Datini si credinte ale poporului roman

Am eu, asa, cateodata, placerea de a da si altora ce mie imi place. Azi am citit, pentru suflet, din culegerea de datini si credinte ale poporului roman pusa in pagina de un mare suflet care a trait la Siret, Suceava si care a adunat, ani intregi, vorba populara. Elena Niculiţă Voronca. Pun mai jos o povestioara asa cum este ea scrisa in culegere. Mai bag seama ca a fost culeasa, probabil, de la Aniţa Haidău din Costâna.

Culegerea este veche. Prima editie a fost tiparita la Cernauti, in 1903 si republicata la Iasi, la Editura Polirom in 1998. Aici se pot gasi doua volume in format pdf gratuite.

Indemnul pentru ziua de azi imi vine de la Ilie Matra, a carui poza cu tatal sau o pun alaturi, fost coleg de Liceu militar care a pus o postare superba despre obiceiurile maramuresene intitulata "Danţ la şură" pe blogul promotiei noastre.

Istorioara de mai jos este si o pilda. Cine vrea, poate sa mediteze asupra pildelor pe care povestirea incearca sa le transmita ascultatorilor. Erau valabile acum peste 100 de ani, sunt cu atat mai valabile azi. Am eu impresia ca nu ne-am schimbat cu mult fata de timpurile acelea. Si preacurvia liderilor, si minciuna, si nesabuinta celor condusi in a pune pe rug pe oricine implinind astfel vointa perversa a conducatorilor care dau circ si promit paine. Lectura placuta.

"Faptele, faptele,
Nu oala cu laptele !

Era un pustinic şi el a fugit de lume în pădure, da oamenii tot mergeau la dânsul şi se spovădeau. Odată, de nişte Paşti, în vinerea Paştelor, a mers la dânsul o femeie ş-un om să se spovedească şi s-au dus cu o oală de lapte. Călugarul nu avea nici oală, nici nimic în ce s-ăl puie, că el se hranea cu rădăcini. A luat şi a băut laptele.

Omul cu femeia s-au dus prin sat şi au spus la toţi că mai mult să nu se ducă la dânsul, că acela-i un inşelator, un pagân, nu sfânt, cum îl credeau ei. Din vorbă în vorbă, faima s-a lăţit şi a mers până la urechile mitropolitului. Îndată au mers şi l-au rădicat de acolo în fiere şi l-au adus înaintea judecăţii.

Dar Maica Domnului i s-a arătat şi i-a zis: "Nu te teme şi fii cu curaj, că vine vremea încercării pentru tine". El n-a tăgăduit, a spus că a mâncat. Arhiereii şi mitropolitul l-au judecat să-l deie pentru păcatul acesta la moarte, şi anume ca să-l ardă cu foc. "Bine, a zis el, ardeţi-mă, dar vă rog să mă mai lăsaţi trei zile." L-au dus îndată în temniţă. Acele trei zile cât a şezut, Maica Domnului iar i s-a arătat şi i-a zis: "Mergi înainte şi nu te teme, că se apropie ziua ta." El a gândit ce a gândit - or că era nazdravan, or că i-a dat Maica Domnului în cuget - şi în a treia l-au dus la locul de moarte.

Lemnele ardeau în rug şi toti oamenii strigau: "Să se arda înselatorul !", "Să se ardă păcătosul" - "Mai lăsaţi-mă, zice călugărul, doua minute, să-mi caut un prieten." L-au lăsat sub paza slujbaşilor. El a mers prin norod până ce a dat de o femeie cu un copilaş de o jumătate de an în braţe. A luat-o şi a adus-o acolo sus, unde era el. A rădicat mâna şi a făcut asupra copilului cruce şi a yis în gura mare: "Prunce, în numele Domnului, arată-ne care este tatăl tău !" Mitropolitul a îngălbenit când a văzut acolo femeia, dar copilul a rădicat degetul şi, arătând asupra mitropolitului, a zis: "Aista e tatăl meu !"

Toată lumea s-a înspăimântat când a văzut aşa o minune şi a început a striga că pe mitropolitul să-l deie la moarte, că el este păcătosul. Îi mai mare păcatul lui decât al călugarului, care a băut laptele. Atunci, şi călugărul le-a zis:

"Faptele, faptele,
Nu oala cu laptele !"

"Eu ce eram să fac cu laptele, dacă n-am avut în ce să-l torn, căci eu nu am nici oală, nici vatră, nici pat, ma culc unde apuc şi mănânc rădpcini şi ce pot, iar dacă aş fi înapoiat omului laptele, Dumnezeu s-ar fi suparat pe mine, de aceea l-am sorbit."

Şi au ales toţi arhiereii şi poporul pe pustnic mitropolit, iar pe acela l-au aruncat să ardă în rugul de foc."