Parisul a devenit „recidivist”. A mai „acceptat” un atac terorist fundamentat pe islamism.

Am fost șocat aseară când am văzut știrea. Când informațiile au început să fie completate cu noi elemente, cu noi locații ale agresiunilor m-am gândit că este un atac coordonat. La fel ca în alte cazuri de atacuri comise de teroriștii islamiști, atacatorii au știut că, pentru ei, atacul este finalul vieții. Nemaiavând ce pierde, au încercat să producă cât mai multe victime.

Știu că unii nu vor aprecia acest tip de postare pentru că „nu plânge morții”. Este timp de plâns. Ca să fiu mai crud. Mai important acum este să nu mai avem alți morți, azi sau mâine, poimâine.

Evenimentul tragic „Charlie Hebdo” nu a fost însușit de către cei responsabili. L-au tratat cu superficialitate. Rezultatul este carnagiul de ieri. Unele surse vorbesc despre 140 de morți și zeci de răniți ! Este imens ! Au trecu aproape 10 luni. Este un reper. În 10 luni de zile Franța a lăsat-o mai moale cu acțiunile de prevenire și combatere a terorismului iar rezultatul criminal este în realitatea de ieri și din zilele care vor urma. Mai grav, în aceste 10 luni de zile Franța a fost preocupată să amenințe unele state europene cu acțiuni de retorsiune pentru că au refuzat „cote obligatorii” de imigranți de religie islamică !

Am auzit, de la Paris, că presa franceză nu va acuza pe nimeni în aceste zile pentru a nu scade încrederea populației în autorități. Este problema lor. Problema mea este că Franța, prin politica externă de până acum a vrut și a încercat să mă oblige să primesc imigranți de religie islamică, în majoritatea lor, indiferent dacă eu sunt sau nu pregătit să îi primesc, dacă am suficiente posibilități să mă apăr împotriva unor acțiuni revendicative din partea acestora sau chiar violente (unele cu posibil caracter terorist !), dacă am ce face până la urmă cu ei - în acest caz mă pot considera un stat nefericit care este obligat să destine sume mari de bani de la bugetul de stat pentru întreținerea lor, fără a avea garanția că ei vor face ceva în viitor care să îmi acopere cheltuielile. Mai grav, este faptul că am avut și la noi semnale, care au venit din partea unor imigranți deja acceptați sau a unor islamiști autohtoni, că nu suntem scutiți de posibile acțiuni violente. În numele islamului, evident. Cât vom sta cu brațele încrucișate în numele unui umanism care, pe zi ce trece, devine din ce în ce mai ucigător. Cu morți de ambele părți, numai că partea pasivă, populația țării, va da mai mulți morți decât partea activă, imigranții deveniți teroriști.

Spiritul de conservare în Europa a putrezit. A fost infectat cu socialism asezonat cu umanism. Culmea, socialiștii europeni sunt, de fapt, la baza actualelor concepte umanitare. Sunt cei mai vocali. Socialiștii germani vor să împrospăteze piața muncii cu imigranți din țările arabe în timp ce forța de muncă europeană aflată în șomaj este refuzată. Socialiștii francezi umblă cu „drepturile omului” în vârful limbii de parcă omenirea nu mai poate trăi fără a fi un amalgam de populații și religii aflate în permanent conflict.

Sunt sătul de vorbe mari. Sunt sătul de discursuri populist aiurea. Hollande și-a încheiat discursul cu „Trăiască Franța !” în timp ce oamenii masacrați de teroriști încă nu erau identificați, în timp ce răniții abia erau culeși din locurile tragediilor. Sunt sătul de angajamente că lupta împotriva terorismului va fi „fără milă” ca peste câteva zile nu știu care politruc umanist de pe la ONU să se declare oripilat că un stat vrea să distrugă „forțele armate teroriste” implicate în acte de terorism.

Franța s-a opus cu consecvență la mai multă integrare europeană. A vrut să fie ea „buricul pământului”. Azi suportă consecințele. Îmi pare rău pentru francezii deveniți victime ale inconștienței și prostiei de care au dat dovadă conducătorii lor. Uniunea Europeană are de ales. Devine o uniune în adevăratul sens al cuvântului sau rămâne doar o piață comună. Dacă vrea să devină o uniune, va trebui să accepte să aibă organe comune: armată, poliție, poliție de frontieră, politică externă etc. Nu, ar trebui anulate acele reglementări europene care depășesc cadrul pieței comune. Inclusiv acele reglementări care definesc libera circulație a persoanelor în spațiul comunitar.

Tragediile din Franța ne spun că este o țară mare cu o politică mică. Păcat. Părea că este un model.

Naiba mai înțelege ce este în Grecia !

Am văzut la Tv imagini de la „greva generală” din Grecia. M-am uitat apoi la imagini puse pe net. Polițiști în flăcări. Aflu că guvernul lui Alexis Tsipras este de acord cu revendicările ... străzii ! Bine, bine, strada înțeleg că este împotriva măsurilor de austeritate luate de guvern, așa este în general, în Grecia este altfel.

Grecii dau foc polițiștilor greci protestând, cu sprijinul guvernului propriu, împotriva măsurilor de austeritate propuse de guvernul grec și aprobate de creditorii externi pentru ca aceștia să dea niște bani Greciei necesari ieșirii din criză.

Simplificat, grecii dau foc polițiștilor lor (greci și ăștia !) pentru că străinii haini nu dau bani degeaba Greciei. Să nu îți pui mâinile în cap ?

Părea mea. Probabil nu doar a mea. Grecia devine, pe zi ce trece, un stat eșuat.

Socialiștii și social-democrații ar trebui să facă un pas înapoi.

Tot socialiștii sunt și „sursa” tâmpeniilor cu imigrația agresivă dinspre Asia. Sigmar Gabriel din Germania (vice-cancelar și ministru al economiei, șeful socialiștilor germani), Hollande în Franța și alte personalități care au încurajat imigrația și au impus un comportament politic care încalcă, flagrant, reglementările europene.

Cu o guvernare absolut incompetentă, la putere cu un partid care a provocat grava criză din Grecia, cu valul de imigranți în țară, Grecia nu mai are șanse de revenire. Dacă o guvernare este să devină modelul lui „așa nu”, atunci în Grecia se poate manifesta.

Unele păreri referitoare la rezultatele summitului UE-Africa.

În timp ce noi aici, în țară, dezbatem cu pasiune nașterea viitorului cabine Cioloș, în Malta a avut loc un summit, au urmat informații oferite de participanți și unele comentarii în presă. După care a urmat comunicatul Administrației Prezidențiale. Pe care îl pun mai jos.

„Comunicat de presă
(13 noiembrie 2015)

Ref.: Participarea Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, la Summitul Uniunea Europeană - Africa privind migraţia şi la Reuniunea informală a Consiliului European

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a participat, în perioada 11-12 noiembrie a.c., la Summitul Uniunea Europeană (UE) - Africa privind migraţia, precum și la Reuniunea informală a Consiliului European, ambele evenimente desfăşurându-se la Valletta (Malta).

În cadrul Summitului UE - Africa au fost adoptate două documente cadru - Declaraţia politică şi Planul de acţiune - menite să genereze un parteneriat real pentru soluţionarea cauzelor profunde ale migraţiei. De asemenea, a fost semnat documentul constitutiv al Fondului Fiduciar pentru combaterea migraţiei din Africa, prin care vor fi alocate acestui scop 1,8 miliarde de euro, finanţate majoritar din bugetul UE, la care se vor adăuga şi contribuţii suplimentare ale statelor membre ale Uniunii. România va avea o contribuţie suplimentară de 100.000 de euro.

În cadrul dezbaterilor, Preşedintele României a subliniat necesitatea unui parteneriat puternic UE - Africa, în care statele membre ale Uniunii şi ţările africane să acţioneze împreună pentru a identifica soluţii comune în ceea ce priveşte combaterea migraţiei ilegale. Președintele Klaus Iohannis a arătat că este nevoie, totodată, de o reformare a asistenţei pentru dezvoltare.

Reuniunea informală a Consiliului European a fost dedicată evaluării stadiului implementării măsurilor deja decise la nivel european în domeniul migraţiei, cu referire la consolidarea cooperării cu statele terţe, îndeosebi cu Turcia, şi întărirea controlului la frontierele externe ale UE.

Referitor la cooperarea cu Turcia, s-a reiterat faptul că implementarea Planului de Acţiune în domeniul migraţiei UE-Turcia este prioritară pentru asigurarea controlului fluxurilor migratorii şi pentru reducerea presiunii asupra statelor aflate pe ruta de migraţie din regiunea Balcanilor de Vest. 

În ceea ce priveşte securizarea frontierelor externe ale Uniunii Europene, Preşedintele României a subliniat necesitatea unor eforturi suplimentare şi a unei mai bune cooperări între statele membre în direcţia unui control mult mai eficient la frontierele externe ale Uniunii. 

Departamentul Comunicare Publică 
13 Noiembrie 2015”

Eu văd că există două paliere în tratarea problemei. Primul și cel mai important este cel al relației cu Turcia. Particularitatea acestui palier este dată de importanța Turciei în această zonă geografică. Este vorba despre un singur stat, omogen, membru NATO și candidat la aderarea la UE. Este unul dintre cei mai importanți membri NATO în această regiune. Are interese majore în Asia Mică, interese susținute de istoria comună cu statele vecine, Siria, Liban, Irak și mai departe în Iran. Are și o particularitate care se referă la forma religioasă. Islamismul din Turcia este sunit în timp ce Siria este condusă de șiiți iar în țările vecine sunt populații șiite aflate în conflict armat cu populațiile de religie sunită. Statul Islamic care se declară sunit este adversar al Turciei. Din cauza războiului religios din această zonă suntem în fața celui mai mare val migraționist de la terminarea celui de al doilea Război mondial. Turcia este pe primul palier nu doar pentru că prin securizarea frontierelor ei se reduce valul migraționist ci și pentru faptul că are și poate avea o mare contribuție la impunerea păcii în regiune.

Al doilea palier este format de statele sursă de migrație din Africa de nord și de centru. Sunt state „slabe”, state cu autorități copleșite de forța insurgenților islamiști care practică terorismul. Mai grav, în mai toate statele s-au format „autorități” paralele, ca urmare a particularităților etnice specifice. Nu este doar o luptă între religii, este o luptă și între etnii. Este o consecință a formării statelor africane, diferitele triburi constatând că teritoriile lor istorice au fost împărțite între două sau trei state formate ca urmare a intervenției unor puteri străine. În fine. Chiar dacă s-a creat un Fond Fiduciar pentru combaterea migrației din Africa acesta va trebui gestionat cu foarte multă zgârcenie. Este mai mult decât evident că banii nu vor fi dați aiurea. Statele africane care au semnat Declarația Comună vor face întâi acțiunile presupuse și abia apoi, când acestea vor fi constatate că sunt în limitele convenite cu UE se va ajunge la decontarea cheltuielilor. Dacă este să fim cinstiți, va trebui să acceptăm ideea potrivit căreia dezvoltarea economică fără finanțare nu se poate realiza. Pentru că finanțarea la nivel național lipsește nu văd cum își vor finanța statele africane dezvoltarea pentru a combate migrația fără a avea banii UE la dispoziție. Totuși, vreau să cred că experții UE și cei ai statelor africane vor găsi, până la urmă, calea „dreaptă”.

Cu referire la ajutorul dat statelor africane rețin din comunicatul Președinției faptul că Președintele Iohannis a cerut „o reformare a asistenței pentru dezvoltare”. Fie este ideea Președintelui Iohannis fie este o idee comună a mai multor șefi de state și de guvern din UE este totuși un bun reper pentru a crede că standardele de până acum au fost reanalizate și s-a ajuns la concluzia, de bun simț de multe ori, că și-au atins limitele și că trebuie găsită o nouă formulă care să asigure eficiența în noile condiții. Cu cuțitul la jugulară, UE găsește căile de acțiune cele mai bune. Eu sper.

Pe zi ce trece se ajunge la concluzia că securizarea frontierelor externe ale UE nu mai trebuie privită ca o problemă a statului membru situat la frontiera externă. Este normal ca oamenii să nu mai înțeleagă ce se întâmplă. O scurtă evaluare a celor petrecute până acum ne arată că statele membre ale UE, lăsate de capul lor, au făcut interpretări complet aiurea ale reglementărilor comunitare privind securitatea frontierelor externe. Mai grav, securitatea frontierelor externe ale UE a fost scurtcircuitată de decizii politice ale unor guverne care, până mai ieri, se comportau ca niște cerberi față de statele UE de la frontierele externe. Germania, Austria, Olanda, Belgia, Danemarca, Finlanda, Suedia și nu numai. Au fost amestecate și îmbârligate concepte privind drepturile omului cu cele ale controlului la frontieră și supravegherea frontierelor. Să îmi fie cu iertare, Acordul Schengen aplicat de toate statele membre ale UE, fie că sunt membre ale Spațiului Schengen sau nu, a fost construit pentru a preveni migrația ilegală. Convențiile de la Dublin au rolul de a preveni intrarea într-o țară a migranților din altă țară, convențiile obligând la încheierea de către statele membre ale Acordurilor de readmisie. Respectivele acorduri sunt între toate statele membre precum și între statele membre, fiecare luat separat, și alte state din vecinătate dar și din alte state (considerate state sursă de migrație pentru spațiul UE). Mai mult, Convențiile prevăd că migranții ilegali sunt înapoiați în țara prin care au intrat în spațiul UE.

Deschid un nou paragraf pentru că nu mai pot continua mai sus.

Ce avem acum ? Potrivit normelor internaționale și interne (tratatele, acordurile, convențiile între state devin prin ratificare și prin acte normative interne ale statelor legi interne), toți imigranții care au invadat Europa ar fi trebuit duși în Grecia, Italia, Spania, principalele state prin care aceștia au intrat în Europa. Aceste state, prin acordurile încheiate cu statele de unde imigranții au venit ar fi trebui să îi returneze acestora. Grecii ar fi trebuit să îi returneze turcilor. italienii ar fi trebuit să îi returneze Libiei sau Egiptului, spaniolii ar fi trebuit să îi returneze Marocului, Algeriei s.a.m.d. Nu s-a întâmplat așa pentru că a apărut decizia politică. Germania, Franța, Suedia, Austria au început să „plângă cu lacrimi de crocodil” soarta sărmanilor imigranți. ONG-urile „umanitare” au sărit în sus ca pe arcuri. Toți au început să expună public, cu imagini de coșmar, soarta crudă a imigranților. Da. Este crudă. Nu este ușor să își iei familia și să bați atâta drum către o țară care îți dă semnale că te primește ca mai apoi să ajungi la mâna traficanților de persoane care îți ia și bruma de bani c pe care o ai. Mai grav, să ai mai mare șanse de a muri pe drum decât a ajunge într-o țară care să te primească. Nu doar marea își cere „tributul în morți” ci și frigul, drumul lung, foamea etc.

Concentrați pe cumplitele evenimente generate de acest exod nu mai vedem nimic în trecut. Nu mai vedem că aceleași lucruri s-au petrecut în anii anteriori cu un număr mai mic de imigranți. Nu mai vedem faptul că unele state au încălcat convențiile europene privind combaterea imigrației clandestine. Franța și-a justificat acțiunile prin „obligațiile istorice” față de populațiile din statele care făcut parte, cândva, din „imperiul francez”. La fel au făcut portughezii, olandezii, belgienii, danezii etc. Eu am tras concluzia că în UE unele convenții au fost încheiate pentru a arăta că există preocupare sau pentru a descuraja alte state de a adera la UE. Nu pot să uit criticile acerbe ale unor politicieni din statele UE față de acordarea cetățeniei române celor din R. Moldova, critici care au întârziat, de nenumărate ori, luarea unor decizii sau acceptarea faptului că România a îndeplinit condiția „x” sau „y” pentru ca astfel să trecem mai departe în procesul de integrare. Ca să fiu cinstit, de multe ori m-am gândit la faptul că accederea noastră în Spațiul Schengen are o mică „întârziere” și din cauza relațiilor speciale cu R. Moldova, nu doar din cauza migrației „micii infracționalități” (cam mulți cetățeni români sunt autori în diferite state în acest domeniu).

Acum avem o mare problemă. Germania anunță că va aplica Convenția de la Dublin și va retrimite imigranții în țările vecine de unde au intrat în Germania. Hm. Ea, Germania este cauza acestei cumplite imigrații și tot ea se dă fată mare. De ce nu îi duce în Grecia ? În Italia ? În Spania ? În Franța ? De ce oare ? Îi trimite pe albanezi direct la Tirana, pe sârbi direct la Belgrad dar pe pakistanezi, afganistanezi sau pe alții în Austria și Ungaria. Germanii vor să mă determine să cred că ideea „politica este curvă” a fost inventată în Germania sau că ei sunt cei mai buni elevi ?

Nu îmi fac mari speranțe cu privire la rezultatele acestui summit. Cu state ca Franța și Germania garante a îndeplinirii acordurilor nu am mari speranțe în realizarea lor. Haosul creat în Europa de socialiștii aflați la guvernare în cele două state este greu de stăpânit.

Unii vor să uităm că tragedia de la Colectiv este, de fapt, o consecință a corupției administrației publice.

S-a ajuns la 48 de victime decedate. Este cumplit. La fel de cumplit este și faptul că nu există garanția opririi morții. Sunt victime care încă se ma zbat între viață și moarte fără a exista siguranța că viața va învinge. Au dreptate acei medici care pun accentul pe viață și nu pe ce va urma. Să trăiască oamenii și mai apoi se va judeca ce se va face pentru recuperarea lor.

Cercetările pornite de procurori și polițiști în cauză, axate pe cauzele care au dus la tragedie, cauze care sunt identificate atât în acțiunile anterioare ale proprietarilor clubului, ale firmei care a asigurat folosirea artificiilor cât și în acțiunile primăriei Sectorului 4, ale poliției locale dar și a ISU local, ba chiar s-a ajuns la Prefectul Capitalei, cel care din neglijență sau dintr-un anume interes nu a blocat și nu a contestat o hotărâre a consiliului local care prin încălcarea evidentă a legilor în vigoare a favorizat funcționarea clubului „Colectiv”, nu vor soluționa problema corupției profunde din sistemul administrației publice. Ele trag doar un semnal, ele doar deschid o pagină.

Că vrem sau nu, la fel ca instanța de judecată care are limitele stabilite de reclamant în judecarea unei cauze, de orice natură ar fi ea, și procurorii investiți cu cercetarea unei cauze penale sunt limitați de evenimentul pe care îl cercetează. Ei nu pot acuza public decât persoanele care au participat, într-un fel sau altul, la producerea evenimentului incriminat. În cauza „Colectiv”, procurorii se vor opri acolo unde există un raport de cauzalitate între fapta persoanelor și tragedia produsă. Ce este după această limită, procurorii nu pot face nimic, chiar dacă ei intuiesc că „puroiul” este mai larg răspândit. Iar trebuie să fac o precizare: combaterea corupției este atributul sistemului administrativ, unul din multele atribute. Procurorii au doar rolul de a cerceta și duce în fața instanței de judecată, în numele societății, pe cei pe care sistemul administrativ îi reclamă că au încălcat legea prin fapte de corupție. Știu că, în general, publicul nu agrează această judecată însă ea este susținută de atributele constituționale și legale ale procurorilor.

Îmi imaginez administrația publică ca o sferă. Procurorii în cazul „Colectiv” adună de pe sferă doar „petele” care apar, persoanele care au o legătură directă cu aprobarea funcționării acestei societăți comerciale. Locurile rămase libere vor fi acoperite de alți funcționari publici, sfera administrației publice revenind la mărimea inițială. Activitatea procurorilor nu îmbunătățește calitatea funcționarilor publici care ocupă spațiile din interiorul sferei. În cel mai fericit caz le excită simțurile și îi oblică să fie mai atenți în activitățile care prezintă potențialul unei „nefericiri” profesionale.

La finalul cercetărilor populația va avea o listă de persoane vinovate, persoane care vor fi duse în fața instanței de judecată competente și care vor răspunde penal. Potrivit legii, după pronunțarea unei hotărâri definitive de către instanța de judecată, cazul va fi închis.

Problema care rămâne este cea a sistemului administrației publice centrale și locale. Aici nu pot intra procurorii să facă curățenie. Nu au cum. Aici poate acționa doar politicul, cel care cucerește puterea în urma alegerilor. Prima măsură este cea a depolitizării administrației publice. În afara funcțiilor publice care se ocupă de către politicul care obține încrederea cetățenilor pentru a guverna, restul funcțiilor trebuie ocupate doar de persoane care cunosc administrație publică, care cunosc legea aplicabilă în funcțiile publice pe care le ocupă. Trebuie distrus sistemul de putere în administrația publică actuală. Astăzi avem și dovada că voința persoanei fizice care ocupă o funcție publică a prevalat în fața normei imperative a legii. A vrut Cristian Popescu Piedone să dea voie unei societăți comerciale să funcționeze fără respectarea normelor imperative ale legii, acea societate comercială a funcționat. Funcționarele primăriei care aveau sarcina de a întocmi actele administrative de recunoaștere a capacității legale de funcționare ale societății comerciale nu au urmărit îndeplinirea prevederilor legii ci voința primarului. Voința lui Piedone s-a transmis și funcționarilor unei instituții care nu îi este subordonată. Unitatea teritorială a ISU ai cărei inspectori s-au plimbat fără a lucra potrivit normativelor în vigoare prin locația societății comerciale. Polițiștii locali subordonați primăriei nu au văzut nimic ilegal în activitatea societății „Colectiv”, deși prevederile legii sunt clare, procurorii urmărind ipotezele prevăzute și sancțiunile din norma de lege altfel nu ar exista actul de incriminare. Procurorii au ajuns și la Prefect, tot pentru neîndeplinirea unei obligații imperativ prevăzută de lege.

Suntem în fața unui sistem administrativ profund corupt. Păstrarea lui „în viață” ne va duce la alte și alte tragedii. Fără doar și poate.

O particularitate a sistemului administrației din România este acela că este compus, aproape în exclusivitate, de persoane legate de politic. Majoritatea funcționarilor publici au culoare politică. Pe lângă cerințele șefilor direcți unii îndeplinesc, probabil, cerințele unor lideri politici locali sau de la nivel central. Chiar cei care nu au „o culoare politică” reală mimează, precum cameleonii, culoarea partidului la putere pentru un considerent evident: păstrarea locului de muncă. Este până la urmă o problemă de supraviețuire. Dacă sunt prinși că au altă orientare politică sunt în pericol de a fi „reorganizați”, prin act normativ guvernamental. Dacă un ministru politic, mai habotnic, cere premierului o hotărâre de guvern pentru reorganizarea instituției publice centrale iar la nevoie și a celor locale și o obține, legea le permite să suspende toate persoanele aflate în funcțiile publice și prin evaluări directe și interviuri să reorganizeze structurile componente. Se desființează birouri și servicii, direcții și direcții generale, li se schimbă denumirile și una-două atribuții. Se înființează alte structuri de execuție. Poate să scadă numărul personalului cu exact acele persoane care nu mai plac. Este cea mai mare porcărie încă existentă în lege de care nici un partid politic nu vrea să se atingă.

Am o curiozite. Ce calificative profesionale au primit cei anchetați astăzi de procurori în anul 2014 ? Acordarea calificativelor profesionale la sfârșit de an are rostul ei. Calificative foarte bune crează premisele unei poziționări mai bune pe scara ierarhică, aduce o mărire de salariu, aduce recompense. Umple un CV cu merite și cu o prezumție de competență. Chiar sunt curios.

Unii vor să uităm aceste lucruri. Presa, în special presa, a trecut la „spălarea” administrației publice prin idei și „informații” tembele. La Evenimentul Zilei se lucrează intens la ideea că tragedia de la „Colectiv” a fost planificată și pusă în scenă de susținători ai Președintelui Klaus Iohannis - un așa-zis jurnalist bătrân s-a referit la un fost membru al formației și la un artificier care, chipurile, ar fi autorii interesați ai tragediei !

Nu mai pomenesc emisiunile televiziunilor Antena 3, Realitatea Tv, România Tv, B1Tv dar și altele, mai „pricăjite” care lucrează numai cu scenarii SF.

Miroase a „război politic”.

Fără a uita evenimentul tragic de la „Colectiv”, fără a neglija cumplitele știri date de spitalele în care sunt internate victimele, victime care mor din cauza multiplelor afecțiuni generate de gazele toxice inhalate, trebuie să fim atenți la ce urmează. Să fim atenți la cum ne pregătim pentru viitor, viitor care începe din ora care urmează, din ziua care urmează, din lunile care urmează.

Tragedia de la „Colectiv” a declanșat aproape cea mai mare criză de la Revoluția din 1989 încoace. Poate fi asociată ca amploare mineriadelor. Cu marea diferență că mineriadele au avut loc pentru a păstra un sistem, sistem care nu s-a reformat deplin și a făcut posibilă tragedia de la „Colectiv” iar acum avem o revoltă împotriva sistemul nereformat devenit nociv. Nu sistemul sanitar este „buba”, ci întreg sistemul autorității publice. Cauza tragediei la care ne raportăm este modul de funcționare al sistemul autorității publice. Nu degeaba procurorii au identificat acte de corupție sau asimilate actelor de corupție când au cerut arestarea preventivă (și au obținut-o) a lui Cristian Popescu Piedone, primarul demisionar al Sectorului 4 și a funcționarelor care l-au asistat în comiterea faptelor penale.

Indiferent de modul în care presa tratează problema crizei, indiferent de numărul celor care vor să fie băgați în seamă, scena politică are doi mari actori. Președintele Iohannis care vrea reformarea sistemului, chiar sub presiunea forței și Liviu Dragnea, Președintele PSD, care are sarcina de a apăra sistemul. Dragnea nu are altceva ce face. Nu poate. Întreg partidul pe care îl conduce s-a format și a funcționat având structura sistemului corupt pe care azi îl neagă majoritatea românilor. Liderii centrali și locali ai PSD sunt șefii unităților administrative de putere publică. Au fost și vor să fie și în continuare „abonați” la aceste funcții de conducere, de decizie administrativă. Ba unii au încercat să instituie linii succesorale asupra unor teritorii administrative. Părinții și-au adus copii în politică pentru a le succede în funcțiile publice pe care le-au cucerit. Exemple avem. Cu duiumul. Traian Băsescu cu EBA a lui, Gabriel Oprea cu fiul lui, președinți de consilii județene cu odraslele lor, Mazăre cu fratele lui etc. Sunt exemple. Pe unele nu le știu, le știu alții.

Deocamdată suntem încă în faza înjurăturilor de mamă și amenințărilor. Actorii sunt mulți. Cei mai vizibili sunt structurile media însă nu trebuie să uităm ONG-urile care sunt legate, ombilical, de anumite partide politice. Nu trebuie să ne mire alianțele formate ad-hoc. Așa-zisul mare dușman al PSD, Traian Băsescu și MP-ul lui, la care adăugăm fără nici o greșeală presa care îl deservește (EvZ, B1Tv, Nașul Tv etc.) atacă cot la cot cu pesediștii. Îl atacă, punctual, pe Klaus Iohannis. Prin ricoșeu și pe liderii PNL, Alina Gorghiu și Vasile Blaga. Le este teamă. Reforma sistemului îi scoate în afara spațiului cunoscut, îi duce către alt spațiu decizional unde nu au cunoștințele, nu au alianțele necesare. Îi duce către un spațiu concurențial unde nu știu să lucreze. Au fost obișnuiți cu alianțele obscure pe bază de servicii și contraservicii finanțate de la bugetul de stat.

Cei mai înjurați sunt Klaus Iohannis, văzut ca marele pericol, Alina Gorghiu și Vasile Blaga văzuți ca „locotenenți” ai lui Iohannis, Cătălin Predoiu văzut ca viitorul premier care ar pune în operă „cerințele” lui Iohannis. Au apărut injurii serioase și la adresa lui Gabriel Oprea, în afara celor cauzate de abuzurile acestuia la conducerea unor ministere (MApN și MAI), mai ales după ce Oprea a anunțat public că UNPR va urma decizia Președintelui Iohannis pentru rezolvarea crizei. Toți, dar absolut toți, de la pesediști la aldiști și până la mepiștii lui Băsescu au sărit în sus ca arși. Trădare ! Numai că Oprea și ai lui știu că salvarea lor este tocmai predarea în fața învingătorului potențial cel mai bine plasat. Nu mai spun de udemeriști.

Înclin să cred că Piața Universității a fost deja „confiscată” de „oștile” pesediste, aldiste și băsiste. Ba chiar și uneperiste. Nu strică, la o adică, să spună că și ei au fost acolo. Și-au împărțit-o frățește. Au un interes comun. „Jos Iohannis !”, „Iohannis demisia !” etc. Televiziunile aservite scot în evidență, cu obstinație, aceste mesaje. Populația privitoare, dependentă de emisiunile acestor televiziuni a preluat deja mesajele agresive formulate de „ideologii” partidelor și promovate de jurnaliști (cu atributele pe care le merită, nu le mai înșir). Înclin să cred că aceste oști, locale de astă dată, încep să ocupe teritoriul principalelor localități din țară.

Mă „mâncă deștele” să scriu o comparație. Cu ani în urmă, PSD a adus minerii să apere sistemul. Împotriva protestatarilor din Piața Universității. Sistemul „a fost apărat”, cu multă „greutate” iar apoi au plantat flori pe bulevarde. Nu mai sunt mineri la dispoziție așa că „sistemul” a apelat la membrii de partid și susținătorii plus mercenari. Mai peste tot sunt mercenari. Cine plătește are de la protestatari la bătăuși și chiar huligani. În funcție de nevoi. Televiziunile îi țin la curent cu „crimele” săvârșite de Iohannis și, mai ales, cu ce are de gând să facă Iohannis. Bine, chiar dacă Iohannis tace, televiziunile cu reporterii lor din categoria „superman” știu totul. Inclusiv ce urmează să gândească Iohannis peste trei zile. Ce naiba !

La fel ca în campania de anul trecut de la prezidențiale s-a trecut la defăimare agresivă. Klaus Iohannis nu este iertat. Soția acestuia este făcută „albie de porci” de tot felul de specialiști și specialiste. Dacă a făcut, de ca a făcut, dacă nu a făcut, de ce nu a făcut. De ce respiră, de ce se îmbracă, de ce nu se îmbracă, de ce vorbește, de ce nu vorbește etc. Doar cei de la România Tv, Antena 3, B1Tv și alte posturi Tv ne pot explica de ce. Ce îi mână în luptă.

Toate aceste acțiuni vor avea un singur rezultat previzibil. Dezbinarea societății. De la stimularea ostilității față de liderii informași sau formali se va ajunge la ostilitate între persoane fizice. Întâi verbală și mai apoi fizică. Ca persoană care scrie comentarii văd și simt acest lucru. Am mai pățit asta în 2013 și 2014. Când am pierdut prietenia unor foști colegi de liceu apărători aprigi ai PSD.

Am auzit și o părere corectă, a unui profesor de PR. Mulțimea personalizează actul politic. Este o catastrofă. Persoana politică la care se raportează nu poate reprezenta politica. Un om nu poate fi „o știință”, „o metodă”, „o procedură” despre guvernare. Un om poate fi cel mult un lider al unui grup care are o anumită orientare politică. Și atât. Astăzi avem pe „eroul Ponta” dat jos pe nedrept de persoane rău-voitoare, îl avem pe „marele erou Traian Băsescu” care s-a luptat (până a fost învins !) cu sistemul corupt (sistem pe care îl apără acum !). Și mai sunt, la nivele mai mici.

Trebuie să remarc că în tot acest zbucium, Președintele Iohannis tace cu măsură, face doar acte strict legate de atributele constituționale, vorbește foarte, dar foarte scurt și punctual. Trebuie să remarc că liderii PNL care îl susțin nu practică „războiul de pârjolire” practicat de PSD sau anumite grupuri din PSD și aliații acestora. Acest comportament a mai fost folosit la alegerile prezidențiale. A fost bun. Se cuvine a nu renunța la el. Face parte din conceptul „altfel de politică”.

Zilele ce urmează vor fi foarte tensionate. Populația se încarcă negativ. Am văzut cum au apărut susținători ai PSD dar și de la aliații lor care îi înjură și blestemă pe cei care au murit în cumplita tragedie de la „Colectiv” și pe cei care sunt sub sabia morții prin spitale. Acești indivizi (primitivi, spun eu), îi văd ca vinovați pe cei care sunt victime ale incompetenței politicienilor pe care îi susțin. Acest tip de comportament am mai văzut însă acum este mult accentuat.

Înclin să cred că „tăcerea” Președintelui Klaus Iohannis are un scop. Să scoată la lumină cât mai mult din mizeria umană și politică ascunsă „sub preș” până acum. Asta înseamnă că este hotărât să impună o altă paradigmă în modul de a face politică. Înseamnă că vrea să termine ce au început tinerii anului 1990 în Piața Universității. Trecerea României la statul de drept, cel real nu cel imaginar, cel construit cu multă migală de Ion Iliescu și acoliții lui din PSD.

Exemplu de proastă guvernare. Până acum. Inclusiv sau îndeosebi guvernarea Ponta !

Primul-ministru interimar a devenit „transparent”. Anunțul făcut are cumplite conotații.

Doar 7% dintre instituțiile de învățământ au autorizație de funcționare cu respectarea prevederilor legale de prevenție împotriva incendiilor.

Știrea este la Agerpres (aici).

Informația este ... cumplită. Dimensiunea dezastrului este imensă dacă avem în vedere faptul că nu există o cât de mică garanție că în instituțiile de învățământ nu se pot produce incendii sau dacă se produc totuși, sunt pregătite să acționeze pentru combaterea lor.

Nu îi aduc o vină lui Cîmpeanu. Cel puțin acum.

Una este autorizația și alta este acțiunea responsabililor acestor instituții pentru prevenirea dezastrelor. Nu este exclus ca majoritatea instituțiilor de învățământ să se fi organizat pentru incendii. Să aibă mijloacele de stingere a acestora la îndemână și personalul pregătit. Nu este exclus ca între instituțiile de învățământ și grupurile de pompieri locale să existe protocoale de intervenție și sprijin. Nu este exclus iar eu înclin să cred că așa este. Autorizația este ca o asigurare. Mai grav este că și o asigurare a clădirilor instituțiilor de învățământ nu poate fi obținută fără a avea tate avizele necesare potrivit legii.

Dacă este adevărat ce spune primul-ministru interimar, banii pentru realizarea expertizelor pentru acordarea avizelor ar fi trebuit dați de către primării, consilii județene și guvern. Pentru că în orice expertiză se pot constata și alte necesități ce presupun cheltuieli suplimentare, ba chiar angajarea de personal (să nu uităm că pe timpul lui Boc, cel cu eficiența economică a școlilor și spitalelor, s-a renunțat și la personalul administrativ - „femeile” de serviciu, fochiști etc.), ar fi trebuit ca fondurile să fie mai mari, să existe o rezervă special pentru astfel de situații. Dacă este adevărat și faptul că expertiza pentru acordarea unei autorizații impune un timp lung de emitere - până la un an, pentru că sunt multe lucrări de efectuat și multe evaluări de făcut -, putem trage concluzia că guvernele noastre și-au bătut joc de sistemul de învățământ cu cinism. Au redus totul la mărirea salariilor în învățământ, restul rămânând în uitare.

Chiar mă întreb. Cum au obținut asigurările legale obligatorii instituțiile de învățământ ? S-au jucat societățile de asigurări cu focul sau a existat între acestea și guvernanți înțelegeri oculte ?

La situația asta cu prevenirea și stingerea incendiilor va trebui adăugată și situația verificărilor pentru garanția funcționării într-un sistem sanitar sănătos.

Unde sunt banii pentru aceste acțiuni care să permită învățământului să funcționeze nu doar în legalitate ci în deplină siguranță ? Unde naiba să fie, la pomenile electorale !

Dacă iau doar acest exemplu pot trage concluzia, pe deplin temei, că recenta guvernare terminată este un mare fiasco. Guvernul Ponta a lucrat împotriva națiunii române.

În aceeași situație sunt și instituțiile medicale. Cine știe ce „șerpi” se mai ascund prin cotloanele clădirilor destinate asigurării sănătății populației.

Ieri s-a încheiat o etapă. Pas cu pas. Eu îi pun punct. De azi se desfășoară alta. Tot la pas.

Peste niște zile ajungem la împlinirea unui an de când societatea civilă și PNL l-au impus pe Klaus Iohannis ca Președinte al României în competiția aceleiași societăți civile și a PNL cu sistemul politic construit de PSD.

Adrian Năstase care a lăudat „inteligența” lui Ponta care a demisionat din funcția de prim-ministru a constatat, mai apoi, că situația PSD începe să devină dramatică. Cu un an în urmă, PSD avea Guvernul, Parlamentul și era pe cale să cucerească și Președinția. A pierdut Președinția, acum a pierdut Guvernul și sunt destule șanse să piardă și Parlamentul. Nu pot să nu îi dau dreptate.

Ca orice militar care se respectă, voi face o caracterizare a situației câmpului de luptă și a „inamicului”. Sunt obligat să folosesc termenul „inamic” pentru că anumite forțe politice se comportă cu mine și grupul din care fac parte ca un inamic.

România, câmpul luptei, se schimbă dramatic. Până și terenul este altul. Elementele principale de relief au rămas la locul lor, elementele de planimetrie (cele pe care le punem sau le păstrăm pe teren) sunt însă altele. România s-a schimbat, s-a dezvoltat. Terenurile agricole sunt cultivate, sunt industrii agroalimentare care participă la formarea unui alt tip de om, un om implicat în viața societății pentru că își dorește ca produsele lui să fie cumpărate și apreciate de societate iar el să aibă cu ce trăi. El și familia lui. Economia s-a schimbat și ea. La fel ca în agricultură a crescut numărul persoanelor calificate și foarte calificate. Sunt alte industrii, cu alte cerințe privind calificarea personalului, cu alte tehnologii. Sunt persoane cu altă mentalitate. Sunt persoane cu altă vârstă. Sunt persoane care resimt „chingile” ideologice ale societății noastre nu prea mult schimbate față de cele din 1990. Industria serviciilor a performat enorm. Aici sunt cele mai mari transformări sociale. Aici sunt cei mai mulți oameni evoluați, sunt oameni ai timpului lor. Alt timp față de cel al partidelor politice în care persoanele în vârstă domină.

Constituția actuală nu mai este suficientă. Imperfecțiunile ei au devenit vizibile. Românii nu mai vor imunitate pentru parlamentari, membrii guvernului, Președintele României etc. Românii vor transparență. Cei pe care îi numesc „inamici” nu vor ca schimbarea să se producă. Le este teamă. Nu sunt pregătiți, în primul rând mental, pentru transparență. „Inamicul” simte că nu mai poate dispune după cum vrea el de resursele țării. Nu mai poate veni cu „oportunitatea deciziei politice” - cum perorează senil Călin Popescu Tăriceanu și alții de prin PSD -, nu mai poate veni cu modelele vechi de conducere - cel ajuns șef este de fapt un fel de feudal, ceilalți fiind doar slugi, cazul abuzurilor comise de Gabriel Oprea devenind o emblemă a mentalității feudale în administrația publică.

Inamicul este în derută. Este un termen corect. La primele întrevederi ale politicului cu Președintele Iohannis s-a deslușit repede că există o stare de derută. Partidele, cele responsabile, au venit cu teamă. Nu au știut ce va face Iohannis. Nici unul. Au venit să tatoneze. Nu și-au luat angajamente. Se pare că singurul care s-a arătat demn de epocile trecute este ALDE, în frunte cu Tăriceanu și Constantin. S-au oferit să preia conducerea administrativă pe motiv de „responsabilitate” politică. O mentalitate primitivă pe un model depășit. Lângă Tăriceanu îl pot pune fără să greșesc pe Traian Băsescu. O surpriză a fost Liviu Dragnea. Nu s-a repezit deși are încă intenția de a face o propunere proprie însă cu nuanța „tehnocrată”. Este altceva decât obtuzitatea unui Băsescu sau Tăriceanu.

După discuțiile avute cu actorii politici și acei membri ai societății civile aleși de secretariatul Administrației Prezidențiale (nu văd nimic rău în asta !), Președintele Iohannis a pus paie pe foc. Nu multe însă de mare calitate, o calitate care reiese din capacitatea acestora de a arde încet cu temperatură ridicată. Un calup din discursul lui are inclusă direcția de viitor (aici):

„Mă voi referi prima dată la această ultimă întâlnire, care mie mi s-a părut una foarte bună. A fost foarte bună, oameni care au venit cu idei foarte bune, concepte gândite, abordări care pentru mine în această etapă sunt de un real folos. Voi prelua bună parte din aceste idei şi le voi duce înspre partidele politice. A fost evident, în discuţia cu reprezentanţii societăţii civile şi ai pieţei că aşteptările sunt multiple şi cu siguranţă toate sunt îndreptăţite, dar în această etapă putem să constatăm, am putut eu să constat încă o dată în plus că nu este nevoie de o simplă schimbare de Guvern. Este nevoie de o schimbare complexă în politica românească. Toţi, dar absolut toţi, aşteaptă să vină în faţă politicieni noi, politicieni care nu au avut nimic de-a face cu corupţia, care nu au fost urmăriţi penal, care nu au făcut afaceri dubioase, aceste lucruri sunt clare şi pot să vă spun că aceste lucruri au fost bine înţelese şi de liderii politici cu care m-am întâlnit în aceste zile”.

O primă observație. Ideile preluate de Klaus Iohannis de la societatea civilă plus ideile lui, expuse în campania electorală din 2014 vor fi puse pe masa fiecărei formațiuni politice. Ca repere. Partidele politice își vor contura proiectele în funcție de acestea, în caz contrar nu vor avea acceptul Președintelui țării. Situația asta poate duce la o confruntare între societatea civilă susținută de Președintele Klaus Iohannis - mai bine spus majoritatea ei - și partidele politice care nu vor să se reformeze și să își reformeze politicile. Situația este de așa natură încât permite Președintelui Klaus Iohannis „să facă cărțile”. Să împartă „dreptatea”. Are și „pâinea și cuțitul”. Orice încercare a unui partid politic de a forța nota și a încerca să impună altceva se va întoarce ca un bumerang împotriva acestuia. Poate nu imediat însă într-o plajă de timp foarte scurtă. Numai cine nu are mintea la el își poate închipui că nu este așa.

Înainte dar și în discursul la care mă refer, Klaus Iohannis a încurajat oamenii să iasă în stradă și să se manifeste. Este foarte important acest lucru. Mai mult, a declarat că se va duce să vorbească cu manifestanții. În mod sigur că va merge în Piața Universității însă nu este exclus să apară și între manifestanții din alte localități. Toți manifestanții trebuie tratați egal. Menținerea manifestărilor împotriva corupției, a administrației publice centrale și locale ineficiente și abuzive sunt utile proiectului lui Klaus Iohannis a forțare a clasei politice să se reformeze. În fapt, Klaus Iohannis vrea să dezvolte populației spiritul civic. Vrea ca populația să nu mai stea în expectativă și să participe prin formele prevăzute de Constituție la viața politică. Manifestațiile împotriva politicilor greșite, abuzive, corupte sunt forme populare de participare la viața politică a țării. Mulți au uitat, dacă au știut, alții nu cunosc pentru că nu i-a interesat să cunoască însă în preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului este recunoscut protestul popular împotriva proastei sau a abuzivei guvernări. Protestele din aceste zile se încadrează perfect în acest concept. Iar Klaus Iohannis îndeamnă populația către această formă de protest pentru că administrația publică centrală și locală este prizoniera proastei guvernări, a corupției, a abuzurilor de orice fel.

Klaus Iohannis a precizat și altceva. Societatea civilă nu mai vrea politicieni corupți, cercetați pentru fapte penale, care au făcut afaceri dubioase. Partidele politice au o mare problemă. În fruntea lor sunt astfel de persoane. Nu toate persoanele din fruntea partidelor sunt cu astfel de probleme însă acestea există. Sunt sigur că Președintele Iohannis va fi foarte meticulos în materie. Să nu uităm că are dreptul să aleagă persoana pe care o va desemna ca prim-ministru. Chiar dacă va desemna o persoană care are în spate o majoritate parlamentară, el va putea să aibă obiecții pe care le va prezenta publicului. Partidele care nu vor ține seama de această „recomandare” a Președintelui vor avea de înfruntat nu doar alte partide politice în Parlament ci chiar pe proprii membri sau susținători.

Alegerea unui tehnocrat și a unui guvern de tehnocrați pe un program comun al principalelor partide din Parlament are, pe termen scurt, un beneficiu pentru partide. Au timp să își facă „curățenie” în propria ogradă. La alegerile care vin cu pași grăbiți de anul viitor se vor prezenta publicului cu alte personalități.

Timpul rămas la dispoziție pentru un program politic de guvernare este prea scurt. Pe de altă parte, PSD nu mai poate continua cu lauda de sine privind guvernarea Ponta. Sunt rezultate care deși ar părea mari realizări sunt de fapt mari eșecuri. Ele se adresează viitorului pe considerente aleatorii. Toate au în vedere verbul „a face” însă nu au o marjă suficientă de manevră. Este suficient ca un indicator să o ia razna, cum s-a întâmplat în 2008, pentru ca tot eșafodajul să pice. Succesul și criza sunt strâns legate. Va fi „pace”, se ajunge la succes. Va fi „război”, se va ajunge la eșec. Partea cea mai proastă este că eșecul va fi contabilizat și suportat de populație. Ponta și ai lui vor perora tâmp că ei au vrut dar soarta crudă nu și nu. Un guvern tehnocrat va avea puterea să corecteze tâmpeniile pontiste și să repună țara pe un drum care nu mai este așa de periculos. După alegerile parlamentare, partidul care va câștiga va avea posibilitatea să își promoveze propriul program politic.

Iohannis mai urmărește ceva. Vrea ca partidele să se implice serios la reformarea Constituției, concomitent cu reformarea administrativ teritorială a țării pe criterii de dezvoltare economică. Nu pe criterii etnice. Obiectiv major, obiectiv care cere timp. Obiectiv care va fi în sarcina viitorului Parlament pe care Iohannis îl vede populat cu susținători de-ai lui. Și da, un guvern „al lui”. Așa, ca să „moară dujmanii”. Ghinion pentru ei.

Nu pot să nu vorbesc puțin, acolo, cât o firimitură. USL a fost o frumoasă promisiune politică. Astăzi am fi avut o nouă Constituție, evident mai bună, am fi avut o altă organizare administrativ teritorială, am fi avut o altă clasă politică, chiar. Am fi fost în plină transformare. Feudalismul roșu ar fi fost pe cale de dispariție. Iar Crin Antonescu ar fi fost Președintele României. Chiar dacă sunt rău acum, tot o spun: poate că tot răul este înspre bine. PSD și aliații au torpilat cumplit USL-ul, s-au lăcomit, au discreditat PNL și pe Crin Antonescu cât au putut de mult. Au săpat gropi adânci iar azi vedem cum unul câte unul, artizanii prăbușirii USL ocupă locurile din gropi. Să le fie țărâna ușoară !

Protestul anticorupție.

Piața Victoriei se umple. Protestul este împotriva corupției. A corupției care ucide.

Nu am fost în stradă din cauze ... obiective. Nu mai rezistă organismul la astfel de efort. M-am bucurat să văd o pancardă pe care protestatarul, un tânăr, își revendica răspunderea pentru schimbare. Bunicii la război, părinții la revoluție, azi este timpul lui. Al tânărului, pentru că ziua de mâine este a lui și a copiilor lui. Are perfectă dreptate. Îl susțin. Cum își așterne, așa va dormi. Astăzi, tinerii mulți, enorm de mulți care au ieșit să protesteze sunt cei chemați să aștearnă țara pe un făgaș bun.

Marea majoritate au fost cei bine intenționați. La fel ca la protestele de la finalul anului 2011 și începutul anului 2012, la care am participat, au apărut cei care au încercat să confiște protestele, să le dea o anume culoare politică sau o tentă anti-statală, anarhică. În timp ce noi, cei care am participat de la început protestam împotriva lui Băsescu și a Guvernului Boc/PDL+UNPR+UDMR, unii indivizi au apărut în piață și au îndemnat la proteste împotriva întregii clase politice, împotriva statului de drept. Antena 3 a început să îi facă „eroi” deși indivizii au apărut după zile întregi de proteste. Au apărut și acum. Chiar aceleași personaje. Iar în spatele lor nu m-ar mira să fie ... Traian Băsescu, Nicușor Dan, Monica Macovei, Dan Voiculescu etc.

Am văzut la o televiziune că iar îl declară pe Claudiu Crăciun lider al protestelor. Iar am ajuns la manipularea protestului. Ca și în 2012 manipularea a început din timpul protestelor.

La fel ca atunci, protestatarii au avut obiecții diferite. S-a pornit de la dorința de sancționare a lui Victor Ponta, a vice-prim-ministrului Gabriel Oprea și a primarului Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone și s-a ajuns în platourile Tv la altceva. Asta este deturnare mârșavă a scopului unei manifestații. Nu este exclus să îi văd pe unii încercând să iasă în față, ca râia, să spună că ei au fost organizatorii. Sau că au fost printre organizatori. Să ceară să li se recunoască merite politice. Un Nicușor Dan care să ceară primăria capitalei, un Băsescu care să ceară înlocuirea clasei politice în beneficiul Mișcării Populare pe care o conduce, o Monica Macovei care să ceară ca ea să conducă țara etc. Nu este exclus.

Un partid politic este însă ținta protestelor azi. A fost și în 2012. Partidul lui Gabriel Oprea, izmenarul, UNPR. În 2012 am protestat și împotriva lui, pentru contribuția deosebită adusă de UNPR la promovarea și aplicarea abuzurilor lui Traian Băsescu. Azi, UNPR este ținta protestelor prin doi lideri: abuzivul Gabriel Oprea, ministru de interne care nu poate circula decât cu coloană oficială și primarul Sectorului 4 București, Piedone, care are pe conștiință morții și celelalte victime din bomba „Colectiv”. Oprea îl are pe conștiință, dacă o avea, pe polițistul de la rutieră care îi deschidea drumul pe ploaie și mâzgă să ajungă Oprea „repede” acasă. Și în 2012 UNPR „asigura stabilitatea guvernării” PDL așa cum astăzi se laudă că asigură „stabilitatea guvernării” PSD. Oameni serioși, ce naiba ! De fapt, UNPR a asigurat, până astăzi, stabilitatea corupției administrației publice centrale și locale.

Să vedem ce va fi. Dacă voi fi mai bine, poate voi merge și eu în Piața Universității. Sper să nu aibă câștig de cauză manipulatorii. Nu de haos avem nevoie, ci de ordine, de legalitate. Așa cum au cerut majoritatea celor care au participat la protest. Corupția trebuie sever sancționată. Acest Guvern, la fel ca Guvernul Boc din 2012, este un campion al corupției. O corupție care ucide. Din fericire, dacă se poate spune așa, la Cotroceni nu mai este Traian Băsescu, tatăl corupților.

Trebuie să vedem lucrurile și de jos, de la firul ierbii și de sus, ca să cuprindem tot ansamblul. Crima din bomba „Colectiv” trebuie privită ca limita maximă a corupției și impune eradicarea ei.

Despre priorități. Tragediile, ca evenimente bine conturate și prevenția lor, ca atribut al societății.

Corupția ucide. Actul de corupție, actele ce o însoțesc cum ar fi minciuna, furtul, nepăsarea, indolența, vanitatea, iluzia puterii ...

Nu cu mult timp în urmă un polițist a murit într-un accident care nu ar fi trebuit să aibă loc. Dar a avut loc. A avut loc pentru că un ministru, general de carton, orbit de importanța propriei persoane, a vrut cu tot dinadinsul să arate lumii că el este o persoană importantă, mult peste prostimea de rând. Un ministru care a folosit coloane oficiale de la începutul anului de se sperie gândul: peste 1500 ! Zilnic, de câteva ori, așa-zisul ministru era campionul vitezei pe șosele și străzile orașelor. Că se plimba la prietenii din instituțiile statului, că mergea să ia masa, că se ducea la partidul pe care îl conduce, că se ducea la rude el folosea o coloană oficială formată din polițiști de la circulație, o coloană care circula cu viteze mult peste viteza legală, cea pe care el o cerea, ca ministru al autorității competente să asigure ordinea publică pe șosele, iar Parlamentul i-a dat, limite ale vitezei de circulație a mașinilor pentru a fi astfel protejată viața cetățenilor din localități, viața conducătorilor auto, mediul și infrastructura rutieră.

A murit un polițist iar „campionul” respectării legii s-a ascuns, a mințit, a cerut altora să mintă - dovadă stau comunicatele Ministerului de Interne și ale Poliției Române.

Nu a trecut mult și s-a mai întâmplat o tragedie. Cumplită. La un club de noapte unde din cauza nerespectării legii a izbucnit un incendiu care a generat mult fum și gaze toxice, în condițiile fizice ale spațiului clubului, a rezultat un adevărat „carnagiu”. Au fost 25 de persoane decedate, acum s-a ajuns la 31, peste 150 de persoane cu diferite grade de arsură a corpului, în jur de 30 de persoane cu arsuri foarte grave, prognosticul medicilor specialiști fiind foarte, foarte rezervat. Este posibil ca numărul persoanelor care mor în viitorul apropiat din cauza traumelor suferite să dubleze numărul de morți din cauza ticăloșiei unor „investitori” și corupției din sistemul administrativ local.

Prioritatea acum este salvarea de vieți. De aceasta se ocupă personalul medical al spitalelor în care au fost duși „arșii” și intoxicații. Salvarea vieților impune alocarea resurselor necesare, peste evaluarea necesarului cotidian. Este o tragedie, este o situație de excepție. Voluntariatul a fost definitoriu pentru comportamentul societății. În ajutorul victimelor au venit medicii din Israel și din Franța pentru a completa personalul medical de specialitate necesar activității curente. Din R. Moldova s-a trimis sânge. Atât în țară cât și în străinătate sunt manifestări de compasiune dar sunt în desfășurare și acțiuni de sprijin. Tragedia de la București este posibilă oricând în altă parte. Nu doar în România se vor trage învățăminte (dureroase, noi avem victime), se vor trage și în alte state. Toți vor încerca să evite astfel de tragedii. La Chișinău s-a trecut la un control sever al unor astfel de societăți. Urmează și la alții.

În paralel, cei care nu se ocupă de salvarea vieții victimelor aflate în spitale se ocupă de prevenirea altor evenimente la fel de cumplite. Controalele anunțate de guvern și la care vor trece autoritățile publice locale împreună cu instituțiile specializate ale statului au rolul de a preveni, imediat, producerea unor astfel de tragedii. Unele societăți comerciale din domeniu au luat ele însele măsuri de prevenție, și-au oprit activitatea, fac evaluări în funcție de factorii de risc, investesc în prevenție și modernizare. Alții, guvernanți și parlamentari, profită și verifică legislația. Din comportamentul primarului Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone se desprind concluzii utile. Este o vorbă. Vii se acoperă cu hârtii iar morții cu pământ. Asta face Cristian Popescu Piedone. Încearcă să își acopere incompetența și chiar mai mult cu niște hârtii care nu au practic valoare. Persoane care cunosc foarte bine atribuțiile primarilor și ale primăriilor îl contrazic.

Societatea are nevoie să știe adevărul. De acest lucru se ocupă Justiția. Prin intermediul agenților guvernamentali - procurorii -, Justiția cercetează cauzele care au dus la producerea teribilei tragedii și condițiile care au favorizat-o. Procurorul General a declarat, ferm, că toate persoanele implicate vor fi cercetate. Atât din cadrul societății comerciale cât și din cadrul autorității publice care le-a permis funcționarea. Procurorii reprezintă interesele generale ale societății iar instanțele de judecată care vor judeca cauza după finalizarea cercetărilor au obligația să dispună revenirea la normalitate. Cei vinovați să fie pedepsiți iar victimelor să li se facă dreptate. Societatea în numele căreia Justiția funcționează trebuie să știe adevărul. Indiferent cât de crud este acesta. Iar Justiția îl va discerne din noianul de minciuni și acțiuni de dezinformare promovate de unii dintre cetățeni, de presă (este prima !), de unii politicieni.

Am mai scris și voi mai scrie. În primul rând se cuvine ca unii să se abțină de a mai terfeli oameni care nu au nici o vină. Îmi este peste putință să nu observ cum unii profită de tragedie pentru a promova în societate vinovății închipuite. Are Băsescu „un cui” împotriva lui Raed Arafat (din cauza susținerii lui Arafat de către populație), un număr (oarecare) de persoane dar în special jurnaliști și organe de presă cer demisia lui Arafat. Superficialitate ? Prostie ? Rea-credință ? Din toate câte puțin. Eu îi iau apărarea. Sistemul de urgență românesc este opera acestui om ! În tot vălmășagul de evenimente generat de tragedie, Arafat a fost cel mai competent oficial român. Place sau nu altora, este părerea mea. Mi-o susțin.

Am ajuns să citesc pe unii care acuză pompierii, ISU, poliția pentru numărul morților. Acuză pe cei de la 112 că nu au crezut primele apeluri. Cum judecă astfel de oameni ? Sau nu judecă ?!

Au uitat de apelurile false ? Au uitat de faptul că este normal ca cel de la 112 să ceară niște lămuriri pentru a fi sigur că nu pune pe drumuri oameni, mașini, utilaje care devin vitale în accidente, în cazul unor incendii etc. ?! Normal că au uitat. Nu au ei timp să judece.

Faptul că au apărut întâi o mașină a poliției și mai apoi o mașină de la pompieri este absolut normal. Abia după ce aceștia au comunicat amploarea dezastrului au apărut ambulanțele și personalul medical și tot ce a mai fost nevoie.

Înțeleg frustrarea unor persoane prezente la locul tragediei, multe dintre ele participanți la evenimentul cultural sfârșit tragic însă nu pot fi de acord cu ele. În București nu a fost, în acea noapte, doar un eveniment de urgență. Au fost mai multe, de mai mică amploare (ar fi fost tragic să existe două evenimente de același fel !), s-a intervenit și la ele, tot de către cei criticați acum de către cei din presă.

Vreau să rămân rațional. Voi participa la recuperarea demnității și onoarei oamenilor care zi de zi salvează vieți, fie că sunt polițiști, jandarmi, pompieri, personal de la SMURD, medici și personal medical ... Este inadmisibil să dai în cei care îți salvează viața zi de zi. Pentru mine este și asta o prioritate.

Este tragic. Oameni care au murit degeaba, oameni răniți care vor suferi degeaba.

Tragedie. Până acum sunt 27 de morți și peste 150 de răniți ca urmare a unui incendiu care nu ar fi trebuit să aibă loc. Grandoarea și prostia au ucis și au rănit cumplit. În spitale sunt oameni cu situația incertă, arși pe suprafețe mari ale corpului. Furia este maximă.

Urmărind evenimentele, aseară și mult în noapte, siderat de tragedia ce s-a petrecut, am fost deranjat, cumplit, de un maimuțoi care avea alte alea în cap. Gabriel Oprea, ministrul de interne care repeta ca un papagal că el conduce un comandament pentru situații de urgență „care funcționează 24 din 24”. Asta era marea lui grijă. Să arate că el conduce un comandament „24 din 24”. Lozincă idioată pentru o minte de cretin.

Am pus pe facebook niște postări. Le pun și aici. Deocamdată nu spun mai mult. Fierbe sângele în mine de furie. Pentru tragicul eveniment dar și pentru apariția (deși aparent normală) maimuțoiului de Oprea.

„Cumplită tragedie ! Este cumplită pentru că nu ar fi trebuit să aibă loc. Am stat aseară să urmăresc evenimentul în direct la Tv. Unii m-au scârbit. Realitatea Tv prezenta o stingere de incendiu de pe aiurea. Fără nici o legătură cu tragedia. Doar Digi24 și RTV aveau la fața locului reporteri. TVR, ProTv, Antena 1, Canal D nu aveau treabă cu tragedia. B1Tv o spăla pe Elena Udrea. O presă de tot rahatul. Ba, la Realitatea, Hoandră anunța 20.000 de morți !

Trebuie să apreciez, cu tristețe totuși, că SMURD și sistemul de urgență creat de Raed Arafat și-a dat examenul cu bine. Faptul că în spitale nu au fost suficiente locuri în sistemul de urgență pentru „arși” este altceva. Sunt enorm de mulți într-un timp extrem de scurt. Unele date spun de 180 de „arși” cu diferite grade de afectare. Este enorm. Nu trebuiesc criticate spitalele. Nu au mai fost confruntate cu astfel de „cifre”. Și asta în București ! Îmi este groază să mă gândesc la o situație asemănătoare în altă localitate din țară. Într-una mai mică, de exemplu, unde există doar un spital sau nici atât. Și totuși, va trebui ca imediat să existe oameni care gândesc învățăminte din această tragedie. Să vadă că un simplu eveniment cultural poate produce o catastrofă și să gândească măsurile de prevenție generale (undeva s-a produs fisura care a dus la tragedie !), măsurile de asigurare pentru fiecare eveniment în parte (de exemplu verificarea locației unde se cere folosirea unor articifii etc.), măsurile de intervenție și sprijin al posibilelor victime etc.

Păcat ! Tragic eveniment. Nu pot trece cu vederea multe lucruri. Nu le spun acum”.

„Mă deranjează că la tragedia de aseară se adaugă dorința unora de a exagera. Dacă la unii oameni este scuzabil, la cei din presă sau la unii politicieni este inadmisibil. Iar cei din presă sunt cei mai nocivi.

Sistemul medical și de intervenție nu poate fi structurat pe tragedii ! Pe catastrofe. Este structurat pe accidente, pe evenimente din viața normală. Inclusiv colectarea de sânge. Există niște limite fizice în toate tipurile de prevenții. Numărul de medici, de asistente, alt personal de asistență, mijloace de colectare a sângelui, mijloace de conservare a lui, specialiști care să lucreze în domeniu. La o tragedie totul este insuficient. Tragediile nu se produc zilnic. De aceea sunt tragedii.

Cât privește „deștepții neamului”, cred că nu ar mai trebui ascultați. Produc mai mult rău decât bine”.

„Nimic nu îmi displace mai mult decât jurnalistul sau fotograful care vrea să surprindă în direct moartea. Și aseară, în plin efort al unor oameni de a salva vieți se băgau ca scaiul în față jurnaliști care vroiau ei să fotografieze, să ia interviuri de la oamenii cu ochii rătăciți de spaimă, să vadă el vre-o mamă care își plânge copilul mort, să umple el, jurnalistul lui pește spațiul vital de supraviețuire al victimelor accidentului, să transmită el că el și nu altul dă cele mai bune știri despre moarte și morți. Umblau ca bezmeticii printre polițiști, pompieri, medicii de la SMURD, își băgau ei aparatele de filmat și fotografiat să fie ei cei dintâi.

Mare scârbă am față de aceștia. Cred că erau mai mulți decât cei care încercau să salveze vieți. Sufocau viața, atâta câtă mai era în corpul victimelor”.

Jurnaliștii de doi bani bucata și Gabriel Oprea au fost cei neaveniți la această tragedie.

La Digi24 au prezentat evenimentul permanent însă au comis și ai lor gafe impardonabile. La un moment dat au „aflat ei pe surse” că sunt 40 de morți deși oficial erau doar 25. Apoi, tot de la un reporter al lor au aflat, tot pe surse, că într-o bancă se va amenaja o sală pentru primirea „arșilor” pentru că în spital nu mai erau locuri ! Trebuie să fi tare bolnav cu capul să debitezi astfel de enormități.

Alți jurnaliști „criticau” faptul că ambulanțele (indiferent de unde) au „întârziat” 30 de minute. Chiar se lăudau că ei au observat „disfuncția” sistemului de urgență. Niște cretini. Cretini sadea. Minte, ioc. Idioții nu judecă. Nu au capacitatea să raționeze. Să judece timpii în astfel de situații. Numai deplasarea de la locul de staționare la locul unde s-a produs evenimentul ia un timp. În București îndeosebi. Nu mai spun despre situația în care personalul unor astfel de ambulanțe este adus de acasă sau este luat dintre persoanele care asigură într-un spital garda.

Media românească a picat examenul competenței. Sunt sadici, sunt lipsiți de empatie, sunt inumani.