PDL are de ales între 40 de candidați pentru Președinția României

Agerpres. În noul format pe net. Ultimele comunicate. Acum o oră, PDL a trimis un comunicat privind procedura pe care partidul o adoptă pentru desemnarea candidatului PDL pentru Președintele României la alegerile din 2014.

Se vor lăuda cu democrația la ei. Normal. Din moment ce fiecare regiune de dezvoltare, și avem 8, are obligația de a prezenta o listă cu 5 (cinci) candidați regionali, prioritizați după „meritele fiecăruia” !

Întâi am spus că nu mai citesc bine. Păi, din moment ce PDL are posibilitatea să aleagă din 40 de candidați pentru viitorul Președinte al României, cum naiba să nu am îndoieli asupra capacităților mele vizuale ?

Trag concluzia că PDL nu prea este de acord cu Băsescu. Sărmanul Băsescu. El nu vede, încă, un candidat pentru Președinția ce urmează să o predea în 2014. PDL însă, mai potent, are de ales între 40 de candidați. Asta fiind semifinala. Pentru că până la lista regională, sunt listele județene, orășenești și comunale (spun și eu, așa, pentru că au potență).

La „inundația” asta cu candidați (listele sunt obligatorii !), sigur au liste mai largi cu potențiali miniștri, secretari de stat etc. Probabil că mai sunt niște ospătari, frizeri, bucătari sau cine știe ce alte profesii cu apetență pentru treburile publice la nivel național care și-au manifestat intenția de a deveni miniștri. Începutul a fost făcut de cismarul Ceaușescu și vaporeanul Băsescu. Igaș a confirmat ... păi ce, numai un câine este scurt de coadă ?!

Cutremure și cutremure. Se mișcă pământul.

Avem parte de cutremure. În unele locuri ele devin ciudățenii. La Galați, de exemplu.

Știința ne dă informații. Le citim în publicații de tot felul. Cu interpretări normale, chiar dacă respectivele cutremure au rezultate catastrofale, cu interpretări „jurnalistic-catastrofale” care nu au nici o legătură cu știința, cu alte interpretări, mai mult sau mai puțin interesante.

La Galați se porniră cutremurele. Seismologii au analizat și au ajuns la concluzia că la adâncimea de 5-7 km, acolo unde se produc mișcările pământului, este posibil să existe un strat de argilă care, saturat de apa inundațiilor din zonă, se umflă, face „bule” și se rearanjează. Normal că pământul se mișcă în toată zona afectată și are „ecou” în zonele învecinate. Problema este cât va dura ele. Normal, ele vor dura cât timp argila se „aranjează”. Dacă vor mai fi inundații, vor mai fi și cutremure. Mici ele, dar având un caracter de „permanență” vor afecta structurile imobilare de la suprafață. Dacă nu vor mai fi inundații, încetează și cutremurele.

Ce ne arată știința despre viitorul planetei ? Nu ne arată că va fi bine. Schimbările climatice sunt în curs de accentuare. Planeta se încălzește iar noi, românii, suntem într-o zonă care va avea parte de fenomene meteorologice extreme. Inundațiile și ploile vor fi parte din viața noastră. Efectele vor fi pe măsură. Agricultura, așa cum o știm azi, va avea de suferit. Vor dispare plante dar vor apare și altele noi, venite de aiurea, aduse de vânt, care iubesc mediul umed accentuat. Nu suntem ocoliți nici de secetă, secetă care va fi, la rândul ei, foarte severă. Mai mult, sudul țării intră într-o zonă climatică care se apropie mai mult de deșertificare. Se va naște, în timp, un fel de Sahara europeană. Predicții.

Ce vom face ? Asta este treabă de analiză politică și programe politice care să permită vieții românilor să se poată desfășura în astfel de condiții. Cum vor fi Apusenii în viitorul nu foarte depărtat ? Naiba știe. Oricum, pădurile de conifere se vor reduce cu severitate iar în unele zone vor apare plante specifice zonelor de stepă.

Nu îmi plac ecologiștii. Am mai spus acest lucru. Pământul se mișcă, se transformă, își modifică suprafața. Unele state vor pierde teritorii. Alte state nu vor mai avea hrană pentru populație. Populațiile afectate vor începe să se miște către zonele de pe glob care încă mai permit existența vieții. Migrația umană se va accentua. Lumea Terrei se va înghesui în spații din ce în ce mai mici. Urmările ? Un dezastru.

Înclin să cred că ce se întâmplă la Galați nu va fi un caz singular. Deja sunt știri cu alunecări de teren pe pantele montane. Pământul este saturat de apă. Iar apa se va înmulți odată cu topirea ghețarilor Groenlandei. Și a altora. Polul nord a rămas, deja, fără ghețari.

PDL se burică cu Predoiu

Agerpres. Predoiu, „premierul din umbră” al PDL, iese la atac și anunță, jovial, că săptămânal va prezenta eșecurile guvernului Ponta. Este bine. Chiar foarte bine.

În primul rând este bine pentru că PDL se afirmă ca forță politică de opoziție și își va face treaba pentru care este în opoziție. Bine, știu că există pe acolo, prin Parlament, Mihai Răzvan Ungureanu (MRU) „marele conducător” al „celebrei” făcături politice Partidul Forța Civică, dar acela nu este o valoare politică. De fapt, la MRU nici nu știi de este valoare. Doar, poate, cea de om. În rest, este valoare doar pentru ai lui. Părinți, soție, copii, parte din cunoscuți.

În al doilea rând, este bine pentru că PDL ia fața „născuților” lui Băsescu și îi trimite la colț. Să mai crească, dacă mai au de unde. Și cu ce. La Băsescu trebuie să nu uităm o particularitate. Pe ce pune el mâna se duce de râpă. PDL a crescut pentru că Băsescu a abuzat de funcția de Președinte al României. Abuzurile lui au dus PDL pe panta haosului. PDL a trebuit, în taină, să vadă ce i se întâmplă și să ia măsuri. Mai demult scriam despre faptul că, la un moment dat, PDL îi va da papucii lui Băsescu. S-a întâmplat. Alegerea lui Blaga ca președinte al partidului asta a însemnat de fapt. Despărțirea de Băsescu. Mai mult, majoritatea membrilor PDL au rămas în partid, în special cei care au o anume reputație. La Băsescu, la Forța Civică și Mișcarea Populară au ajuns doar „găinațurile politice”. Până și Băsescu a sesizat faptul că la el au ajuns persoane cu care nu poate face politică. De aceea înclin să cred că va căuta, dacă nu deja a făcut pașii, să se împace cu PDL. Buricatul PDL prin Predoiu este un semnal, în special pentru Băsescu și fițuicile politice care îl acompaniază, că nu au de gând să lase locul pe scena politică nimănui. Vor să fie a treia forță politică a țării, alături de PSD și PNL.

În al treilea rând este bine pentru guvernul Ponta, în special pentru USL. Au opoziție. Nu atât ce spune PDL este important, este important că au un adversar politic. Pentru PNL este și mai important pentru că PDL este pe aceeași parte a eșicherului politic, pe dreapta, chiar dacă mare parte  dintre pedeliști nu au nici o treabă cu dreapta politică. Guvernările anterioare ale PDL au arătat că au „talente” înnăscute pentru guvernări autoritare, dictatoriale care nu au nici un respect pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului, drepturi care sunt, de fapt, fundamentul statului democratic. Din contră, toate acțiunile guvernelor PDL au fost împotriva cetățenilor și în favoarea unor potentați sau finanțatori ai PDL. Jaf curat. Iar o astfel de politică de jaf la nivel național nu poate fi de dreapta. Ei nu au acționat ca „partid de dreapta” pentru prosperitatea cetățenilor, așa cum ar fi normal, așa cum se identifică o politică de  dreapta. Ca să fiu și mai rău, politicile PDL-Băsescu au fost similare, până la un moment dat, cu cele ale comuniștilor. Egalizarea în jos a veniturilor populației și împiedicarea liberei inițiative, direct sub aspect administrativ - prin abuzurile funcționarilor publici - și prin lege i-a apropiat de comunismul lui Ceaușescu. La un moment dat, în comunism, s-a dat liber la mica inițiativă. Existentă pe atunci la sârbi, la unguri și la polonezi. Nu a durat doi ani. Acumularea de avere a speriat conducătorii comuniștilor și au întors foaia. Mandatarii au fost eliminați de pe piață. Au rămas speculanții, samsarii, sub controlul milițienesc. Dacă nu exagerau cu acumularea de bogății nu îi lua nimeni la întrebări. Dădeau și ei „tainul” la „organe” și puteau activa mai departe. Traian Băsescu însuși a fost un astfel de samsar. Nu se deosebea cu nimic de restul marinarilor flotei comerciale române. Dădea „dreptul” și putea face contrabandă la greu.

Predoiu a început bine. Critică guvernul Ponta că nu a rezolvat probleme grave lăsate în paragină de PDL. Aderarea la Schengen este marele eșec al guvernărilor succesive pedeliste, sub Boc, cu Predoiu în rol de ministru de justiție. Tehnic, sub aspectul măsurilor luate la frontieră, România îndeplinește toate condițiile pentru aderarea la Schengen. Politic însă, PDL și mizerabilii reprezentanți ai PDL în Parlamentul European, în frunte cu sinistra Monica Macovei au reușit „marea performanță” să denigreze atât de grav propria țară încât multe state vest-europene au luat decizia de a nu fi de acord cu aderarea României până nu sunt rezolvate probleme politice, de educație etc. Nu ai cum să oprești țigănimea hoață să fure sau să cerșească în altă țară dacă aici, în țara lor (de care s-au dezis demult !) nu ai reușit o integrare cât de cât. Degeaba duci sute și mii de rromi de bună și foarte bună factură în occident să le arăți că rromii nu sunt așa cum se văd cei care cerșesc pe străzile Parisului. Iar Predoiu, ministru al Justiție în toată perioada anterioară are nu puține ci dezastruoase „reușite” pentru rezolvarea MCV.

Totuși este bine. Este bine pentru că Ponta și guvernul condus de el va trebui să răspundă la fiecare acuzație. Astfel, aflăm și noi care mai este situația reală cu privire la problemele importante ale țării.

Băsescu despre Roșia Montană

Agerpres. Azi, Băsescu s-a referit la Roșia Montană, într-o emisiune la ProTv.

Este bine de precizat, de la început, că sunt de acord cu el, în mare parte. Se comportă ca un demnitar al statului care gândește la viitorul statului.

Deși afirmă, cu tupeu, că protestele din Piața Universității sunt „curate”, afirmă cu același tupeu și că cele de la Roșia Montană sunt trucate. Nu are dreptate. Ambele sunt false, ambele au început cu o mare minciună. Între timp au venit la proteste și oameni de bună credință însă „zvâcul” a fost o manipulare.

Băsescu recunoaște că rămâne un partizan al proiectul RMGC. Recunoaște, totodată, că RMGC va trebui să ia acele măsuri care să garanteze o mai mare protecție a mediului. Sunt de acord cu el că cianurile sunt distruse de razele ultraviolete însă pentru asta ai nevoie de soare. Nu apare nicăieri un istoric al zilelor însorite la Roșia Montană și cantitatea de ultraviolete care ar permite distrugerea cianurilor din lacul de decantare. Pentru că dacă nu are suficient soare, cianura rămâne letală un timp îndelungat. Apoi, dacă tot este să se folosească cianura, de ce naiba nu se impune un circuit închis al procesului de cianurare ? Pentru că ar exista cheltuieli suplimentare ?

În rest a vorbit bine. Nu îl cred că este „neutru”. În piață sunt și marionetele lui, de pe la tot felul de organizații politice create cu scopul de a PNL. De PSD are nevoie pentru viitorul lui politic așa că îl atacă doar pe Ponta cu care nu mai are ce discuta. Unul dintre cei care îl pupă'n cur, Ionuț Popescu, tocmai ce a făcut o declarație lămuritoare: PDL va trebui să coopereze cu PSD pentru că PNL nu este abordabil în formula actuală.

PNL nu este împotriva exploatărilor de minerale de la Roșia Montană. Este împotriva proiectului RMGC pentru că nu există un interes clar delimitat al României în această exploatare. Este evident că acest proiect îți lasă o imagine de coșmar asupra viitorului zonei. Statului român îi rămân obligații de refacere a mediului zonei cu cheltuieli anuale foarte mari, peste câștigul relativ pe care l-ar obține din redevențe și participarea de 25% a Min. Deva. Contractul încheiat de Gabriel Resource cu Min Deva este păgubos.

Uite că sunt de acord cu Băsescu. Ca să vezi.

Cu sula'n coaste.

„Unchiul Sam” are probleme. Cu bugetul. Nu place opoziției republicane de la Camera Reprezentanților și nu este votat. Democrații au ales să apeleze la „sentimentele poporului american”. Așa că Pentagonul comunică, patriotic, printr-un memorandum adresat șefilor apărării că ei, militarii, își vor face în continuare datoria pentru țară chiar și fără plată însă vor fi obligați ca din 800.000 angajați civili să trimită acasă în concediu fără plată jumătate.

Mă aștept să văd situații mai speciale, situații în care militarii americani din teatrele de operațiuni de pe tot globul să arboreze pancarde, pentru anunțarea „dușmanilor”, că în perioada de la ... până la ... ei sunt în concediu fără plată așa că nu vor răspunde atacurilor. Ca peste tot unde încape un dram de negociere, pot încheia o înțelegere ca nici ei, americanii, să nu atace atunci când dușmanii vor intra în concedii fără plată.

Știrea este la Agerpres. Comentariile „parșive” sunt creație proprie. Se pare că americanii încep să se uite cu mai multă atenție la cheltuielile guvernamentale. Pentru popoarele „țintă” poate fi un semn bun. Nu este exclus ca americanii să își mai tempereze acțiunile de „export al democrației de pe Potomac”.

Pe de altă parte, nici republicanii nu o pot ține, la nesfârșit, cu opoziția distructivă. Chiar dacă la motivele lor este și reducerea cheltuielilor pentru apărare. Ca să vezi, ei sunt pentru mai multă „apărare” iar primele „victime” sunt militarii. Hilar.

Mariana Câmpeanu, ministrul muncii, are perfectă dreptate

Agerpres: „Mariana Câmpeanu: Firmele care folosesc munca la negru ar trebui amendate sau închise”.

Dă și motivația: 'Trebuie să intervenim, de exemplu, pentru amendarea sau închiderea firmele care folosesc munca la negru, deoarece măsura legislativă actuală, care prevede întocmirea de dosare penale pe numele patronilor în cauză, s-a dovedit total contraproductivă până în prezent. De fapt, pot să spun că în niciun caz semnalat de noi în urma controalelor efectuate pe teren nu s-a dispus începerea urmăririi penale'. Perfect. Probabil că este vorba despre mii de cazuri de „tunari” care au scăpat, prin grija „magistraților” procurori, sub diferite motive, de trimiterea în judecată pentru angajările la negru. Mai ales că munca la negru este „prosperă” în construcții, în agricultură, în firmele mici care se ocupă de așa-zisele servicii. Iar cei care angajează la negru au „bunul obicei” de a unge „osia care se strică”.

Recomandarea de a adopta o legislație care să amendeze, sever, firmele care angajează la negru sau chiar închiderea acestor firme am primit-o de mult. Prin anii 2000 aveam aceste recomandări de la toate statele europene care ne asistau, prin contracte de preaderare cu CE. Noi notam, explicam la rândul nostru motivele și dădeam exemplele ce le primeam de la vest-europeni, căutam la rândul nostru exemple din acele state și ne motivam propunerile pentru proiectele legislative. Propuneri au fost. Guvernul Năstase a ales partea „senzațională”. De fapt superficială, de rezolvare a problemei. A băgat în penal fapta. Probabil că cei de la CE și-au frecat palmele de bucurie. Românii sunt duri ! La naiba. Duri pe dracu. Cu un Minister Public obiedient și lipsit complet de performanță profesională, orice măsură legislativă care îi implică este sortită eșecului. Așa cum se dovedește acum, prin afirmația Marianei Câmpeanu: „pot să spun că în nici un caz semnalat de noi în urma controalelor efectuate pe teren nu s-a dispus începerea urmăririi penale”. Mai clar de atât nu există. Un exemplu mai edificator asupra ineficienței ministerului public condus de Kovesi, la un moment dat, dar și de actualul procuror general nu se poate da. Iar consecințele se văd. Evaziune fiscală la greu, lipsa locurilor de muncă, corupție generalizată. Păi cum naiba să nu fie corupție când magistrații procurori nu își fac treaba ? Neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu pentru te miri ce motive, care mai de care mai aiurite, este tot un caz de corupție. Nenorocirea este că inactivitatea magistraților procurori afectează grav, chiar foarte grav orice act de guvernare. Ei, procurorii sunt ca ciuma neagră pentru societatea noastră. Nu exclud pe politicienii care au ales să dea procurorilor, prin legile adoptate, posibilitatea să își etaleze ineficiența și, uneori, prostia.

Măsura propusă de Mariana Câmpeanu va fi mult mai bună. Firmele sancționate se vor corecta dacă investitorii vor să își continue treaba. Firmele ce vor fi desființate pot fi considerate ca „viruși” economici. Măsura va curăța mediul economic de „tunari”. Va îmbunătăți situația fiscală și va duce la creerea de noi locuri de muncă. Nu cu amenințarea penalului se face economie. Întotdeauna penalul este o frână în mediul economic. Mai ales cu procurori ca la noi. Eu cred că va îmbunătăți și salarizarea. Pentru că salariatul înregistrat va putea cere. Cel care lucrează la negru nu are cum avea pretenții. Mai mult, se va obține ceea ce generează, cu adevărat, o democrație. Libertatea, independența financiară a populației. Vor scade și eforturile bugetare pentru asistență socială. Acum trăim într-o mare minciună socială. Unii primesc ajutoare sociale când, de fapt, ei lucrează la negru.

Ideea Marianei Câmpeanu este de milioane. Nu cred că vor fi necesari ani de zile pentru corecțiile de care vorbesc mai sus. Se vor produce mult mia repede. Cei care au bani nu îi pot ține la pușculiță prea mult timp. Se pierd și ei nu vor așa ceva.

Despre regionalizare ... numai de bine

Agerpres. Satu Mare. Crin Antonescu a vorbit despre regionalizare. A punctat, se pare, pentru anumite întrebări. Cine să fie mai mare și mai tare, de ce să nu se revină la o anume regiune autonomă maghiară ... ceva de genul acesta.

Crin Antonescu a formulat clar obiectivul regionalizării: dezvoltarea economică a tuturor regiunilor. Iar asta impune o severă descentralizare, inclusiv a fondurilor care în acest moment vin la bugetul de stat. Practic, fiecare regiune va avea propriul buget, bine conturat, cu surse bugetare foarte precis arătate. Administrația centrală ar urma să își restrângă activitatea la ceea ce are ea de făcut, nu să mai „lucreze” pentru teritoriu. Ca unul care mai știe câte ceva, înseamnă că multe direcții și servicii din administrația publică centrală își vor înceta activitatea. Nu vreau să fiu rău însă mare parte din personalul afectat se va putea întoarce acasă unde să se ocupe, la nivel de regiune, de aceleași probleme.

Mă duc cu gândul în viitor. Presa de toată mâna nu va mai avea laitmotivul „să facă Guvernul”, „să vină Guvernul !”, „ce face Guvernul ?!”. Pentru că mai toate ce sunt acum în sarcina Guvernului și îi sunt imputate, de cele mai multe ori fără motiv vor trece în sarcina regiunilor și a județelor.

Preiau un text din expunerea lui Crin Antonescu: "Facem regionalizarea, dacă reuşim s-o facem, pentru o mai bună dinamică economică, dacă nu reuşim prin regionalizare să dăm mai multe şanse dezvoltării economice ea nu merită făcută, asta este foarte clar. Pur şi simplu pentru a rearanja administrativ nişte capitale şi pentru a inventa nişte funcţii noi în nomenclatorul şi aşa foarte încărcat al acestui stat nu are rost. Dacă urmărim dezvoltarea economică nu putem să ţinem cont de criteriul etnic".

În textul de mai sus, presa noastră pusă pe scandal a reținut faptul că acesta atacă PSD la nivelul central și al administrației locale și pe maghiari. La câtă minte au presarii noștri și la câte interese sunt promovate de ei normal că au „văzut” așa ceva. În fapt, cele comunicate de Crin sunt realități crude. Sunt realități pentru noi toți și sunt crude pentru cei care sperau la o regionalizare care să le mai aducă ceva „la teșcherea”. Sunt convins că aceasta este poziția PNL și că cei care și-au planificat altceva cu privire la regionalizare sunt îngrijorați. De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, partenerii de guvernare ai PNL, cei din PSD în special, nu au cum fi fericiți. Iar Dragnea tocmai ce își manifestă, destul de violent nemulțumirea. Evenimentul Dragnea mă duce la ideea că PSD se pregătea să facă iar ceva de mântuială. Au experiență. ANI, DNA și alte „minunății” instituționale, mari rateuri istorice, sunt creațiile PSD-ului lui Năstase care a vrut să impresioneze occidentul.

Nu am luat de la Agerpres tot ce au scris ei. Cine vrea să știe că citească materialul.

Noul acord cu FMI

Agerpres. Scrisoarea de intenție a Guvernului pentru un nou acord cu FMI, de tip preventiv a fost aprobat de conducerea fondului. Mai mult, Nemat Shafik, directorul adjunct al FMI spune de ce. Iar ce spune el îmi aduce în minte de programul USL. Nu cred că FMI devine parte a USL însă îmi demonstrează că USL a gândit bine politicile în domeniul financiar.

În plus, tot FMI confirmă că acest acord, de se va realiza așa cum este prognozat, apropie România de momentul în care nu va mai avea nevoie de asistența fondului pentru reformele structurale. Dar acum este nevoie de ele pentru că sunt unele vulnerabilități care pot fi depășite cu sprijinul FMI și nu numai.

După ce s-au calmat apele în finanțele românești, acest acord fiind o dovadă, FMI devine chiar simpatic. Este „băiat bun” dacă știi cum să te înțelegi cu el. Pentru politicienii de la putere, un acord cu FMI înseamnă că există slăbiciuni pe care ei trebuie să le repare. Nu dă bine la extern, mai ales la evaluarea politică a țării. Dă însă bine la acel extern financiar unde dobânzile la împrumuturi de stat și privat scad către limite „rezonabile”. Problema este că noi încă trebuie să ne împrumutăm pentru a merge normal. Va veni și timpul ca nevoia de împrumuturi să se reducă însă doar dacă ne vom gospodări mai bine.

Până atunci va trebui să avem grijă să nu preluăm, ca maimuțele, tot felul de scenarii aiuritoare pe care niște neica-nimeni le promovează în presă. Ba mai mult, ar trebui să îi băgăm undeva pe presarii care promovează tot felul de cheltuieli sub „presiunea” sentimentelor. Nevoi sunt multe, foarte multe însă presarii noștri scot niște idei de te crucești. De fapt, pentru anumite interese bine plătite, presarii încearcă să inducă ideea că statul trebuie să le facă pe toate. Să renunțe la veniturile bugetare luate dintr-o activitate pentru că „sărmanii” de acolo nu mai au bani, să dea de la buget unora și altora pentru că nu mai au ce mânca etc. Dacă ar fi să ne luăm după presarii noștri, ne-am duce de râpă ultra-urgent.

Eu sunt pentru o „pușculiță bugetară” destinată numai problemelor de stat. Nu pentru ridicat biserici, nu pentru câini comunitari, nu pentru probleme de mediu cauzate de proasta gestiune de administrațiile locale, nu pentru administrațiile locale care ar trebui să se autofinanțeze. De aceea mi se pare foarte importantă descentralizarea, mai ales bugetară, a administrației publice. Dacă aceasta va fi o reușită, atunci și statul se va ocupa de ceea ce îi revine în mod real și nu va mai fi „spitalul de urgență” al incompetenților politici.

Revenirea la interesul național, real, nu la cel al familiei Băsescu

Știre Agerpres. Varujan Vosganian vorbește despre refacerea industriei de apărare distruse de Băsescu și PDL pe timpul guvernărilor anterioare. Și nu doar ei. Interesele băsesciene și pedeliste care au dus România către statutul de slugă a puternicilor axei Londra-Wasington și al altor state lipite de această axă urmează să aibă un sfârșit. Sper eu. Pentru că o refacere a industriei de apărare, a cercetării științifice axate pe problemele de apărare, o promovare a propriilor produse din domeniul apărării înseamnă mai multă independență, mai multă siguranță și securitate națională.

Spune Vosganian: "Împreună cu Ministerul de Interne şi Ministerul Apărării discutăm o modalitate de susţinere şi de implicare a industriei de apărare în strategia de apărare a României. Nu poţi vinde produsele industriei de apărare dacă autorităţile propriei ţări nu sunt interesate de ele. Prima confirmare a valorii unei producţii a industriei de apărare este dată de modul în care ea este utilizată în propria ţară. Este foarte important ca, odată cu lărgirea exporturilor României, să avem o bună colaborare atât în ceea ce priveşte modernizarea echipamentelor existente, cât şi îmbunătăţirea acestora prin producţia industriei de apărare". Perfect adevărat.

Ponta a intrat în „clinciuri”. Dacă nu face o eschivă elegantă va fi KO.

Roșia Montană și canadianul „Gabriel” au parte de mari încercări. Au susținere din partea unor primari locali și a cetățenilor din respectivele comunități, nu toți, au însă și parte de opoziție organizată. În mai toată țara. Este normal. Adevărul nu iese ușor la iveală.

Pe de o parte, necesitatea de a exploata resursele din „coaja și subsolul” munților este reală. Nu te poți dezvolta fără a exploata resursele pe care le ai. Exemplul cu Japonia (pe care mi l-a dat un prieten, ieri, la o discuție) care importă resurse ca motiv să nu le exploatăm pe ale noastre nu ține. Japonia nu le are. A dezvoltat altceva pentru a avea cu ce cumpăra resursele de care are nevoie. Important este cum exploatezi acele resurse fără a pune în pericol populația zonei din punctul de vedere al vieții, beneficiind la maxim de oportunitatea exploatării pentru a ridica nivelul de trai al acelei populații.

După o zi de la ajungerea în zonă a Comisiei parlamentare „se aleg apele”. Cine crede că serviciile nu au cules date sau că alte instituții ale statului și-au pus mâinile în sân, se înșală. Contramanifestația care urmărea să arate că sunt mulți opozanți ai exploatării, oameni din zonă, are niște intruși. În număr mare. Ici-colo câte un localnic care a arătat, pe bună dreptate, că exploatarea îi dăunează. Se pare însă că majoritatea manifestanților erau „de împrumut”. Din București, din alte localități, din Ungaria și chiar din Germania. Din Rusia nimic ? Mai este timp să aflăm.

Eu cred că acolo, în Apuseni, sunt oameni care își doresc exploatarea resurselor minerale din munți și oameni care se opun. Sunt convins însă că procedeul care urmează a fi folosit este mai puțin important pentru cei care doresc exploatarea. Ei văd doar locul de muncă care va apare sau își apără actualul loc de muncă. Cei care se opun au și ei dreptate. Dacă exploatarea, în forma preconizată, le afectează modul de viață actual, atunci sunt în drept să se opună unei astfel de exploatări. Nu doar cianurarea minereului pentru a extrage aurul și argintul este o problemă (chiar una foarte serioasă dacă cianurarea nu se face printr-un procedeu cu circuit închis) ci și metoda violentă de decopertare a vârfurilor montane și excavările. O întreagă zonă va fi scoasă din circuitul vieții, umane și animale. Oamenii mai simpli, dacă pot spune așa, nu gândesc în perspectivă. Nu au fost obișnuiți cu o astfel de gândire. Însă noi avem serioase probleme cu statele vecine, în speță cu Ungaria, pentru că în tratatele cu această țară sunt prevederi care ne obligă să nu facem pe teritoriul propriu ceva care ar putea infesta sau polua mediul în țara vecină. Poluarea gravă de la Baia Mare a fost invocată de negociatorii maghiari iar noi nu am avut ce opune. Bine-bine, astfel de prevederi sunt în toate tratatele însă la negocierile cu Ungaria partenerii noștri au avut și exemplul negativ la îndemână. Cumva, Ungaria are un precedent periculos de care se poate lega. Iar proiectul RMGC tocmai că previzionează o astfel de poluare gravă cu consecințe transfrontaliere. Ca să fiu sincer, odată accidentul produs noi nu avem posibilitatea să îi oprim extinderea. Nu există mijloacele tehnice care să oprească infiltrarea toxinelor în sol, infestarea pânzelor freatice și poluarea gravă a apelor curgătoare care traversează frontiera cu Ungaria. După Ungaria va fi afectată Serbia și chiar noi și apoi bulgarii vom simți, de la Baziaș în aval, efectele poluării.

Mediafax preia o declarație a lui Ponta, legată de exploatare. Pe undeva are dreptate. Poate fi un mesaj împotriva unor investitori străini, în special a celor care gândesc exploatări asemănătoare cu ale canadianului „Gabriel”, însă poate fi și o încurajare a celor care vor să investească cu respectarea cerințelor maximale de protecție a mediului. Ponta va trebui să impună, prin legile viitoare, folosirea cianurilor (dacă altfel nu se poate) sau a altor substanțe pentru prelucrarea minereurilor în circuit închis. Nu știu cum va putea să evite spargerea și tocarea masivelor muntoase. Minele închise nu sunt nici ele o mare fericire. Cum-necum, folosirea în integralitate a rocii bogate în minereuri va duce, cumva, la dispariția formațiunilor stâncoase. Nu ne putem întoarce la mineritul din timpul dacilor.

Înclin să cred că „războiul” aurului de la Roșia Montană nu se va sfârși curând. Vor fi întotdeauna oameni care vor dori exploatarea și opozanți ai acestei exploatări. Sunt însă sigur că se va lua o decizie politică din partea lui Ponta, în special. Dacă legile care vor suferi modificări vor avea reglementări severe de protecție a mediului, RMGC se va retrage. Nu are bani pentru protecția mediului pe timpul exploatării. Refacerea mediului după terminarea exploatării este altă socoteală.

Lumea se radicalizează. Deja, radicalismul naște „monștri”. De nu se ajunge la o soluție politică convenabilă, vom ajunge la situații care nu mai pot fi controlate.

Ponta are o problemă serioasă. Dar și partidul lui, PSD. Probabil că este singur în fața tuturor. Cu excepția PSD (probabil că nu toți social-democrații), toți ceilalți parlamentari se opun proiectului RMGC și Dan Șova, ministrul „marilor proiecte”. Probabil că va lucra la o lege sau chiar la legea minelor astfel încât să satisfacă toate exigențele. Ar fi soluția cea mai bună pentru că ar fi de folos și în viitor. Ar scăpa bine din clinciurile de azi. Altfel ... PSD va fi asociat cu jaful RMGC.

Crin Antonescu. Soluție pentru primarii „depistați” în conflictul de interese public-public.

Informație Agerpres. O amnistie pentru primarii aflați în această situație și o corectare/modificare a legii privind incompatibilitățile ca astfel de aberații să nu se mai repete. Am mai scris despre această tâmpenie a „incompatibilității primarilor”.

Ca unul care cunoaște bine modul în care se scriu proiectele de acte normative în ministere, concluzionez că șirul de incompatibilități a fost ideea unui decident sau a unui consultant tembel al unui decident la fel de tembel. Mai bine spus, legea a fost „scrisă cu curul”. La Parlament, susținătorii tembelului care a promovat legea aceasta defectă au fost mai mulți decât oamenii cu capul pe umeri și care, cumva, au semnalat, în comisii sau în plen tembelismul cras care însoțește legea. Știu și cum se negociază în Parlament legile, chiar articole de lege, chiar idei din conținutul unor legi. „Bagă dom'le și ipoteza asta că nu o fi foc”, „Lasă dom'le mai jos sancțiunile că nu vrei să omori făptuitorii” etc.

O amnistie legală se poate realiza. Se scoate incompatibilitatea din lege și sunt exonerați de răspundere primarii aflați în această stare. Se poate pentru că „fapta” este considerată faptă penală. Iar Constituția permite retroactivitatea legii penale, interzicând retroactivitatea legii civile.

Mai sunt multe de reparat. Mai sunt pentru că la nivelul superior al unui minister au ajuns, de-a lungul timpului, tot felul de nepricepuți, tot felul de nepregătiți, tot felul de fripturiști care au „gândit cu curul” atunci când au fost puși să dea o soluție unei probleme. Problema lor majoră a fost să dea bine pe lângă ministru sau secretarul de stat politic, în cele mai multe cazuri și față de unii decidenți la nivel de execuție decât să gândească în interesul cetățenilor, așa cum ar fi fost normal să facă. De aceea avem legi de te doare mintea.

„Lucy” un reper al evoluției omului

Iau de la aici, http://www.descopera.ro/dnews/11386299-cum-a-slabit-lucy-pe-baza-faimoasei-fosile-specialistii-reconstituie-un-nou-look-al-stramosului-omului, imaginea și recomand articolul.

Cu vechime de 3,2 mil. ani, „Lucy” apare mai aproape de „ținuta” urmașilor ei, oamenii, după ce au fost descoperite și alte fosile de australopithecus afarensis. Înclin să cred că este mai aproape de realitate această abordare. Iau în considerare și informația că acum 200.000 de ani omul a ajuns la forma actuală.

Imaginea asta îmi duce gândul la prezentările de modă. Cele actuale. Oricum, imaginea actuală ne arată o femelă „mișto”. Nu are zorzoane, încă. Se odihnea în copaci, la fel ca maimuțele.

Știu că voi fi criticat de creaționiști. Eu cu „maimuța” ei cu lutul. Fiecare este liber să aleagă. Eu am ales evoluția.

Ne-am radicalizat complet. Vin alegerile.

În ultima perioadă de timp suntem radicali. Toți. Fără excepție. La capătul tunelului este recompensa, generoasă, după cum o vede fiecare. Este însă și prăpastia, pentru fiecare, după cum o vede iar fiecare. În camerele de taină se clocesc „strategiile și tacticile” fiecăruia pentru a ajunge la succes dar și pentru a evita, dacă se poate, propria prăpastie.

Mișcările politice au căpătat consistență. Cei mai activi au devenit ecologiștii. Au prins un capăt de ață și trag de el cu disperare. RMGC a devenit un fel de suport pentru ei, iar bârfa lumii îi suspectează de susținere financiară din partea lui Soros. Poate fi o poveste însă ea nu este importantă aici. Importantă este acțiunea ecologiștilor de a intra în conștiința publică ca forță politică. După ajutorul dat de PSD lui Cernea pentru a intra în Parlament, ecologiștii au ajuns la concluzia că este necesară o acțiune în forță pentru a aduce lângă ei mai mulți susținători. RMGC este doar capătul de ață. Iar istoricul RMGC și acțiunile preconizate pentru exploatarea minereurilor de la Roșia Montană au devenit, pentru ecologiști, minereul de aur care le poate aduce mai mulți susținători. Care ar vota cu ei la viitoarele alegeri europarlamentare unde au nevoie de 3%. Tămbălău mare pentru recunoaștere europarlamentară. Iar posibilii candidați ai „valorilor naționale protejate” s-au prezentat deja la televiziuni. Ca reprezentanți ai „pieței nemulțumite”. Au adăugat celelalte „probleme” ale protecției patrimoniului național, în special urban. Până și câinii maidanezi au devenit o parte a acțiunii ecologiștilor. Deh, au ajuns și maidanezii „valori ecologice”.

Pe lângă ecologiști au zis să profite de „ieșitul în stradă” și băsescienii. La Cluj, și nu numai, au ieșit în stradă susținătorii lui Băsescu. Tot cu capătul de ață al RMGC. Chiar Băsescu s-a dezis de propriile susțineri în favoarea RMGC. Este evident că și Băsescu are mare nevoie de recunoaștere și susținere populară. Mișcarea Populară se chinuie să devină vizibilă. Un 3% este posibil să aibă la europarlamentare însă este insuficient. Lista lor cuprinde mai mulți doritori de fotolii europarlamentare. Nu doar EBA. Băsescu face pași serioși către PDL. A uitat de supărarea lui și despărțirea melodramatică din fața perdelei. Numai că PDL este mai puternic decât acum câteva luni când Băsescu îl făcea harcea-parcea. Este mai puternic și mai organizat. Încet-încet se apropie momentul în care PDL va acționa dur, foarte dur, pentru a rămâne singurul partid puternic pe partea popularilor români. Vor veni vremuri grele pentru PMP, PFC, PNR și alte firimituri politice create de Băsescu în timp. Este normal. Vin alegerile europarlamentare și sunt puține fotolii pentru popularii români. Iar PDL le vrea pe toate.

Tot RMGC este și un motiv de dispută în USL. Liberalii și-au reafirmat o poziție anterioară (din 2007) cu privire la proiectul RMGC. Nu sunt de acord cu acest proiect. Nu sunt de acord cu modul de exploatare gândit de cei din RMGC. De aceea au anunțat că vor vota împotriva proiectului de lege scris de Șova și dus la Parlament. Între timp, PSD se află la mantinelă. Grupuri de interese social-democrate vor această exploatare. Altele sunt împotrivă. Alții sunt mai echilibrați și au adoptat o poziție în favoarea exploatării însă cu respectarea celor mai înalte norme ale ecologismului din Europa. Cele finlandeze. Trebuie observat că PNL a exploatat politic momentul adoptând cea mai rezonabilă poziție. Este pentru exploatarea resurselor însă cu luarea celor mai sigure măsuri de protecție a mediului și a valorilor istorice îngropate în munții din zonă. PSD a rămas singur în fața obligației de a da o soluție. Și politică și administrativă. Insistențele lui Șova și ale celorlalți care îl susțin pune PSD în mare dificultate. Nu de alta, dar angajamentul USL că se va opune RMGC, luat în timpul campaniei electorale, îi obligă pe cei din PSD să adopte o soluție. Sunt deja acuzați că și-au încălcat angajamentul electoral. Cred că vor alege o soluție care să oblige pe RMGC să adopte și respecte normele adoptate în Finlanda pentru exploatări similare. Va fi o cale de mijloc.

Între timp, USL pierde din electorat. Din cel volatil. În special PSD. Aceștia vor merge către ecologiști. Câți vor fi ? Vom afla în timp.

Băsescu trage de urechi Curtea Constituțională a României.

Panarama de la Cotroceni s-a hotărât să se dea în spectacol. Iar spectacolul este oferit de Comunicatul de presă a Președinției de azi, 21 septembrie 2013. Comunicat prin care suntem anunțați că derbedeul cotrocenist a sesizat Curtea Constituțională a României asupra neconstituționalității Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului (aici).

Practic, făcând gargară cu pioneze, Băsescu contestă pragul de 30% din listele electorale permanente pentru validarea unui referendum. În condițiile în care, recomandările internaționale spun că democratic ar fi normal ca pragul să nu existe. Băsescu vrea să se revină la pragul de 50%.

Toată polologhia pusă în pagină de consilierii lui pentru a demonstra CCR ce vrea Băsescu are un singur scop: împiedicarea adoptării prin referendum a Legii de revizuire a Constituției care, va fi supusă referendumul național odată cu alegerile Prezidențiale.

Pe de altă parte, având în vedere că există deja o Decizie definitivă a CCR cu privire la această Lege, contestația lui Băsescu este, de fapt, o contestare a deciziei anterioare a Curții Constituționale. Potrivit jurisprudenței CCR, această constestație ar trebui să fie respinsă deoarece Curtea s-a pronunțat asupra problemei. Dar cum CCR ne-a obișnuit cu „minuni”, există deja un precedent al negării propriilor decizii, nu m-ar mira ca CCR să admită gargara cu pioneze a lui Băsescu. Cu 5-4, 6-3.

Am citit contestația. Pe site-ul Președinției. Este pur și simplu o înșiruire de bla, bla, bla - uri. Pune accent pe decizii anterioare ale CCR în care aceasta formula, corect, necesitatea majorității în diferite situații. Asta face și Băsescu. Ia situații diferite unde sunt prevăzute majorități. În toate situațiile, vorbim despre instituții și nu despre o întreagă națiune înscrisă în zisele liste electorale permanente. Nu poți amesteca mere cu pere însă la Băsescu nu este o problemă. Nu poți compara majoritatea din Parlament sau de la Curtea Constituțională cu majoritatea din listele electorale permanente. Mai mult, face mult vorbire despre majoritatea cu care este ales Președintele în primul tur. Însă uită de textul constituțional care vorbește de al doilea tur de scrutin unde această majoritate nu mai este impusă.

Băsescu „uită” că parlamentarii sunt obligați să fie prezenți la adoptarea unor hotărâri, judecătorii CCR sunt obligați să fie prezenți la luarea unei decizii pe când cetățenii țării nu au obligația de a fi prezenți la urna de vot.

După cum scrie Băsescu sesizarea, ar trebui ca rezultatul alegerilor parlamentare sau prezidențiale de până acum să nu fie valide. Nu au fost prezenți cetățenii, în majoritate absolută, la urnele de vot. Nici el nu a avut majoritatea absolută pentru a deveni Președintele României. În ambele cazuri, el a ieșit președinte în al doilea tur de scrutin.

Citită cu atenție, oricine constată că Băsescu a sesizat CCR ca să se afle în treabă și să dea fiori românului care nu cunoaște, nu pricepe ce este cu politica și legea.

S-a aflat. Punctul slab al USL este ... PSD.

De când cu Roșia Montană parcă s-au tulburat apele. USL arăta, cumva, bine. De când și-a băgat Aghiuță coada, totul este din ce în ce mai tulbure. Parcă la concurență cu inundațiile și ploile „rupte din nori”.

Încerc să nu fac afirmații definitive și, posibil, nedrepte. Este însă posibil ca unele dintre acestea să pară a fi definitive.

PSD este și a dorit, întotdeauna, să fie cel mai mare partid din România. A avut, ani și ani, Președintele și primul-ministru. A condus efectiv România din 1990 încoace. Când nu a mai putut singur, s-a aliat cu Băsescu și PDL. S-au despărțit din calcul politic. Geoană s-a vrut Președinte. A vrut un an de „luptă politică cu Băsescu”. L-a avut, prin despărțirea de PDL. L-a dus prost. Pentru că și el este un mare prost. Ratarea din 2009 a dus PSD în derivă. O derivă care s-a accentuat din ce în ce mai mult. Norocul PSD a fost PNL. Partid care începe să își capete renumele de „sanitar” al vieții politice. După anul 2000 a „salvat” de la moarte PD. Băsescu a ajuns Președinte în 2004 și a mulțumit PNL în stilul propriu. S-a jurat că nu se lasă până nu face din PNL un partid incapabil să intre în Parlament. Pe atunci, PNL era condus de Tăriceanu. Care a tăcut. A tăcut așa de mult încât oamenii au uitat de el, ca om politic, rămânând doar cu o imagine, destul de neclară, de bun premier. Cum necum, PNL a rămas în picioare însă după alegerile parlamentare din 2008 a decis că vrea schimbare. A ales ca președinte pe Crin Antonescu. Crin Antonescu și noua conducere a PNL a ales să lupte împotriva „regimului ticăloșit băsescian” cu sprijinul PSD. Era, sunt convins, singura soluție viabilă. S-a constituit USL care, de fapt, a constituit o nouă acțiune de salvare a PNL. Ca la indigo, în acest an PSD își dă poalele peste cap și vrea să repete scenariul „mulțumirilor” lui Băsescu. Ce naște din pisică, șoareci mănâncă. Numai că Antonescu nu este Tăriceanu. Antonescu nu tace. În plus le spune și bine.

Așa-zișii „baroni” ai PSD știu că un Antonescu Președinte al României înseamnă mai mult PNL și liberalism și, pericol mare pentru socialiști, o mai intensă campanie pentru revenirea la monarhie ca alternativă la forma de stat republicană. Un Antonescu Președinte al României va face ca eșicherul politic să fie dominat de liberalism, celelalte formațiuni politice care se declară la dreapta urmând a fi comasate în PNL sau vor căuta alianțe cu PNL. Iar de se va întâmpla asta, nu va fi bine pentru socialiștii din PSD.

Cei care lucrează azi pentru a provoca ruperea USL sunt mai mulți din partea PSD. Încep să îi depășească pe băsescieni. Reacțiile din PNL sunt încă firave. Pentru ruperea USL. Sunt destul de puternice însă reacțiile care sancționează așa-numitele abuzuri ale liderilor PSD. Crin Antonescu a ales să fie mai activ în media pe această linie. Îmi place abordarea. Sunt adeptul „curățirii” mizeriei de sub preș și arătării ei pentru a o înțelege și a corecta „educația” celor care practică metoda. Înclin să cred că vechea gardă din PSD este cea care dă tonul. Pentru mesajele către populație sunt ajutați, intens, de postul Tv al lui Ghiță, România Tv dar și de B1 Tv al lui Păunescu. Pesediștii care se uită la B1 Tv au sprijinul lui Cristoiu și al celorlalți de acolo care clamează, îngrijorați, dispariția PSD în situația în care acesta nu va avea propriul candidat la Președinția României. Ponta, Oprescu sau care o fi el.

Situația este tensionată. Foarte tensionată. Se mai adaugă la ea și dificultatea de a primi sprijinul unei mari părți a populației în condițiile unei guvernări cu liberalii. Până la urmă, decontul guvernării va veni, ca un tăvălug, peste Victor Ponta și PSD. Solidaritatea guvernului cu premierul este relativă. Mai ales atunci când ai în guvern miniștri care fac legi „speciale” pentru clientela lor - Șova și canadianul „Gabriel”.

Vanitatea și orgoliul vechilor social-democrați este punctul slab al USL. Pe măsură ce trece timpul, aceștia vor forța nota. Separarea de PNL are ca scop împiedicarea acestuia de a ajunge prima formațiune politică din țară. Traian Băsescu a demonstrat că așa ceva este posibil. PD, un partiduleț pierdut în spațiu în 2003 a ajuns, cu Băsescu la conducere (mai mult neconstituțional) la peste 30%. De la 5%. Fripturiștii știu unde să meargă atunci când vor să își umple sipetele cu bani. Atacurile împotriva lui Crin Antonescu și a liberalilor au și o parte bună. Obligă PNL să se comporte ca o putere politică, nu doar ca un partid politic oarecare. Paradoxal, comportamentul de acum al lui Crin Antonescu și a celorlalți lideri ai PNL ar putea salva USL. Oamenii cu mai multă minte din PSD vor putea să vadă că PSD nu este în cea mai bună „pasă” iar despărțirea de PNL și încetarea protocolului cu acesta pentru desfacerea USL din cauza PSD le va dăuna mai mult decât respectarea protocolului care prevede Președinția României pentru candidatul PNL. Pentru că, și aici îi dau dreptate lui Crin Antonescu, alegerea Președintelui României este un act de voință al electoratului și mai puțin al unui partid sau altul. Faptul că Olguța de la Craiova sau Mazăre de la Constanța, ca să spun numai despre ei, nu vor să îl voteze pe Crin Antonescu Președinte al României este ca o frecție la un picior de lemn. O rupere acum a USL de către PSD pentru a nominaliza un candidat propriu la Președinția României va rupe și guvernarea. Nu este exclus ca ruptura să ducă PSD în opoziție !

Se schimbă clima. Se pare că nu învățăm nimic.

M-a deranjat comportamentul celor de la Antena 3, Ursu și Stoiceasca în particular, cu ocazia „ruperii de nori” din zona Galați. Cu o mutră de acuzator public fioros, Ursu acuza meteorologii că nu au informat din timp pe cetățenii comunelor afectate de necazul ce s-a abătut asupra lor. O doamnă în studio încerca să explice că ei lucrează după un sistem care are drept consecință o probabilitate iar anunțarea despre posibilele consecințe nu poate ajunge la „beneficiar” cu suficient timp înainte pentru luarea unor măsuri.

Hai să nu o mai dau cotită. Cei de la Antena 3, la fel ca ceilalți „fioroși” din media care au tratat problema arătând cu degetul, acuzator către unii și alții sunt niște cretini. Fără nici un dubiu. Din mai multe considerente.

Trăim într-o epocă de schimbări climatice. Avem ploi torențiale, avem furtuni (mai multe decât în anii știuți de noi), avem tornade (cine dracu a auzit de ele în copilărie - mă refer la cei mai în vârstă), avem fenomene meteo față de care nu suntem pregătiți. Nu au mai fost sau nu au avut aceeași intensitate în timp pentru a face oamenii conștienți de ele și a-i pregăti să le înfrunte. Practic am ajuns într-o situație de excepție. Iar într-o astfel de situație nu trebuie să ne comportăm ca în situații normale. Trebuie să vedem ce vom face și nu să ne repezim să restabilim situația anterioară. Pentru că așa vom ajunge mereu și mereu victime ale intemperiilor. Mai bine zis, vom fi victime ale incapacității noastre de adaptare la mediu. Victime ale prostiei.

Politicianist, Ponta a promis oamenilor că le va trimite fonduri și materiale de construcție pentru ca ei, victimele inundațiilor, să poată recupera, cumva, din pierdere. De la fondul de rezervă bugetară. Fond destul de limitat, totuși. În situația în care fenomenul se va repeta și în alte zone, vom ajunge în situația în care fondul va dispare. Astfel, se va produce o discriminare. Cei care vor fi victime ale acestor fenomene în zilele următoare vor primi mai puțin sau chiar deloc. Apoi urmează iarna cu posibile fenomene extreme - înzăpezirile, temperaturile extreme etc. - și apoi va veni primăvara cu inundațiile ei. Nu este exclus ca victimele de azi să devină victime și mâine, după ce își vor fi reparat casele și redus pagubele. Atunci ne vom pune întrebarea, dacă ne-o vom pune. care este soluția ? Mare lucru de nu se va ajunge la o mai atentă analiză geologică și geografică a zonelor calamitate și nu vor fi soluții deosebite. Casele din zona „x” sunt greșit amplasate așa că trebuiesc mutate. Terenul este predispus alunecărilor de teren așa că localitatea nu are șanse de supraviețuire. Locuitorii trebuie să plece. Oamenii nu vor vrea astfel că anual vom avea victime și pagube.

Discutăm de ani de zile despre zonele inundabile. Discutăm, pentru că nu ne doare gura. Cei de pe plan local lasă discuțiile celor de la nivel central. Așteaptă ca cei de la guvernare să facă și să dreagă. Între timp, administratorii locali permit, în continuare, construcții definitive sau temporare, în zone inundabile. Presa noastră politicianistă nu vede prostia în plină manifestare însă se repede la guvern, la instituțiile publice care nu au avut nici în clin și nici în mânecă cu deciziile persoanelor afectate și nici ale administrației locale. Discutăm de ani de zile despre înzăpezirea localităților. La fel ca la inundații sărim, omenește, în ajutorul victimelor. După ce trece iarna, nimeni nu mai este preocupat de actele și faptele oamenilor care au fost victime și ale administrațiilor locale pentru prevenirea sau reducerea pagubelor în iernile ce vor veni. Vom asista în continuare la înzăpeziri, la case acoperite cu zăpadă (poate aceleași !), la eforturi umanitare ... Nu este cam mult, totuși ?! Ajuți oamenii victime ale unei situații de excepție. Să continui a ajuta oamenii care se încăpățânează să trăiască în situații de excepție este prea mult.

Crin Antonescu îl „reformează” pe politicianul Crin Antonescu.

Am urmărit aseară pe Crin Antonescu interogat de Crețuleasca la realitatea Tv. Cu atenție.

Crețuleasca a fost, evident, depășită de eveniment. Ceva nu era în „normalitatea” ei. O listă cu teme și o anume abordare. Cumva, în mod evident greșit, i s-a cerut să fie un „Rareș Bogdan” cu fustă. Nu i-a ieșit. Deh. Iarna nu-i ca vara.

Am observat, de ceva timp, că are loc o anume transformare la Crin Antonescu. O transformare înspre bine. O trecere de la inteligență la înțelepciune. Un salt valoric important pentru cel care își asumă candidatura la funcția de Președinte al României.

A forțat, în timpul „interogatoriului”, transparența. Crețuleasca făcea „fețe-fețe”. În mintea regizorilor emisiunii s-a produs haosul. Nu ei au fost cei care „au scos” adevărul (relativ săracul) la iveală. Invitatul a fost cel care a obligat moderatorul să lase deoparte „șmecheriile” jurnalistice și să renunțe la construcțiile fanteziste. Burtiera prezenta, la un moment dat, situații imposibile. În contradicție cu dialogul ce avea loc pe platou. A fost bizar. Crin le punea în față problema în toată goliciunea ei iar ei nu și nu. O puneau invers.

Crin le-a făcut și hatârul de a avea opinie separată față de un anume comportament politic. Chiar față de anumiți oameni politici scoși agresiv în față de regizorii RTv. A explicat, a nu știu câta oară, că el și PNL nu acceptă acte și acțiuni politice ascunse. Făcute într-un mod care să îi pună în fața „faptului împlinit”. Cum a fost cazul cu proiectul de lege privind concesiunea de la Roșia Montană. Se pare că Șova a construit proiectul, la impus în Guvern cu sprijinul lui Ponta cu „amenințarea” că dacă nu se face vom plăti daune (chiar sunt curios dacă Șova nu o avea un anume interes aici), apoi a fost dus în Parlament și s-a cerut procedură de urgență. Repede, repede, repede pentru că, se pare, niște persoane aveau tot interesul să obțină mai mult. Iar eu, care nu am informațiile privind „avantajele financiare” mă limitez doar la anumite avantaje politice. Zona apusenilor ar fi adus niște voturi PSD la europarlamentare și la parlamentarele din 2016 așa cum au adus voturi celor de la PDL și lui Traian Băsescu. Nu știu nici dacă proiectul canadianului „Gabriel” ar fi dus la dezvoltarea zonei, am început să am niște dubii văzând că și cei de acolo, din zonă, nu mai spun de „Gabriel”, nu fac nici o referire la elementele de dezvoltare urbană. În special în condițiile în care exploatarea „lărgită” va duce la modificarea severă a zonei. Vor dispare suprafețe mari de verdeață. Nu cred că localitățile mai sunt viabile, în special acele localități, mari sau mici, care se vor afla, la un moment dat, în mijlocul noroaielor și a apelor uzate, fără păduri (care vor dispare), fără apă potabilă etc. Probabil că acele localități vor dispare, oamenii vor pleca către localitățile vecine. Nimic despre aceste lucruri nu am văzut așa că am mari îndoieli cu privire la proiect. Iar întrebările pe care Crin Antonescu le-a formulat pe timpul emisiunii pentru ca să explice de ce el se va opune în continuare proiectului îmi completează propriile îndoieli.

Aseară, Crin Antonescu s-a comportat ca un veritabil Președinte de țară. Este foarte bine că face aceste exerciții în fața publicului. Periodic va trebui să iasă în fața cetățenilor cu astfel de prestații. Va învăța și el, îl vom cunoaște și aprecia și noi. Față de prestațiile superficiale și auto-apreciative ale lui Mircea Geoană din 2009, Crin este la niște ani lumină în față.

SRS a fost simpatic aseară la CBPNLMS

Pentru mine, seara de ieri a avut „două ceasuri”. Unul bun și unul rău. Ceasul bun a fost întâlnirea cu SRS la Cafeneaua Brătianu (Clubul Bloggerilor PNL membri și simpatizanți). Ceasul rău a fost Piți și meciul naționalei cu turcii. Ceasul rău trece, cum sper că va trece în uitare și Piți.

SRS s-a destăinuit. Real. Bine, la SRS ar trebui mai mult umblat pentru a afla mai multe. Este om trecut prin ciur și prin dârmon. Adică om umblat, om de lume, om care știe să se descurce în viață. În limita celor două ore promise a răspuns tematicii covenite. Și în plus.

Propunerea lui de lege dezbătută ieri la Senat a picat. A încercat să obțină o normă juridică imperativă prin care SRI și SIE să fie împiedicate de a mai înființa societăți comerciale sub acoperire. Lumea s-a opus, însă subiectul a fost îndelung discutat. Discutarea este pozitivă. Naște întrebări. Cere niște răspunsuri. Este inadmisibil așa ceva. Sub acoperire, sub acoperire dar nu ieși ca râia în față și participi la licitații pe care le și câștigi. Ce naiba ! După ce realizezi obiectivul propus, serviciul de informații care a înființat societatea comercială ar trebui să o desființeze. Iar o SC o înființezi dacă ai probe indirecte că s-a organizat, privat, o societate infracțională. O înființezi pentru a acoperi culegerea de informații în domeniul respectiv. Scopul unei astfel de SC nu este cel al legii comerciale, obținerea de beneficii materiale pentru fondatori ci obținerea de informații despre activități infracționale care pot afecta, grav viața întregii societăți.. În cazul în care se obțin beneficii financiare, atunci SRI și SIE ar avea fonduri care pot fi îndreptate către alte activități acoperite, inclusiv față de comisiile Parlamentului. Astfel că SRI și SIE ar deveni, mascat, susținătoarele financiare ale unor partide politice sau politicieni. Nu ar trebui să ne mire dacă nu cumva SRI și SIE au finanțat, din aceste fonduri acoperite, campaniile lui Băsescu sau ale PDL și dacă nu cumva MRU speră să primească finanțare de la SIE și SRI pentru Partidul Forța Civică. Donațiile către partidele politice și politicieni sunt legale. Ce naiba ! SRS a accentuat și pe lucrătorii acoperiți ai celor două servicii de informații din presă, din ONG-uri, din partidele politice. Evident se pune problema securiștilor din Parlament. Atât cei vechi, de pe timpul lui Ceaușescu care au rămas la remorca SRI și SIE și au primit sarcini operative în mediul politic sau al societății civile câr și cei noi. SRS a afirmat, iar eu îl cred, că societatea civilă este infestată de vechii și noii securiști iar virulența cu care această societate civilă îl susține pe Băsescu de ani de zile își are justificarea tocmai prin prezența securității revopsite și rebotezate în asociațiile și fundațiile societății civile.

DIICOT realizează o premieră. Cine nu cunoaște bine anumite probleme juridice se poate păcăli. A fost reactivată infracțiunea stalinistă a „subminării economiei naționale”. Ținta este Varujan Vosganian. Adriean Videanu este acolo doar „de florile mărului”. Aprobarea de către Senat a urmăririi penale în cazul Vosganian ar duce la demiterea acestuia din funcția de ministru al economiei. De ce ? Pentru că Vosganian a devenit un pericol pentru anumite interese legate de economie. Programele anunțate de Vosganian în domeniul economiei pun în pericol anumite interese. Pentru că aceste programe sunt și ale USL, este evident că reușita lor ar da partidelor din USL o mai mare notorietate politică în bine, pe zona politicilor de dreapta, zonă pe care Băsescu și derbedeii lui vrea să o ocupe. Este evident că Băsescu este la capătul firului. Este evident că Băsescu are în spate anumite grupuri de interese. Este evident că SRI, infestat de securiștii ceaușiști deveniți băsescieni au „sesizat” despre acțiunile guvernului Tăriceanu cu Vosganian ministru al economiei și finanțelor pentru acțiuni guvernamentale „de favorizare a unor investitori privați” pentru că acele acțiuni ar fi putut fi în viitor utile. Viitorul ăla este azi iar „dosarul cauzei” s-a copt urgent pentru că Băsescu a dat dispoziția necesară: coace-te !

Infracțiunea nu mai este prevăzută în noul cod penal. Din primăvara anului 2014, toate dosarele procuraturii care instrumentează această infracțiune se casează: fapta nu există. Tot de atunci, toate persoanele condamnate pentru „subminarea economiei naționale” își încetează executarea pedepsei. Caz constituțional de retroactivitate a legii penale. Se aplică legea penală mai favorabilă. De aceea, acțiunea procurorilor DIICOT este o acțiune cu substrat politic. Bine, bine, procurorii au băgat și alte așa-zise infracțiuni însă ele sunt viabile doar dacă este valabilă infracțiunea principală. Așa că suntem în fața folosirii forței publice în interesul privat al unui competitor politic: Traian Băsescu.

SRS spune că Parlamentul și mai ales PNL trebuie să ia o atitudine fermă față se această situație. Din moment ce Parlamentul a adoptat deja o lege cu altă concepție despre infracțiuni nu poți să vii tu, procuror stalinist să dispui că este altfel. Culmea, panarama aia de procuror sef al DIICOT, Alina Ghica, a fost secretar de stat al PDL și a lucrat la noul cod penal și de procedură penală. Este culmea pentru că ea a avut posibilitatea potrivit legii care reglementează activitatea procurorilor să oprească mascarada. Procurorii lucrează în sistem de control ierarhic. Procurorul de caz poate face pasul următor într-o cauză abia după ce primește avizul procurorului ierarhic superior. Pentru că s-a dat aviz ierarhic la o mascaradă este evident că aici avem de a face cu o comandă politică.

Spre satisfacția monarhiștilor din club, SRS a declarat ferm că este monarhist. Că vrea o nouă constituție. Argumentele lui au fost bune. Le susțin. Chiar dacă eu am o altă dezvoltare a lor. Discuția a mers și către instituțiile care mănâcă fonduri bugetare mai ceva decât găurile negre din galaxia noastră însă nu au rezultate. Cum sunt DNA și ANI. Culmea, DNA-ul reformat de Băsescu și Macovei a generat corupție în loc să o stăpânească. A generat-o prin stimularea corupților care au susținut politic pe Băsescu. Regimul băsescian, indiferent cine a fost la guvernare, a generat corupție. Exemplele sunt atât de multe încât nu am cum să le arăt pe toate. Să nu uităm de Stolojan și Stoica, de afacerile lui Popescu și jocul la bursă a politicienilor PDL și a celor băsescieni cu Băsescu în frunte. Toți s-au îmbogățit generând suișuri și coborâșuri ale cotelor la bursă la companiile la care dețineau acțiuni. Declarații politice cu impact economic pe ținte clare de activitate, măsuri guvernamentale care au generat coborârea sau creșterea cotelor etc. Absolut contrar legii. Dar cine să îi ia la întrebări ? DNA ? Fugi de aici ! DIICOT ? Ce ești nebun !?

A fost bine. Pentru mai bine era nevoie de mai mult timp și mai mulți participanți. Bașca speranța că naționala va juca bine și va obține un rezultat pozitiv cu turcii. Am fugit să prin meciul. Mai bine rămâneam la discuții. Eh. Uneori fac și greșeli.

„Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă'n poartă !”

Moții au arătat, prin cântec, care le este soarta, care le este chiar viitorul. Înainte, cel care le exploata aurul era un străin. Azi, cel care vrea să îl exploateze este tot un străin. Înainte erau sub ocupația austro-maghiară. Azi sunt sub „ocupația patrioților români” din ONG-uri finanțate dubios și a politicianismului de joasă speță. Aurul și alte metale rare le stă sub picioare însă ei nu au dreptul la viață. Nu vor alții. De pe aiurea. Care vin cu constituția și le dă cu ea în cap: zăcămintele subsolului sunt ale statului, deci, ale întregului popor. Nu doar a lor. Așa că ciocul mic. Alții îi întreabă dacă știu să mulgă vaca, capra oaia ... ce atâta tevatură. Se pot îmbogăți și din creșterea vitelor. Doar să vrea. Iar ei, puturoșii nu și nu. Vor să fie mineri. Alții o iau pe partea mediului. Natura, pădurile, viețuitoarele, apele vai și amar. Ecologiști de strânsură. Să facă turism, clamează aceștia. Alții vorbesc despre „patrimoniul cultural”. Intangibil, spun ei. Pe naiba. Pentru autostrăzi această intangibilitate nu prea a existat. Au descoperit așezări preistorice, dovezi ale locuirii zonei cu mii de ani în urmă. Le-au curățat, au luat ce era de luat, au pozat, au analizat, au descărcat arheologic și le-au acoperit cu autostrada necesară oamenilor din timpurile de azi. Dacă s-a putut cu autostrada, dacă se poate cu dezvoltarea urbană de ce dracu nu se poate cu exploatarea minieră ?

Vehemenți, unii prorocesc lacuri cu cianuri. Așa s-a întâmplat în Canada cu 50 de ani în urmă. Să îmi fie cu iertare, dar cu 50 de ani în urmă așa o fi fost procedeul. Între timp a apărut televizorul pentru tot poporul, telefonul fix a fost înlocuit cu telefoanele mobile, trotineta a devenit BMW sau Mercedez, sateliți pământeni au ajuns la limita sistemului solar după ce ne-au arătat celelalte planete iar din 2011 au intrat în spațiul cosmic galactic urmând ca peste niște mii de ani, de nu or avea un accident, să intre în spațiul altui sistem solar. De atunci și până azi s-a dezvoltat tehnologia bașca faptul că tot ce presupune proces tehnologic s-a mutat de pe hârtie pe ecranul calculatorului. Acum 50 de ani calculatorul era o ciudățenie cu niște lămpi care arătau că pe acolo, pe firele care le legau, mai trece curentul iar programele își prezentau evoluția pe niște cartoane. Acum avem computere ... Măi frate, măi, păi noi nu mai suntem la nivelul de acum 50 de ani. Iar statul, statul ăsta care ar trebui să se impună nu să cadă la învoieli dubioase, ar putea să ceară firmei care face exploatarea să îndeplinească anumite condiții atât în pregătirea exploatării cât și/sau mai ales pe timpul exploatării. Pentru că el statul poate interveni întotdeauna când firma nu își respectă angajamentele de orice natură.

Am tot citit puncte de vedere. De la puncte de vedere „patriotice”, la cele similare bolșevicilor staliniști, la altele vădit prețioase având în expozant un depozitar de diplome academice și titluri pe măsură. Am citit și puncte de vedere ale specialiștilor în minerit și tehnologia mineritului de orice natură. Am înțeles că mineritul, indiferent de care, folosește substanțe sau dă la iveală substanțe periculoase pentru viața omului și mediul înconjurător. Că rezultă reziduri care se depozitează, reziduri periculoase. Dar am mai și reținut că există tehnologia necesară care poate, pe orice termen, să evite poluarea și să reducă infestarea. La Onești erau mai mereu accidente cu produsele chimice: clor, fenol. Mai mereu oneștenii aveau parte de „mirosuri” suspecte. În alte localități din țară același lucru. Toate evenimentele au ajutat la îmbunătățirea tehnologiei astfel că viața a mers înainte. Sunt valoroase informațiile istorice, sunt valoroase vestigiile, dar viața omului de azi și a celui de mâine sunt mult mai valoroase.

Chiar dacă PNL a hotărât că proiectul de act normativ prezentat de Guvern la Parlament nu poate fi adoptat, urmând ca PNL să îl respingă, eu cred că Guvernul va trebui să lucreze la altul care să impună firmei care va face exploatarea să îndeplinească anumite condiții care să țină cont de toate, dacă se poate, punctele de vedere exprimat. Oricum, ca în orice formă de minerit, terenul va suferi severe modificări. Cei care susțin atât de vehement revenirea la „mineritul cu târnăcopul” au exemple moderne la îndemână. Localități întregi pe glob sunt părăsite din cauza acestui tip de minerit. Nu le mai suportă pământul. Se prăbușesc în hăul ce se naște. Dar lumea merge înainte.

Și „Da” și „Nu”.

În București se manifestă, cu forță, fără violență, două manifestări majore. Prima privește proiectul minier Roșia Montană iar al doilea este declanșat de tragedia sfârtecării unui copil de către un câine maidanez.

Cu referire la proiectul minier Roșia Montană am afirmat că sunt de acord cu exploatarea însă fără ca aceasta să afecteze viața locuitorilor zonei. M-am gândit la exploatarea de tip intensiv cu folosirea substanțelor chimice (cianuri). Nu sunt de acord cu ele pentru că știu că mai avem astfel de exploatări care ne-au adus necazuri. Pe de altă parte, ne opunem unei astfel de exploatări fără a protesta împotriva celor care sunt deja în funcțiune. Plus că nu facem vorbire despre alte rezultate catastrofale pentru mediu și oamenii zonei în cauză la fel de nocive în urma altor exploatări miniere sau în cazul prelucrării minereurilor de tot felul. Reziduurile prelucrărilor primare sunt la fel de nocive ca „lacurile” cu cianuri.

Dacă Parlamentul va aproba proiectul legislativ cu amendamente, compania care deține acțiunile (nu are relevanță originea capitalului, contra propagandei intense făcute de oameni imorali) va trebui să regândească proiectul exploatării. Probabil că niște amenajări tehnice vor afecta randamentul exploatării prin orientarea unei mari părți a fondurilor alocate către protecția mediului. Azi se poate construi orice. Pe suprafețe imense. Costurile sunt însă la fel de mari. Mă gândesc la faptul că „băile cu cianuri” pot fi plasate în instalații speciale și după folosire se vor putea „îmbutelia” și depozita în alte zone fără a mai fi la suprafață, în contact liber cu mediul. Asta dacă se va admite iar cei de la mediu își vor da acordul pentru folosirea cianurilor. Poate că se va alege o cale diferită de exploatare, dacă Parlamentul va interzice folosirea cianurilor. Poate. Poate că acea companie va renunța pentru că exploatarea fără cianuri va deveni nerentabilă. Ideea de bază este însă aceea ca exploatarea minereurilor să fie permisă. Redeschiderea mineritului în zonă ar ridica enorm de mult întreaga zona. Nu doar locurile de muncă suplimentare vor fi avantajoase ci și crearea unei infrastructuri benefice: rutiere, feroviare, medicale, comerciale, învâțământ, cercetare ... Sunt multe avantaje.

Mă uit la cei care protestează. Aici. În București. Dar și în țară. Sunt tineri, în majoritatea lor. Nu știu mai nimic. În spatele lor sunt cei care manevrează politic o situație. Sunt cei care vor voturi la următoarele alegeri. Așa-zișii ecologiști. De aceea nu îi susțin. Nu îi voi susține. Nu îi voi susține pentru că aud mereu și mereu lozinci comunistoide. Fără să știe, copiii aceia vor să reînvie idealurile comunistoide. Nu mă refer la persoanele mai în vârstă care li s-au alăturat. Unii sunt protestatari de meserie. Cunosc bine specia. Au fost și în iarna dintre 2011-2012 de la Univeristate. Veneau contra-cost. Alții însă sunt oameni serioși.

Cu privire la manifestațiile contra primarului Sorin Oprescu și a Primăriei Generale a Capitalei este altceva. Voi merge duminică, în Parcul Izvor. Nu sunt de acord cu eutanasierea în masă a câinilor vagabonzi. Este o prostie imensă. Este de fapt o crimă. Sunt însă de acord cu un control sever al câinilor vagabonzi. Iar eutanasierea o văd ca o soluție finală extremă. Nici nu ne putem permite să ținem câinii vagabonzi în spații special amenajate cu costuri nejustificate. Lunar dăm mai mulți bani pentru un câine decât pentru un copil. Iar banii vin, în majoritatea lor de la bugetul de stat. Susținătorii câinilor vagabonzi nu fac suficiente donații pentru a-i ține în viață.

Câinii lăsați liberi devin sălbatici. Fiare urbane. Este în natura lor să se adune în haite. Fără mâncare suficientă (dată de oameni sau găsită în gunoaie) câinii vor ataca tot ce mișcă. Sunt vânători. Așa cum este normal. Iar oamenii devin pentru ei animale concurente. Când atacă pe cei mai slabi „își apără teritoriul”. În plus, oamenii mai slabi pot intra „în meniul” haitelor puternice. Cine se uită la emisiunile despre viața animalelor în sălbăticie sau citește despre viața animalelor sălbatice, fie în mediul lor natural fie în mediul urban va înțelege că animalele sălbatice profită de prezenta mediului urban pentru că le asigură o cantitate de hrană ușor accesibilă, că oamenii devin, uneori, din aliați-adversari, că oamenii pot deveni victimele animalelor care vor să ocupe teritoriul.

Un control al animalelor urbane fără stăpân este obligatoriu. În caz contrar, ajungem în situația de a ne război cu ele. Va fi normal ca noi, oamenii, să ajungem să le ucidem atunci când viața ne este în pericol. Când vom ajunge în această situație va trebui să admitem că cei pe care îi plătim ca să nu ajungem așa nu și-au făcut datoria. Și va trebui să îi judecăm.

Duminică merg în Parcul Izvor să particip la o formă de judecată a primarului general care nu și-a făcut datoria. Mai mult, în mod idiot mă cheamă la referendum să îi arăt că sunt de acord ca el să aplice legea sau nu. De parcă referendumul local în materie poate avea consecințe asupra legilor în vigoare. Mai și minte la Tv spunând că legea este neclară. Este un ipocrit. Legea este foarte clară numai că el, la fel ca Băsescu și Videanu, cei care au fost înaintea lui și nu au făcut nimic, acuză legea pentru că altfel ar trebui să își dea demisia și să se pună la dispoziția procurorilor pentru abuz în serviciu.

Adăposturile pentru câini vor fi mereu pline. Locuitorii Bucureștiului le vor aproviziona cu sau fără intenție. Mereu și mereu se va ajunge la soluția eutanasierii pentru că nu ne putem permite să îi întreținem. Nu sunt de acord să dau bani la taxe și impozite pentru întreținerea animalelor fără stăpân. Dacă vreau un câine îmi iau. Răspunde pentru el potrivit legii, am grijă de el, îl fac un membru al familiei. Nu îl las pe stradă și nici nu îi dau posibilitatea să facă rău altor oameni.

Regret cumplita soartă a copilului acela. Eu însă merg pentru toți oamenii omorâți de câinii vagabonzi, pentru toți oamenii răniți de acești câini, pentru siguranța mea și a familiei mele. Merg să protestez împotriva acestei primării incompetente condusă de dr. Sorin Oprescu. Un demagog la fel ca Băsescu.

Aseară am învins Ungaria. Bătut este un termen neadecvat.

Aseară am învins Ungaria. Am jucat și eu. Întins în pat în fața televizorului. Tensiunea jocului și manifestările mele au determinat-o pe soție să plece la celălalt televizor. Unde, normal, butonând, a dat peste un program mai pașnic.

Am făcut de toate. Am șutat, am îndrumat, am arbitrat, am aplaudat, am înjurat, am pasat, am criticat, am oftat, m-am bucurat enorm. Am învins Ungaria cu scor de neprezentare. Este greșită formularea „am bătut Ungaria la fotbal”. A bate este un verb care aici nu își are rostul. Este o victorie care nu cuprinde doar ce s-a întâmplat pe teren. Are o încărcătură mult mai mare. Are multă istorie în spate, are multă isterie revizionistă căreia i s-a dat, și cu această ocazie, un răspuns civilizat. Sportiv. Cine se întreabă unde s-a ascuns „fioroasa” echipă ungară însoțită de grupurile extremiste maghiare la București este posibil să nu afle răspunsul. Pe teren au fost doar niște jaloane albe de care se împiedicau ai noștri în exercițiile tactice impuse de Pițurcă. Arbitrul și-a făcut treaba, sancționând „jaloanele” ca să dea impresia că arbitrează un meci de fotbal. Cu mare regret constat că Bourceanu a luat și el un cartonaș, pentru impresia artistică a momentului.

Puteau fi mai multe goluri. Stancu, Adi Popa, Bourceanu, Marica ... au trecut pe lângă gol. În partea a doua a meciului, Pițurcă a băgat 2 steliști. Tănase și Adi Popa. Logica lui Piți a fost corectă. Amândoi știu și faza de apărare (ce naiba ! Doar vin de la Steaua !) plus că pot și au dovedit în puține minute să o bage în ațe bașca să facă din unguri funii împletite. Meciul a avut la final 7 steliști pe teren. Chiricheș este încă al Stelei. Ca atitudine și ca joc. Iar Bourceanu a făcut ce știe mai bine. A condus meciul din teren, steliștii fiind obișnuiți cu îndrumările lui. Chiri a acceptat situația și a cooperat perfect cu Alex în beneficiul jocului și pentru obținerea victoriei.

Pentru mine, cel mai bun de pe teren a fost Pintilii. Nu doar golul, fenomenal, îl califică ci întreaga comportare. El și Alex au fost autorii degringoladei maghiare. Meciul a fost câștigat la mijloc, cei doi fiind perechea ideală pentru orice echipă care are pretenții. Mi-au plăcut și Mățel, Goian și Raț. De fapt, mi-au plăcut toți, pentru că au luptat. Mult, cu dăruire, cu ambiție, cu dorința arzătoare să învingă Ungaria. Aici a fost vorba de o dorință de a învinge mai mare decât în oricare alt meci.

Vin turcii. Echipă foarte ambițioasă. Mult mai bună decât echipa Ungariei. Cu Terim la timonă. Cumva, spun eu, la nivelul nostru. Cu turcii avem și o istorie bogată, destul de recentă, în fotbal. Noi peste ei. Iar ei vor să răstoarne situația. Bașca valoarea rezultatului meciului ce se va juca marți. Mare valoare. Locul 2 în grupă. Sper ca ai noștri să înțeleagă importanța jocului și să se recupereze complet. Turcii s-au jucat cu Andora noi cu Ungaria. Probabil că pe o scară a valorilor, Ungaria este la nivelul Andorei. Dar ai noștri au depus un efort mai mare decât turcii. De aceea trebuie să se recupereze urgent. Rămâne problema absenței lui Alex Bourceanu. Mare pierdere. Va reuși Piți să formeze un alt cuplu de mijlocași ?

Să clarificăm legislația cu privire la câini. Pentru cei care fac clăbuci fără să știe despre ce vorbesc.

Observ că se fac grave confuzii cu privire la legislația care privește câinii. Mai observ că unii comentatori, indiferent de mediul de promovare al informației, fac valuri cu privire la legislația în materie. Greșesc. Majoritatea. Ici-colo, câte o persoană cu capul pe umeri încearcă să atragă atenția că legislația există. Este și clară, după mine. Chiar foarte clară.

Animalele sunt împărțite, potrivit legii nr. 205/2004 în „animale cu sau fără deținător”. Alineatul 2 al art. 1 din lege face trimitere expresă la o lege specială când se vorbește despre câinii fără stăpân. Maidanezii ! Este evident că legea nr. 205/2004 se referă la toate animalele, în general, nu doar la câini și, mai ales, la animalele „cu deținător”. Iar deținătorul poate fi oricare dintre noi sau chiar instituții de stat sau private. Cu privire la câinii „fără stăpân” avem legea specială. Este vorba despre Ordonanța de urgență nr. 155/2001 care a fost aprobată de parlament și a devenit Legea nr. 227/2002.

Lege este, primarii care nu au aplicat-o sunt incompetenți. Practic, toate persoanele care au avut de suferit din cauza maidanezilor ar trebui să deschidă acțiuni împotriva primăriilor locale. Incompetența primărilor este cauza suferinței lor nu „foamea” animalele care i-au atacat.

Lege este. Oameni care să o aplice nu avem.

Susțin, în continuare, cu mai multă insistență, că cei mai buni dintre noi ar trebui să lucreze în funcții publice. Stăm prost la capitolul „funcționari publici” pentru că acolo au ajuns toți incompetenții. Iar de la incompetenți avem de suferit.

Categoria: primar stupid

S-a întâmplat nenorocirea cu maidanezii care au ucis un copil. A aflat și Oprescu. În fața camerelor Tv a lăcrimat ca Băsescu iar apoi „s-a înfuriat” și a decis să convoace un referendum cu privire la soarta maidanezilor. Tembelism cras.

La Tulcea, primarul aplică o lege/ordonanță, în vigoare din 2001. Un primar care, spre onoarea lui, a explicat incompetenților din București că două legi care se aplică câinilor nu sunt contradictorii. Una se aplică celor fără stăpân (maidanezi), cealaltă celor cu stăpân. Simplu și la îndemâna tuturor.

În 2001 la noi, în București, și-a făcut mendrele Băsescu. Nu a aplicat legea pentru că „era dată de Năstase”. Apoi a fost Videanu care nu a aplicat legea pentru că nu prevedea și marcarea cu borduri a adăposturilor pentru maidanezi. După Videanu a venit Oprescu, cu gura mare și mișto-ul la îndemână că „el va face și va drege”. Geaba am eu străzi și locuri de parcare pentru mașini dacă ne mor copiii, bătrânii și femeile sfârtecați de maidanezi.

Primarul ăsta, votat de mine de două ori, s-a dilit (să vorbesc și eu ca el). Îmi cere să vin să dau un vot pentru ca el și salariații PMB să aplice legea ! Ăsta are cucuruzi la cap. Aplică bă individule legea pentru că de aceea te-am ales. Nu să faci fițe pe la Tv arătând că ești băiat de gașcă.

Pentru că avem sificiente exemple care ne arată că primarul nostru, Sorin Oprescu, ne-a lăsat la cheremul maidanezilor (a refuzat să dea primăriilor de sector atribuții în materie pentru că pierdea din popularitate de reușea vreunul să aplice legea la el în bătătură), nu ne rămâne decât să ne apărăm cum putem. Pe câinii care ne atacă să îi lovim cu ce avem și cu ce putem. Poate prind spaimă de noi și fug la Oprescu în bătătură să îi hrănească și îngrijească el iar la următoarele alegeri să îl voteze doar babele alea miloase și panaramele care sug din greu pe la ONG-urile care îi „protejează”.

M-am săturat. Mama proștilor este mereu gravidă.

Au trecut anii peste eterna poveste a „câinilor vagabonzi”. Îi avem pentru că unii dintre noi „i-au produs”. Se pare că cei mai mari „producători” de „câini vagabonzi” sunt cei care devin, la un moment dat, victimele acestora.

Nu sunt un simpatizant al acestor câini. Îmi este milă de ei, de cei amărâți, dușmănesc însă pe cei care îi apără și promovează. De fapt ei, oamenii care îi hrănesc și îi încurajează să ocupe un teritoriu stradal sunt vinovații. Acei oameni sunt autorii morali în cazurile în care alți oameni, animalele lor de companie (câini, pisici etc.) sunt victimele câinilor vagabonzi. Animalele de pe stradă caută hrana și apără teritoriul în care găsesc acea hrană. Dacă nu îl hrănești într-un loc, dacă este descurajat să ocupe un spațiu, câinele vagabond pleacă. Caută în altă parte. Acolo unde sunt ei, câinii, sunt și oamenii care îi hrănesc. Iar acei oameni sunt vinovații.

Legile se fac pentru oameni. Așa este normal. Acolo unde legile reglementează viața unor animale au ca scop tot interesul oamenilor. Însă nu poate fi dată o lege care să reglementeze moartea unor animale doar pentru confortul oamenilor. Sunt alte metode pentru a scăpa de înmulțirea necontrolată a unor animale care devin, astfel, un pericol pentru societate.

Legea declarată ca neconstituțională poate reveni în actualitate dacă se vor respecta procedurile pentru care a fost declarată neconstituțională. PDL, cel aflat la putere, a încălcat prevederi constituționale la promovarea legii. Nu a avut bunul simț să facă corecturile necesare pentru ca legea să treacă de proceduri și să devină valabilă. PDL a fost la guvernare și a făcut o lege de mântuială. Lipsă cruntă de responsabilitate guvernamentală. USL va trebui să reia problema și să promoveze o lege care să apere, deopotrivă, câinii și oamenii de situații conflictuale. În localități, acolo unde oamenii sunt majoritari, câinii nu trebuie să mai umble liberi pe stradă. Cei fără stăpân se cuvine a fi închiși în adăposturi sau eutanasiați. Este nedrept să ții un câine captiv într-un adăpost fără să îl hrănești. Ar fi ca un om în captivitate care ar suporta un regim de detenție inuman.

Ar mai trebui, după părerea mea, ca ONG-urile ce trăiesc de pe urma câinilor vagabonzi să răspundă și să plătească pentru cazurile în care câinii lor au produs daune. Amenzi, spitalizarea victimelor, despăgubiri, privațiunea de libertate în cazurile grave. Până la urmă și aici funcționează răspunderea delictuală a proprietarului animalului pentru daunele produse de acesta. Pentru asta însă, trebuie să avem autorități competente: primării, polițiști, procurori, judecători etc. Chiar acum mi-a spus soția că la un post Tv a fost dat un caz cu o femeie mușcată de un câine vagabond și care, dând în judecată primăria a pierdut procesul în țară. L-a câștigat la CEDO. Avem un precedent (CEDO lucrează cu sistemul precedentelor) care arată că primăria locală este responsabilă de aceste situații.

Consider eutanasierea cerută de Băsescu o tâmpenie. Eutanasierea câinilor trebuie să fie o soluție extremă. Nu îl poți hrăni, nu îi găsești stăpân capabil să îl îngrijească, îl eutanasiezi. Nu îi transformi detenția în chin.

Marți, pe 10, va fi „potop” cu știri la Clubul Bloggerilor PNL. SRS se destăinuie.

S-a terminat vacanța și se cuvine să trecem la treabă. La capitolul „întâlniri” cu politicieni avem un start bun. Invitatul este Sorin Roșca Stănescu. Senator liberal. Om foarte informat, cu vocabular complet și adept convins al verbului „a face”. Și nu doar al lui. Mai are niște verbe pe care le folosește cu multă măiestrie atât în scris cât mai ales în vorbire.

Ieri am avut o întâlnire „de taină”. Împreună cu Vasi și Radu am discutat, pe scurt, cu SRS, despre întâlnirea cu bloggerii PNL. Totul a fost OK. Temele ce urmează a fi discutate la întâlnire au fost, la rândul lor, acceptate. Mai mult, SRS a venit cu idei și teme de actualitate. În capul meu începuse înghesuiala. Toate temele aveau o întindere mare, erau de actualitate, iar timpul stabilit (două ore) începea să se simtă în dificultate. Chiar cu un conviv ca SRS, maestru al vorbei, va fi greu să le cuprindem pe toate. Relația cu Băsescu, relația lui cu vechea securitate, relația cu noua securitate, panaramele alea de instituții băsiste - ANI, DNA, CSM etc. -, atacurile băsiste la PNL - ultimul fiind cu Vosganian -, USL prezent și viitor ... Iar SRS a spus că mai sunt. Uf. Unde vor încăpea în 2 ore ?

Norocul va fi în organizarea întâlnirii. Va fi înregistrată și transmisă live pe internet. Iar la „Casa Brătianu”, cafeneaua liberală, sunt toate condițiile pentru a avea un eveniment interesant. Între orele 18.30 - 20.30.

SRS a acceptat să nu folosească „ascunzișuri”. Fiind între liberali, va avea ocazia să fie mai slobod la gură. Nu ca la emisiunile Tv unde moderatorii au, de cele mai multe ori, alte interese decât invitații. Va fi interesant.

Gargara cu pioneze făcută cu finețe intelectuală. Andrei Pleșu propagandist.

Propagandistul băsescian Andrei Pleșu apelează la finețe atunci când are de atacat pe „dușmanul” Crin Antonescu. Începe cu „simpatie” terminând cu îndoiala filosofică. Normal că o face în interiorul oficiosului băsist Adevărul.

Cum spui dumneata coane Pleșu, mai rar. Încet, cumsecade, cu mare îndoială asupra „minții” celui „judecat”. Iar îndoiala, o știm noi bine, se strecoară încet și implacabil în mintea omului ce te citește. Iar dacă îndoiala este bine „purtată” de jurnaliștii cei credincioși, se duce în mase mai rău ca ciuma.

Ca să fiu sincer, am uitat, o perioadă, de propagandistul Pleșu. Cum nu citesc scrierile GDS-iștilor nu am habar cum se manifestă „intelectualii lui Băsescu”. Constat doar că sunt pe „baricadele” băsescienilor în susținerea „tiranului” lor. Deh. Și Platon visa la tiranie, ca formă perfectă a conducerii societății. Filosofii noștri sunt fericiți. Au tiranul lor și îi doresc viață lungă și putere chiar de nu va mai fi, oficial, la conducerea treburilor țării.

Cine este de bună credință va observa că propagandistul Pleșu bate apa'npiuă. El știe asta. Vorbește în dodii pentru că are „sarcină prezidențială”. Și sinecuri tăiate. Of, grea este viața de sinecurist băsescian.