Poftiți pe dreapta, domnilor !

O adevărată nebunie pe „piața” mesajului politic. Băsescienii oferă, în disperare, mesaje „de dreapta” în speranța încropirii unei formațiuni politice care să ia locul PDL, compromis complet în urma unei guvernări dezastruoase.

Teodor Baconschi a făcut un început. A creat Fundația Creștin-democrată. Ca membru apare și Theodor Paleologu. Creștin-democrația este de dreapta. Fundația are activitate, are susținători, nu este însă acceptată de portocalezi.

Undeva, în urmă, cu puțin timp, a apărut o nouă structură, cu pretenții de dreapta.   Noua Republică cu Mihail Neamțu în frunte vrea să se impună pe dreapta politicii românești. Este, de fapt, o formațiune anti-sistem. Se clamează de dreapta însă promovează forța, chiar brutalitatea în actul politic. Între portocalezul Baconschi și portocalezul Neamțu există diferențe de abordare a acțiunilor politice. Amândoi au însă susținători de la partidul care devine, pe zi ce trece, o fantomă. PDL. Fundația Creștin-democrată încă nu a anunțat transformarea în partid. Sau nu știu eu. Noua Republică însă vrea să intre în Parlament în 2012. Are vocație, declarată, de partid care vrea să guverneze. Are, dar nu are cu cine.

În scenă, a apărut Mihai Răzvan Ungureanu, mult susținut de o parte dintre susținătorii băsescieni, de cei care nu s-au săturat de PDL însă nu agrează celelalte formațiuni care le dă peste cap convingerile politice. Și au portocalezii niște convingeri de toată groaza. Puțini au trecut sau au anunțat că trec la PNL, mulți au trecut la PSD, o parte vor la UNPR (stânga extremă), alții au trecut la PP-DD ... Ca o concluzie la PDL, nu înțeleg de unde scot propagandiștii din presă băsescieni că PDL este de dreapta ?

Mihai Răzvan Ungureanu vrea să formeze un partid de dreapta. Inițiativa Civică de Centru-dreapta. Hait. Încă unul pe dreapta. După utecistul șef la Universitatea din Cluj, Emil Boc care se închipuie de dreapta, utecistul șef de la nivelul național MRU vrea și el pe dreapta. În esență, așa pe scurt, MRU se declară împotriva socialismului. Ce vrea el pe fond vom vedea în viitor. A primit mii de mesaje de încurajare. Însă primește și critici. După Baconschi și Neamțu, MRU este următorul care ia din PDL viitoarele trupe ale acestei inițiative. Pe lângă Dan Diaconescu cu al lui partid de televizor. Reacțiile greilor din PDL sunt de dezaprobare. Cezar Preda se opune categoric susținerii unor astfel de mesaje.

Dreapta se aglomerează. Cel puțin sub aspect declarativ. Dacă îi iei la bani mărunți nu prea rămâne mare lucru de ei. Dacă PDL ajunge la nucleul de bază al PD, atunci trebuie să vedem, dacă nu avem orbul găinilor, că acel nucleu este socialist, hai, social-democrat, este nucleul pe care Adrian Năstase dorea să îl absoarbă în PSD la începutul anilor 2000. Nu este o crimă orientarea lor social-democrată, o crimă este faptul că au adunat, așa cum spune Preda, toți neaveniții, toți oportuniștii, toți fripturiștii care au avut astfel prilejul să ajungă la bugetul statului pentru a-l căpușa. Toți aceștia au avut și încă mai au suficienți susținători pentru a falsifica identitatea ideologică sub care acționează. Toți se declară de dreapta. Este la modă. Toți vor să scape de gena lor comunistă, nici măcar socialistă, în accepțiunea modernă, europeană, ci comunist-dictatorială.

Mă gândesc la faptul că VUM, anunțat ca fiind modul în care vor fi aleși parlamentarii în toamnă, va avea o mare contribuție la deratizarea scenei politice românești de acești „șoareci și șobolani” politici. Chipurile, de dreapta. Toți au sperat, la fel ca cei din PP-DD, că susținerea populară și listele de partid le vor aduce fotolii de parlamentari. Ei bine, se pare că nu. Iar PDL se adaugă lor. Imaginea negativă a principalilor lideri ai PDL la care se adaugă părăsirea partidului de către liderii locali semnificativi dă puține șanse PDL de a mai ajunge în Parlament la un număr semnificativ de parlamentari care să aibă importanță în lupta politică. Dacă vor suferi înfrângeri severe în alegerile locale, înfrângeri care se prefigurează deja, viitorul PDL va fi destul de negru. Vor mai avea capacitatea de a renaște ? Dacă nu, unde se vor duce pedeliștii ? La Noua Republică, la Inițiativa Civică, la PP-DD, la PNȚ-CD Pavelescu ? Posibil ? Nu. Pentru că nici una dintre variantele de mai sus nu are vocația guvernării. Sunt doar încercări disperate ale unor indivizi de a se impune în viața politică autohtonă. Bănuiesc că, după zbaterile actuale ale indivizilor care se declară liderii noilor formațiuni va urma înregimentarea lor, cu cățel și purcel, la una din formațiunile politice care va domina scena politică în viitor: PNL sau PSD. Iar după debarcarea lui Băsescu din fotoliul de la Cotroceni, agitația clarificărilor ideologice se va accentua.

Deocamdată există o singură formațiune considerată a fi de dreapta în România care și-a confirmat orientarea politică inclusiv prin actul de guvernare. PNL. În rest, doar cluburi și clubulețe de discuții și bârfe politice.

Între alb și negru.

Intrăm în normalitate. În mediocritate. Între alb și negru. Chiar dacă presa noastră ne insultă, de multe ori, statutul de cetățeni, memoria, inteligența, judecata, morala, demnitatea ... suntem în normalitate.

Mare tragedie națională a devenit înfrângerea lui Bute într-o competiție privată. Federațiile internaționale de box sunt construite după interesele unor grupuri private. În special a celor de peste ocean. Campionul unei federații nu este recunoscut de celelalte federații. Ocazional se luptă campionii între ei, pe bani mulți, pentru unificarea centurilor. Unele federații sunt mai puternice, altele mai slabe. Bute a fost ridicat de presa noastră pe cele mai înalte culmi ale propagandei. S-au făcut filme cu el în timp ce se antrena, i-au fost luate declarații, a fost urmărit ca o mare vedetă, lumea a fost convinsă că Bute este peste tot ce există în lume la categoria lui. Iar Bute a confirmat. A mâncat o bătaie soră cu moartea de la Froch. Imaginile au fost penibile. Chiar și un nepriceput ca mine în ale boxului a putut constata că Bute a fost în inferioritate permanentă. Era ca un sac de box la care se antrena Froch. Eu am văzut un Bute cocoșat, fricos, fără demnitate, un om îngrozit că primește pumni. Penibil.

S-a terminat și Eurovisionul. Am participat și noi. Noroc cu Moldova că am primit un punctaj maxim, o dată. O dată, doar. Am înțeles și am văzut că punctajele se dau după afecțiuni naționale. Nu au contat valorile. Nu. Au contat vecinătățile și investițiile țării „X” sau „Y” și tradiția. Mie mi-au plăcut unii interpreți. După mine unii au cântat iar alții s-au bâțâit. Mandinga a fost sub nivel. Iar băbuțele din Rusia nu au fost doar o surpriză, au fost și o explicație a valorii extrem de scăzute la care a ajuns Eurovision. Mandinga au fost peste nivelul băbuțelor care își doresc să adune bani pentru o biserică. La Eurovision a fost însă premiată Rusia, nu muzica. Suedia a câștigat. Hmmm. De ce ? Eu bănui că este percepută ca o țară neutră și voturile date acolo, în general cele maxime, au avut rolul de a nu supăra vecinii sau a masca disconfortul față de o nație sau alta. M-a scârbit.

La Cannes, Mungiu și echipa au luat două premii. Scenariul și cea mai bună interpretare feminină. Alt succes național. Național ? Nu. Personal. Pentru că este doar meritul lui Mungiu și a celor două actrițe tinere care și-au făcut treaba excelent: Cosmina Stratan şi Cristina Flutur.

Avem excepții. Nu avem o stare de normalitate. Vrem victorii în confruntarea cu alții însă nu avem o bază de selecție sănătoasă, o bază de la care să construim un viitor. Cât va trăi Mungiu și actorii care azi confirmă vom avea rezultate. Ce vine însă din urmă ? Peste tot este la fel. În muzică alegem fițele, tot felul de închipuiți, concursurile mediatizate în exces se termină cu tot felul de ciudați în chip de câștigători, ciudați despre care nu mai auzim mare lucru. În sport nu mai avem bază. Le cerem fetelor de la handbal să ajungă la Olimpiada însă echipele noastre se umplu de jucători străini. Iar jurnaliștii țipă că naționala noastră este un dezastru. Jurnaliști cretini. În fotbal la fel. Baza de selecție este mică, tare mică. Patronii marilor echipe nu sunt stimulați de interesul național al participării la competițiile de marcă. Ei au alte interese. Pițurcă nu are pe cine selecționa. Ce are este mult sub nivelul altor naționale. Noroc cu fetele de la gimnastică. Dar și acolo suntem în afara jocului. După fetițele de acum urmează pustiul.

Cretină, dușmănoasă pentru națiune, gândirea băsesciană a „eficienței” instituției publice duce la astfel de rezultate. Școala românească a fost sever faultată de băsescienii care au guvernat. S-a rupt ceva, de la bază. Unii vor rămâne oieri toată viața, de vor avea oi unde să lucreze, alții vor râni la vaci, alții vor umple străzile rău famate din orașe în grupuri infracționale deși, în mod normal, de la naștere, ar fi trebuit să fie văzuți ca valori ale viitorului națiunii. Dacă și numai dacă societatea ar fi avut inteligența să nu voteze Băsescu sau alții ca el. Cele două sisteme de bază ale unei națiuni sănătoase și inteligente au fost sever amputate pentru interesele financiare ale unei bande de infractori politici: sănătatea și învățământul. Susținerea și dezvoltarea lor sunt justificate de interesul național. Orice „economie” în sănătate și învățământ înseamnă crimă împotriva națiunii. Cele două sisteme asigură viitorul. Nici un alt sistem nu le poate înlocui. Atrocitățile băsesciene asupra lor înseamnă un viitor pierdut. Ele însă au fost batjocorite nu doar pe timpul lui Băsescu, unele tâmpenii au fost comise și pe timpul celorlalte guvernări. Nu mai putem cere performanță unor persoane pentru că noi, ca nație, nu mai avem performanță în cadrul sistemelor care formează și stimulează performanța individului.

Vom scăpa de Băsescu. Viața merge în acest sens. Campania aceasta, pentru locale, are semne bune. Băsescienii vopsiți în verde, albastru, alb, alte combinații sunt arătați cu degetul, sunt recunoscuți, sunt părăsiți. PDL, acest cancer politic național a reprezentat modelul suprem al dezmățului politic și al dezastrului național. Aștept cu speranță aceste alegeri locale. Nu neg că mă gândesc cu speranță și la cele parlamentare. VUM va curăța scena politică de decidenți tâmpiți, așa cum a dus în Parlament PDL. Nu numai ei. Și partidele din USL au dus în Parlament tâmpiți. Poate că VUM ar trebui repetat încă odată. Pentru că VUM duce responsabilitatea alegerii la alegător, nu la formațiunea politică care pune pe o listă niște indivizi oarecare. Practic, VUM îi arată alegătorului dacă a ales bine sau nu. Cum îți așterni, așa dormi. La locale, comunitățile vor alege dacă vor fi alături de majoritatea USL care va guverna sau împotriva ei. Cei care vor fi împotrivă vor fi izolați. Acesta este adevărul. Sigur, nu este exclus ca unii primari ai PDL să rămână ai PDL, în acte și să acționeze pentru USL sau unul din partidele componente. Rezultatele de la locale va clarifica foarte mult scena politică. Dacă lumea iese la vot.

În general semnele sunt bune. Bucureștiul se deportocalizează. Sectorul 3 se pare că are mari șanse să scape de Liviu Negoiță. Tizul lui, Robert, i-a luat fața. Cu multe procente. La Sectorul 6 lupta se dă cu Poteraș. Și acolo sunt semne bune. La Sectorul 2 sunt probleme. Onțanu are sprijinul neoficial al unora din PSD și PNL. Pesediștii nu îl vor pe Frumosu iar liberalii nu mai vor să participe. Aici, la S2, USL va pierde. Orgoliile useliștilor vor fi câștigătoare pentru Onțanu și UNPR. Nu este exclus ca după parlamentare Onțanu să treacă din nou la PSD. Un joc urât este și la S6. PC sprijină, neoficial, pe omul lor, independentul Florescu. Antenele lucrează tare în acest sens. În țară sunt vești bune. Zilnic apar vești despre localități și județe în care PDL și UNPR pierd poziții considerate sigure până mai ieri.

PDL a scos la înaintare ce consideră ei a avea mai bun. Monica Macovei, Tismăneanu, Cristian Preda, Sever Voinescu Cotoi, Traian Radu Ungureanu (TRU), Mihai Răzvan Ungureanu (MRU) ... Numai că indivizii sunt penibili. „Dacă” și cu „Parcă” au devenit singurele lor creații. Unii mai au puțin și pot fi bănuiți de demență. Este semnul disperării. Este semnul singurătății. Este semnul lipsei de orizont. Ei simt că vor fi niște ratați. Puși zilnic în discuție în media, arătați cu degetul, analizate vorbele lor, râsul celor care îi comentează le provoacă accese de nebunie. Ieri, Cristian Preda era penibil. Indiferent unde a evoluat urmărea cu disperare ceea ce spuneau reprezentanții USL fără a răspunde temei puse în discuție. Încerca mereu să inducă ideea dezastrului viitor dacă vor fi aleși candidații USL, indiferent unde. Recita lozincile cu care PDL ne-a obișnuit până acum fără a fi convins el însuși de ele. S-a văzut. Individul era, totuși, unul din cei mai echilibrați oameni ai PDL. Nu mai spun de Tismăneanu care se face de râs cu scrisorile lui. Din vârful ierarhiei la care au sperat se văd aruncați în grămada de la baza societății. Mâine, chiar și de azi, titlurile și diplomele pe care le au și care le-au folosit pentru a impresiona muritorul de rând își pierd valoarea. Normal. În lumea asta în care tot nefolositorul are o diplomă sau un titlu nu este mare lucru să constatăm că, de fapt, ei sunt niște nefolositori. Ba, mai mult, sunt niște dăunători, guvernările băsesciene fiindu-le imputate. Iar guvernările au fost deosebit de dăunătoare. Dacă rămâneau niște nefolositori, treacă meargă. Continuau să preda la niște facultăți, spuneau niște tâmpenii acolo, atunci când își aduceau contribuția proprie la cunoștințele întemeiate pe gândirea altora, făceau prostituție intelectuală fără influență în mediul social însă acum, identificați cu dăunătorii sociali, cu hienele umane, nici bruma de glorie profesională nu le va mai fi apreciată.

Am o stare de bine când văd că PDL dispare. Încet dar sigur.

Consiliul European și participarea română

Presa dezbate cu insistență subiectul legalității participării la Consiliul European. M-am exprimat în acest sens, consider că legal și în interesul României este să participe Primul-ministru. Motivul nu este adversitatea mea față de Traian Băsescu, adversitatea m-a dus doar către o mai amănunțită studiere a Constituției în această materie și a Tratatului Uniunii Europene în partea care stabilește ce este Consiliul European și cum lucrează acesta.

Prin semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, România preia în legislația proprie prevederile acestui tratat. Ca atare, spațiul Uniunii Europene, spațiul fizic, activitățile Uniunii Europene, reglementările Uniunii Europene în diferite domenii sunt parte a problemelor interne ale României. Vorbim de o piață comună, vorbim de legislație comună, vorbim despre o viață comună. Relațiile României cu celelalte state membre ale Uniunii Europene nu sunt similare cu relațiile pe care România le are cu terțe state. În relațiile externe ale României cu un stat din afara UE vorbim despre relații între două subiecte de drept internațional. În interiorul UE, relațiile dintre România cu oricare alt stat membru nu se mai supun regulilor de drept internațional ci regulilor de drept intern al Uniunii Europene, Uniunea Europeană preluând o parte din atribuțiile de reprezentare ale României în relațiile cu terțe țări. Cei care tratează subiectul participării la Consiliul European uită elemente esențiale din statutul României la UE și modul de funcționare al UE.

Treaba „șefilor de stat” s-a terminat odată cu semnarea Tratatului Uniunii Europene. În preambulul Tratatului sunt pomeniți șefii de stat care au semnat, în numele statelor lor Tratatul. Regi, regine, președinți. Potrivit art. 91 alin. (1) din Constituție, Traian Băsescu, Președinte al României „a încheiat” procedura de aderare prin semnarea Tratatului. După semnarea acestuia, în nici un organism al UE nu mai apar regii și reginele, președinții altor state cu excepția Președintelui Franței care este și conducătorul guvernului francez. Apariția lui Băsescu este iar o excepție, negativă de altfel, anticonstituțională pe fond și jignitoare prin poziția la care ne expune. Din dorința nebunească de a fi cunoscut în lume, Băsescu se bagă în față peste tot, tulburând grav bunul mers al lucrurilor.

Din preambulul Tratatului reies scopurile acestuia:


„DECIȘI  să parcurgă o nouă etapă în procesul de integrare europeană inițiat prin constituirea Comunităților Europene,


INSPIRÂNDU-SE din moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei, din care s-au dezvoltat valorile universale care constituie drepturile inviolabile  și inalienabile ale persoanei, precum  și libertatea, democrația, egalitatea  și statul de drept,


REAMINTIND importanța istorică a sfârșitului divizării continentului european  și necesitatea stabilirii unor baze solide pentru arhitectura Europei viitoare,


CONFIRMÂND atașamentul lor față de principiile libertății, democrației și respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum  și ale statului de drept,


CONFIRMÂND atașamentul lor față de drepturile sociale fundamentale definite în Carta socială europeană, semnată la Torino, la 18 octombrie 1961,  și în Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 1989,


HOTĂRÂȚI  să întărească solidaritatea dintre popoarele lor, respectând totodată istoria, cultura  și tradițiile acestora,


HOTĂRÂȚI  să consolideze caracterul democratic  și eficacitatea funcționării instituțiilor, pentru a le permite acestora să-și îndeplinească mai bine, într-un cadru instituțional unic, misiunile care le sunt încredințate,


HOTĂRÂȚI  să-și consolideze economiile naționale, să asigure convergența acestora, precum  și să stabilească o uniune economică și monetară care presupune, conform dispozițiilor prezentului tratat  și ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, o monedă unică și stabilă,


DECIȘI  să promoveze progresul economic  și social al popoarelor lor,  ținând seama de principiul dezvoltării durabile  și în cadrul realizării pieței interne, al consolidării coeziunii  și protecției mediului, precum  și să pună în aplicare politici care asigură progrese concomitente în domeniul integrării economice  și în celelalte domenii,


HOTĂRÂȚI  să instituie o cetățenie comună pentru resortisanții  țărilor lor,


HOTĂRÂȚI  să pună în aplicare o politică externă și de securitate comună, inclusiv definirea treptată a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce la o apărare comună, în conformitate cu dispozițiile articolului 42, consolidând astfel identitatea Europei  și independența acesteia în vederea 
promovării păcii, securității  și progresului în Europa  și în întreaga lume,


HOTĂRÂȚI  să faciliteze libera circulație a persoanelor, asigurând totodată siguranța  și securitatea popoarelor lor, prin instaurarea unui spațiu de libertate, securitate  și justiție în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat  și ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene,


HOTĂRÂȚI  să continue procesul de creare a unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei, în care deciziile să fie luate cât mai aproape posibil de cetățeni, în conformitate cu principiul subsidiarității,


ÎN PERSPECTIVA etapelor următoare care vor trebui parcurse pentru ca integrarea europeană  să progreseze,”

Din moment ce hotărârile au fost luate prin semnarea tratatului, „șefii de stat” și-au încetat rolul, guvernele fiind chemate să pună în operă cele stabilite prin modificarea legislativă, prin reforma administrativă, printr-o colaborare interguvernamentală care dezvoltă un alt tip de relații decât cele proprii dreptului internațional. Cum să nu fie așa din moment ce persoanele, mărfurile, bunurile, valorile nu mai au restricții de circulație în spațiul Uniunii, moneda este comună sau urmează a fi adoptată și la nivelul României, politica fiscală devine comună prin Tratatul fiscal al UE, când supravegherea frontierelor UE devine pe zi ce trece un atribut al Comisiei Europene prin intermediul FRONTEX, când interesele economice ale tuturor statelor membre ale Uniunii sunt protejate față de statele terțe de către Comisia Europeană mandatată în acest sens, când reglementările Uniunii Europene în domeniul economic și comercial sunt superioare legislației interne, guvernele fiind obligate să modifice legislația internă în situația în care aceasta devine contrară reglementărilor europene prin proiectele de acte legislative ce se supun aprobării Parlamentelor naționale. În unele state europene această procedură a fost eliminată, noi fiind cumva mai cu moț. În sensul celor de mai sus, art. 3 din Tratat este semnificativ. Trebuie să vorbim despre Uniunea Europeană ca despre o singură entitate, din moment ce politicile devin comune tuturor statelor, din moment ce cetățenii români sunt cetățeni ai Uniunii Europene, din moment ce și noi vom avea ca monedă euro, moneda comună ...

În logica lucrurilor ce țin de funcționarea Uniunii Europene, reprezentarea cetățenilor este în Parlamentul european, statele sunt reprezentate în Consiliul European și guvernele în Consiliu. Reprezentarea statelor în Consiliul european este normal să fie la nivelul șefilor de guvern, de aceea în art. 10 alin. (2) din Tratat se prevede că statele pot fi reprezentate de „șefii de stat sau de guvern”. Pentru că în Consiliu sunt reprezentate guverne prin miniștrii de resort, înseamnă că la nivelul Consiliului European reprezentarea statelor se face de către premierul acelui stat sau șeful de stat cu atribuții de premier, Consiliul European având rolul de a analiza cum s-a desfășurat activitatea în Consiliu. Este o problemă de logică. Iar dacă citim mai departe, Tratatul ne pune la dispoziție mai mult.

Să citim art. 15 din Tratat, cel care reglementează activitatea Consiliului European. Este bine să ne uităm cu atenție. Pentru că înțelegerea lui corectă dă soluție dezbaterilor din România:


„Articolul 15
(1) Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și îi definește orien­tările și prioritățile politice generale. Acesta nu exercită funcții legislative.


(2) Consiliul European este compus din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum și 
din președintele său și președintele Comisiei. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate participă la lucrările Consiliului European.


(3) Consiliul Europeane întrunește de două ori pe semestru la convocarea președintelui său. Atunci când ordinea de zi o impune, membrii Consiliului European pot decide să fie asistați fiecare de un ministru  și, în ceea ce îl privește pe președintele Comisiei, de un membru al Comisiei. Atunci când situația o impune, președintele convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European.


(4) Consiliul European se pronunță prin consens, cu excepția cazului în care tratatele dispun altfel.


(5) Consiliul European își alege președintele cu majoritate calificată, pentru o durată de doi ani și jumătate, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. În caz de împiedicare sau de culpă gravă, Consiliul European poate pune capăt mandatul președintelui în conformitate cu aceeași procedură.


(6) Președintele Consiliului European:


(a) prezidează și impulsionează lucrările Consiliului European;
(b) asigură pregătirea  și continuitatea lucrărilor Consiliului European, în cooperare cu președintele Comisiei  și pe baza lucrărilor Consiliului Afaceri Generale;
(c) acționează pentru facilitarea coeziunii  și a consensului în cadrul Consiliului European;
(d) prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a Consiliului European.


Președintele Consiliului European asigură, la nivelul său și în această calitate, reprezentarea externă a Uniunii în probleme referitoare la politica externă și de securitate comună, fără a aduce atingere atribuțiilor Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe  și politica de securitate.


Președintele Consiliului European nu poate exercita un mandat național”.


Este evident că Traian Băsescu nu are ce căuta acolo. Nu are treabă, nu are competențe, nu subordonează nici un ministru din Guvernul României. Pentru că ministrul însoțitor este necesar pentru agenda de lucru a Consiliului European ce va dezbate o problemă ivită în domeniul de activitate a ministrului respectiv.

Peste tot unde am dat de subiectul participării la Consiliul European am găsit interpretări aiurea, toate axate pe citate din Constituție sau pe „salvarea” pupinbăsiștilor din art. 10 al Tratatului. Numai că studierea Tratatului ne dă adevărata imagine a participării la Uniunea Europeană. La fel ca în țară, Traian Băsescu vrea să acapareze domenii care nu îi intră în atribuțiile funcționale. Se bagă ca musca în lapte. Prin participarea la Consiliul European el dă un semnal clar altor state că în România legea este facultativă, că democrația este de fațadă, că guvernarea este un talmeș-balmeș de mofturi prezidențiale și orgolii personale.

Așa da. Este foarte bine.

De pe juridice.ro iau informația despre proiectul OU privind reducerea unor cheltuieli publice și întărirea disciplinei financiare.

De mult timp am susținut faptul că prezența oficiilor juridice în cadrul instituțiilor publice nu justifică contractarea asistenței juridice din partea instituțiilor publice de la casele de avocatură. Asistența juridică a unor case de avocatură a devenit, în timp, o gaură uriașă prin care banii de la buget s-au scurs, „legal”, în buzunarele mafioților care au susținut guvernul PDL-UDMR.

Ca unul care am condus un oficiu juridic și cunosc situația pot spune că nu am avut nevoie, vreodată, de o asistență din partea unei case de avocatură. Indiferent de cauza în care instituția în care am lucrat a fost chemată în judecată. Pot spune că am avut colegi care „s-au luptat” în instanță cu avocați reputați și au câștigat. Mai mult, am primit în rândul consilierilor juridici avocați, tineri ei însă foarte bine pregătiți, oameni care au evoluat în timp și care au devenit cunoscuți în domeniu.

Apreciez în mod deosebit acestă măsură. Faptele îmi dau dreptate. Valeriu Stoica a „acordat” asistență juridică unor instituții publice până le-a adus la sapă de lemn. Nu mai spun de Elena Udrea. PDL și UDMR sunt pline de avocați care au profitat de puterea portocalie pentru a suge cu nesimțire de la bugetul de stat. Culmea, nici nu li s-a cerut performanță. De nici un fel. Nu pot spune că toți avocații care au acordat asistență juridică instituțiilor publice au lucrat de mântuială însă pot spune că nu era nevoie de aceste contracte.

Sper ca noua guvernare să se țină pe poziție în acest domeniu. Este și o șansă pentru corpul consilierilor juridici de a reveni în prim-planul domeniului juridic din România. Să redevină ceea ce s-a vrut atunci când au fost creați în perioada interbelică: avocații statului.

La mulți ani, PNL !

Astăzi este ziua PNL. Împlinește 137 de ani. Profit de postarea de pe site Național-Liberal pentru a prelua imaginea alăturată.

PNL a fost, este și sper să rămână formațiunea politică care aduce, în spațiul politic românesc, conceptul de progres național, de adaptare a națiunii la evoluția vieții, de valorificare în interesul tuturor cetățenilor a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului așa cum sunt ele recunoscute pe plan intern și internațional și, mai ales, de îmbogățire a acestora cu noi concepte și reglementări care să permită românilor să evolueze alături de cetățenii altor state democratice din lume, fără a fi îngrădiți în vreun fel nici pe plan intern nici pe teritoriul altor state.

Ion I. C. Brătianu: „Partidul Naţional Liberal nu s-a născut ca o formaţiune spontanee şi teoretică, el nu e concepţiunea unor savanţi doctrinari. PNL a răsărit ca expresiunea unor nevoi mari şi reale a statului şi neamului nostru. El s-a făcut rând pe rând organul de execuţie al necesităţilor vitale ale României şi prima nevoie la care a trebuit să răspundă, care pe toate le precede şi rezumă, de la care şi’a luat numele de naţional-liberal, a fost nevoia de a asigura existenţa naţională a românilor.’’

Mai simplu și complet nu se poate.

UE strânge lațul la gâtul agențiilor de rating americane

Agerpres ne informează că luni, la nivelul Consiliului European, s-a ajuns la un punct de vedere comun al reprezentanților permanenți ai statelor membre cu privire la reglementările pe care Uniunea Europeană le vor impune agențiilor de rating prin act normativ european. Se caută încă modul în care agențiile de rating vor răspunde pentru diferitele lor evaluări ce nu sunt conforme cu realitatea.

Preocuparea UE pentru manevrele suspecte ale agențiilor de rating - Fitch, Moody's şi Standard&Poor's -, este mai veche. În 2008 Comisia Europeană a înaintat o propunere de regulament pentru controlul agențiilor de rating, propunere plecată de la o realitate crudă. Agențiile de rating au făcut jocul unor societăți bancare care au investit aiurea în credite toxice și care au dorit să „își scoată pârleala” pe spatele statelor europene.

Agerpres ne dă și concluzia Consiliul European cu privire la această problemă:


"Propunerile urmăresc modificarea actualei legislaţii privind agenţiile de rating pentru a reduce supraîncrederea investitorilor în rating-urile externe de credit, pentru a atenua riscul conflictelor de interese în activităţile de evaluare a rating-ului de credit şi pentru a spori transparenţa şi competiţia în acest sector", se arată într-un comunicat al Consiliului European.

Este bine. Este chiar foarte bine. Eu cred că multe din analizele agențiilor de rating seamănă cu cercetările sociologice de la noi. Rezultatele, negative sau pozitive, au o influență directă a celui interesat și sunt, în marea lor majoritate, „făcute” din creion. Prin reglementările UE se poate ajunge la unele rezultate mai apropiate de realitate iar dobânzile la creditele guvernamentale pot ajunge, obligatoriu, la valori rezonabile.

Lupta pentru încrederea cetățeanului.

ÎNCRÉDERE s. f. Acțiunea de a (se) încrede și rezultatul ei; sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritate a cuiva; credință...

Am mai scris despre asta. În zilele din urmă. Azi, această luptă se duce cu ținte precise. Se insistă asupra celor care încă mai constituie pentru portocalezi o speranță. USL este ajutat și de dorința, disperată, a unora dintre portocalii de a ieși în evidență. Mai apare câte un Lăzăroiu care scrie la ziar, la Evenimentul Zilei, mai apar disperați alți foști demnitari PDL cu acuze strâmbe la o guvernare care abia a început, Monica Macovei sau Cristian Preda fiind, de departe, cei mai vocali. TRU - Traian Radu Ungureanu face ce știe, mănâncă ... Videanu și Berceanu au început să iasă la atac. Videanu cu aere de mare strateg economic iar Berceanu cu glumițe. Rar, Boc de la Cluj, declamă lozinci. Nimeni nu îi spune că epoca Ceaușescu a trecut demult, tare demult. La B1 Tv sub conducerea lui Turcescu sa zbat băsiștii să apere onoarea pierdută a mafiotului național Traian Băsescu. La Turcescu PDL este făcut varză, albie de porci, liderii lor sunt pe făraș. Se trage în disperare o ipotetică spuză „pe turta” lui MRU - Mihai Răzvan Ungureanu securistul-premier fără șansă, demis, prin abuz spun ei, de USL cu ajutorul trădătorilor, a fripturiștilor din PDL și a trădării minorităților. La Turcescu apare ca invitat permanent Mihai Neamțu, fondatorul Noii Republici, o mișcare care vrea să recupereze așa-zisul electorat de dreapta pentru a se constitui ca forță politică de sine-stătătoare. Adversarele politice ale lui Mihai Neamțu sunt PNL și PDL. Culmea. Băsescu fiind tipul de lider care a dat modelul de conducere modernă la nivelul Președintelui României. Din rândurile PDL sunt acceptate doar acele personalități care au girul lui Monica Macovei pentru care indivizii au un adevărat cult și aliații ei.

În timp ce USL și-a stabilit țintele, PDL se luptă și cu proprii lideri pentru recăpătarea încrederii populației. Vasile Blaga vrea să transmită încredere. Metodic, formal și informal, Vasile Blaga transmite sentimentul că PDL este un partid care știe ce face, că are de recuperat în modul de comportare pe scena politică însă este puternic ca organizație politică, mai ales în teritoriu. Nu poate face mai mult pentru că organizarea teritorială este singurul lui punct de sprijin în lupta politică. Toți liderii PDL sunt compromiși. Inclusiv el însă trebuie să își ducă povara. Cu disperare, atât el cât și colegii din tripleta BVB luptă pentru onoarea pierdută a paranoicului de la Cotroceni. Ei știu că pierd lupta, știu că nu au cum să producă victime în rândurile USL, știu că poziția lor pierde zilnic membri și simpatizanți dar mai știu și faptul că trebuie să păstreze nucleul dur al PDL, nucleu habotnic, nucleul care are nevoie cu disperare de dovada că PDL nu dispare. Iar nucleul dur trăiește cu habotnicia rolului de Mesia al lui Traian Băsescu. Ei știu că la un moment dat Traian Băsescu se va sui sau va fi suit pe cruce pentru păcatele lor. Doar că Traian Băsescu nu este încă pregătit pentru un astfel de deznodământ. Disperat, Traian Băsescu își atacă, mereu și mereu, proprii susținători. Cei mai fideli sunt habotnicii care formează nucleul dur al PDL, așa-zișii intelectuali cultivați de Mihai Neamțu și presa pro-băsistă îl susțin pentru că nu au încă un nou lider. Temporar, aceștia se leagă de un ipotetic Mihai Răzvan Ungureanu, un tip neclar, un evaziv, un individ fără coloană vertebrală, un tip fără ideologie, un tip fără morală. Ungureanu este în postura iepurelui. I se cere să alerge pentru PDL în speranța că din lupta politică de acum se va iți, cumva, un nou lider, autentic, un lider care să ocupe locul ocupat până în prezent de Traian Băsescu. În curtea PDL sau printre cei care au beneficiat de guvernarea PDL nu sunt prea multe variante credibile. Iar de sunt persoane cu notorietate nu sunt dispuse să intre în malaxorul luptei politice. Nu au capacitatea de a lupta, de a rezista conflictelor politice reale, nu au orizont politic definit. Din sinecuriștii politici nu poți face lideri politici. Sinecuriștii nu au conștiința sacrificiului pentru binele comun. Nu se sacrifică ei nici pentru binele propriu.

USL face bine ce face. Atacul lui Victor Ponta la adresa competențelor Președintelui României în diferite domenii de activitate statală a lovit în punctul sensibil al acestuia. Băsescu va trage ponoasele prezidențialismului într-o republică constituțional parlamentară. Cine se uită cu atenție la ce anume apără portocalezii cu înverșunare vor constata că prezidențialismul este elementul central. Cei mai vocali apărători ai prezidențialismului sunt și cei mai cunoscuți lăudători ai proiectului de lege de modificare a Constituției propus de la Cotroceni și asumat de PDL. Practic, odată cu lupta pentru cucerirea încrederii populației se duce o luptă dură între parlamentarism, promovat de partidele componente ale USL și prezidențialism, promovat de Traian Băsescu și așa-zișii intelectuali băsiști.

În timp ce încrederea în Traian Băsescu, atâta câtă mai este azi, se pierde, discuțiile publice cu privire la rolul și locul diferiților actori politici în funcții de demnitate publică vin și sprijină formarea conștiinței publice la cetățenii ținuți, până acum, în cumplită ignoranță. Oamenii văd că se poate discuta despre lucruri care erau, cumva, confiscate de Traian Băsescu și susținătorii lui. Oamenii văd că pot avea acces la informații care până acum erau ținute la „secret”. Oamenii primesc în urma dezbaterilor informații complete cu privire la rolul și locul Președintelui României în cadrul republicii parlamentare cu un Președinte care îndeplinește, obligatoriu, doar funcțiuni formale fără a avea drept de decizie administrativă. Iar aici rolul acestuia în politica externă, considerată pe nedrept ca aparținând bunului plac a acestuia începe să capete contur. Cu Victor Ponta premier și Andrei Marga ministru de externe se deschide cartea externelor, pagină cu pagină și se observă, fără prea mare dificultate, că Traian Băsescu a confiscat Parlamentului rolul de decizie în politica externă a țării. Guvernul propune prin programul de guvernare orientările țării în politica externă și gradul de satisfacere a obligațiilor ce revin României din tratatele internaționale (funcție de capacitatea financiară și funcțională a instituțiilor ce urmează a fi implicate - Armata, Politiția, Poliția de Frontieră, SIE, consulatele etc.) iar Parlamentul aprobă sau modifică înainte de aprobare, orientările politicii externe și acțiunile. Președintele României este astfel ținut de voința Parlamentului în acțiunile lui de reprezentare a statului pe plan extern. El nu poate angaja România în nici o acțiune externă dacă aceasta nu a fost aprobată de Parlament ca organ reprezentativ suprem al poporului român ((art. 61 alin. (1)). Oamenii încep să înțeleagă că rolul Președintelui de reprezentant al statului român nu înseamnă că el este și reprezentantul poporului, el este doar reprezentantul administrației de stat, fapt ce îl pune în inferioritate funcțională față de Parlament. Reprezentarea externă a Președintelui nu cuprinde și decizia în politica externă. Reprezentarea lui este formală, ca majoritatea actelor cu care Președintele este investit de Constituție. El semnează tratatele sau inițiază dialogul cu omologii din alte state pe teme de politică externă cerute de Guvern sau dispuse de Parlament. Ca urmare a acestor dezbateri se va ajunge la o mai clară poziționare a României față de unele aspecte ale politicii externe de până acum. Participarea României cu forțe armate și polițienești în acțiuni comune cu ONU și NATO vor fi revizuite. România va trebui să vadă dacă se mai poate împrumuta la nesfârșit din băncile străine pentru a susține aceste acțiuni externe în dauna propriei populații. Mârșave au fost declarațiile lui Traian Băsescu că România se împrumută pentru a plăti salariile și pensiile, mârșave au fost declarațiile lui pentru așa-zisa reformă a statului, mârșave au fost acțiunile lui și ale clicii de la guvernare pedelisto-udemeriste de închidere a spitalelor, a școlilor, desființării structurilor de poliție din comune pe motiv că România nu mai are bani să le susțină. Pentru că banii se duc aiurea pe participarea în acțiunile militare și polițienești externe, se duc pe susținerea unor instituții publice interne cu rol extern care susțin sinecurismul fără însă a aduce țării un folos palpabil. Mai mult, dăm bani să ne facem de râs.

În timp ce Victor Ponta și guvernul lucrează la partea funcțională a statului și clarificarea poziției instituțiilor de stat în actul de guvernare, inclusiv reprezentarea externă, Crin Antonescu lucrează la clarificările politice în teritoriu. Participă la lansarea candidaților USL la alegerile locale și ține cuvântări maselor de alegători și curioși despre abuzurile guvernărilor băsesciene, arată cu degetul și dă exemple ale acestor abuzuri, arată cum va funcționa USL și dă speranța că USL va guverna suficient de mult pentru a repune România pe făgașul normal. Crin Antonescu dă speranța că va fi mai bine, că se va face dreptate, că încrederea în ziua de mâine va reveni în fiecare casă de român. Efortul este imens. Guvernul îi pune la dispoziție lui Crin Antonescu datele necesare pentru a arăta populației chemate la vot cât de nocivă a fost guvernarea băsesciană iar USL dă guvernului sprijinul necesar pentru ca măsurile ce se impun acum să fie bine percepute de populație. Este o luptă cruntă. Sunt oameni care au convingeri ferme că Traian Băsescu și ai lui au „lucrat pentru țară”, chiar dacă măsurile „au fost dureroase”. Acțiunile conjugate ale lui Victor Ponta și Crin Antonescu au rolul de a combate aceste convingeri. Se putea și altfel, unele măsuri băsesciene fiind de fapt abuzuri impardonabile.

Lupta pentru câștigarea încrederii cetățenilor este pe drumul bun. Însă ea trebuie dusă la aceeași intensitate permanent. Chiar și după câștigarea alegerilor parlamentare. Iar eu trebuie să apreciez ideea cu acest VUM pur și dur care duce în curtea fiecărui cetățean decizia reprezentării în Parlament. Indiferent ce „mestecă” tot felul de teoreticieni și analiști adversari ai sistemului ce urmează a fi aprobat în Parlament, VUM va face curățenie, cumva, în clasa politică. Va elimina, probabil, toți habarniștii, toate lichelele portocalii. De aceea se gândește Elena Udrea să se apuce să facă un copil. Știe că VUM o exclude de la viața politică activă în Parlament. De aceea sunt atât de disperați unii de la PDL. Știu că VUM îi va duce în fața unor alegători care azi află porcăriile pe care le-au făcut în guvernarea băsesciană. Nu vor mai putea să le ceară votul, vor primi ouă stricate în cap. Le este teamă celor din PDL. Liderii lor cu notorietate sunt plini de rahat. Iar alții nu mai au de unde scoate. Iar manevra cu „Noua Republică” a lui Mihai Neamțu este în întârziere. MRU nu știe să danseze, el știe să spună lozinci. VUM exclude procentele de popularitate ale unui partid. 2% de ici, 5% de colo, 10 la sută de dincolo, per total 30%. Ia uite câți români ne apreciază. VUM exclude aceste ciubucuri. Pentru fiecare lider local candidat vor trebui să aibă minim 15-20% încredere pentru a spera la un loc în Parlament. Nu doar ei, și cei ai USL. Numai că ei, cei din PDL, au în spate rezultatele dezastruoase ale guvernărilor băsesciene pentru care nu pot da explicații credibile mai ales acum când auditurile din ministere arată nivelul jafului din banul public practicat.

VUM poate sancționa și USL. Dacă cei ce vor fi aleși de USL să candideze în colegii nu au sprijinul cetățenilor, dacă sunt oameni cu pete, USL va pierde respectivele colegii. Selecția în cadrul fiecărui partid membru al USL va trebui să fie dură, foarte dură. Vor dispare din prim-plan persoane care au fost la limita bunului simț în toți acești ani. Selecția candidaților USL va fi adevărata reformă politică în cadrul fiecărui partid. O reformă va fi și la PDL care, dacă are cu cine înlocui hahalerele băsesciene are șansa să trimită în Parlament un număr mai mare de parlamentari decât se prefigurează acum.

Eu consider că se merge pe un drum bun. Susțin acest VUM. Este dur și este evident că obligă la responsabilitate. Prin votul proporțional erau trimise în Parlament tot felul de panarame, care mai de care mai pilos sau mai bun cotizant. Acum, candidații trebuie să meargă în colegiile lor să îi lămurească pe oameni că sunt buni, că sunt cinstiți, că sunt onești, că sunt cumpătați, că sunt inteligenți, că sunt credincioși, că le vor apăra interesele. Greu. În toate sistemele de vot, fără excepție, se pierde votul celor mai puțini. Cu pragul electoral nu era doar o pierdere, era un abuz cumplit împotriva orientării simpatiei populației către un candidat sau altul. VUM este mai bun. Este mai rău pentru partide, le sancționează pentru alegerile făcute însă face dreptate cetățenilor cu drept de vot din fiecare colegiu electoral. Sistemul de vot proporțional era un fals. Pe listă alegeai un partid care își băga în față pilele și incompetenții politici care însă aveau donații substanțiale la partid. Acum ... acum este mai puțin probabil să se ajungă la așa ceva.

De acord Victor Ponta. Ai dreptate.

Mediafax mă ajută cu declarația lui Ponta. Zăgrean a comis o prostie. Nu ar trebui să ne mire. Zăgrean este prost. Dacă nu este așa, atunci este un ticălos. Pentru că declarația lui în privința reprezentării la Consiliul European, în afara deciziei Curții Constituționale a României pentru o cerere dată, pune această instituție apolitică în slujba PDL. Ceea ce ar confirma temerile tuturor românilor privind politizarea excesivă a instituțiilor publice.

Ponta afirmă clar:

"Constituţia României nu prevede nicăieri dreptul absolut nici al preşedintelui, nici al premierului de a merge la Consiliul European. Afirmaţia domnului Zegrean e mincioasă şi nesusţinută de textele Constituţiei. E extrem de grav că preşedintele Curţii Constituţionale nu numai că se antepronunţă, dar mai şi dezinformează. Nu e niciun articol în Constituţie care să prevadă acest lucru, iar domnul Zegrean se presupune că ar trebui să o cunoască".

Cred că habarnistul Zăgrean ar trebui să își dea demisia. Mai cred că pentru a depolitiza, în regim de urgență, Curtea Constituțională ar trebui luate măsuri radicale. Eu cred că este posibil fără însă a modifica Constituția.

În Constituție nu se prevede unde se constituie Curtea Constituțională. Abia în Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale se prevede, la art. 1 alin. (3) se prevede că aceasta „... este independentă față de orice altă autoritate publică ...”. Pentru că organizarea Curții Constituționale într-o instituție independentă este stabilită prin lege, atunci prin lege se poate modifica această state, inclusiv condiția ca membrii Curții Constituționale să fie numiți din rândul judecătorilor cu respectarea prevederilor art. 143 din Constituție. Astfel, prin lege, să se considere că „pregătirea juridică superioară” nu înseamnă terminarea unei facultăți de drept, „înalta competență profesională” să privească profesiile din domeniul dreptului cărora le pot recunoscute astfel de înalte competențe. Este inadmisibil să ajungă președinte al curții un fost consilier juridic care copia contracte, cum este Zăgrean sau altă panaramă cu profesie în domeniul dreptului.

Ar fi bine ca onorata Curte Constituțională să fie constituită prin lege în cadul Inaltei Curți de Casație și Justiție iar membrii ei să fie oameni din rândul judecătorilor, procurorilor sau a profesorilor universitari din domeniul dreptului specializati în dreptul constituțional.

Este doar punctul meu de vedere. Interesele oculte ale politicienilor care au influență în luarea deciziilor majore pot duce la alt punct sau alte puncte de vedere.

Eșecul politic Băsescu la Chicago

Traian Băsescu este un eșec politic. Un mare eșec politic. Cel mai mare eșec politic din România. A fost și este un dezastru politic. Needucat, neinstruit, paranoic, vanitos, adept al cezarismului.

Acum este la Chicago unde vrea glorie. Vrea confirmarea românilor din America obișnuiți cu tipul de guvernare local, unde Președintele SUA este și șeful guvernului. Printre „hăhăituri” comite gafe după gafe.

Mă folosesc de Mediafax pentru a puncta unele momente întâlnirii de la Chicago.

Băsescu gafează în această declarație. „Şeful politicii externe a statului român este şeful statului român”, spune Băsescu. Fals. În primul rând el nu este „șef al statului”. În al doilea rând nu este șeful politicii externe. Este Președintele României. Constituția spune altceva. La art. 91 se prevede că „Președintele încheie tratate internaționale în numele Românei, negociate de Guvern, și le supune spre ratificare Parlamentului ...”. Încheierea înseamnă exact ce prevede DEX: o terminare a unei acțiuni, a pune capăt unei acțiuni. Aici, are sensul de a semna tratatul negociat de Guvern în baza unui mandat dat de Parlament. Pentru că Parlamentul este „organul reprezentativ suprem al poporului român” ((art. 1 alin. (1)), Parlamentul acceptă programul de guvernare al Guvernului pentru asigurarea de către acesta a politicii interne și externe ((art. 101 alin. (1)), Guvernul se supune controlului parlamentar fiind obligat să prezinte comisiilor parlamentare, inclusiv comisiei de politică externă, documentele și informațiile cerute de aceste comisii ((art. 111 alin. (1)) etc. Este mai mult decât clar că Băsescu încearcă prin minciună să dea impresia că este altceva decât spune legea supremă.

Andrei Marga l-a contrat. Imediat.

"Sigur, cum spunea şi domnul preşedinte, direcţia politicii externe o stabileşte Parlamentul, o stabilesc autorităţile. Şi sigur, preşedintele este cel care, conform Constituţiei, are întreaga autoritate în acest domeniu", a spus Marga. Finalul este o ironie superbă.

O altă mare gafă comisă de Băsescu este aceea prin care descurajează înapoierea în țară a celor care ar dori să revină. Nu tu speranța că mâine va fi mai bine. Nu, mesajul a fost clar. Nu veniți. De ce ? Pentru că el este incapabil să înțeleagă că România nu este o groapă de gunoi ? Pentru că i se termină mandatul, posibil înainte de termen ? O răzbunare față de cei care iau gonit habarniștii de la Palatul Victoria.

Vizita idiotului la Chicago arată cât de mic este în gândire. Un astfel de politician ar trebui alungat cu pietre. Este un anti-român.

Coșmarul achizițiilor din PDL

Alecu Racoviceanu pune pe blog o bombă, după un interviu luat lui Dan Radu Rușanu. În cel mult două săptămâni un greu al PDL va veni la PNL.

Acum, la B1 Tv, la emisiunea lui Bădin, se fac pronosticuri. Care o fi ? Printre numele pronunțate se prefigurează Teodor Stolojan, Valeriu Stoica ... brrrrrrr. Mă ia cu frisoane. Ce naiba ! Oare trebuie „să lingem” pe cei care ne-au scuipat ?

Începe să îmi fie scârbă. Mai ales dacă este vorba despre cei doi. Mai ales. Un Valeriu Stoica revenit la PNL după ce ies azi la iveală toate tâlhăriile făcute nu poate fi decât un coșmar. Nimic nu justifică reprimirea lui în PNL. Nici Stolojan nu are o justificare. Nici unul dintre cei care i-au însoțit la plecarea în PDL. Nici unul.

„Magna cum laude” pentru plagiat

Procurorul General al României, mărețul conducător al Ministerului Public, Laura Codruța Kovesi a primit calificativul „magna cum laude” pentru lucrarea de doctorat susținută la Facultatea de Drept și Științe Administrative din cadrul Universității de Vest din Timișoara, sub coodonarea Prof. univ. dr. Viorel Pasca. Până aici nimic anormal. De aici încolo urmează anormalul. Lucrarea de doctorat este un mare plagiat. În concluzie, Laura Codruța Kovesi este o plagiatoare. Iar ca tacâmul să fie complet, la susținerea lucrării plagiate a fost însoțită și susținută de George Maior, fostu PSD-ist azi Director al SRI și subalternul ei magistrat procuror Marius Iacob.

Meritul descoperirii aparține Grupului de Investigații Politice (GIP) și Miliției Spirituale.

Este cazul ca actualul ministru al Justiției să ceară plagiatoarei demisia. Nu știu dacă și-o va da singură, el este însă obligat să o facă. Această descoperire a celor două ONG-uri vine să confirme slaba calitate profesională a panaramei care a dat Ministerul Public pe mâna politicului portocaliu.

Actualizare:

Iau din Adevărul. Laura Codruța Kovesi cere CSM să i se repare reputația. Explicațiile ei nu sunt susținute de materialele publicate de GIP. Cei care vor lectura să citească tabelul comparativ și să analizeze cele spuse de Kovesi:

„Laura Kovesi declară că teza de doctorat cu titlul "Combaterea crimei organizate prin dispoziţii de drept penal" face trimitere la toţi autorii şi lucrările citate, iar caracterul de noutate şi valoarea ştiinţifică a lucrării au fost constatate de către comisia de doctorat din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara.
Procurorul general precizează că lucrarea conţine, ca orice teză de doctorat, stadiul cercetărilor în domeniu până în momentul începerii cercetării ştiinţifice propriu-zise şi pe tot timpul cercetării ştiinţifice, iar lucrările studiate sunt citate ca bibliografie, fără o trimitere expresă.
De asemenea, stadiul cercetării în domeniu nu se menţionează în totalitate ca un citat, iar ghilimelele se folosesc numai în cazul definiţiilor ce aparţin în exclusivitate unui anumit autor”.

Panarama este panaramă. Clar. Din ultimul paragraf pus de mine rezultă că Col. (r) prof. dr. Ioan Dragoman a copiat și el de la alții textele preluate de Kovesi, pentru că așa rezultă din formularea : „ghilimelele se folosesc numai în cazul definiţiilor ce aparţin în exclusivitate unui anumit autor”.


Să vedem ce va spune CSM în apărarea panaramei băsiste. Mare lucru de nu or avea nevoie de Calgon să sfărâme depunerile de calcar pe obrazul gros al plagiatoarei.

Știri care intoxică, intoxicații cu portocalită, aiureli

Lumea a intrat în derivă. Toată lumea. Mai sunt unii prin Europa sau pe aiurea care au încă capetele pe umeri însă, în rest, doar aiureli.

Grecia și falimentul

Grecia este în dificultate. Economiștii fac scenarii peste scenarii. Iar în toate acestea este un nucleu dur de bănci și agenții de rating de peste ocean. De fapt acolo unde se află sursa răului pentru actuala criză mondială. La modă este renunțarea de către greci la moneda unică europeană, euro. Este la modă însă este o tâmpenie. Mare tâmpenie. Un fel de gargară cu pioneze economico-analitică. Am ascultat cu atenție pe unii specialiști care afirmă, cu mult temei, că ideea este o porcărie, improbabilă din punct de vedere tehnic. Le dau dreptate. Este evident că sunt niște interese financiare legate de această tâmpenie la care presa română a pus „botul”. Costurile ieșirii din zona euro a Greciei sunt mai mari decât rămânerea în zonă. Plus că majoritatea statelor europene se opun. Cineva, posibil de peste ocean, încearcă să slăbească UE. Asta cred eu. Însă eu mai cred că UE va trimite mai multe firme de peste ocean la plimbare, în special firmele care se ocupă de acordarea „notelor” de bună practică economică. Ar fi și timpul.

Cristian Sima are niște păreri interesante, unele sunt aici pe HotNews, pe altele le-am audiat la un post Tv. Eu rețin faptul că toate cele relatate în presă sunt doar speculații aiurea. Realitatea europeană este alta. Nu are treabă cu gargara cu pioneze indusă de peste ocean și mestecată aici, pe malul Dâmboviței. Președintele Parlamentului European, social-democratul german Martin Schulz are o poziție mai aproape de adevăr. Este o variantă ieșirea Greciei din zona euro însă este cea mai proastă idee. Eu cred că soluția Greciei este în Grecia. Este în reformele pe care Grecia va trebui să le facă pentru a-și reduce consumul guvernamental. Plus că va trebui să își formeze și dezvolte o industrie prelucrătoare, mai puternică decât cea de acum pentru a contracara efectele negative ale anilor fără turism.

Cepoi și gândirea portocaleză

Sinistrul ministru al sănătății care continuă politica dezastrului în sistemul de sănătate anunță noi taxe. Este idiot. Mare idiot. Întâi continuă cu ideea cretină a „desființării spitalelor neperformante” iar acum vine cu o completare la fel de cretină a instituirii unor noi taxe, chipurile pentru susținerea sistemului sanitar. A ales porocalezul mâncărurile fast-food și berea. Sunt consumate în cantități mari și, normal, pot aduce sume mari la buget. Are o explicație logică sub aspectul jafului însă este total aiurea asupra modului de aplicare. Mâncarea fast-food este servită peste tot, inclusiv acasă. În restaurante, în chioșcurile cu șaorma, în micile magazine, o găsim în rafturile din marile complexe comerciale etc. Cum va fi monitorizată taxa ? Dacă se ia de bază compoziția în grăsimi, sare și carne atunci este total absurd să institui o astfel de taxă. Pentru că această compoziție o găsim în majoritatea produselor, inclusiv salamurile și cârnații. Practic o asemena taxă doar pentru unele produse puse la mânzare în unele societăți de alimentație publică ar fi o discriminare față de alte unități. Practic o tâmpenie. Plus taxa pentru consumul de bere. Evident, pentru mine, o măsură hei-rupistă de tip băsesciano-boccist.

Nu îi contest lui Cepoi pregătirea de medic, îi contest celelalte calități, în special manageriale. Ar fi fost mai bine pentru noi dacă ar fi rămas doar la calitatea de medic acolo unde s-a specializat.

Dacă ar fi judecat mai mult, dacă ar fi avut capacitatea să judece un sistem, atunci ar fi ales varianta propusă de Eugen Nicolaescu, de reformare severă a sistemului de sănătate, una din variantele cele mai serioase care au fost puse în atenția publicului. Desființarea asigurărilor de sănătate și a taxei CASS care se duce undeva aiurea și nu către sănătatea populației, sistemul de sănătate urmând a fi finanțat de la bugetul de stat, toți cetățenii României redevenind egali în fața bolii, cel puțin pe un pachet minim de garantat de stat. Ideea este excelentă, astfel că vor fi evitate morțile pe care Cepoi, Atilla și Ritli, Băsescu și PDL le au pe conștiință (dacă or avea așa ceva) care s-au produs ca urmare a faptului că asigurați sunt doar ceva mai mult de un milion de români în activitate, un milion și ceva de bugetari și 6 milioane de pensionari, cei care și plătesc asigurările iar neasigurați sunt restul !

De ce se îmbolnăvesc românii ? Ce anume duce la boală ? Care sunt cauzele mortalității și condițiile care favorizează îmbolnăvirea ? Păi, dacă Cepoi ar fi avut minte, s-ar fi uitat la industria energetică, la toate industriile lucrative, la mașinile care aglomerează orașele. Poluarea care ucide este ca urmare a circulației auto și a industriilor prelucrătoare nu ca urmare a consumului de Big-mac, șaorma sau bere. Dacă industriile poluante, inclusiv cele agricole (în special crescătoriile intensive de animale și păsări) ar fi taxate sau o parte din taxele și impozitele aplicate lor ar fi dirijate către sistemul de sănătate, miniștrii sistemului nu ar mai căuta noi impozite și taxe care să golească buzunarele oamenilor. Este evident că taxarea suplimentară a mâncărurilor fast-food și a berii de vor regăsi în prețuri. Este evident că în loc să combată consumul nesănătos de grăsimi și sare se urmărește buzunarul cetățeanului. Este evident că o astfel de măsură este băsesciano-portocalie.

Nu mă leg de declarațiile legate de inițiativa lui Nicolaescu. Sunt politice. Sper însă ca Nicolaescu să continue lucrul la inițiativă și PNL să o pună pe masa USL pentru a o promova. Este mult mai bună decât aiureala de lege a lui Cepoi care este, de fapt, o „corectare” a legii lui Băsescu pentru a putea fi digerată de USL. De fapt, o frecție la un picior de lemn.

Să ne cunoaștem strămoșii.

Adevărul are o campanie orientată către cunoașterea strămoșilor. Se exprimă istoricii cunoscuți și reputați. Se formulează verdicte care nu stau în picioare, după umila mea părere. Se fac afirmații care sfidează logica, tot după umila mea părere. Se neagă viața celor care au trăit pe aceste meleaguri cu mii și mii de ani în urmă. Se citează „istoricii” antichității însă le sunt interpretate aiurea observațiile. Observațiilor superficiale ce conțin probabil părerile unora dintre cei care au auzit sau au trecut prin spațiul geto-dacilor, observații care au, cum este normal, ceva real dar și ceva inventat, creat, impresionant mistic li se dă credit în forma lor brută în detrimentul analizei științifice.

Este evident faptul că între istoria reală a unei populații antice și cea formală, documentată cu mii de ani mai târziu, există diferențe majore, chiar deformări. Istoria formală răspunde unor interese politice, de cele mai multe ori. Însă istoria formală nu poate împiedica oamenii să caute și să interpreteze altfel propria istorie. Unii se apleacă către formele de viață și logica acțiunilor, alții caută senzaționalul, alții vor să devină „constructori” de școli istorice ... o adevărată nebunie.

Cine ne sunt strămoșii ? Logica, simplă, ne spune că geto-dacii, cei care au locuit actualul teritoriu al României dar și o mare parte din spațiul extern, sunt fundamentul poporului român. Știm însă că alături de geto-daci au locuit și alte populații, că interferențele sociale între geto-daci și alte populații au fost deosebit de intense, astfel că va trebui, cu mult bun-simț, să acceptăm că și acele populații antice au contribuit la formarea noastră. Mai știm că romanii au cucerit o parte a teritoriului geto-dacilor unde au guvernat 150 de ani după care administrația romană (care evident era formată și din nativii locului” s-a retras la sud de Dunăre. Aici este de discutat dacă nativii  geto-daci care au făcut parte din administrație au plecat sau nu odată cu nativii din Imperiul Roman sau dacă nativii din imperiu au plecat odată cu armata romană și înalții funcționari romani. Eu cred că a plecat doar administrația sub forma ei formală, prin desființarea funcțiilor publice, armata în marea ei parte și unii dintre funcționari. Este interpretarea mea care are la bază faptul că majoritatea celor care au format administrația romană locală era formată din nativii geto-daci care nu aveau de ce să plece. Ei erau acasă la ei, aveau un interes în pământurile lor, aveau gospodării pe care trebuiau să le apere, aveau un comerț zonal. Este evident că s-a format o administrație locală având la bază tocmai personalul care a format administrația romană. Posibil ca inițial să se fi format administrații locale care, pe baza relațiilor vechi de colaborare să se fi unificat în ceea ce a fost identificat mai târziu ca fiind primele forme ale statelor românești, voivodatele.

După războaiele daco-romane, Imperiul Roman stăpânea spațiul de azi al Dobrogei și o porțiune din Oltenia, Muntenia și Banat. Admit că limba latină a devenit limbă oficială în acest spațiu însă populația locală a continuat să folosească limba proprie, limbă cu care făcea și comerț, limbă în care își onora zeii, limbă care a rămas fiind completată cu acele cuvinte din limba latină care defineau administrația romană. Părerea mea. Nu cred că limba din teritoriul cucerit de romani a cucerit restul teritoriului României de azi sau spațiile locuite de români din teritoriile vecine doar prin simpatie. Hai să fim serioși. Latinizarea limbii geto-dace este doar o gogoriță politică pentru a susține formarea poporului român. Iar dacă este să merg cu logica mai departe, având în vedere faptul că tracii din Troia sunt cei care au format împreună cu etruscii și sabinii în Peninsula Italică poporul roman, că tracii au fost populația dominantă, fiind cei care au supus populațiile italice, înseamnă că au impus și limba, influențată evident de limbile vorbite de populațiile italice. Fiind vorba de traci, iar geto-dacii fiind la rândul lor părți ale tracilor, atunci, pe undeva, limba geto-dacă este o varietate a limbii tracilor, așa că latina este cumva o limbă având la bază limba tracilor.

Înțeleg și opoziția istoricilor profesioniști. Teoria genezei poporului român din geto-daci este criticată de dna Zoe Petre cu argumentele pe care istoriografia română oficială le are la dispoziție. Nu este singura și nici nu greșește. Irina Manea are în Historia.ro un articol interesant. Alți istorici și pasionați ai istoriei geto-dacilor gândesc altfel. Le citim și acceptăm sau nu punctele de vedere. Nici unul dintre istoricii aflați în dezbatere nu greșește. Pe lângă datele certe avem foarte multe zone neclare care obligă la interpretări. Însă asta nu ne oprește să judecăm așa cum dorim. Istoria oficială, istoria formală nu obligă la acceptarea ei sub forma sancțiunii. Fiecare dintre noi este liber să se alăture unui curent sau altul sau, de ce nu, să aibă propria linie pe baza interpretărilor proprii.

Este fascinant să îți plimbi privirea și să lecturezi aceste dezbateri acerbe. Mie îmi plac și îmi formez o opinie proprie.

Participarea la Consiliul European naște băsescieni.

Cristian Diaconescu s-a făcut de „cacao” prin intervenția în cauza reprezentării României la Consiliul European. Și la aceea din 23 mai și la celelalte. Cu toate referirile lui la Constituție și la Tratatul de la Lisabona a luat-o pe arătură. Intervenția lui o iau de acolo unde o găsesc foarte repede atunci când caut ceva în apărarea lui Traian Băsescu. De la Evenimentul Zilei.

S-a băgat în seamă și Augustin Zăgrean. Președintele CCR fost consilier juridic la o fabrică, pupin al lui Băsescu care, în prima formulare, pronunță corect regula Consiliului, pentru ca după aceea să o ia razna, la fel ca eruditul Cristian Diaconescu. Iau știrea tot de la Evenimentul Zilei.

Treaba este mai clară decât se dezbate acum în presă, în special la Tv.

„Consiliul European are un rol dublu - stabilirea priorităţilor şi direcţiei politice generale şi abordarea problemelor complexe sau sensibile care nu pot fi rezolvate prin cooperare interguvernamentală la un alt nivel” se arată pe site-ul Uniunii Europene. Și acum să fac o mică legătură. Consiliul European are sarcina să rezolve acele probleme care nu se rezolvă la nivelul Consiliului Uniunii Europene, constituit din miniștrii de ramură pentru domeniile de interes ale UE. economie, justiție și afaceri interne, adoptarea legislației UE (împreună cu Parlamentul European), adoptarea bugetului UE ... Pentru că din Consiliul Uniunii Europene fac parte miniștrii de ramură din fiecare stat membru, este logică formularea că din Consiliul European fac parte „șefii de stat sau de guvern din fiecare stat membru”. Formularea este fără echivoc. Șefii sunt cei care fac parte, adică cei care au capacitatea de a decide după interesul național al fiecărui stat.

Să revenim puțin la noi în țară. Noi nu avem „șef de stat”, avem însă „șef de guvern”. Este evident că după problematica Consiliului European nu este vorba despre reprezentarea României în fața unui stat străin ci de reprezentarea unui stat membru în relația cu celelalte state membre în cadrul politicilor comune în domeniul economic, social, ordine publică comunitară, sănătate etc. Nu este vorba despre relațiile internaționale ale statelor membre, nu este vorba despre politicile de apărare, nu este vorba despre cooperarea internațională pentru combaterea terorismului, nu este vorba despre acele instituții ale statului care au legătură directă cu atribuțiile funcționale ale Președintelui României.

Cristian Diaconescu face o curvăsărie pomenind de art. 107 din Constituție care prevede că „Primul-ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia ...” și spunând că  din acest articol nu reiese că Primul-ministru ar reprezenta țara. Da, nu reprezintă țara însă avem un alt articol constituțional care ne spune că „Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice”. Este art. 102 alin. (1) din Constituție. Ca să vezi. Primul-ministru conduce Guvernul care asigură realizarea politicii externe a țării ! Adică, mai pe șleau, Primul-ministru este „șeful”. Președintele României nu este șef. Nu are cum. Potrivit Constituției, Primul-ministru exercită conducerea generală a administrației publice. Atunci, ce conduce Traian Băsescu ? Aaaaa, un logan. Da. Conduce ceva.

Dacă legăm prevederile Tratatului de la Lisabona cu privire la Consiliul European, atunci este evident că acolo trebuie să meargă acel demnitar al statului român care este „șef”, adică conduce statul, adică administrația publică cea care în urma deciziilor de la Consiliu ia măsuri de aplicare a lor în sensul convenit de statele membre și devin prin decizia Consiliului Uniunii Europene și a Parlamentului European acte normative obligatorii pentru toate statele. Și, pentru a completa competențele celor doi demnitari, dar și a instituțiilor pe care le reprezintă, este bine să ne uităm și la art. 148 alin. (5) din Constituție care prevede că „Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor normative cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituțiilor Uniunii Europene”. Aha. Tot Guvernul, tot Primul-ministru, fără Președintele României. Și, pentru a pune la punct totul, la art. 102 se prevede că totul se face „... potrivit programului de guvernare acceptat de Parlament ...”. Iar la programul de guvernare Traian Băsescu nu are nici o contribuție, nu are ce vorbi, nu are ce cârâi. Este normal că la Consiliul European trebuie să meargă cel care are în responsabilitate un program de guvernare și nu cel care freacă țiparul la Cotroceni.

Este suficient. Dacă Traian Băsescu se încăpățânează să meargă în locul lui Victor Ponta la ședința Consiliului înseamnă că își asumă programul de guvernare al USL ? Sau, nu cumva, va înțelege el altceva de acolo și va veni pentru a faulta guvernul ? Normal, susținătorii handicapați ai băsescului au intrat deja în delir, pur și simplu nu mai știu să citească un text constituțional, nu mai au capacitatea de a pune două texte unul lângă altul și a le compara.

Gata. M-am prin. Traian Băsescu vrea să meargă la ședința Consiliului să îl reprezinte pe Victor Ponta. Nu poate fi altă explicație logică. Iar de va fi nevoie îl va suna pe Ponta să îl întrebe dacă poate adopta o poziție față de o problemă sau alta, dacă nu cumva încalcă programul de guvernare acceptat de Parlament.

Hrebenciuc și manipularea în Piața Universității

Întâi am văzut reacții pe Facebook. Apoi am căutat la Adevărul, acolo unde am fost trimis de căutarea pe Google.

"Uitaţi-vă la revoluţiile din nordul Africii. Am încercat şi noi ceva de genul ăsta în ianuarie, unele subiecte ne-au reuşit, altele, nu. Dar nu intru în detalii...".

„Am încercat și noi ceva de genul acesta în ianuarie ...”, spune ipochimenul. Am încercat și noi ! Noi fiind cine ? PSD ? USL ? Nu este clar. Probabil că o echipă de hrebenciuci. Dar unde or fi fost ăia ?

"Nu te întrebi cum a apărut Piaţa?". Răspuns prin intermediul unei întrebări. Ohhhh. „Creierul cenușiu” din spatele Pieței Universității. Eminența cenușie a pieței. Măi să fie. Nu îmi amintesc să fi intrat în contact cu Hrebenciuc. Dacă stau să mă gândesc bine, parcă a trecut pe acolo. Parcă. Îmi cer scuze că nu mă ajută memoria acum, acum când Hrebenciuc confiscă de facto manifestările din Piața Univeristății. Iar acolo au fost enorm de multe manifestări. Manifestarea generală contra lui Traian Băsescu și a guvernului Boc, apoi contra guvernului Ungureanu, împotriva PDL și a Elenei Udrea, împotriva coțcăriei cu Roșia Montana, împotriva exploatării gazelor de șist, împotriva UDMR și a UNPR, împotriva PP-DD, împotriva TVR cu toate subsidiarele pentru manipularea grosolană a populației, împotriva MAI în special a Jandarmeriei și a Poliției, împotriva ANAF, pentru restaurarea monarhiei și susținerea MS Mihai I de România ... Oare, la care dintre aceste manifestări o fi fost parte hrebenciucul ? La manifestările lui Claudiu Crăciun ? Cele evident manipulate de Antena 3 ?

Excrocul ăsta mă enervează.

 "E o mare bătălie pe bazele de date. Unii umblă după CNP-uri, eu umblu după adrese de email", mai declară ipochimenul. Este bine că știu.

Nu știu dacă cei din PSD își asumă aceste declarații care insultă pe cei care au manifestat cu bună credință împotriva dictaturii lui Băsescu și a PDL. Eu pun această măgărie în cutia cu bile negre, foarte negre, pe care PSD le are la mine. Sper ca Victor Ponta să iasă și să declare că cele spuse de Hrebenciuc sunt doar punctul acestuia de vedere și nu poziția PSD. Pentru că este evident, se vede din satelit că Hrebenciuc nu are nici o legătură cu PNL. Dar poate că are cu PP-DD care, este adevărat, a încercat să confiște Piata Universității în interesul lui Dan Diaconuscu-Direct.

Informația mai apare la Ziare.com.

Mă amuză faptul că noi, bloggerii liberali, am fost acuzați în acea perioadă de ziarul Curentul, patronat de Elena Udrea, că suntem inițiatorii și autorii acestor proteste. Iar acum, Hrebenciuc ne fură inițiativa. Pun doar un link, pentru că o căutare în fițuică după bloggerii liberali se vor găsi mai multe articole, articole scrise la cald. Iar Hrebenciucul nu apare atunci, în acele momente în presă. Sau, nu cumva, la o mică înțelegere cu Elena Udrea era „protejat” ?

Mare jigodie Hrebenciuc. Ce nu l-am suferit, dar ce nu o să îl mai sufăr. Un nemernic.

Suntem în campanie. Atenție mare !

Suntem în campanie. Ne-am poziționat. De o parte noi, cei care susținem USL, de cealaltă parte ei, cei care susțin PDL. Așa ar fi regula. Dar ... nu este așa. La ei văd că au fost poziționați și dintre ai noștri, mai vizibili sau nu. Nu are sens.

Normal, susțin candidații PNL. Regula de bază. Fiind PNL în alianță cu PC, formând ACD, susțin și candidații PC. ACD fiind în alianță cu PSD voi susține și candidații PSD. Că îmi plac sau nu candidații celorlalte formațiuni politice este mai puțin important acum. De aceea mi se pare anormală poziția unora dintre cei care se declară a susține o formațiune a USL când atacă fie membri sau candidați ai propriei formațiuni sau ai aliaților politici. Este absurd. Ajungem să luptăm între noi în beneficiul adversarului politic (în cazul PDL vorbim mai corect despre dușmanul politic).

Nu mă deranjează lupta, să fie clar, prefer să nu o duc împotriva celor care s-au declarat a fi pe aceeași baricadă cu mine. Atacurile lor împotriva candidaților și liderilor USL sunt, fără doar și poate, îndreptate și împotriva mea. Chiar dacă nu sunt explicite.

Până acum și sper să mă abțin și de acum încolo, nu am răspuns atacurilor cu intenție sau fără împotriva mea, nu ca persoană fizică, ci ca susținător al candidaților PNL, în special, USL în general. Exemple sunt destule. Însă sunt prea multe atacurile „din interior” care slăbesc poziția PNL pentru alegerile locale și în special pentru alegerile parlamentare. Iar acest lucru nu este bine. Nu este bine de loc.

Este ciudat să văd aprecieri „PNL” pentru aberațiile susținute de Realitatea Tv, B1 Tv, Evenimentul Zilei, Nașul Tv, Adevărul, România Liberă etc. Este ciudat să văd cum criticații Onțanu de la Sectorul 2, Solomon de la Craiova, Poteraș de la Sectorul 6 (ca să pomenesc doar pe unii dintre ei) primesc sprijin de la liberalii care critică contracandidații acestora de la PNL sau PSD. Este tare ciudat.

Sper să luăm exemplul lui Tăriceanu care atacă pe Onțanu pentru folosirea abuzivă în propria campanie a imaginii liderului liberal, Tăriceanu care la Craiova a atacat, inteligent, poziția lui Solomon și a PDL prin „îngrijorarea” față de neîndeplinirea angajamentelor față de firma „Ford” care ar putea să se retragă din cauza neîndeplinirii de către municipalitate și guvern a angajamentelor asumate la privatizarea fabricii, constând în construirea drumului expres de legătură cu Coridorul 4 și portul de la Dunăre care să faciliteze importul de materie primă și materiale și exportul de mașini etc. Dau doar acest exemplu.

Suntem în campanie și trebuie să ne comportăm ca atare. Ar fi timpul ca mofturile ideologice să fie puse la sertar până după alegerile parlamentare din toamnă.

Avem recesiune ! Nu avem recesiune. Unde este adevărul ?

INS dă cu recesiunea în noi. După o definiție care ține cont de evoluția PIB. Economiștii spun că este o abrambureală. De acord cu ei. Politic însă, acum, la schimbare de putere, este bine să arăți care este adevărul cu privire la „stabilitatea economică” promovată de portocalezi.

Tabelul este mincinos, chiar dacă este al INS. Trebuie luat și interpretat altfel. De exemplu, trim. III 2011 spune că are +1,8, peste linie iar trim. IV al anului cu -0,2 este dus sub linie ?! Cum naiba vine asta ? Este evident că indivizii de la INS vor să evidențieze o scădere și nu o realitate economică. Cu o astfel de imagine fără o corectă cunoaștere a realității economice ajungem la judecăți de tot râsul.

Pe fond, acest tabel ne poate arăta și altceva, dacă vrem să vedem. Economia României a stat în permanență sub nivelul lăsat de guvernarea Tăriceanu. Anul 2009 care nu apare aici, este caracterizat printr-o prăbușire dramatică din punct de vedere economic. Evident și a PIB. Dispariția micilor investitori distruși de guvernările băsesciene pe motiv de „evaziune fiscală” a avut ca efect imediat reducerea severă a resursei financiare din care s-a alimentat PIB. A urmat, natural, fuga din România a investitorilor străini din industria reală, pe piață au rămas doar comercianții și constructorii cu contracte de stat. Au rămas cei care importă produse și exportă monedă. Plusul de valoare care ar fi dus la creștere economică s-a dus la producătorii străini. PIB a scăzut din nou. Tabelul ne arată că PIB s-a chinuit să trăiască în stagnarea economică în care guvernele băsesciene ale lui Boc au dus România. Valorile PIB sunt aproape nesemnificative. Așa zisa excepție de creștere de +1,8 % din trim. III a anului trecut este doar influența anului agricol foarte bun și nu a unui reviriment economic. Dovada cea mai bună este scăderea PIB din trim. următoare, mică încă datorită tot existenței pe piața a produselor agricole recoltate care încă mai aduc valoare. Dacă am face abstracție de anul agricol, am vedea că de fapt economia României este în declin continuu. Acesta este adevărul. Practic suntem într-o recesiune continuă de când au ajuns la putere băsescienii PDL. Chiar și o analiză „americană” a PIB, așa cum propune Blănculescu cu disperare, plecând de la valorile guvernării Tăriceanu - cum ar fi normal -, luând în calcul și alte elemente care caracterizează mediul economic, cum ar fi salariile, șomajul, producția economică și comerțul, nu ajungem la valori pozitive. Este evident că rezultatul economic al guvernărilor băsesciene ale lui Boc și Ungureanu reprezintă imaginea fidelă a dezastrului.

Azi, Ponta și Georgescu au dat garanții că vor susține mediul de afaceri, că vor susține restructurarea pe fond a economiei țării, stimulând industria prelucrătoare și exportul, acele ramuri care aduc valoare adăugată și nu consum nesustenabil.

Este evident că stăm prost din punct de vedere economic. Trendul în scădere a indicatorilor economici nu poate fi oprit prin declarații politice ale actualei puteri și nici prin populismul lozincard al PDL-ilor disperați că au pierdut puterea, ci prin măsuri reale. Acele măsuri luate până acum deși pot fi acuzate de cretinii portocalezi ca fiind populiste vor avea un efect pozitiv în comportamentul economic și social al țării, efect ce se va vedea abia pe la toamnă și, mai ales, după alegerile din noiembrie.

Da, trebuie să le băgăm pe gât băsescienilor dezastrul lăsat în economie. Să folosim orice mijloc pentru a le da la cap, trebuie însă în același timp să avem și suficientă luciditate pentru a înțelege realitatea.

Înainte să votez, aleg.

Am ascultat și văzut, am citit, am aflat de la unii și alții că nu mai au încredere în cei care le cer votul. Că toți sunt la fel. M-a pus pe gânduri așa că am gândit. Eu ce fac ? Ce aleg ? De ce aleg ?

La o primă vedere eu aleg pe „X”. Îl aleg pentru că are vervă, este cunoscut, vorbește bine, este instruit, este popular, este pe podiumul popularității ... bălării. Am ajuns la concluzia că pentru mine oricare dintre cei care urmează să primească votul meu nu reprezintă, ca persoane, modele sau personalități deosebite. De nu vor mai fi mâine candidați, nici o problemă. Vor apare alții cărora, probabil, le voi da votul. Însă oricare dintre ei vor fi, trebuie să îndeplinească o condiție de bază. Să reprezinte comunitatea de care aparțin. Să prezinte și să aplice, în numele comunității mele, acele valori ale comunității care îi dau caracterul specific. În cazul meu, valorile politice liberale. Trebuie să am sentimentul că pot avea încredere în ei.

Candidații politici au în spate comunități pe care le reprezintă, în organele de conducere ale partidului, iar în instituțiile publice acceptul majorității membrilor partidului exprimat prin acordul/acceptul celorlalți membri ai organelor de conducere care au competența de a desemna candidații PNL. Este evident că în mod asemănător se întâmplă lucrurile și în alte formațiuni politice.

Așa gândesc eu. Cei care se simt dezamăgiți de o personalitate sau alta dintr-o formațiune politică nu au ales, mai înainte, valorile formațiunii politice respective. Ei au ales omul. Văd multe astfel de exprimări ale opțiunii. Este cel mai bun, este cel mai deștept, este cel mai combativ ... așa că îi dau votul. O greșeală, după părerea mea. Aceste persoane sunt și vor rămâne dependente de existența politică a respectivului om. Dacă acesta va pierde, vor căuta alt lider care să le satisfacă dorințele. Iar acela poate fi un demagog. Iar o astfel de alegere denotă superficialitatea. De câte ori este ales un om, în fond un necunoscut pentru cel care îi poate da un vot, se întâmplă să apară deziluzia. Tu îi dai încrederea ta și aștepți să primești ceva, de cele mai multe ori ceva neclar, ceva care nu are formă, ceva care nu poate fi descris. Astfel de alegeri îndepărtează oamenii de vița socială și politică. Îi face ca, după unul sau mai multe eșecuri, să refuze a mai alege în propriul interes. Ei formează în timp „mulțimea mută”. Ei se adună la numărul celor absenți la vot.

O altă problemă mult mediatizată și care generează alegerile superficiale este aceea a cerinței ca cei care candidează să se înfrunte cu adversarii politici în programe. O mare și periculoasă eroare. Pentru că prezentarea unui program impune mult mai mult decât un angajament. Un program impune un manager, iar candidatul poate că nu este capabil de a manageria ceva, impune o echipă complexă care să participe la implementarea programului, echipă ce nu poate fi identificată pe timpul campaniei electorale, impune surse de finanțare și un tablou de bord care să arate în cum se va desfășura programul, în timp și cu obiective realizate. Iar acestea nu se pot prezenta. Un program trebuie să arate cu foarte mare precizie unde va schimba o stare de lucruri, care va fi câștigul pentru cei care sunt chemați să voteze. Nu știu cine a inventat această tâmpenie, însă a făcut un mare rău dezbaterii publice. Singurul program care trebuie prezentat în campaniile politice este cel al partidului care cere majoritatea în alegeri. Doar acest program se poate garanta, doar acest program are capacitatea de a acoperi majoritatea necesităților populației. Programul final va fi cel de guvernare, singurul care poate fi controlat, prin intermediul Parlamentului și apreciat de populație cu ocazia alegerilor viitoare.

Eu cred că politicienii (luați ca indivizi) trebuie să prezinte principiile formațiunii din care fac parte și să exemplifice modul în care aceste principii vor fi aplicate în activitatea lui viitoare. Doar așa vor putea fi și ei evaluați. Minciuna politică exprimată prin angajamente de program ne duce la autodistrugere. Îi alegem pe cei care mint mai frumos și pățim ce am pățit în guvernările PDL. Să încercăm să ne amintim de promisiunile din campaniile PDL din 2008 și rezultatele PDL din 2012. Au fost votați pentru că au promis „marea cu sarea”, sunt alungați azi pentru hoție, abuz, proastă guvernare, distrugere a societății ...

Nu recomand alegerea unei persoane pentru imaginea ei publică. Recomand alegerea persoanei care reprezintă o ideologie politică, o persoană care are deja, în spate, ca susținere, miile de membri ai unei formațiuni politice. Alese, doar acele persoane vor avea capacitatea de a face ceva. Dacă va face rău, așa cum au făcut băsescienii, vor fi alungați de la putere. Dacă vor face bine, vor putea fi realeși. Și, încă ceva. Nu recomand realegerea celor care au fost demiși de la putere. Istoria ne arată cu mii de exemple că perdanții au dus întotdeauna la pierdere. Iar PDL este un partid de perdanți. PDL este un fals partid, mai degrabă este un grup infracțional organizat.