Joaca de-a Justitia

Parlamentul a respins ca inadmisibila - cu 116 la 100 - solicitarea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie de reluare a procedurilor parlamentare cu privire la faptele care fac obiectul dosarului 114/2007 al DNA, ne informeaza Mediafax. Mi se pare normal, din punctul de vedere al procedurii. Parlamentul s-a pronuntat in cauza respectiva cu aproape un an in urma. Exista un fel de "autoritate a lucrului judecat".

Pedeleii au zgandarit "cauza" cu Decizia Curtii Constitutionale care a dat o decizie prin care a constatat ca cvorumul prevazut de Regulamentul Camerei Deputatilor de atunci, pentru cererea inceperii urmaririi penale a unui deputat sau fost, care a comis fapte penale pe timpul indeplinirii atributiilor ca demnitar in Guvern, este neconstitutional. Ca atare, Camera Deputatilor si-a modificat Regulamentul potrivit Deciziei CCR. Pana aici este bine, insa, anul trecut, la 13 august 2008, in plenul Camerei, Adrian Nastase a avut de partea sa 150 voturi impotriva a 120 ! Pentru validarea cererii Parchetului erau necesare atunci 218 voturi !

Din discutiile purtate la televiziuni, in presa scrisa, din comentarii reiese faptul ca "dosarele Nastase" pe care le tot plimba Parchetul pe la Parlament, dupa ce au fost inapoiate de la instante pentru refacerea urmaririi penale (!) - acolo unde sa-a ajuns -, "spun" multe. De aceea, majoritatea juristilor din Parlament si nu numai, au indoieli cu privire la modul in care cauza a fost instrumentata si la probatoriul pregatit de procurori. Unele pagini "scurse" la presa ne arata ca procurorul de caz este un posibil scriitor de SF, concluziile lui fiind, in cel mai bun caz, circumstantiale, depind enorm de mult de declaratiile invinuitului/inculpatului si ale martorilor, unii dintre acestia trebuind sa isi asume culpa pentru unele fapte "descoperite" de procuror si sa suporte o pedeapsa penala pentru fals in declaratiile anterioare. O intreaga incurcatura procuristica. Aici se ajunge atunci cand se intocmesc dosare la comanda politica.

Nu il absolv pe Nastase de vre-o vina. Este treaba procurorilor sa aduca dovezi asupra vinovatiei acestuia si treaba unei instante competente sa se pronunte asupra cauzei deduse judecatii cantarind atat probele acuzarii cat si probele apararii. Daca situatia este cum se prefigureaza, atunci avem un dosar politic.

Madam Kovesi a comis un abuz. A trimis acelasi dosar pe care Parlamentul l-a considerat ca fiind neconvingator pentru faptele incriminate. Trebuia sa elimine fanteziile literare din dosar, sa elimine acele probe care tin de circumstante dubioase si sa pastreze acele probe care pot duce, cu certitudine, la o condamnare. Dar daca insa sunt probe care nu pot fi legate de activitatea de premier a lui Nastase ? Atunci dosarul nu are ce cauta la DNA iar Parlamentul nu are de ce sa ceara inceperea urmaririi penale a acestuia.

Alta problema sta in relatia dintre Parlament si Parchetul General. Madam Kovesi cere "avizul" pentru inceperea urmaririi penale iar legea prevede ca madam procuroarea trebuie sa prezinte Parlamentului rezultatul cercetarilor facute de procurori cu concluzia lor, ca sunt incidente art. "x" si "y" din legea penala sau din legea speciala cu sanctiuni penale. Parlamentul, in plen, da dreptate procurorilor si "cere" inceperea urmaririi penale de catre procurorul de caz. De ce ? Simplu. Parlamentul este singurul in masura sa ceara asa ceva, el fiind institutia afectata de activitatea infractionala a unui ministru care are si calitatea de parlamentar (apud C.pr.pen.). Similar, in Parlamentul European, este nevoie de cererea Parlamentului European daca un parlamentar este invinuit ca a savarsit o fapta penala pentru inceperea urmaririi penale.

Cauza lui Nastase nu va ajunge la judecata daca procurorii nu aduc probe certe pentru incriminarea acestuia. Cu povesti vanatoresti nu se face act de justitie.