanja scena politică.
PSD a lucrat, în ascuns, la absorbirea PNL. Alecu Racoviceanu a pomenit de situație și a exemplificat prin comportamentul unor pesediști, inevitabilul Sebastian Ghiță fiind prezent printr-o declarație. Strategia PSD a fost urmată la sânge. În relația politică cu PNL, liberalii au fost marginalizați constant, guvernul căpătând forme amețitoare ajungând să „stea” strâmb de tot. Liberalii erau obligați să aducă banii pentru buget iar pesedeii erau cei care împărțeau „pâinea” (Ludovic Orban). PSD era stăpânul, PNL dădea sclavii de pe plantație. Incorect și nedemn. Toate acestea fiind cunoscute în PNL de toți fruntașii politici. Delegația Permanentă a PNL care a decis ieșirea de la guvernare și anularea alianței USL a făcut doar oficiul de a constata că PSD a încălcat, flagrant, toate prevederile protocolului și că în aceste condiții nu se mai poate continua.
Pentru a înțelege, cât de cât tevatura din aceste zile se cuvine a ne aminti și alte evenimente petrecute în timp.
Pe timpul existenței USL, un grup de liberali opozanți alianței, printre care și Tăriceanu, au forțat plecarea din PNL și au înființat Inițiativa România Liberală. ONG-ul a fost preluat de Andrei Chiliman, primarul de la Sectorul 1 și Vlad Moisescu, fost vice-președinte PNL. S-a alăturat Diana Tușa, deputat liberal. Marșând pe ideea de frondă în PNL, ONG-ul IRL și-a deschis filiale pe lângă mai toate organizațiile PNL din țară atrăgând în ONG pe toți cei dispuși să conteste actuala conducere a PNL. IRL nu s-a mulțumit doar cu atât. A încheiat convenții politice cu Partidul Forța Civică al lui Mihai Răzvan Ungureanu, cu PNȚ-CD Pavelescu, a avut contacte cu Fundația Mișcarea Populară și noul partid băsescian Partidul Mișcarea Populară. Din aprigi combatanți anti-băsiști, IRL-iștii au devenit aliați ai băsiștilor. Ba, mai mult, Moisescu și Tușa au devenit figuri centrale ale PNȚ-CD Pavelescu.
Eu am gândit că plecând din PNL, Tăriceanu va deveni liderul prezidențial al PNȚ-CD Pavelescu unde Vlad Moisescu este prim-vice-președinte. Normal, m-am gândit la faptul că IRL va asigura logistic, alături de PNȚ-CD candidatura lui Tăriceanu la prezidențiale. M-am înșelat. Tăriceanu a anunțat aseară că își face partid. Înființează Partidul Reformatorilor Liberali !
Suntem oameni și avem tendința, naturală, să dăm o formă informației din mediul înconjurător. Vrem ca lucrurile să fie puse într-o anume ordine pentru a le înțelege și a putea lucra cu ele.
Las deoparte denumirea noului partid ce vrea să se nască, cu Tăriceanu în frunte, chiar dacă este de tot râsul. Partid de reformatori liberali cu adepți ai conservatorismului liberal (un fel de doctrină anapoda !). Sună ca dracu. Problema este scopul pentru care Tăriceanu a declarat că înființează partidul. Ca el să participe la alegerile prezidențiale. Este un comportament tipic băsescian. Un partid pentru un om. Să gândim mai departe. În situația în care scopul este atins, Tăriceanu va forța scena politică în sensul promovării partidului lui de suflet ca principal partid liberal urmând ca PNL și alte formațiuni de dreapta să fuzioneze cu acesta (nu este exclusă ideea ca prin fuziune să se aleagă denumirea PNL !) și să se constituie astfel alternativa la putere împotriva social-democrației. Tăriceanu președinte, va lua locul lui Băsescu și se va comporta ca acesta impunând ca partid de guvernare PRL. Mie așa îmi iese „pasiența”. Dacă nu îi iese figura, Tăriceanu vrea să devină unul dintre politicienii importanți de care celelalte partide să țină seama atunci când se construiesc alianțele. Nu știu cât suport îi poate oferi acum IRL. Mă gândesc că, pentru început, organizațiile IRL de la orașe și sate vor găzdui organizațiile PRL asigurând membrii necesari înființării partidului și luptei pe plan local cu PNL.
Noi, românii, avem o vorbă. Tot răul înspre bine. Deși pare „rău” că în PNL se produce o ruptură sau că PNL s-a despărțit de PSD și aliații acestuia, este mai bine că se produce acum, înaintea alegerilor europarlamentare și cu mult înainte de alegerile prezidențiale. Este bine pentru că nu se mai face confuzia cu privire la opțiunile pentru aceste alegeri. În cadrul USL, PSD a indus mereu ideea că liderul PNL nu este o soluție pe care liderii PSD și aliații lor - UNPR și PC - să o accepte. A trecut anul de când televiziunile aservite PSD și PC fac campanie anti-Crin Antonescu și PNL. „Sondorii” PSD scot zilnic și fac publice sondaje prin care Crin Antonescu și PNL scad în aprecierea populației în timp ce PSD și adversarii PNL de pe partea dreaptă a eșichierului politic cresc. Chiar și sărmanul PDL care pierde zilnic din „carnea” membrilor săi în favoarea PMP băsescian crește peste PNL. Nu știu ce influență va avea noul partid al lui Tăriceanu asupra scenei politice. Bănuiesc însă faptul că PNL va avea mai multă siguranță atunci când se va înfrunta politic cu USD și partidele băsesciene. Va ști pe cine are în față. Alături de USD va avea, culmea ironiei, pe Tăriceanu și „reformatorii” lui, alături de PMP va avea pe Băsescu, celelalte formațiuni politice în frunte cu PDL fiind perdanți calificați. Nu au lideri. Bruma de organizare de partid este fie foarte slabă fie foarte tentată de cei puternici și dispusă la trădare. Ironic, nu pot să nu constat că PNȚ-CD Pavelescu are mari șanse să fie victima lui Tăriceanu. Înființarea PRL îi va lua lui Pavelescu o parte din partid. Nu cred că Moisescu și Tușa vor mai rămâne în PNȚ-CD Pavelescu. Odată cu ei, sigur vor mai pleca și alți țărăniști către „reformatorii conservatori” ai lui Tăriceanu. Pavelescu va rămâne iar fără finanțare, va rămâne și fără membri. Cred că lui Pavelescu i se va propune să se lase absorbit de PRL. Partidul Forța Civică a lui Mihai Răzvan Ungureanu va fi alt partid victimă. Dan Cristian Popescu, vice-președinte și toți cei care au ajutat pe MRU să aibă un partiduleț de vitrină, mulți dintre ei plecați de la PNL Sector 2, va înclina să meargă alături de Tăriceanu, cel care l-a luat în PNL de la PNȚ-CD și l-a pus președinte de organizație locală a PNL. Nu este exclus ca în calculele chilimanist-moisist-popesciene să existe o astfel de alternativă. Chiar MRU poate să se alăture lui Tăriceanu, cu mai multă sau mai puțină convingere având în vedere relațiile lor speciale.
PNL va avea unele pierderi ca urmare a defecțiunii lui Tăriceanu. Nu pot să nu mă gândesc la faptul că acțiunea lui Tăriceanu a fost pregătită din timp. Că Andrei Chiliman și Vlad Moisescu au făcut, pe tăcute și în ascuns, mișcări calculate pentru ca formațiunea politică ce se va naște zilele astea să aibă șanse de supraviețuire. Înclin să cred că lipsa de apetență a liberalilor de a urma pe Tăriceanu a dus la decizia de canibalizare a PNȚ-CD Pavelescu și a PFC a lui Mihai Răzvan Ungureanu. Dacă iau în calcul și ultima supărare a lui Ungureanu pe cei din PMP care nu vor să îl ia în considerare ca prezidențiabil, atunci gândul că PFC urmează să fie canibalizat de reformiștii lui Tăriceanu nu îmi dă pace.
Ideea lui Tăriceanu că îl poate „bate” pe Crin Antonescu la prezidențiale dacă este sprijinit de USD rămâne o utopie. Dă subiect de bârfă televizată însă este puțin probabil ca un partid de talia PSD să își găsească în Tăriceanu prezidențiabilul necesar. Tăriceanu care a fost permanent „adversarul” politic. Și pesediștii știu că Tăriceanu nu a dorit USL.
Ce va fi, va fi. Deși am fost un susținător al USL, după ce am aflat mai multe și mai ales după ce am văzut comportamentul pesedeilor din ultima perioadă de timp mă înterb: de ce oare PNL nu a pus cărțile pe față mai devreme ?
12 comentarii:
Tariceanu a tinut sa se adauge pe lista scurta a celor care m-au dezamagit in ultimii 25 de ani. Mi-i si inchipui pe John Major sau Tony Blair facandu-si partide dupa expirarea mandatelor de prim-ministri. Dambovita e oglinda caracterelor politicii romanesti: un strat subtire de apa curata sub care curge toata mizeria Bucurestiului.
Sunt unul dintre cei care l-au susținut pe Tăriceanu. Încă îl mai apreciez pentru ce a făcut. Înclin să cred că nu este în regulă cu sănătatea. Are ceva în tărtăcuță care nu funcționează cum trebui.
Eu il inteleg si-l aprob.
Daca erati in locul lui probabil faceati la fel.
Pe blog sunt argumentele!
decantare,
Am citit părerile tale.
Sunt personalizate. Ți-a plăcut Tăriceanu și ai pus totul în talgerul balanței pentru Tăriceanu. Nu te-ai mai uitat la partid, la restul membrilor. Nu ți-a plăcut Antonescu, ai pus tunurile pe el.
Este un punct de vedere pe care îl înțeleg însă cu care nu sunt de acord.
Tăriceanu are libertatea să facă ce dorește. Nu îl urmez. Și-a pregătit ieșirea din partid cu mult timp în urmă. La un moment dat era să fiu cooptat de cei care au pregătit ieșirea din partid a lui Tăriceanu acum. I-am pomenit în articol.
Nu sunt dintre cei care au opțiuni personale în PNL. Consider că personalitățile partidului sunt vremelnice. Accept voința majorității. Majoritatea nu l-a mai vrut pe Tăriceanu, am acceptat situația. Este mai important PNL decât personalitățile sale aflate la conducere la un moment dat. De aceea nu apreciez ce face acum Tăriceanu. El comite un atentat la ființa PNL pentru satisfacerea unui orgoliu personal. Este treaba lui. Eu îl voi combate.
Eu consider ca eroara s-a produs cand a fost debarcat si marginalizt Tariceanu, dar asta-i o opinie subiectiva si personala.
Daca ar pleca numi Tariceanu din partid, PNL-ul nu ar simti plecarea lui, si ar fi un gest personal.
Daca-l urmeaza mai multi atunci inseamna ca in PNL este o stare de tensiune care a dat pe afara. Cine-i vinovat de asta? Nu conducerea care impune silentio-stampa, si o executare a deciziilor luate in afata partidului.
Si mie mi-a placut ce a spus Orban aseara, dar de ce abia acum! De ce nu s-au facut critici si inainte. Cand era Tariceanu presdinte Crin si Orban aveau luari de pozitie critice si nu i-a sanctionat nimeni. Crin de ce nu a putut sa accepte alte opinii.
Si ce i s-a reprosat lui Tariceanu ca presdinte PNL? Ca nu a avut consultari cu conducerea si a luat decizii in guvern? Atunci era si premier si timpul era consumat de functia respectivaa. Acum Crin nu a avut functie guvernamentala. A organizat dezbateri mai multe?
Eu am comentat la Radu Zlati si am spus ca sunt consternat de gestul lui Tariceanu. Dar pot sa-l inteleg. L-am urmarit aseara in interviul de la A3 si nu pot sa spun ca lucrurile expuse de el ar fi lipsite de un sambure de inteles. Astea fiind lucrurile, revin si spun ce am spus in mi multe randuri. In PNL exista, cred eu, un derapaj in ce priveste democratia si pentru asta Antonescu va trebui sa deconteze pentru ca liberalii adevarati si vechi sunt convins ca vor sa fie in "partidul liberalilor" nu in "partidul lui Anonescu". Pentru mine cartile au fost prost amestecate de la bun inceput si eu spuneam de mult mai mult timp ca era cazul sa fie puse pe masa. PSD putea fi mult mai bine tinut in mana prin sustinerea unui guvern minoritar al lor. Lucrurile erau mai clare iar prostiile se spargeau doar in capetele lor. Asa, Ponta ajunge sa fie aratat a fi cel mai antibasist roman in viata cu toate ca el a facut si miscarile Koabitarea,Kovesi, Rosia Montana, UDMR ... Stiu ca spun prostii dar prostiile par ca au fost mai corecte inevaluarea consecintelor posibile.
@decantare: Salut, 'ți-am citit articolul de pe blog la care faci referință. Observ că pe tine nu te-a convins Antonescu niciodată și absolut toate articolele la care faci referire sunt scrise în această cheie. Nu pot fi de acord decât cu primul, însă, și aș adăuga ca fiind foarte important pentru contextul de azi că marele campion pro-Antonescu la vremea respectivă a fost Andrei Chiliman. Ca frate întru anti-FSN-ism te invit să dai un ochi la mine pe blog la articolul de azi. În ceea ce privește lipsa ta de convingere vizavi de prestația lui Antonescu în campania din 2009 mă declar profund surprins, de fapt campania și momentele de dinainte de ea fiid momentele în care m'a convins pe mine Antonescu. Și nu am fost singurul, în fond, pentru că Antonescu a convins să îi acorde votul cu vreo 600.000 de oameni mai mult decât PNL-ul lui Tăriceanu în 2008 și asta e o crestere semnificativă fără să ajustăm și pentru pierderile de votanți leali lui Tăriceanu care s'au abținut de la vot în 2009.
Revenind la momentul lui Tăriceanu, despărțirea sa de PNL mă întristează. Probabil că devenise inevitabilă în contextul în care omul a fost părăsit de toată lumea iar faptul că nu s'a integrat peste noapte în PNȚCD mă face să cred că omul pe care 'l-am apreciat nu a dispărut.
Adrian,
Ai o problemă. Liberalii ăia vechi sunt cei care l-au dat afară pe Tăriceanu din fruntea partidului. Tot ei sunt cei care îl susțin pe Antonescu. Când Antonescu nu le va mai fi pe plac, tot liberalii ăia vechi îi vor hotărî soarta.
PNL nu este partidul unui lider. Nu se poate. Antonescu, Orban și alții au intervenit pentru ca Tăriceanu să nu fie exclus din PNL atunci când a făcut front comun cu Chiliman. Pentru că „bătrânii” erau ferm hotărâți să îl alunge din partid.
PNL este „o ciudățenie” pentru mediul politic românesc. Nu încerca să judeci PNL după șabloanele altor partide. Liberalilor le este mai drag partidul decât liderul ales de ei. Practic, Antonescu are niște angajamente asumate față de liberali și trebuie să le îndeplinească. Termenul limită sunt alegerile prezidențiale. Dacă nu a fost încă înlăturat de la conducere, înseamnă că și-a îndeplinit, până acum, angajamentele.
decantare,
Am dat un răspuns lui Adrian care poate fi valabil și pentru tine.
Tăriceanu nu a mai avut ce oferi PNL după prestația ca prim-ministru. La fel ca acum, în 2008 a comis o gafă. S-a dus la PSD și le-a cerut să devină aliați cu el premier. PSD l-a refuzat. Băsescu nu l-a acceptat cu pretenții.
Acum a comis cea mai mare gafă posibilă. Chiar și Quintus s-a arătat deranjat de ea. S-a dus la cerșit la Ponta.
Indiferent de câtă apreciere ai avea pentru Tăriceanu, dacă ești liberal nu poți să îl cauționezi. Va trebui să accepți ideea că orice om are limitele lui. Tăriceanu nu mai este capabil de ceva anume. Iar a avea în fruntea partidului unul pe post de bibelou, este prea mult.
"Liberalilor le este mai drag partidul decât liderul ales de ei. "
A parut ca am sugerat eu altceva !?
Adrian,
Ai spus că este un derapaj de la democrație instaurat de Antonescu, ceea ce este incorect. Antonescu nu ia decizii majore de unul singur. Deciziile majore se iau cu majoritate de voturi. Faptul că majoritatea liberalilor au cauționat deciziile propuse de Antonescu înseamnă că acesta și-a îndeplinit corect obligațiile asumate ca președinte al partidului.
Indiferent cât de apreciate sunt declarațiile unor liberali în media, de cei care le urmăresc, ele sunt asumate de partid doar prin acceptul organelor de conducere și vot. Tăriceanu și-a vărsat, mai mereu, năduful. Nu i-a plăcut că ceilalți membri ai PNL nu îl mai aleg în funcții de conducere. Nu i-a mai plăcut că ceilalți colegi, vechi în partid, îi reproșează încă anumite atitudini și decizii luate pe timpul guvernării. Mai sunt liberali care sunt nemulțumiți că nu au fost aprobate inițiative de ale lor însă nu au plecat din partid. Au acceptat decizia majoritară.
Tăriceanu se alătură lui Chiliman, Moisescu și alții care au părăsit sau au fost eliminați din partid. De fapt, Tăriceanu a încurajat și sprijinit „fronda” lui Chiliman iar acest lucru i-a fost reproșat de ceilalți. Tăriceanu nu a avut dreptate. Nici nu poate avea. Cu clișee politicianiste nu se poate continua.
"Ai spus că este un derapaj de la democrație instaurat de Antonescu, ceea ce este incorect. Antonescu nu ia decizii majore de unul singur. Deciziile majore se iau cu majoritate de voturi."
Va amagiti singuri.
Este o majoritate obtinuta de la o echipa obedienta, echipa obtinuta prin sistemul alegerilor majoritare, sistem solicitat de Antonescu ca sa-si asigure controlul PNL.
Sistemul majoritar distorsioneaza reprezentarea si majoritatea nu mai reflecta realitatea.
"Tăriceanu nu a mai avut ce oferi PNL după prestația ca prim-ministru. La fel ca acum, în 2008 a comis o gafă. S-a dus la PSD și le-a cerut să devină aliați cu el premier."
Dupa filozofia asta nici fostii detiunuti si nici Quintus nu mai au ce oferi PNL-ului. De ce nu va debarasati de ei?
Si Crin a facut aceeasi "gafa" cand a pretins sa fie candidat la prezidentiale ca sa faca alianta cu PSD-ul. De ce cererea lui Tariceanu era o "gafa" si alui Crin este o cerere normala?
Trimiteți un comentariu