Băsescu gândește prost, din multe puncte de vedere. Nabucco este eșecul României sub dictatorul Băsescu.

Mediafax. Băsescu a informat Consiliul European că „România îşi va redefini politica energetică plecând de la propriile sale resurse şi fără a aştepta aprobarea nimănui”. Senzațional ! Formidabil ! De necrezut !

Haida-haida, Bălălău ! Haida-haida. Vorbește gura fără tine ?

Din acest scurt, foarte scurt, text eu, cetățeanul de rând, cetățeanul care a mai citit câte ceva despre activitatea ta în anii ce au trecut, care a urmărit politica ta (nu foarte în amănunt pentru că nu am dorit să intru în troaca în care tu, Băsescu, ai dat mâncare „porcilor”) trag concluzia că marea ta strategie de obținere a independenței energetice a eșuat. Lamentabil. Faptul că tu, Băsescu, ai eșuat încă odată, nu este ceva ieșit din comun. Ba, dimpotrivă, eșecul face parte din însăși ființa ta. Eșecul națiunii, nu eșecul personal. Nu. Ca persoană te-ai realizat. Ai pupat condurii celor puternici și ai obținut slugi care să îți pupe condurii. Toată viața ta ai fost constant. Când a fost vorba însă de obligațiile asumate față de țară, ai dato-n bară de fiecare dată. Și cu navele conduse ca ofițer de marină și cu instituțiile publice în care ai fost pus să îți exerciți atribuțiile. De fapt, chiar „în viața civilă” ai dato-n bară, fratele de la Constanța vorbind odată cum te-a dat afară din afacerea de familie pentru că ai dus-o pe marginea prăpastiei. Ai fost și ești o pacoste.

Din nefericire ești și pentru noi. Ți-ai construit un munte de orgolii și vanități crezând că ești „alesul” Balcanilor, marele lider însă ai făcut dovada că ești doar o slugă nevrednică a marii finanțe internaționale și a intereselor SUA în această zonă. România a pierdut, pe timpul dictaturii tale și sub guvernarea pedelistă, capitalul autohton - a fugit săracul în alte țări pentru că aici era obligat să dea bir la partid -, România și-a pierdut independența economică prin deciziile tale catastrofale de a te certa cu toți vecinii în special cu cei care aveau piețele deschise unui comerț intens cu România, ai luat decizii strategice care rând pe rând s-au dovedit falimentare în toate domeniile de interes. În sănătate, în învățământ, în domeniul justiției și al ordinii publice și asta doar din ce a prelucrat până acum presa. Nabucco este cireașa de pe tort. Ai ținut țara în loc pentru Nabucco iar acum va trebui să refacem strategia privind necesarul de hidrocarburi pentru industrie. Supărat ca văcarul pe sat refuzi oferta Turkmenistanului. Bine că nu mai ai capacitatea de a dispune în relațiile internaționale legate de economie și comerț. Atât ar mai lipsi.

Băsescule este bine să reții. Noi, românii, vom face și vom drege însă fără tine și slugile tale. Ne ajunge. Din partea mea te poți duce unde a înțărcat dracu bălaia.

Eu pun sub semnul întrebării „reforma” lui Ponta. Ar fi absolut necesară, dar depinde cum se va face.

Lovit de „sistem”, Victor Ponta reacționează. Nu cum este obișnuită administrația publică: se recunoaște vinovăția, se caută un vinovat de la execuție, se arată cu degetul în direcția compartimentului implicat, șeful acestuia și sigur șeful șefului primesc o atenționare, se caută (eventual) riscurile pentru sistem dacă se ia o măsură sau alta și se propune o măsură care să compenseze „supărarea” premierului însă care să protejeze sistemul. Nu de alta, dar în sistem „sunt ai noștri”, abia „selectați și promovați”. Au de unde înlocui, „are balta pește”.

Reacția lui Ponta are continuitate. Au trecut trei zile, nu mai spun de ore, acuși-acuși trec trei săptămâni, în toamnă trec trei luni iar Ponta o ține „gaia-mațu”: reformă și reformă. Treabă serioasă. Spaimă cât încape. Cum va fi ? Cine lucrează la proiectul de reformă ? Nu de alta, dar obișnuința sistemului este să „se repare singur”. Rezultatul este umflarea lui birocratică. Nu știu dacă Ponta sau cei care îl asistă în demers cunoaște însă el lucrează cu „numere mari”, în timp scurt pe când sistemul are „cunoașterea” lucrului cu „numere mici”, în timp, cu răbdare și parșivenie. Sistemul este birocrația însăși. Sistemul funcționăresc a fost construit ca un organism independent și s-a comportat în timp în acest sens. Indiferent cine a venit la conducerea țării a găsit un sistem care a avut capacitatea să se apere, să reacționeze, că continue să crească numeric și funcțional folosind toate resursele legale pe care puterea i le-a pus la dispoziție. Puterile zilelor trecute nu au făcut decât să răspundă favorabil cererilor sistemului funcționăresc. Iar sistemul funcționăresc a știut ce să ceară. A cerut garanții legale, a primit. A cerut guvernul eficiență, a primit unele soluții, unele rezolvări spectaculoase fără însă ca acestea să reprezinte rezolvarea pe fond a fenomenelor sociale. Guvernele s-au mulțumit cu puțin, au mimat „fericirea”, au primit aplauzele românilor ahtiați după numerele de circ politic oferite de angajații sistemului duși „la tăiere” în media can-can-istă însă nici unul dintre actorii străini sistemului nu au observat că, de fapt, după fiecare „comedie”, sistemul a rămas neatins.

Ascultam aseară pe ministrul Daniel Barbu. Am fost atent. Foarte atent. Ministrul a vorbit despre o altfel de gândire a sistemului. A vorbit despre un transfer al responsabilității motivării funcționarilor prin salarizare de la nivel central către structurile funcționărești. Fiecare structură primește o anvelopă salarială în care se va încadra pe parcursul unui an. Se stabilește un salariu minim și unul maxim. Conceptul este apocaliptic. Dacă este real. Pentru că un astfel de concept obligă la modificarea severă a unui număr foarte mare de legi, începând cu statutul funcționarilor publici, continuând cu legile privind organizarea și funcționarea instituțiilor publice locale și centrale, cu legile privind regimul salarizării funcționarilor publici ... un coșmar. Practic, se va ajunge la evaluarea fiecărei funcții publice funcție de atribuțiile instituției în care respectiva funcție publică este cerută. Nu este exclus să se ajungă la o evaluare a activităților fiecărei funcții publice, a documentelor pe care funcționarul public le are de întocmit funcție de necesitatea acestora, de utilitatea lor etc. Dacă se va merge în această direcție cu o severă corecție a statutului funcționarilor publici atunci putem spune că se va face reformă. Încerc să îmi imaginez volumul de muncă: legi modificate - guvern, comisii parlamentare, parlament, președinție, CCR ... -, regulamente de organizare și funcționare ale fiecărei instituții potrivit cu noile reglementări (ROF), regulamente de ordine interioară (ROI) pentru că modificările vor impune noi raporturi sociale și funcționale în fiecare instituție, noi fișe ale posturilor, noi atribuții (zic eu, substanțial revizuite astfel încât să se elimine subiectivismul „patriotic” și să se dea credit eficienței sociale a funcției publice în cauză) stabilite prin fișa posturilor, noi organigrame și încadrări pe funcții pentru realizarea punctajului în vederea încadrării în limitele de salarizare, noi condiții pentru ocuparea funcției publice etc. Înclin să cred că în jur de 500.000 de oameni vor trebui să lucreze pentru această reformă. Unii mai mult, alții mai puțin. Va merge Ponta până la capăt ? Aceasta este întrebarea. În caz că nu, atunci Ponta va avea parte de cel mai usturător eșec din viața lui. Pe de altă parte, dacă Ponta se va lăsa „condus” de specialiștii sistemului, dacă din plictiseală sau comoditate le va accepta unele „idei”, reforma este sortită eșecului. Pentru că specialiștii vor face și pe dracu'n patru să protejeze sistemul, chiar cu riscul de a pierde, temporar, un număr mare de funcții publice care permit, azi, existența unor structuri cu titluri pompoase și bine remunerate fără ca respectivele structuri să facă și treaba pentru care au fost înființate. Bine, nu cred că reforma va ține mult timp. După foarte puțin timp vor apare, ca un tsunami, cereri de înființare a unor noi compartimente de lucru, necesități de angajare, compartimentele se vor transforma în birouri, birourile în servicii, serviciile în direcții, direcțiile în direcții generale, direcțiile generale în inspectorate sau agenții autonome și, uite așa, se va reveni la starea de acum.

Pentru funcționarii de acum se anunță vremuri grele. Au mai fost astfel de momente, pe timpul CDR, pe timpul lui Năstase. Au fost coborâte funcțiile de conducere cu o treaptă, au fost reduse efectivele din structuri, au scăzut salariile însă nu au fost reduse atribuțiile, volumul de muncă a rămas același. Cunosc fenomenul. Unii au răbdat și au arătat că timpul de lucru s-a mărit pe persoană cu consecințe dramatice. Starea de sănătate a personalului forțat să lucreze zilnic mai mult și în condiții de stres a scăzut, au apărut din ce în ce mai multe ieșiri din sistem pentru motive de sănătate, au fost și evenimente cu persoane care au decedat „la locul de muncă” din cauza oboselii astfel că s-a revenit, forțat, la un sistem umflat, birocratic. Asta pentru că nu s-a renunțat la atribuții funcționale pe funcția publică absolut inutile. Pentru că fiecare șef numit politic a avut chef de alte și alte cereri către funcționarii publici din sistem care s-au adăugat cererilor anterioare. Nimeni nu avea curajul să reformeze și atribuțiile funcției publice. Nu legea era respectată, totul se făcea după cum vor mușchii noului șef. Nici un funcționar public nu putea să reproșeze pentru că putea fi acuzat de insubordonare.

Dacă și reforma lui Ponta de acum va urma „calea” reformelor anterioare, atunci ar fi bine să se oprească.

ACD nu mai funcționează. Dar a funcționat ?

Este puțină fierbințeală pe scena politică. Fără prea mare efect asupra USL. Pizmașii însă au vise erotice. Încropesc scenarii apocaliptice pentru USL. Mi se pare normal. Speranța moare ultima. Iar speranța lor este spargerea USL înainte ca uniunea să producă efecte. Iar principalele efecte sunt revizuirea constituției și regionalizarea.

PNL și PC au pus de o alianță de centru-dreapta înainte de formarea USL. Pentru a arăta că este de dreapta, PC a venit cu conceptul social-liberalismului, concept care a găsit adepți (prin trecerea unor liberali la PC, printre altele) și a generat confuzie pe scena politică, confuzie de care au încercat să profite PDL și toate celelalte formațiuni „tabacheră” înființate între timp. Toți au strigat și strigă încă, cu glas mare, că PNL a trecut la stânga politică, cu cățel și purcel și că deciziile PNL se iau doar după ce liderii PNL primesc acceptul lui Dan Voiculescu. Ba, mai mult (nici nu se putea altfel), lui Dan Voiculescu i-au „recunoscut” meritele deciziilor politice majore luate de PNL și PSD cu privire la acțiunile politice: formarea USL, suspendarea lui Băsescu, programul de guvernare al USL, programele sectoriale ale USL etc. Toate acestea au deranjat, profund, liberalii. Reacțiile nu au întârziat să apară. Au fost suficiente de-a lungul timpului însă nu exista interesul presei de a prezenta realitatea. Erau mai interesante „bombele” pedeleprelor și ale băsescienilor. Acum se spune că ACD nu mai funcționează. Iau de la Agerpres declarația lui Daniel Constantin: "Eu am făcut foarte clar o declaraţie pe care o susţin şi acum, o constatare, un regret că ACD - şi nu USL - nu funcţionează şi am văzut că şi domnul Antonescu este de acord cu acest lucru, a îmbrăţişat această idee că nu funcţionează ACD. Atât şi nimic mai mult. (...) Îmi pare rău că nu funcţionează un proiect politic pe care eu îl consideram extrem de important şi care se dorea o coagulare a forţelor de dreapta. (...) Din acest punct de vedere, pentru că ţinem foarte mult la USL şi că am contribuit cu toţii, cred eu că în mod egal, la constituirea USL, nu vom pune în pericol acest proiect politic. Ca atare, chiar dacă de facto ACD nu funcţionează, actele probabil că vor rămâne aceleaşi. (...) Ştiţi cum e, ca într-o căsnicie: în momentul în care se întâmplă o despărţire, soţul dă vina pe soţie, soţia pe soţ. Este mai puţin important, important este că o căsnicie s-a destrămat. Din acest punct de vedere, cred că avem cu toţii puterea şi tăria foarte calm să mergem mai departe". Mă întreb dacă ACD a funcționat până acum ?! Nu de alta, dar în unele situații, când PNL și PSD au avut poziții diferite, PC a fost alături de PSD ! Cum ar fi cu celebra coabitare. Înțeleg că PC a susținut și susține încă această coabitare pe care o consideră în folosul guvernării. Poziția nu este de formă, sub aspect politic, este de fond. Coabitarea este „rădăcina răului” în toate controversele din cadrul USL. Dacă este să mă refer doar la coabitare consider că este suficient pentru a spune că PNL și PC nu sunt împreună. Nu este exclus ca anterior să se fi manifestat și alte atitudini politice ale PC care să fi deranjat PNL. Acum, pe bune, când tu, PNL, ai proiecte politice liberale iar partenerul vine și îți cere să renunți la ele pentru că nu au o anume componentă socială, componentă specifică doctrinei socialiste, cum poți trata un astfel de partener ?! Mai ales când se iau decizii la nivelul unei uniuni politice iar tu, PNL, vrei să îți pui în valoare doctrina în ministerele pe care le deții și ai nevoie de o decizie în comun cu partenerul socialist ! Iar când te aștepți ca partenerul de centru-dreapta să voteze alături de tine te trezești că votează cu partenerul socialist ! Este evident că ACD nu a putut funcționa din moment ce partenerul PC nu s-a comportat ca un partid de dreapta. Și da, USL nu este în pericol. PC se înțelege de minune cu PSD iar participarea PC la europarlamentare ca partid de guvernământ îi poate aduce un plus de voturi.

Intuiesc că tensiunile existente deja în USL se vor acutiza. Prima care va suferi va fi paritatea. PSD are posibilitatea, acum, să forțeze decizii politice care pot împiedica PNL să își ducă la sfârșit angajamentele luate în fața liberalilor și susținătorilor din teritoriu. Este de așteptat ca la nivel local să se formeze majorități prin care liberalii să fie înlăturați din structurile teritoriale de conducere politică. Au existat astfel de manevre și până acum, ruperea USL nefiind doar visul de aur al băsescienilor și pedeleprelor, chiar o mare parte a PSD agreând ideea. Nu mai spun de confruntările de la nivel central, din guvern și din parlament.

Nu știu cum vor judeca lucrurile membrii PC. Se pare însă că „aportul” adus de parlamentarii PP-DD la deciziile politice ale PC își arată roadele. Vin vremuri tulburi.

Deocamdată mingea este la PSD. Ce vor face liderii PSD ? Vor profita de conjunctură pentru a scăpa de PNL și a se alia cu PDL formând astfel o majoritate confortabilă în parlament ? Ilie Sârbu este, cumva, alături de Hrebenciuc, prin spatele cortinei ? Dar Ioan Rus cu prietenii săi portocalii ? Văd că Rus a reapărut pe scena media cu explicațiile lui savante.

Acum liderii PNL vor trebui să arate că sunt capabili să acționeze în condiții de stres major. Sunt și în PNL habotnici, oameni care nu văd mai departe de borul pălăriei însă sper ca la nivelul decizional să se acționeze pe termen mediu și lung. Unor mizerii nu trebuie să le dai atenție. Unor acțiuni concrete însă da. Să dăm atenție faptelor și nu vorbelor. Între timp va trebui să pregătim contra-măsurile ce se impun la condițiile date. Pentru luptele politice viitoare, atunci când fără „perdea”, PNL și PSD vor fi adversare politice în adevăratul sens al cuvântului. Dacă nu se acționează ferm, de pe acum, PSD va avea ca adversar politic Partidul Mișcarea Populară a lui Băsescu.

Nu cred în vorbele lui Daniel Constantin. Sunt pentru adormirea liberalilor. Cred însă că aceste disfuncții majore se vor produce abia după ce legea pentru revizuirea constituției va fi aprobată prin referendum iar procesul de regionalizare va avea o lege. După aceea totul este posibil.

Totuși, nu pot să nu remarc că suntem în fața unei noi acțiuni marca Dan Voiculescu pentru obținerea unui plus politic. Mă întreb, ca omul, care va fi următorul partid la care Voiculescu va apela pentru a-l căpușa ?!

CCR are înțelegeri politice cu băsescienii și pedeleprele. Părerea mea.

M-am uitat la reacțiile în media după noua năstrușnicie a Curții Constituționale. Decizia de constituționalitate sub condiție cu referire la legea referendumului. Constituțional este o aberație. Dar la câtă cunoaștere este în capul unui Zăgrean sau Morar, nu mai spun de paparuda aia Moțoc, nu ar trebui să ne așteptăm la altceva.

Pe fond, PDL a contestat pragul de 30% stabilit în lege pentru validarea unui referendum. Motivul, pueril, nu pot hotărî cei 30% pentru restul de 70%. O prostie în stil PDL care însă confirmă, încă-odată, că în PDL prostia este la mare căutare. Este o prostie pentru că toate neagă caracterul oricărei inițiative cu caracter juridic. Acela de a face. Chiar atunci când impune o interdicție, în sensul de a nu face sau a se abține să facă este pentru a nu împiedica acțiunea de a face care are rolul principal. Pragul de 30%, care la fel de bine ar fi putut fi eliminat, obligă pe cei care nu merg la vot să accepte decizia celor 30% care merg la vot. Dacă nu sunt de acord, vor trebui să se prezinte la vot. Pragul având, în acest caz, un caracter sancționator.

Soluția CCR a fost corectă în prima ipoteză. Pragul este constituțional. Pentru că el nu este prevăzut în constituție. Constituția lasă legii speciale stabilirea pragului și a procedurilor după care se desfășoară referendumul. A doua ipoteză este însă o „adăugare la constituție”, pe de o parte și o încălcare a constituției, pe de alta. Este o adăugare pentru că pentru referendum impune un termen de intrare în vigoare a legii și o încălcare pentru că în constituție se prevede expres că legea intră în vigoare „la 3 zile de la data publicării ei sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei” (art. 78). Pot spune unii că Parlamentul este obligat să introducă în textul legii termenul de un an de intrare în vigoare a legii. Numai că dreptul de a stabili asupra intrării în vigoare a legii îl are doar Parlamentul. Legea se adoptă pentru a putea da valoare unor acte juridice de interes național și nu pentru a face pe plac cuiva. Ce face CCR prin această condiție, este să dea satisfacție unui grup politic, cel care are tot interesul ca legea de revizuire a constituției să nu îndeplinească cvorumul pentru aprobare astfel încât coaliția de la guvernare să nu își poată îndeplini angajamentul politic luat în fața populației cu ocazia alegerilor parlamentare. Practic, CCR se declară, pe față, de partea unui partid aflat în opoziție. Iar o astfel de atitudine ne arată că CCR nu mai poate fi lăsat de capul lui. Va trebui, cumva, supus și el unui control, nu de constituționalitate ci unui control politic. Parlamentul trebuie să fie cel care să vadă dacă CCR se limitează la controlul de constituționalitate sau o ia razna, cu o ia de niște ani buni. Iar această propunere a mea are în vedere funcționarea normală a unor instituții. Are în vedere îndeplinirea cu bună credință a atribuțiilor fiecărei instituții. Pentru parlamentari și partidele politice am posibilitatea de a îi sancționa însă pentru judecătorii CCR noi, cetățenii, nu mai avem această posibilitate. Dacă se introduc condiții de revocare a membrilor CCR pentru abuzuri în funcție, atunci da, pot spune că un control parlamentar nu mai este necesar. Dar nu se poate. Constituția îi face independenți în decizii și inamovibili pe timpul mandatului. Practic, judecătorii CCR pot face orice abuz le trece prin cap, chiar să adauge la lege, la constituție, la oricare reglementare distrugând, astfel, rolul Parlamentului ca organ reprezentativ al poporului.

Pedeleprele și băsescienii fac pe ei de fericire că CCR impune un an de amânare a intrării în vigoare a legii referendumului cu aceste modificări și completări. Au obținut ce au vrut, fondul problemei lor rămânând nerezolvat. Pot interpreta aceasta în sensul că, în prealabil, CCR-iștii au primit o comandă politică și au recomandat o contestație a politicului, soluția pe care ei o vor da urmând să rezolve problema principală: întârzierea adoptării legii de revizuire a constituției. Printre scopuri fiind și acela că în timp, unele prevederi ale legii de revizuire pot fi modificate în interesul băsescienilor și al pedeleprelor. Dacă însă referendumul se va ține pe durata a minim două zile, de ce nu chiar trei (motive se pot găsi), atunci nu este exclus ca pragul de 50% să fie îndeplinit. Eu sunt pentru o astfel de soluție. Astfel că măgăria CCR va putea fi evitată iar programul USL va putea fi îndeplinit la termenul promis.

Trebuie să mergem înainte. Sper să fie declarat referendumul pentru aprobarea legii de revizuire a constituției, să se desfășoare pe durata a 3 (trei) zile, să aibă succes și să se facă acele modificări în constituție care să permită un control parlamentar asupra aberațiilor decise de niște „judecători constituționali” aflați sub control politic. Mai mult, cred că ducerea CCR ca secție la ICCJ, specializată pe contenciosul constituțional și eliminarea politicului din alegerea judecătorilor CCR ar fi o mișcare inteligentă în sprijinul procesului democratic.

Referendum cu 30% admis dar ... peste un an ?!

Agerpres. Minuta CCR care anunță decizia cu privire la contestația PDL privind neconstituționalitatea cvorumului la noua lege a referendumului: „CCR, cu majoritate de voturi, decide că respinge obiecţia de neconstituţionalitate (...) şi constată că dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică referendumurilor organizate în decurs de un an de la data intrării în vigoare a legii".

Sincer să fiu, ultima teză mi se pare curioasă. Aștept, ca mulți alții, motivarea curții. Pentru că, este evident, în Constituție nu există termene, astea sunt lăsate legilor care normează activitatea ce este reglementată. Nu este prima dată când CCR ia decizii care încalecă competențele Parlamentului.

Pe de altă parte, CCR nu este organ legiuitor, nu este un organism reprezentativ al poporului, așa cum este Parlamentul. Astfel de intervenții ale CCR îl arată ca fiind o structură polițienească sub aspect politic și nu o structură de administrare a tezelor constituționale.

În Constituția revizuită, CCR - ului îi este luată competența de a decide cu privire la hotărârile Paralamentului însă nu reglementează suficient cu privire la celelalte „competențe” ce au făcut din ea un jucător politic aservit intereselor lui Traian Băsescu. Compromisurile cu privire la CCR ale partidelor nu sunt de bun augur. Sper ca, după ieșirea din viața politică a lui Băsescu să se găsească acele resurse care să împiedice CCR să devină stat în stat așa cum se prefigurează acum.

Calule ! Mănânci ovăz ?!

Mediafax. Forța Civică își va nominaliza candidatul la Președinția României după un proces de alegeri interne. Spune Mihai Răzvan Ungureanu. Spune. Dar mai spune că acest candidat al sforțoșilor civică va fi și candidatul țărăniștilor lui Pavelescu, suspendatul pentru 2 (doi) din funcția de președinte al partidulețului tărăniștilor. Ba, mai mult, speră că toate forțele „de dreapta”, după mintea lui de utecist în continuă ascensiune, vor accepta candidatul sforțoșilor civici.

Văd că MRU, ajutat de Mediafax, B1 Tv, Nașul Tv, EvZ și alte alea, are o activitate intensă. Are el doar 4 parlamentari însă este mult, mult mai activ decât ceilalți. De când și-a tras alături pe Chiliman și Moisescu are o campanie continuă și asiduă. Lumea trebuie să îl perceapă ca adevăratul lider al „dreptei”. După cum vorbește, după cum arată cu degetul, își dorește ca cei din PDL-ul condus de Blaga să devină, până la urmă, „nemțenii lui”, Blaga urmând a șterge după aceea „praful de pe tobă”. Elena Udrea nu are șanse. Din moment ce vrea să rămână în PDL înseamnă că urmează a conduce în cadrul „dreptei” unite în jurul lui MRU fie serviciul de curățenie fie cel de deservire cu cafele și biscuiți a liderilor triburilor politice care se tot formează pe partea dreaptă. Chiar și Băsescu este, cumva, invitat să îi pupe mâna lui MRU recunoscând astfel pe „moștenitorul tronului”.

Încurcă'i drace că și mie îmi place. Multe orgolii sunt „la dreapta”. Băsescu vrea să fie liderul lor necontestat, un fel de preot suprem. Blaga vrea să revigoreze PDL și să îi dea anvergura unui partid parlamentar cu potențial politic. Elena Udrea stă în PDL pentru a pune piedici lui Blaga pentru ca Mișcarea Populară a lui Băsescu să aibă de unde lua parlamentarii necesari ocupării celei de a treia poziții ca putere politică. Monica Macovei își excită (naiba știe cum !) aplaudacii și beneficiază de serviciile unei părți a presei pentru a rămâne în conștiința publică ca „Alba ca zăpada” anticorupției. Neamțu face spune împotriva tuturor celor „de pe dreapta” incapabili să conștientizeze ce pierd dacă nu îi recunosc lui, doar lui, numai lui potențialul viitorului politic pentru „dreapta românească”.

Mare balamuc „pe dreapta”. O mânca „ovăzul” oferit de MRU acest „cal de dreapta” ?

Profesiune de credință. Dan Andronic al EvZ.

EvZ. Dan Andronic cu o profesiune de credință.

„N-am încetat să publicăm anchete şi să cotrobăim prin vieţile puternicilor zilei, fiind convinşi că asta aşteaptă cititorii noştri. Că asta este datoria noastră de ziarişti”.

Acesta este de fapt EvZ. O publicație care „cotrobăie prin viețile puternicilor zilei” pentru a specula și a induce în eroare cititorii cu privire la adevăr. Pentru că unor fapte sau „bucăți” de fapte, jurnaliștii „reputați” ai acestei fițuici adaugă propriile interpretări care denaturează însăși esența informației.

EvZ s-a specializat în hărțuirea oamenilor. Citind eu despre Voltaire, am aflat că a fost, ani buni, în tinerețe, secretar al unui procuror la Chatelet unde s-a inițiat în arta hărțuielii, artă de care s-a folosit, mai apoi, fără limite, toată viața. EvZ și jurnaliștii săi au devenit experți în hărțuirea oamenilor, de multe ori făcând jocurile murdare ale procurorilor. Și acum am bănuiala, formată în timp, că EvZ a fost „mâna din presă” a procurorilor politici. Pentru că de la EvZ au pornit unele dintre cele mai nedrepte și ilogice acuze cu privire la viața privată a unor oameni. Trebuie să recunosc totuși că, probabil în contra-partidă, EvZ a făcut și unele dintre cele mai bune anchete sociale, aducând în atenția publicului drepturile și libertățile civile încălcate de companiile care trăiau din serviciile oferite populației.

Una peste alta, nu am fost un fan al EvZ. Era să fiu însă. Atenție ! Era să cad în plasă. Chiar am cumpărat, conștiincios, ziarul. Când însă am analizat rezultatele cotrobăielilor lor am ajuns la concluzia că EvZ nu mai trebuie urmărit. Rar, foarte rar, îl deschid pe net.

De un timp însă, EvZ a căzut într-un con de umbră. Din cauza B1 Tv care i-a luat „macaroana”. Pentru o parte dintre cititorii săi, EvZ a rămas același pentru că aici, la EvZ, se adună toată floarea „nemulțumiților neamului”, oameni cărora „le curg balele” citind bârfele jurnaliștilor bulinei. Bârfe, nu adevăruri, bârfe proaste pentru că sunt construite din vorbe proaste și minți tuburi.

Din jurnal de calitate, odată, nu când Cristoiu ne anunța că o găină a născut pui vii sau că au apărut iepuri cu cinci picioare (?!), EvZ a ajuns o simplă fițuică care rămâne pe tarabe.

Se vede că reputația „bulinei roșii” ca aducătoare a dezastrului nu se dezminte. Ce a fost și ce a ajuns. La jurnaliștii care au reprezentat-o nici nu putea ajunge altceva.

Da, da, da. Sesizarea DNA pentru datoriile de la CFR Marfă anulate de guvern.

Agerpres. Crin Antonescu solicită, făcând publică ideea, sesizarea DNA pentru datoriile CFR Marfă anulate de guvern.

Nu este doar normală o astfel de cerere, este absolut necesară.

Până când se va finaliza privatizarea, începerea cercetărilor cu privire la proveniența datoriilor CFR Marfă, pe timpul cât a fost companie de stat, este imperios necesară. Cum a ajuns o companie de stat pe profit în 2007 să aibă un astfel de volum al datoriilor în condițiile în care investițiile au lipsit ? Are interesul Victor Ponta să facă pasul ? Pentru că PNL îl are. Îl are prin ceea ce a exprimat președintele partidului. PSD îl are ? Sau, nu cumva, actul de coabitare cu Băsescu are undeva, pe acolo, o interdicție cu privire la anumite acte ale guvernărilor catastrofale Boc ?

Pe de altă parte, având în vedere principiul potrivit căruia poate face o plângere penală persoana care are un interes într-o cauză, ar trebui ca ministerul transporturilor să inițieze procedura. Aici însă va trebui să vedem dacă primul ministru va fi de acord deși, în această cauză, premierul nu ar trebui să aibă un cuvânt de spus. Să mă aștept, ca o continuare a acestui anunț, la o acțiune declanșată de ministrul Fenechiu ? Ar fi tare bine.

Dracu mai înțelege. PC a fost de acord cu coabitarea iar Antenele nu ?

Agerpres. Crin Antonescu. Declarație. Printre altele: '„Nu am încercat niciodată să estompăm, să ecranăm, să marginalizăm cu ceva PC şi nici măcar nu am făcut caz de faptul că în anumite situaţii ei au avut opţiunii comune mai curând cu PSD, decât cu PNL, vezi tema coabitării”.

„Având în vedere și luând în considerație” evoluția moderatorilor de la Antena 3, în special a lui Radu Tudor și Dana Grecu, mă întreb, nu cumva „mogulul” a fost „exclus” de la deciziile PC ?! Mare este grădina Ta, Doamne ! Ar spune credincioșii.

Acum, fiind eu la ora ipotezelor, pot face și aprecierea că Dana Grecu, cea mai vocală în „acuzele” aduse liberalilor prezenți la emisiunile ei cu privire la coabitare - acuze în sensul că PNL a acceptat coabitarea pentru a înșela votanții (!) -, face de fapt jocul PC. Induce ideea că PNL a acceptat coabitarea pentru a nu rămâne PC agățat, de unul singur, în actul politic băsesciano-pontist.

Nu mai este mult și vor apare semne mai clare cu privire la „partizanatul” antenelor. Antena 3 va pedala pe interesele PC și va începe să atace PNL pentru segmentul de votanți din IMM-uri, România Tv va apăra interesele PSD - cu acțiuni ostile fără precedent la adresa PNL și în special a liderilor acestuia -, B1 apără băsescianismul în special subspecia Udrea. O să profite Realitatea Tv de conjunctură pentru a fi asociată liberalilor ?

Înclin să cred că acuzele aduse de moderatorii antenelor coabitării are drept scop „apărarea” PC. Sună ca dracu însă asta ar fi realitatea. Tot USL-ul a fost pentru coabitare iar declarațiile PNL sunt pentru a induce alegătorii în eroare. Manevră de securist trecut prin „ciur și dârmon”. Vorba aia, ce vezi nu este ce pare a fi.

S-a ajuns și aici. ACD este în suferință însă nu se destramă.

Mă întrebam, la un moment dat, cât va rămâne Voiculescu și al său PC în alianța cu PNL ? Ca să fiu sincer, eu credeam că nu mai mult de un an.

Apoi, ei bine, apoi am fost surprins că PNL prezintă poziții politice ca partid iar PC nu are reacție. Publică. Uneori, am încercat să „întrezăresc” în reacțiile Antenelor pozițiile PC. Am avut, uneori, impresia că PC este cam nemulțumit. Normal. Totuși, nu am înțeles tăcerea lor politică.

Agerpres. Purtătorul de cuvânt al PC, Bogdan Ciucă, anunță că ACD nu este funcțional. Nici pe plan local și nici la nivel național. Explicația este simplistă. nu au avut loc întâlniri. De unde deduc că PNL a acționat de unul singur, a adoptat poziții politice, la nivel local și la nivel național, fără a consulta partenerii din PC. Posibil. La nivel central însă, este puțin probabil ca între liderii PNL și cei ai PC să nu fi avut lor întâlniri, mai ales că duc, împreună cu PSD o guvernare, că votează în Parlament la fel - ultimul exemplu este la referendumul propus de Băsescu unde PNL și PC au votat împotrivă.

Înclin să cred că poziția PC are alte resorturi. Urmează parlamentarele europene iar PNL a afirmat răspicat că la acestea fiecare partid va merge singur. Practic, PC va trebui să facă dovada capacității de a obține 1 sau mai multe mandate pentru PC. Apoi, trebuie lămurit în care parte a spectrului politic va „naviga” PC dacă ajunge la PE. O perioadă de timp a fost la ALDE, alături de PNL. Ce ne spune viitorul ? Nimic. Pentru că nu au vorbit. PSD merge la PES (cu tot cu UNPR-iștii „reevaluați” între timp), PNL merge la ALDE. Unde merge PC ?

Dacă mă uit în urmă, cu atenție, văd că PC a avut mereu aceeași tentativă de „evadare” în apropierea unor alegeri pentru a afla unde se mai află. Practic, PC a intrat în Parlamentul României în trena PSD sau PNL. Acum în echipa USL. La PE a intrat în trena PNL. Ultima oară nu a mai intrat. Acum are niște parlamentari agățați de pe la PDL și PP-DD. Probabil că speră la mai mult. Or fi speranțele îndreptățite ?

Băsescu la summitul PPE de la Viena. Pe cine reprezintă ?

Agerpres. Băsescu participă la summitul PPE de la Viena unde se va stabili poziția partidelor ce umplu haznaua PPE față de problemele europene. Înțeleg că vor participa și liderii partidelor membre chiar dacă statele din care provin nu sunt membre ale UE.

Bun, Băsescu participă. Dar în ce calitate ? Până la momentul din imagine unde își ia „adio” de la PDL pentru că „impertinenții” nu au ales-o pe Udrea președinte, era considerat liderul de facto al PDL. Dar acum ?

Bănuiesc eu că la summit vor participa și Blaga, liderul PDL, Pavelescu, liderul suspendat al PNȚ-CD care, cumva, va avea de înfruntat pe Lupu, liderul temporar al PNȚ-CD, posibil să meargă pentru a se afla în treabă MRU și Neamțu. Posibil. Evident va fi prezent și Hunor, din partea UDMR.

În afara lui Blaga care ar putea avea un cuvânt de spus ca singurul lider al unui partid cu membri reali în PE din partea PDL și a lui Hunor care il are pe Tokes, nu văd ce putere ar avea ceilalți.

Înclin să cred că Băsescu vrea, cu această ocazie, să se impună în fața tuturor liderilor de partide române ca reprezentantul lor în PPE și, mai ales, să îi facă un loc pe listă partidului Mișcării Populare conceput în eprubetele cotroceniste însă încă nenăscut.

Sunt curios cum vor arăta mesajele liderilor partidelor românești membre ale PPE sau candidate la aderarea în această construcție europeană. Îi vor recunoaște lui Băsescu calitatea de reprezentant al lor ? Acolo, la summit, vor accepta că Băsescu vorbește în numele lor ? Vor accepta că ei sunt în PPE de umplutură iar Băsescu, liderul fără de partid, va avea parte de un regim preferențial ?

Scleroza totală a aparatului administrativ

Agerpres. Victor Ponta face, și o face bine, caracterizarea aparatului administrativ din România: suferă de o scleroză totală.

"În toamnă vreau să facem o reformă reală a modului de organizare a aparatului public central. Nu se mai poate să lucraţi cu aceiaşi oameni care nu fac nimic sau care fac greşeli şi pe care nu poţi niciodată să îi sancţionezi în niciun fel. Nu se poate să staţi în aceleaşi condiţii în care aveţi un angajat care câştigă o mie de lei şi unul care câştigă 15.000 de lei. Nu se poate să vă spun eu de la Ministerul de Finanţe câţi oameni vă trebuie, cum să îi plătiţi, că nu aveţi voie să daţi pe nimeni afară şi nu aveţi voie să aduceţi pe nimeni bun". De acord. Întru-totul. Este timpul să se pună punct unei etape în funcționarea aparatului administrativ public și să se facă corecturile necesare. De există voință politică, atunci se va însănătoși administrația. Nu uit că PSD este, totuși, cel care a conceput acest aparat administrativ ajuns, iată, să devină un pericol public.

Justiția procurorilor. Cancerul societății românești.

„Lumea justiției” face o scurtă recapitulare a procurorilor ajunși judecători la ICCJ. Coșmar. Evident este însă faptul că prin intermediul procurorilor a fost politizată cea mai înaltă instanță a României astfel încât „dreptatea” are un singur sens: voința politicianului care are controlul asupra lor. Foarte multe femei.

Din întâmplare citesc o antologie a gândirii juridice. Iar acum sunt la Montesquieu care, la mijlocul anilor 1700, își arăta neîncrederea în judecători, cu „înfricoșătoarea lor putere asupra oamenilor”. Dacă o aducem zicerea la zilele noastre adăugăm obligați, procurorii, mai ales cei care au ajuns judecători. La sute de ani distanță nu pot să nu accept lipsa lui de stimă față de oamenii legii: „Această înspăimântătoare armată de glosatori, comentatori, compilatori, inși pe cât de slabi prin sărăcia duhului pe atât de puternici numeric”. Iar dacă la această imagine o adaug pe Hăineală sau adaug pe Danileț, pe coana Stanciu - procurorul stalinist ajuns președinte al ICCJ - să nu mai spun de Monica Macovei trebuie să constat că răul social, oamenii legii, au fost de când au luat naștere un cancer al societății. Cu rare-rare excepții.

Unele modificări ale Constituției îmi plac. La nebunie.

Hotnews. Ziua a 10-a. BOR ia „fața” și intră prima la „pomenire”. Nu scriu mai multe pentru că sunt ateu și ar fi un atac la BOR, alții înțelegând de aici că atac credința în Dumnezeu. Deși, după mine, BOR nu prea mai are treabă cu Dumnezeu. La fel ca majoritatea bisericilor. Bogăția pământească este mai dulce și mai atrăgătoare decât cumpătarea dumnezeiască.

Curtea Constituțională nu va mai analiza, sub aspectul constituționalității, hotărârile Parlamentului. Intrăm în normal. Îmi amintesc, cu maximă neplăcere, cum CCR „analiza” actele Parlamentului stabilind el, CCR, din butoiul cu murături ale țaței Nutzi ot Pleșcoi, ce este bine și ce nu în folosul „macacului” de la Cotroceni. Practic, CCR a fost în ultimul timp un organ de teroare băsesciană alături, normal, de CSM și procuratura Română. După ce au înlocuit judecătorii de carieră cu procurori, unele instanțe de judecată emiteau hotărâri care să gâdile plăcut auzul demisului de la Cotroceni. Iar aceste lucruri nu se mai pot face. Nu, pentru că lit. l) din art. 146 din Constituție este abrogat. Articol care permitea CCR să emită și alte decizii în baza legii de organizare și funcționare, nu exclusiv în limitele Constituției. De aceea este musai obligatoriu să mergem la vot pentru că sunt revizuiri care ne vor face nouă, românilor, viața mai ușoară iar aventurierilor de felul lui Băsescu viața mai grea.

Cazanciuc de la Justiție are kazaciocul lui cu Constituția

Azi se anunță că mâine, 19 iunie, Agerpres. În regulă, spun eu în sinea mea. Mă apuc să citesc mai departe.

La „Justiție” dau de știrea că onorabila Catherine Day, secretar general al CE a anunțat, azi, la momentul întâlnire cu Cazanciuc, că CE va „analiza în detaliu” procesul de revizuire al Constituției ! Ooopa ! Cu ce interes ? Are cumva Barroso și haita creștin-democrată ceva împotriva lucrărilor Comisiei parlamentare ? Posibil.

Culmea, în răspunsul procurorului pontist, aflu că punctele de vedere ale ministerului pe care îl conduce și ale lucrătorilor din Justiție vor fi transmise Parlamentului în timp util pentru a fi valorificate. Stop !

Cum naiba mă individule ?! Comisia ajunge la o formă agreată iar tu comunici CE prin secretarul general al acesteia că tu ai niște propuneri care urmează a fi luate în calcul la revizuirea Constituției ? Ori ești prost, ori ești prost. Altă cale nu este.

Relația cu Rusia. Între teama lui Iliescu de a fi acuzat că este pro-rus și prostia lui Băsescu care se vrea anti-rus.

Nicolai Patrușev, șeful Consiliului de Securitate al Federației Ruse. Consiliu care are un rol de consiliere al Președintelui Federației Ruse în problemele de securitate națională. Wikipedia.

Sub privirile indiferente ale lui Traian Băsescu s-a semnat un memorandum între Iulian Fota, șeful direcției prezidențiale care se ocupă de consilierea lui Băsescu pe domeniul acesta și șeful Consiliului rus. Băsescu spune că este un document semnat între egali. Mediafax. Aiurea. Nu există egalitate.

Ani de zile, după 1990, Federația Rusă a încercat să încheie, cu România, diferite tratate prin care să se refacă relațiile dintre cele două. Normal, spun eu, din moment ce tratatele existente au suportat modificări majore odată cu declararea independenței statelor care s-au desprins de URSS și au format entități internaționale independente. Apariția Ucrainei și a Moldovei a dus în caducitate tratatul de frontieră cu URSS, convențiile privind relațiile între fostele state semnatare și-au pierdut valabilitatea dispărând actorii politici, statele. Normal, România ar fi trebuit să vadă ce anume rămâne în picioare și să accepte acele tratate care ar favoriza ambele state în relațiile dintre ele. România s-a mulțumit însă cu tratatele multinaționale, la care România și Rusia erau părți. Cu referire la zona de interferență, Marea Neagră, sunt, în viață, niște tratate care au ca scop combaterea terorismului și a altor acte și fapte care se pot produce având ca suport Marea Neagră și care pot atinge suveranitatea statelor riverane.

Ion Iliescu s-a opus, vehement, normalizării relațiilor cu Federația Rusă. Eu spun că de teamă. România trebuia să intre în NATO și apoi în UE. În calculele făcute de străluciții neamului se presupunea că orice act juridic internațional cu Federația Rusă ar fi dus la blocarea obiectivelor strategice ale României. Venirea lui Băsescu la Cotroceni a amplificat paranoia. El nu a evitat relațiile cu Rusia, el le-a acutizat, în speranța că va fi văzut, ca în timpurile de demult, ca un „apărător al creștinătății” în fața „odiosului rus” care are mereu și mereu intenția de a ocupa Europa cea evoluată. S-a înșelat. Rusia s-a uitat chiorâș la România paranoică, a dezvoltat căile de comunicare cu Germania și Franța, a deschis larg porțile pentru Olanda, Belgia, Luxemburg și Marea Britanie, se ceartă de ochii lumii cu SUA pentru a nu intra, naibii, omenirea în letargie, și-a normalizat relațiile cu China și colaborează cu aceasta pentru relațiile cu India, își menține influența în lumea arabă și stimulează America de Sud să se opună imperialismului Coca-Cola. Pe pământ toate în regulă, în cosmos, acolo unde încă nu suntem parte semnificativă, Rusia este la braț cu SUA și Europa.

La începutul anilor 2000, după ani de propuneri de colaborare, Iliescu a aprobat ca la nivelul Poliției de Frontieră Române să se încheie o înțelegere cu Serviciul de frontieră al Federației Ruse pentru combaterea migrației ilegale, a traficului cu droguri, arme și mijloace de producere a armelor de nimicire în masă, a terorismului. O înțelegere, la nivel instituțional, nu mai mult, o înțelegere care să arate că spațiul de la Marea Neagră devine sigur pentru coana Europă. Acum, după aproape 10 ani, Băsescu este de acord să se semneze un memorandum, mai slab ca înțelegerea anterioară din punct de vedere juridic, memorandumul având doar rolul de a evidenția poziția fiecărei țări semnatare cu privire la o problemă sau mai multe probleme de interes comun. După acest memorandum este posibil să se ajungă la un tratat prin intermediul căruia să se stabilească contribuția fiecărei părți pentru rezolvarea unor situații în care acestea sunt, împreună, părți - fie prin teritoriu, fie prin făptuitori, fie prin finalitatea acțiunilor infracționale.

Mai importantă este însă discuția lui Victor Ponta, ca premier, cu Nicolai Patrușev. Acesta va duce lui Putin semnalul că Guvernul României este de acord cu o mai largă cooperare economică în domeniile comune de interes. Abia după această discuție aș vrea să văd o reacție a Parlamentului prin care să dea ca sarcină Guvernului stabilirea unor relații comerciale și de altă natură care să încurajeze relațiile dintre cele două state. Evident că Rusia poate fi o mare piață pentru produsele românești și este evident că Rusia are produse de înaltă calitate care pot veni în România. Așa cum de fapt se întâmplă și în alte state europene mult, dar mult mai avansate ca noi.

Cu memorandumul lu Băsescu de ieri ajungem să repetăm „frecția la piciorul de lemn” de pe timpul lui Iliescu.

Băsescu vrea să își facă imagine pentru promovarea Mișcării Populare. Altă explicație ...

Mediafax. Referendumul anunțat și avizat favorabil de comisiile parlamentare va fi declanșat după ce se va aproba legea referendumului iar Constituția revizuită va fi aprobată în Parlament, astfel încât „poporul” să se pronunțe cu privire la unicameral și 300 de parlamentari înainte de referendumul pentru aprobarea Constituției revizuite.

Mișcare politică exclusivistă, din categoria „așa vrea mușchiul meu”. Pe de altă parte, referendumul băsescian are ca scop folosirea acțiunii pentru atragerea atenției asupra lui și, în special, asupra Mișcării Populare pe care o nășește. Pe măsură ce se apropie referendumul pentru aprobarea Constituției revizuite atenția populației se va îndrepta către viața politică. Băsescu vrea să profite de această atenție pentru a induce ideea că împotriva USL s-a născut și acționează o nouă forță politică, Mișcarea Populară. Băsescu vrea să arate „poporului” că opoziția este în altă parte decât în Parlament. PDL s-a prins de schemă și are acțiuni de contracarare a băsescienilor. În discursurile pedeleprelor se insistă pe rezultatele referendumului din 2009. Au părăsit Comisia de revizuire și au anunțat că nu vor participa la lucrările Parlamentului pentru aprobarea noii Constituții.

Asistăm, practic, la o luptă „fără sânge” între PDL și Traian Băsescu / Mișcarea Populară pentru poziționare pe scena politică. Băsescu vrea să îi elimine iar PDL vrea să nu îi permită dezvoltarea. PDL spune că are 18% iar Băsescu spune că are 11%. Găinațurile politice, cum ar fi Forța Civică, PNȚ-CD sau Noua Republică nu se iau în calcul. Nu sunt capabile să depășească 1%. Cumva, PDL are șanse de supraviețuire dacă „bate” Mișcarea Populară. Iar Mișcarea Populară are șanse de supraviețuire dacă reușește, în timpul vieții lui Băsescu, să depășească primul an de viață. La finalul acestui an nu este o limită, limita de timp pentru cele două formațiuni politice este abia la anul, la alegerile europarlamentare. Acum se pune la bătaie de către Băsescu, în mod conștient, paternitatea referendumului din 2009. Prin acțiunea lui, Băsescu vrea să arate că el este singurul autor al acelui referendum și că PDL era, din voința lui, partidul care guverna. PDL vrea să arate și probabil că se va exprima în acest sens, că este coautor major al acelui referendum și că soluțiile supuse votului popular sunt parte a doctrinei lor politice. Eu cred că PDL are mai mari șanse ca Băsescu să evolueze pentru că are loc de manevre. De exemplu, are posibilitatea de a da vina pe Băsescu pentru dezastrul guvernării PDL cu acuzarea că Băsescu a confiscat partidul în interes personal. Bănuiesc însă că o va face ceva mai târziu, ca o va folosi ca armă secretă. Băsescu nu are loc de manevre. O ține langa-balanga cu tâmpeniile pe care le-a promovat de-a lungul timpului, cu conceptele politice enunțate de „comisiile prezidențiale”. Mișcarea Populară a preluat în documentele programatice toate studiile prezidențiale cu privire la instituțiile statului. Autorii studiilor sunt membri de seamă ai Mișcării Populare, unii dintre ei vor deveni fruntașii Partidului Mișcarea Populară și vor forma „Guvernul din umbră” dacă formațiunea va fi viabilă.

Nu îmi pun problema dacă referendumul lui Băsescu va trece sau nu. Chiar dacă va fi declanșat după ce legea referendumului va intra în vigoare astfel încât va beneficia de acel prag de 30%. Ar putea fi declanșată o campanie prin care, de exemplu, să se promoveze ideea „să ne păstrăm pentru referendumul de aprobare a Constituției”. Dacă ideea ar prinde, referendumul lui Băsescu nu ar mai avea suficienți votanți. Eu cred însă că Băsescu vrea să folosească chiar și o astfel de conjunctură. O îndeplinire a cvorumului cu o majoritate a băsescienilor prezenți la vot ar duce la un rezultat neașteptat: poporul vrea unicameral. Un astfel de rezultat ar faulta grav legea de revizuire a Constituției. Vreau să cred că un astfel de scenariu este luat în calcul la nivelul USL și că va fi aleasă o soluție corectă de contracarare și nu una „coabitantă”. În plus, mai este de lămurit cazul celor care susțin USL însă au căzut în capcana populistă a adversarilor USL care au luat, de exemplu, noile prevederi constituționale ce recunosc minorităților naționale o anume independență și deciziile cu privire la etnia lor, sub aspect cultural, identitar etc. și le-au promovat ca acțiuni împotriva românismului. Din nefericire, acest tip de populism grețos a găsit aplaudaci, contestatari, persoane dispuse să „rupă pisica în două”. Pe lângă faptul că acele persoane nu au citit nici măcar actuala Constituție, constat că nu au citit, cu atenție, cu foarte mare atenție, nici aceste noi reglementări. Mai mult, unii îndeamnă, din acest motiv și nu numai, la sabotarea referendumul pentru constituția revizuită trecând, astfel, în tabăra lui Băsescu. Alții, tot dintre votanții USL, tot anti-băsescieni zic ei, vor să saboteze noua Constituție pentru că nu s-a prevăzut revenirea la monarhie. Suspendatul președinte al PNȚ-CD, Aurelian Pavelescu a văzut oportunitatea și a anunțat că el și partidul său militează pentru revenirea la monarhie. Hodoronc-tronc. Pe o logică simplistă, toti susținătorii soluției monarhice vor apărea în fața poporului ca susținători ai lui Pavelescu și a ramurii PNȚ-CD care îl cauționează. Pentru momentul politic revizuirea și aprobarea Constituției revizuite prin referendum ultranaționaliștii anti-băsescieni și monarhiștii care sunt nemulțumiți pot trece liniștiți de partea lui Băsescu pentru că, de fapt, îi promovează interesele. Este loc șa Mișcarea Populară, la Forța Civică, la PNȚ-CD ramura Pavelescu ... nici nu trebuie să se bată între ei pentru „ciolan”.

Băsescu își joacă „cartea”. Are o chintă spartă însă o declară royală. Unii „vor pune botul”. Eu îndemn la calm și rațiune. Sunt sătul de Băsescu și de aplaudacii lui.

CSM revizuit prin Constituție.

A venit și rândul CSM. Președinte poate fi doar un judecător, revocarea membrilor CSM se face de către adunările generale ale judecătorilor sau procurorilor care le-au ales, secțiile de judecători și procurori se ocupă exclusiv de cariera judecătorilor și procurorilor.

Era necesar. De la Ghica și Hăineală instituția o luase razna. Se va completa cu prevederile privind „puterea judecătorească”, unde CSM nu mai este „șeful” Justiției.

Andrei Marga a demisionat de la ICR

Andrei Marga a demisionat de la conducerea ICR. Acuzele, citite de mine, din presă, fac vorbire despre exercițiul bugetar al ICR pe 2012.

Nu știu cine „tremură de satisfacție” dintre „coabitanți”. Totuși, am unele rețineri. Oricum eu, alții ca mine, avem prea puțină informație cu privire la ICR și dedesupturile lui.

Este evident că execuția bugetară a fost un pretext. Nu este exclus ca în anexele pactului pentru coabitare să existe și ceva în genul băsescian. Unul ție, unul mie. Ca la procurori.

Nu am văzut reacții la PNL. Or fi fost zile zbuciumate. Plus că Marga nu are talentul, dar de loc, de a se face o persoană plăcută.

Să vedem ce va mai fi cu ICR-ul. Până unde se va ajunge cu coabitarea.

Vizita controversată. Blaga și Boc la Beijing. PDL se vrea viu

Blaga și Boc sunt în China, în vizită la Partidul Comunist Chinez.

Mediafax. Vasile Blaga:  "Am venit în China, din nou, pentru a întări relaţiile cu colegii chinezi, cu Partidul Comunist Chinez, atât relaţiile pe linie de partid, cât şi relaţiile pe linie de administraţie. Chiar dacă noi suntem, astăzi, în opoziţie, sprijinim în continuare proiectele pe care le-am avut în comun cu partea chineză, atunci când eram la guvernare. Deci rămânem pe aceeaşi linie de relaţii excelente cu Partidul Comunist Chinez".


Vasile Blaga: "Am dorit să împărtăşim din experienţa vastă a Partidului Comunist Chinez, care îmi dau seama că este într-o permanentă reconstrucţie. Incredibil, dar colegii noştri chinezi, practic, şi asta mă bucură, împărtăşesc aceleaşi valori cu noi în tot ceea ce înseamnă construcţia unui partid, pornind de la necesitatea atragerii în partid a elitelor locale, pentru a da valoare organizaţiilor, cât şi a modului în care te raportezi la cetăţean".

Cristian Preda, proaspăt suspendatul din PDL are reacția lui: „După despărțirea de Băsescu, PDL căuta un model. L-a găsit. Nu mai e vorba despre un lider, ci despre o formațiune politică. Partidul Comunist Chinez.

Ceilalți membri PPE vor fi surprinși să afle care e noua referință a popularilor de la București.

În ceea ce mă privește, rămân fidel pluralismului politic și libertății de opinie, pe care “colegii noștri chinezi” le calcă în picioare". Cotidianul.

Ce rețin eu. PDL a avut cu PCC relații confirmate prin proiecte cât timp au fost la guvernare, ceea ce nu este rău, vrea să le aibă în continuare și își dorește ca municipiul Cluj să fie ancora lor. Nu, nu înțeleg, este surprinzător pentru mine, este faptul că popularii europeni nu crâcnesc aici. În Europa sunt „anti-comuniști” feroci iar dincolo de granițele europene pun de blaturi comunistoide. Păi, nu se confirmă astfel că popularii europeni, creștini-democrați de felul lor, sunt tot un fel de comuniști ? Germania lui Merkel șantajează restul Europei cu relațiile ei privilegiate cu Rusia, alții, de prin sud, au relații cu socialiștii de pe alte continente - deh, catolicismul politic le spune că sunt frați, și creștin-democrații și socialiștii, dacă lucrează pentru binele credinței peste tot în lume. Acum vedem că PDL tuna și fulgera împotriva lui Iliescu însă pe sub mână au reușit să îi ia locul ca partener al PCC.

Să vedem ce o mai fi. Nu cumva, Băsescu, la fel ca Ceaușescu după vizita în Coreea de Nord, a luat ceva exemple de la PCC când a luat el măsurile alea absurde „pentru binele poporului” ?!

Crin Antonescu și mesajul său către britanici.

Agerpres. Crin Antonescu a adresat un mesaj/scrisoare prin intermediul politics.co.uk britanicilor. Apelul vine înaintea unei reuniuni importante cu vicepremierul Nick Clegg.

Preiau conținutul scrisorii lui Crin Antonescu cu precizarea că sunt total de acord cu el.

"Atunci când mi-am început călătoria politică în urmă cu 20 de ani, UE reprezenta un viitor mai democratic şi mai prosper şi o reîntoarcere în familia europeană. Aceste valori sunt motivul pentru care am intrat în politică. Nu mă aşteptam deloc ca, azi, românii să fie în pericol de a fi retrogradaţi la statutul de cetăţeni de categoria a doua în UE.

Ca istoric, sunt pe deplin conştient că în vremuri de criză economică, oamenii, speriaţi de situaţia lor precară, sunt fericiţi să găsească un ţap ispăşitor responsabil pentru situaţia lor. Au existat întotdeauna politicieni populişti fericiţi să profite de temerile oamenilor pentru câştigul electoral. Sunt întristat că în Europa secolului al XXI-lea, şi în special în Marea Britanie, se întâmplă în continuare astfel.

În 2007, atunci când România a aderat la UE, am fost de acord, fără tragere de inimă, să amânăm punerea în aplicare a celei de-a patra libertăţi fundamentale a UE - dreptul de a trăi, munci şi de a învăţa oriunde în UE - până în 2014. Prin urmare, suntem frustraţi şi jigniţi că unii sugerează în prezent că aceste restricţii ar trebui să fie menţinute pentru a opri un tsunami imaginar de infractori needucaţi şi nespălaţi să îmbrăţişeze civilizaţia.

Realitatea este că acest lucru este foarte puţin probabil să se întâmple. Istoric vorbind, europenii sunt reticenţi să se mute în altă ţară. Majoritatea nu se mută departe de locul lor de naştere. Într-adevăr, oamenii din oraşele britanice, atât de iubiţi de către Nigel Farage, ar trebui să se întrebe cât de mulţi oameni din şcoala lor i-au călcat pe urme lui Dick Whittington şi s-au dus să îşi caute norocul pe străzile din Londra. Răspunsul va fi: nu atât de mulţi.

Marea Britanie nu a fost istoric destinaţia preferată a românilor. Franţa, Italia şi Spania sunt mai atractive, datorită legăturilor istorice şi culturale. Prin urmare, nu este surprinzător că un recent Sondaj Gallup România indica că doar 1% dintre români caută în mod activ de lucru în Marea Britanie pentru 2013 sau 2014. De asemenea, doar 4,6% dintre români au numit Regatul Unit drept prima lor destinaţie pentru mutarea într-o ţară UE.

Majoritatea românilor care vin în Marea Britanie sunt gata să lucreze. Ei sunt în principal tineri şi educaţi, atraşi cu precădere de Londra, de dinamismul perceput aici şi de disponibilitatea de oportunităţi de carieră. Marea Britanie este cunoscută drept loc în care oamenii sunt recompensaţi pentru munca grea. Ei doresc să se realizeze, să câştige experienţă, iar majoritatea doresc să se întoarcă acasă pentru a construi o Românie de succes. Când vor fi acasă, experienţa lor pozitivă din Regatul Unit va face ca Marea Britanie să fie prima lor alegere ca partener comercial. Se crează astfel un cerc virtuos în beneficiul tuturor.

În prezent există 100.000 de români care trăiesc în Marea Britanie. Cei mai mulţi au sub 35 de ani. Optzeci şi cinci la sută sunt angajaţi. Este cea mai mare rata de angajare a vreunei naţionalităţi în Marea Britanie. Aproape 40% au o diplomă universitară - din nou cel mai mare procent dintre toţi străinii. Există peste 4.000 de medici şi de asistente medicale din România care lucrează în sistemul naţional de sănătate (NHS). Să lămurim lucrurile: românii au o contribuţie netă substanţială la economia Marii Britanii. Ei plătesc mai mult decât ar fi cota echitabilă. Revenind la comerţ, schimburile bilaterale dintre ţările noastre au crescut cu 7,2% în 2012. Comerţul este în creştere, în pofida situaţiei economice dificile. Există în mod clar mai mult potenţial de creştere. Comunitatea de afaceri recunoaşte acest lucru. Vă amintiţi de protestele recente privind vizele de studii pentru brazilieni? Introducerea de controale mai stricte pentru studenţii şi absolvenţii români ar fi o greşeală de PR similară pentru Marea Britanie.

Este timpul ca mainstream-ul politic din Marea Britanie să conteste pe faţă dauna xenofobă provocată de populiştii fără scrupule. Este timpul ca acesta să explice britanicilor beneficiile pe care le aduc românii în Marea Britanie şi vice-versa".

Traseismul politic este ca o boală. Iar boala trebuie combătută.

La Comisia parlamentară pentru revizuirea constituției sunt trei propuneri. Una spune că parlamentarul care o ia pe alte cărări își pierde mandatul - propunere la care eu subscriu -, alta spune că se merge în colegiul parlamentarului unde, în urma unui referendum se vede dacă parlamentarul mai are susținerea alegătorilor - sună ca dracu -, ultima spune că parlamentarul care „traseește” nu va mai avea dreptul de a candida la următoarele alegeri - o încălcare a dreptului de a fi ales, nașpa.

Împotriva traseismului politic au fost multe discuții. Toată lumea l-a dorit combătut însă mai toți politicienii din Parlament au ridicat problema „independenței parlamentarului”. O problemă falsă. Toți „teoreticienii” politici au apelat, cu sârg, la art. 69 din Constituție, în special la paragraful (2): Orice mandat imperativ este nul. Și l-au extins asupra voinței alegătorilor. Rezultatul ?! Unul simplu. Din punct de vedere teoretic, dus în practică cu rezultate catastrofale, pentru democrație, exonera parlamentarul odată ales de răspunderea față de alegători. O prostie ! Mai ales că primul paragraf stipulează, imperativ, că „deputații și senatorii sunt în serviciul poporului”. Păi, să îmi fie cu iertare, din moment ce ești în serviciul poporului, în special al poporului care ți-a dat votul pentru a ajunge deputat și senator, atunci, de bună seamă, ești obligat - este o obligație de serviciu - să împlinești voința acelui popor. Iar acel popor te-a votat pentru că ai angajat ceva anume în campania ta electorală. Ai arătat poporului că faci parte dintr-o familie politică, ai spus poporului că vei lucra în legislativ pentru promovarea valorilor politice ale acelei familii politice, ai promis poporului votant că vei susține, în numele și pe seama acelui popor acele acțiuni politice care să îi favorizeze exercitarea drepturilor și libertăților civile, să îi asigure o stare de sănătate corespunzătoare nevoilor acelui popor, că vei lucra pentru ca el, poporul și urmașii acelui popor să aibă o instrucție corespunzătoare pentru a face față cu brio încercărilor vieții etc. Mai mult, ai asigurat, chiar de nu ai spus, acel popor că va avea parte de judecăți drepte, că nu va mai fi supus ca pe timpul comunismului liberului arbitru, că va avea libertatea de a face ce dorește în propria țară fiind apărat de o armată performantă, că va putea călători în oricare parte a lumii fără a fi victima discriminărilor de orice fel pentru că tu, parlamentarul, vei susține alături de partidul tău, o politică externă care să îți favorizeze libera circulație etc.

Trebuie luat în calcul și faptul că poporul care a avut dreptul de a alege a fost divizat la momentul votului. Tu, parlamentarul, ai câștigat pentru că ai avut votul unor alegători anume. Cei care sunt membri sau susținători ai unui anume partid politic sau coaliții politice. Este mai mult decât evident că tu ai obligația, mandatul imperativ al alegătorilor de a satisface voința lor politică. Este inadmisibil ca eu, alegătorul tău, să accept ca tu, pe timpul îndeplinirii mandatului, să treci de partea celorlalți. Dacă îmi doream să obțin ce propuneau ceilalți, atunci le votam candidatul.

De aceea consider că soluția simplă pentru a rezolva problema traseismului este pierderea mandatului în momentul în care parlamentarul părăsește formațiunea politică în numele și pe seama căreia a candidat.

Celelalte propuneri sunt aiurea. Duce în ambiguitate democrația. Una face un talmeș-balmeș din regulile din timpul jocului iar cealaltă încalcă un drept constituțional: acela de a fi ales. Prea mult.

Băsescu la Bratislava. O activitate degeaba.

Agerpres. Băsescu participă la summit-ul șefilor de stat din Europa Centrală. State membre și state nemembre ale UE. Tema: "Strategia creşterii pentru redresare după criză".


În mintea mea, Băsescu este politicianul specializat în provocarea și promovarea crizelor. Acum merge să socializeze cu șefii de stat și de guvern ai altor țări unde va trebui să arate cum face România să crească după ce el a provocat criza în țară. Adică, să promoveze programul USL. Sau va profita de prilej pentru a arăta că el are o altă viziune asupra creșterii pentru redresare după criză ? Le va spune „colegilor” ce supărări are el cu privire la USL, Crin Antonescu și Victor Ponta ? Va bate câmpii ? Dacă are de gând să bată câmpii, de ce merge acolo ?

Băsescu nu este credibil. Dacă avea minte, ar fi lăsat locul lui Victor Ponta să arate ce face România, pentru că Victor Ponta este responsabilul cu programul de creștere economică pentru redresare, Victor Ponta este cel care are obligația de a scoate pe români și România din criza provocată și promovată de Traian Băsescu și gașca de incompetenți ai PDL și UDMR care au guvernat până în primăvara lui 2012.

Băsescu vrea referendum pentru a scoate din caducitate referendumul din 2009

Agerpres. Băsescu anunță că vrea un nou referendum pentru reactivarea celui din 2009. Parlament unicameral și 300 de parlamentari. Are acest instrument de presiune politică cu care vrea să dea peste cap revizuirea Constituției.

Începând de azi , se cuvine a promova valorile pe care USL vrea să le introducă în constituție și a chema oamenii la vot. Cine nu vine la acest referendum la vot sau votează după cum vrea Băsescu este aliatul lui. Aceasta este poziția mea.

Acum Băsescu. Ieri, Monica Macovei. Alaltăieri, PDL. Presiuni mari pe CCR.

Cotroceni. Depunerea jurământului de către noii judecători ai Curții Constituționale a României. Moment festiv, deranjat până a început să vorbească Băsescu de ținuta paparudei Iulia Moțoc.

După ieșirile „inteligente” ale portocalezilor în media cu boicotul, deja anunțat, pentru împiedicarea validării legii de revizuire a Constituției la care se lucrează de zor, în etapa a II-a, de către Comisia parlamentară, după conferința de presă a sinistrei Monica Macovei în susținerea acelorași tâmpenii, hop și Băsescu cu „indicațiile prețioase”. Dacă le dădea în alt context, treacă-meargă, dar acum s-a constituit într-un abuz. Băsescu a primit jurământul noilor judecători și, cu de la el putere, a început să le dea indicații cum să respingă legea de revizuire a Constituției pentru că nu este respectat rezultatul referendumului din 2009. Placa PDL și a Monicăi Macovei. Nu este exclus ca acolo să fie și „vorba” lui Ioan Stanomir, singur constituționalist băsist „pomenit la plural” de B1 Tv cu formula „specialiștii/experții constituționaliști”. Când „îi” arată ... este unul singur. A, nu este exclus să fie și ceva „promisiuni” de la CCR, acolo unde Băsescu are pe Zăgrean iar generalul izmenelor Oprea (redevenit pesedist) pe Moțoc.

Dacă nu se va ține cont de referendumul lui Băsescu din 2009, mandatele lui Băsescu la Cotroceni și guvernarea PDL, de tristă amintire se pierde în istorie. În istoria neagră a României. Fără recunoașterea acelui referendum, în dreptul lui Băsescu și al PDL, cu sau fără Boc, rămâne doar dezastrul. Trist sfârșit pentru „proiectul politic” Traian Băsescu.

Epatantul Ghișe.

Ioan Ghișe vrea să „șocheze”. Acum cere demisia lui Ponta pentru că a semnat pactul de coabitare cu Băsescu. În „linia modei Ghișe” ar fi normal. În linia obiectivelor PNL este deranjant.

Am mai spus despre Ghișe că este o persoană care își promovează propriul interes, este un individualist. În vara trecută „a inițiat” plimbările de protest în jurul Cotroceniului și, după un timp, înmulțindu-se cei care s-au alăturat ideii, cu consecința scăderii „vizibilității” lui, și-a manifestat nemulțumirea și a renunțat la protest. A reapărut însă în Parlament, cu tricoul, ca în imaginea de mai sus. Normal au continuat invitațiile la televiziuni, exprimarea unor puncte de vedere cu care personal am fost de acord însă, rețin eu din comportamentul lui, dorește ca alții să rezolve „problema” el dorind doar să fie memorat ca inițiator, ca „părinte” al mișcării inteligente, ca „premiantul” clasei politice anti-băsesciene.

Ieșirea lui de acum a pus PNL în dificultate. De aceea PNL, prin purtătorul de cuvânt, Mihai Voicu, s-a dezis de afirmația lui Ghișe. De ce ? Pentru că Ghișe nu a făcut afirmația în nume personal, a lăsat să se înțeleagă că este o „decizie” politică a PNL. Oare cui dracu folosește ruperea USL acum ?

Nu îmi plac „vedetele” și „vedetismul” politic. Nu îmi plac ieșirile fără cap ale unor liberali. Iar Ghișe este unul dintre liberalii care nu îmi plac. Se pare că neplăcerea este reciprocă.

Parada prostiei și a prostului gust la Cotroceni

Iulia Moțoc. Judecătoare, doar cu numele, la Curtea Constituțională a României. Doar cu numele pentru că din activitatea ei am înțeles că are, în general, opinii foarte ciudate care sunt explicate prin noțiuni juridice însă ea, Iulia Moțoc, le caută alte înțelesuri. În plus, față de colegii ei judecători, are un comportament de țață maidaneză, prin ieșirile pe rețelele de socializare. Eu unul nu o caut însă am avut acces la unele dintre ele prin intermediul acelora care o pun în evidență. Până acum doar ca exemplu negativ.

Ținuta ei la unul dintre cele mai importante evenimente din viața instituției din care face parte, încetarea mandatului unor judecători urmat de începerea mandatului altora, aleși potrivit prevederilor constituționale, duce în derizoriu întregul demers. Față de toate celelalte femei prezente la eveniment, femei în ținute sobre, pe măsura importanței acestuia, ea a apărut îmbrăcată ca o paparudă. Înțeleg că este una dintre persoanele care vor să epateze cu orice preț, vrea să iasă în evidență, să se vorbească despre ea însă ținuta ei este ca o palmă dată peste „fața” instituției, este ca un mare semn de întrebare pe reputația instituției. Cum să crezi că CCR este o instituție serioasă când vezi că acolo îndeplinește funcția de judecător constituțional o individă care își are locul, cel mult, într-o emisiune de can-can !

În mod cu totul special, referitor la activitatea unui judecător, în oricare domeniu ar lucra, te aștepți să observi o reținere cu privire la expunerea publică. Nu doar sub aspectul comentariului public cu privire la oricare aspect al vieții societății ci și cu privire la ținuta pe care o folosește și prin care, de cele mai multe ori, vrea să transmită un sentiment de încredere, de competență profesională, de echilibru emoțional. Pentru că oamenii privesc un judecător cu mai multă atenție decât un funcționar public obișnuit. Un judecător are competența dată de noi, prin constituție și lege să hotărască asupra unor stări de fapt care ne poate afecta, de cele mai multe ori, iremediabil viața. În cazul de față, ce încredere să am eu că această Curte Constituțională are toate „țiglele” pe casă și va apăra Constituția astfel încât în judecarea unei cauze de către o instanță sau în promovarea unei legi de către Parlament interesele mele ca cetățean vor nu doar enumerate ci și garantate. Nu uit că această individă este coautoare la decizii ale CCR sub conducerea lui Băsescu (Zăgrean este manechinul) prin care au fost reinterpretate decizii anterioare ale aceleiași Curți, au fost adăugate la Constituție atribuții suplimentare pentru Traian Băsescu, astfel încât acesta să își poată îndeplini scopurile meschine, au fost suspendate pe termen lung (vorba aia, până la paștele cailor !) drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români, au fost distruse sistemele naționale care constituie baza formării unei societăți, a unei țări.

Stupid este că nu avem, la ora actuală, o procedură prin care astfel de specimene să fie suspendate din activitate. Comportamentul lor social nu este demn de înălțimea funcției pe care o ocupă.

Două evenimente. Unul mare și unul mic.

Evenimentul mare este cel al vizitei lui Victor Ponta la Berlin. Întâlnirea la nivel înalt între premierii român și german este un pas spre revenirea la normalitate. Evident, Angela Merkel și colegii sunt, încă, suspicioși cu privire la România. Propaganda anti-românească dusă cu disperare de Băsescu și depuații europarlamentari ai PDL la care s-au asociat stipendiații lui Patapievici la ICR când acesta era mare și tare, a lăsat „urme adânci”. Fondul propagandei băsiste anti-românești poate fi concentrat în formularea „poporul român este imatur pentru a înțelege valorile democrației”. Cumva, în mintea germanilor, a fost întărită convingerea că noi, românii, suntem un popor primitiv. Asta a vrut Băsescu să inducă în mentalitatea politicienilor germani. A reușit.

Mediafax, în pagina de politică, urmărește evenimentele. Un loc principal în expunerea agenției este acordat vizitei în Germania a lui Ponta. Locul secundar este cel ocupat de Băsescu și CCR. Agerpres face la fel. Mai mult, locul secundar „ocupat” de Băsescu este împărțit cu Antonescu.

Evident, Merkel și ai ei mai au de judecat întâlnirea cu Ponta. Au de rumegat informațiile primite, pentru că au primit suficiente informații cu privire la actuala guvernare. Au de ales. Vor alege. Vor alege revenirea la normalitate și vor renunța să mai parieze pe un cal mort. România are suficiente atuuri pentru a crește în viitorul imediat, mai ales după „operația” de extirpare a gangrenei portocalii din corpul țării, operație care își arată roadele și, sper eu, să fie un succes. Băsescu, Macovei, Patapievici, Tismăneanu, Udrea, Boc și mulți alții din gașca băsesciană vor poposi în memoria colectivă alături de „oligarhia” comunistoidă a lui Ceaușescu. Pe fond, Băsescu s-a dovedit a fi un Ceaușescu mai mic, un Ceaușescu „la final de mandat” (!), un Ceaușescu de balcon cu suta de lei la salariu pentru poporul iubitor care îl huiduia copios.

Monica Macovei dă semnale CCR să împiedice adoptarea Constituției revizuite.

Sinistra din imagine, Monica Macovei pe numele ei, europarlamentar PDL, evaluată și reevaluată de multe-multe ori de chiar susținătorii ei politici, portocalezii și băsescienii, are o intervenție de tot râsul. Din punct de vedere juridic. Intervenție care vrea să fie „cartea de căpătâi” a bolnavilor din PDL pentru blocarea îndeplinirii obiectivului USL de a realiza o Constituție în rând cu vremurile.

Agerpres. Interpretarea panaramei băsist-portocalizate (este posibil să renunțe la portocaliu pentru că Băsescu a dat o nouă linie a modei pentru cei care vor să exceleze în prostie) se vrea, pe lângă motivarea portocalezilor de a ataca viitoarea lege de revizuire a Constituției și o atenționare a CCR să „judece” după tiparul ei.

În concret, panarama afirmă că : "Atrag atenţia că dacă în modificarea Constituţie nu se va regăsi rezultatul referendumului (referendumul din 2009 -n.r.), adică maxim 300 de parlamentari şi o singură Cameră a Parlamentului, atunci această prevedere, oricare ar fi ea alta decât rezultatul referendumului este total neconstituţională".

Mănâncă borș, pe românește. Referendumul din 2009 putea fi valid până când puterea politică care l-a promovat își încheia mandatul. Putea chiar să fie „valabil” și pentru o nouă putere politică dacă acea putere își exprima adeziunea. Nu este cazul. USL, care a câștigat alegerile din 2012 a venit în fața cetățenilor cu alt obiectiv decât cel al referendumului din 2009. Parlament bicameral și peste 300 de parlamentari. Cu referire la actul juridic numit referendumul din 2009 există o instituție în drept. Cea a caducității. Care spune că un act juridic devine ineficient ca urmare a unui eveniment care survine ulterior încheierii lui. Dacă actul juridic anterior nu este valorizat la timp - adică pe timpul mandatului PDL - Boc -, atunci, ca urmare a evenimentelor ulterioare acesta devine ineficient. Punct. Iar un prim eveniment ulterior este cel al alegerilor parlamentare din 2012 când populația României, cu o majoritate covârșitoare, a cerut USL să guverneze îndeplinid acele promisiuni din campania electorală, promisiuni care constituie baza programului de guvernare. Unde, de bună seamă, se află revizuirea Constituției și Parlamentul bicameral. Astfel, referendumul băsist din 2009 devine ineficient pentru că cetățenii țării doresc un alt raport juridic.

Pentru că matracuța băsistă cu gândire de procuror stalinist nu are stare, a mai debitat ceva. Pentru a sprijini afirmațiile'i fanteziste s-a dus la art. 2 alin (1) din Constituție care definește suveranitatea. Pentru că este procuror și are minte puțină, afirmă, tranșant, că suveranitatea aparține poporului și se exprimă prin referendum. Hmm. Dacă este procuror, ia ce vrea el iar un judecător tembel sau parte la nemernicie îi va da dreptate. Numai că aici avem o formulare diferită, fără însă a nega, în totul, afirmația ei. Așa că, să vedem paragraful complet: „Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum”. Ea exclude prima teză a paragrafului, teză care arată că suveranitatea se exercită normal, în mod curent, zilnic prin reprezentanții aleși iar în teza a doua se introduce o modalitate de exercitare care devine excepțională. Dacă ar fi fost altfel, constituantul introducea în prima teză referendumul ca modalitate de exercitare a suveranității iar în a doua teză actul guvernamental ca o modalitate excepțională. Sună ca dracu. Dar se pare că există unele state care practică referendumul pentru a avea un suport popular la adoptarea unei legi. Treaba lor, la noi nu este așa.

Sper ca CCR să nu mai facă copy-paste după elucrubațiile matracuței Macovei și să vadă ceea ce Constituția spune. Mai mult, să constate caducitatea referendumului din 2009. Eu unul m-am săturat de interpretări aiurea ale legii. Pe de altă parte, CCR nu este în măsură să declare o lege de revizuire a Constituției ca fiind neconstituțională decât în limitele prevederilor art. 152 din Constituție care dispune, imperativ, că nu poate suporta revizuirea caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană d eguvernământ, integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic și limba oficială. De asemenea, nu pot fi supuse revizuirii (în minus) drepturile și libertățile civile. De aceea nu văd cum CCR ar putea da o decizie de neconstituționalitate. În caz că CCR va vrea altceva, atunci se va impune o nouă Constituție care să elimine toate acele structuri care fac politică în loc să își îndeplinească rolul de sprijinire și protejare a Constituției și democrației.

Promotorii comerțlui liber apelează la protecționism. Barroso al UE vrea război comercial cu China !?

Cotidianul. Petentul este o firmă germană. SolarWorld AG, din Frankfurt. Iar Barroso, alături de creștin-democrații lui de la conducerea Comisiei și din PE au sărit în sus. Da, el, Barroso, vrea să salveze industria „europeană” de concurența chineză. Idiot.

China exportă în UE panouri solare la un preț rezonabil. Producătorii europeni au un preț nerezonabil. Din acest motiv, majoritatea firmelor europene care instalează astfel de panouri și persoanele fizice aleg produsele chineze în dauna produselor europene. Din moment ce sunt alese produsele chineze, înseamnă că și sub aspectul calității nu sunt probleme.

Nu uit faptul că Germania și alte state europene „avansate” economic s-au chinuit mult să oblige China să accepte libertatea comerțului pe plan mondial, să renunțe la protecționism etc. Germania a fost printre țările cele mai vocale. Între timp, China a evoluat și și-a îmbunătățit calitatea produselor. UE rămâne în urma competitivității din cauza costurilor mari de producție. În loc ca producătorii europeni să scadă costurile de producție hop, vedem cum sar la protecționism.

Protecționismul promovat de Barroso pentru a satisface orgoliile unor producători europeni are consecințe nefaste pentru multe alte state membre UE. Chiar și pentru noi. China, devenită între timp cea mai mare putere economică a lumii, poate câștiga, lejer, un război comercial cu UE. Nu mai spun de faptul că retragerea investițiilor chineze din spațiul UE ar lăsa „răni” adânci ce nu pot fi acoperite ușor.

Creștin-democrații care conduc UE de două legislaturi au dus Uniunea de râpă. Politica economică a UE a fost orientată în defavoarea populației europene, cârdășia UE cu FMI a dus la distrugerea unor țări cum ar fi Grecia și cum se prefigurează a fi în Spania, Portugalia și chiar România. Au luat banii cetățenilor europeni pentru a acoperi găurile financiare produse de bancherii nărăviți la rele care însă sunt în spatele politicienilor creștin-democrați în mai toate statele. Acum, apelează la protecționism angajând, cu forța, în dezastru și celelalte state care au fost, mai mereu, victimele predilecte ale protecționismului acordat unui club select condus de germani.

Barroso nu a putut ajunge la adoptarea unei decizii însă a obținut o recomandare. Sper ca Guvernul nostru să nu țină cont de ea. În mod sigur nici o parte dintre producătorii germani care au contracte bune cu China nu sunt de acord cu acest protecționism. Avem deja probleme de protecționism european în domeniul producției și comerțului cu textile, al comerțului cu porțelan, al jucăriilor etc. Avem prea multe prețuri dictate de brand-ul producătorului, de reputația țării producătoare etc. UE a luat-o pe o cale greșită. Nu ne modernizăm, ne enclavizăm. Iar soluția la o astfel de opțiune a unor derbedei creștin-democrați este ieșirea din enclava ce vrea să devină UE și realegea independenței ca țară în rândul celorlalte țări ale lumii.

Administrarea duală, româno-maghiară, pentru Transilvania ?

Mediafax. Secretarul de stat maghiar Nemeth Szolt afirmă că „... reprezentanţii statului ungar cred în învăţământul în limba maghiară din Transilvania, iar cetăţenii ungari care "cred că acele surse materiale care ajung în Transilvania sunt, de fapt, luate de la ei” trebuie să înţeleagă că sprijinul acordat de statul ungar Universităţii Sapientia reprezintă o investiţie în viitor”. Al cui viitor ? Doar nu al românilor din Transilvania. Pentru viitorul maghiarilor, da. Corect. Iar eu duc gândirea mai departe, legându-mă, logic, de afirmațiile unor primari maghiari și a unor politicieni maghiari care consideră că România a luat prin „rapt” Transilvania de la Ungaria. Iar mai departe văd, fără nici o îndoială, acțiuni de politică internă și externă ale statului ungar pentru redesenarea frontierelor sale cu România pentru „readucerea Transilvaniei” în interiorul frontierelor maghiare. Până atunci, cu complicitatea politicienilor români aflați la putere, dispuși să stea sluj în fața germanilor, americanilor, francezilor, austriecilor și a altora, vor începe încet-încet să guverneze în Transilvania în interesul „națiunii maghiare”. Asta este prea de tot.

Culmea, din punctul de vedere al statului maghiar, noul Tratat de frontieră - realizat după anul 2000 (!) - aplică prevederile Tratatului de la Trianon, pentru prima dată de la sfârșitul primului război mondial. Pentru prima dată pentru că ungurii nu au recunoscut valabilitatea convenției de frontieră semnată la Oradea în anii 1950. Revenirea cu problema Trianonului mă face să cred că statul ungar este nesincer în relațiile internaționale iar tratatele pe care le semnează devin hârtie igienică imediat ce niște exaltați politici au alte interese.

Nu am încredere în privința politicii externe a României nici în PDL și nici în PSD. Mai ales că, după câte observ eu, cei doi miniștri de externe care au „nenorocit” România pe timpul cât au guvernat se găsesc la PSD și au, încă, un cuvânt de spus: Severin și Geoană. Severin este autorul deja celebrului act adițional la Tratatul de bază dintre România și Ucraina prin care, chipurile, România recunoaște că Insula Șerpilor a fost și este teritoriu ucrainean - o minciună ordinară, o invenție istorică -, iar Geoană este ticălosul care, din slugărnicie față de SUA și UE a împiedicat forțele naționale să contracareze acțiunile ostile ale Ucrainei pe timpul construirii cnl. Bâstroie, când navele ucraineene au încălcat, în repetate rânduri teritoriul românesc ba, mai mult, drăgile ucrainene și-au pus ancorele de uscat pe teritoriul românesc dragând în spațiul teritorial al României pe Brațul Chilia pentru a asigura un mai mare debit de apă pentru canalul în construcție.

Nu am încredere în PSD.