Răspunsul lui Predoiu este o invitație la desființarea PNL ! Un fanfaron.

Am spus, anterior, că declarația lui Klaus Iohannis la Congres nu a fost utilă. A încins spiritele în tabăra PDL. Acum, sunt de părere că acea declarație trebuia făcută de către Vasile Blaga sau Cătălin Predoiu, unul dintre ei, în orice caz. Le aparține. Este alegerea lor.

Mă deranjează reacția lui Cătălin Predoiu. Nu în sensul că s-a supărat pentru o nepolitețe din partea lui Klaus Iohannis ci pentru afirmațiile lui care pot conduce la ideea că negocierile sunt degeaba.

La Mediafax (aici) am găsit declarația lui Predoiu și am citit-o cu atenție. Sunt afirmații insultătoare, pe fond, la adresa PNL. Golănii.

Să lămurim lucrurile.

Unificarea dreptei este o idee strategică. Fondul problemei, este realizarea unei bipolarități politice în România astfel încât, la un moment dat, alternarea la putere a partidelor politice să nu mai fie condiționată de alianțele conjuncturale cu UDMR sau alte partide fantomă. Partide balama.

PNL și PDL sunt, după rezultatele alegerilor europarlamentare, principalele partide de dreapta care prin fuziune pot forma un mare pol de dreapta. Pot forma însă până la formarea unui real pol de dreapta va fi o cale mai lungă. Ambele partide sunt canibalizate de „sateliți politici” care s-au format și se formează ca urmare a orgoliului sau intereselor meschine ale unor lideri politici care se vor în rol de „Mesia”. PNL îl are pe Tăriceanu, PDL îl are pe Băsescu. Opozanții unificării din cele două partide au o poziție de retragere asigurată.

Unificarea dreptei nu are doar o cale de realizare. Fuziunea dintre PNL și PDL este doar una dintre ele. O cale mai lungă este cooptarea în cele două partide a altor formațiuni politice mai mici și atragerea membrilor de partid din alte partide care vor să facă parte din partide mai puternice.

PNL are o tradiție, o istorie, un nume de păstrat ca principal partid istoric. Partidul care se confundă cu formarea României ca stat și evoluția țării către statul modern. PDL este urmașul FSN, la fel ca PSD. Istoria PDL este destul de zbuciumată însă are meritul de fi fost un partid deosebit de agresiv. Oportunist. A ales mereu calea cea mai brutală pentru a se impune pe scena politică. Are și meritul de a fi printre cei care au distrus PNȚ, partidul istoric fondat de Iuliu Maniu.

Cătălin Predoiu pune semnul egalității între PNL și PDL, între denumirea celor două partide ba, mai mult, afirmă că denumirea PDL este mai importantă azi ca denumirea PNL !

Predoiu vorbește despre resetarea discuțiilor dintre PNL și PDL plecând de la denumirea viitorului partid. Afirmația lui Predoiu este fără echivoc. Invită PNL la negocieri cu condiția ca PNL să renunțe la valorile fundamentale, imuabile care îl definesc.

Ei bine, mă întreb ca omul, mai au rost aceste discuții ? Răspunsul fără echivoc este nu.

Stabilirea unui candidat comun la prezidențiale se poate realiza și fără fuziune. O alianță electorală pentru acest obiectiv este realizabilă. O fuziune însă, ar aduce mai multe voturi. Accederea în PPE nu este condiționată de fuziunea dintre PNL și PDL.

Cineva trebuie să accepte includerea în celălalt. După cum se exprimă Predoiu, cu o formulare exclusivă, paritatea dorită de PDL exclude fuziunea prin absorbție în PNL. Deși, ca să fiu sincer, paritate poate exista în forma de realizare a fuziunii, liderii PDL să primească în PNL funcții la paritate cu liderii PNL. Pentru că fuziunea prin absorbție este refuzată, atunci și reacția PNL va trebui să fie pe măsură: fuziunea nu se poate face.

Am mai trecut prin negocieri dure. Mă bazez pe declarația lui Predoiu că negocierile vor continua. Vor continua pentru că PDL are un mare interes în continuarea lor. PDL este, azi, un partid vulnerabil. PNL este un partid stabil. Până la alegerile din 2016, PNL are o mai mare bază a puterii decât PDL. PDL este canibalizat nu doar de PMP-ul lui Traian Băsescu, este canibalizat și de PSD. Un eșec al negocierilor cu PNL ar duce PDL pe panta disoluției.

Pot considera, pentru motivele de mai sus, că Predoiu este un fanfaron. Este evident că în fruntea PDL este un grup politic major care nu dorește ca partidul să fie absorbit de PMP. Este evident că acel grup știe că PMP nu îi dorește. Acel grup a ales să facă unificarea cu PNL pentru că va exista acceptul majorității membrilor PDL pentru unificare. Un partid cu aproape 30% este foarte atrăgător și ei, ca persoane fizice, vor avea merite recunoscute public pentru unificarea dreptei. Să ținem cont că omul luptă pentru gloria personală de care vrea să se bucure în timpul vieții. Fără unificarea dreptei, liderii actuali ai PDL au doar șansa să fie pomeniți ca distrugători ai unui mare partid de dreapta. Viitorul pentru un PDL singur nu este deloc roz. Prin unificare, liderii PDL intră în categoria liderilor vizionari, pozitivi.

M-a enervat Predoiu. Un fanfaron cu discurs pretențios.

Negocierile vor fi dure. Va trebui găsită o formulă care să satisfacă orgoliile personale ale liderilor PDL în urma fuziunii. Pentru că eu cred că fuziunea prin absorbție a PDL în PNL este singura soluție viabilă, indiferent de vorbele spuse de unii sau alții în fața jurnaliștilor. Vor fi frământări și în teritoriu. Trebuie să recunosc faptul că nu vor fi mai intense ca frământările actuale din PNL. În aproape toate organizațiile PNL sunt lupte între grupurile de interese. Venirea și altor persoane cu interese politice nu poate face viața organizațiilor liberale mai agitată.

Predoiule ! PNL nu va accepta dispariția de pe scena politică. Caută alt discurs. Fără fanfaronadă.

Congresul PNL. Impresii și ... păreri proprii.

Am fost alături, emoțional, de toți prietenii care au participat la Congres. Și acum, după o noapte de somn, am unele stări emoționale, firave ele, față de un moment sau altul al Congresului, față de o decizie sau alta.

Până una-alta, Congresul a luat deciziile așteptate. Fără nici o exagerare.

Klaus Iohannis a devenit Președintele partidului. Este un lucru bun. Spun eu. Vom vedea dacă va confirma. Până va confirma, mai are de rezolvat ceva. Să tacă uneori ! Mă refer la anunțul făcut de el cu privire la acceptul PDL ca denumirea viitorului partid rezultat din fuziune să fie PNL. Reacțiile liderilor PDL și nu numai, arată că această declarație a fost prematură. Pune în dificultate conducerea PDL și mai ales, a dat timp și o țintă opoziției să construiască o campanie furibundă împotriva fuziunii dintre PNL și PDL. Mișcare strategică slabă. Chiar catastrofală. Posibil.

Statutul partidului a fost modificat pentru a permite aderarea la familia politică europeană a popularilor. În interesul partidului și al țării în orice situație, că partidul va fi la conducere sau în opoziție, apartenența la familia politică dominantă în Europa va fi un punct forte. Rezoluția aprobată de Congres cu privire la alăturarea la familia popularilor europeni este singura care are șansa de a fi îndeplinită în proporție de 100%. Această opțiune a PNL duce partidul în „Liga I” a politicii europene. Grupul ALDE a retrogradat în „Liga a IV”.

Rezoluția cu fuziunea a fost aprobată însă este condiționată de caracterul imuabil al unor valori ale PNL care nu pot fi puse în discuție. Statutul PNL, Constituția partidului în fapt, are un articol completat la propunerea Președintelui Mircea Ionescu Quintus care limitează orice acțiune de viitor a PNL în privința fuziunilor și care împiedică, de fapt, desființarea partidului. Protejează identitatea partidului.

Această rezoluție are mai puține șanse de reușită dacă PDL sau orice altă formațiune politică care dorește să fuzioneze cu PNL nu acceptă condiționările impuse de Statutul PNL: „Întreaga denumire, identitatea, tradiţia şi unitatea sunt valori imuabile ale Partidului Naţional Liberal”. Ca liberal, spun că este corect așa. PNL nu este un partid care s-a născut și a funcționat ca orice alt partid. PNL este partidul care se identifică cu statul național unitar român și evoluția acestuia de la înființare și până în prezent. Formarea Statului român a fost un obiectiv strategic al PNL iar soluția a fost Regatul. Obținerea independenței față de Turcia s-a săvârșit ca urmare a politicii PNL. Reforma agrară, votul universal, drepturile și libertățile civile, moneda națională, reforma administrației, industrializarea României etc. sunt ca urmare a politicilor duse de PNL. Întregirea României are în spate politicile PNL de la formarea României ca stat independent și unitar și până în prezent.

Fruntași ai PDL au susținut, pe bună dreptate, că PDL are, la rândul lui, un istoric de care trebuie să se țină seama. Corect. Aici însă intervine o problemă. Poți compara istoricul PNL cu al PDL pentru a putea susține pretenția ca PNL să dispară ca partid istoric ? Poți cere PNL, acum, pe considerentul „unificării forțelor de dreapta” să accepte dispariția de pe scena politică ? Are acest considerent valoare de adevăr imuabil ? Desigur că nu. Unificarea forțelor politice de dreapta poate fi un deziderat temporar, nu garantează că pe partea dreaptă nu vor exista și alte formațiuni politice care în timp, ca urmare a unor politici proprii corespunzătoare, pot deveni semnificative pe scena politică. Formațiunea care se naște din fuziunea PNL cu PDL poate pierde în timp din putere, poate fi desființată dacă devine slabă și neatractivă politic.

Tot din partea PDL au apărut și idei care converg către renunțarea, de către PNL și PDL a identităților proprii pentru a forma un nou partid. Un nou partid care să pună ceasul existenței de la „0”. De acum încolo. Eu unul nu pot accepta așa ceva. Nu pot accepta ca țara și partidul să fie gândite ca societățile comerciale, birourile de avocatură sau notariale, ca instituții publice de stat care se înființează pentru atingerea unui scop după care pot fi desființate. Într-o formă sau alta. Desființate pur și simplu, desființate prin comasare sau fuziune, schimbarea denumirii etc.

Klaus Iohannis a deschis „cutia Pandorei băsiste”. Vor ieși la iveală toate hidoșeniile însămânțate de Traian Băsescu și gașca lui de mafioți în viața și comportamentul unora din PDL. De aceea, anunțul făcut de Iohannis este unul care a plăcut liberalilor din sală, mai ales pe fond emotiv, a rupt însă o parte din punțile fragile ale consensului unificării. Cineva l-a sfătuit prost. Foarte prost. Nu era nevoie de acest anunț. Putea însă să anunțe cu la fel de mare succes că BPN va negocia unificarea dreptei potrivit prevederilor Statului PNL. Nu ar fi avut aceste reacții de adversitate, în fond, din partea celor cu care urmează să negocieze.

Negocierile cu PDL pot avea ca rezultat și o soluție prin care ei, pedeliștii, să simtă că sunt parteneri egali cu liberalii chiar dacă fuziunea are ca urmare îndeplinirea condițiilor imuabile din Statutul PNL. Soluția există însă trebuie identificată și exploatată la maxim. Undeva, în istoria PNL, încape și istoria și realizările PDL. La fel cum ar trebui să existe istoria și realizările și altor formațiuni care au fuzionat cu PNL de-a lungul timpul. Ar fi o întregire și nu o alterare. Aici, în cazul fuziunii, nu își au locul vanitățile și orgoliile.

Rezoluția cu privire la candidatura la Președinția României a eșuat. Înclin să cred că Iohannis a acceptat un anumit mers al lucrurilor recomandat de un grup de influență. I s-a garantat că va fi bine. Mi se pare, cumva, normal. Și când a ajuns Crin Antonescu la conducerea PNL au fost alături de el oameni care au lucrat pentru ca Tăriceanu să piardă alegerile. În anul 2009. Ca și atunci, printre „liderii schimbării” au fost Ludovic Orban, Teodor Atanasiu, Mihai Voicu etc. După 2009, unii lideri cunoscuți ai PNL au făcut pasul înapoi. Așa va fi și acum. Deja, la alegerea vicepreședinților s-a văzut că există un curent dominant al schimbării.

Momentul cheie a fost anunțarea candidaturilor PNL pentru prezidențiale. Grupul „schimbării” nu a luat în calcul toate variantele posibile. S-au bazat prea mult pe demisia lui Crin Antonescu (mare lucru dacă nu cumva au fost cei care au forțat obținerea ei) și pe „tradiție”: președintele partidului este automat nominalizat pentru cea mai înaltă funcție în stat liberă. Criniștii au profitat și au exploatat momentul excelent. Au cerut ca printre candidații PNL să fie inclus Crin Antonescu. Crin Antonescu însuși, în ultimul timp, a arătat, explicit, că nu se dă în lături de la candidatură dacă poporul liberal o cere. Poporul liberal a cerut, Crin Antonescu a spus „Da”. Era de așteptat.

Observ doar faptul că acceptul lui Crin Antonescu a provocat și reacții adverse. A provocat îngrijorare. Delegațiile județene au venit cu un mandat bazat pe tradiție și pe dorința liderilor locali de a se pune bine cu noua conducere. Acum, datele ecuației s-au schimbat. Acceptul lui Crin Antonescu obligă organizațiile județene să consulte membrii de partid cu privire la competiția ce s-a născut: Klaus Iohannis vs. Crin Antonescu. Vor fi luate decizii influențate puternic de o analiză a viitorului. Sunt de luat în calcul mai multe variante posibile. De la cele mai simple, cum ar fi retragerea din cursă a unui candidat până la poziționări radicale. În varianta poziționărilor, Crin Antonescu va pierde competiția. O spun cu părere de rău. Îl consider un foarte bun candidat și, în plus, ar fi o refacere a tandemului Crin-președinte/Klaus-premier. Un tandem devenit „istoric”, un tandem cu care PNL a lucrat mediatic ani de zile ! Un tandem care are o bună vizibilitate publică ! Această competiție are și un factor de risc major. Scindarea PNL. Chiar dacă liderii în cauză, Klaus și Crin nu o doresc, aceasta se va produce indiferent de voința lor. PNL va slăbi tocmai acum când va trebui să fie mai puternic. Scindarea PNL nu se va produce doar în situația în care unul dintre competitori va renunța.

Dacă iau în calcul faptul că grupul „schimbării” din jurul lui Iohannis este format din persoane înclinate către confruntare, pot gândi la faptul că „mintea cea de pe urmă” nu va ajunge la ei.

Stând eu și clocind informațiile cu privire la Congres, bănuind că există și alte informații ținute sub obroc, unele posibil de dedus pe baza unor analize logice urmărind folosirea verbului „a face”, altele după rezultatul acțiunilor urmărit de fiecare competitor în parte, iar aici se cuvine a spune că intră la competitori toți liderii PNL, mai mari sau mai mici, de la nivel central dar și local, trag concluzia că acest Congres a născut mai multe probleme spinoase decât a rezolvat. Tocmai de aceea îmi place. Este tipic liberal. Pune deja întrebări unor soluții date. Oare, nu se poate și altfel ?!

Astăzi, Klaus Iohannis a vorbit mult. Mult și bine. Chiar foarte bine.

A vorbit la BPN al PNL. A vorbit la Convenția PNL. A vorbit la Congresul Extraordinar al PNL (unde s-a aprobat statutul cu modificări). A vorbit, aproape o oră la Rareș Bogdan (Rareș a pus doar întrebările, puține ele !).

Din emisiunea lui Rareș Bogdan simt nevoia să punctez câteva idei.

I s-a spus de intervenția de ieri a Președintelui Mircea Ionescu Quintus cu modificarea la statut. A declarat că a urmărit emisiunea interviu luată lui Crin Antonescu și că este de acord, întru-totul, cu punctul de vedere al Președintelui Quintus. Rareș Bogdan a profitat și a întrebat dacă din discuțiile cu colegii din PDL a înțeles că aceștia sunt de acord cu acest punct de vedere. Ba mi-a rămas în minte râsul pe care l-a avut Klaus Iohannis când a dat un răspuns tipic pentru el: Chiar foarte de acord !

Ieri, Crin Antonescu a afirmat că un număr mare dintre democrați-liberali ar fi de acord cu soluția ca unificarea celor două partide să aibă ca rezultat un PNL tradițional mai mare, mai puternic.

În ideea unificării dreptei, Klaus Iohannis a accentuat mesajul că PNL este liantul unificării, că viitorul partid rezultat din unificare va duce mai departe tradiția dreptei din România așa cum a fost ea construită. Iar aici avem un singur partid care se califică: PNL.

Cele câteva propoziții ale lui Klaus Iohannis cu privire la PNL, tradiție și dreapta m-au dus cu gândul la niște zile în urmă când am ascultat un expozeu al prof. Daniel Barbu la o lansare de carte unde, printre alte evocări, a povestit despre un englez care a vizitat Regatul României pe la 1920 și care a afirmat, într-o scrisoare (parcă), că liberalii din România sunt mai de dreapta decât conservatorii din Anglia. Interesant !

O altă idee este cea a unificării dreptei prin fuziunea dintre PNL și PDL. Fuziunea face parte dintr-un proiect politic cu anvergură strategică. Are ca urmare stabilirea unei alte direcții politice, cea care alătură PNL grupului Popularilor Europeni, grupare politică care adună partidele de centru, centru dreapta și dreapta din Parlamentul European. Două idei strategice care vor face din PNL principala forță politică a țării. Va atrage persoanele cu idei de dreapta, va atrage personalitățile de dreapta și va fi principalul competitor pe scena politică din România.

Cu referire la unificarea dreptei, trag concluzia că actele premergătoare, inclusiv negocierile pentru satisfacerea grupurilor de interese din cele două partide, congresul comun de unificare, actele juridice pentru înregistrarea la tribunal sunt doar partea vizibilă a procesului. Partea invizibilă este „războiul” care se duce atât cu forțele stângii care se opun cu înverșunare unificării cât și cu alte forțe zis de dreapta care își văd sfârșitul aproape. Unificarea dreptei având ca actori principali PNL și PDL este ca o mișcare de eliberare a scenei politice românești de sub controlul unor cotropitorii politici. Procesul este un război în adevăratul sens al cuvântului. De peste 10 ani de zile, dreapta a fost confiscată de Traian Băsescu și un grup de personalități interesate în beneficiile la care pot ajunge prin susținerea unui „dictator politic”. Această unificare eliberează scena politică românească de pe partea dreaptă de Traian Băsescu și acoliții lui, reduce sever impactul altor structuri politice cu pretenții asupra ideologiei de dreapta, va inhiba aventurierii politici care vor încerca să formeze partide politice „de dreapta” pentru folosul propriu. Cum este cazul lui Călin Popescu Tăriceanu și a celor care i se alătură.

Klaus Iohannis este adeptul unei idei de deschidere totală către toate persoanele care se consideră liberali. Cei care se consideră liberali să vină să activeze în interiorul PNL. Indiferent de adversitățile personale. Discuțiile în PNL sunt libere până la luarea unei decizii. După decizie, toți acționează pentru a o duce la îndeplinire. În formulări destul de seci, Klaus Iohannis a punctat decisiv. Nu va trebui să mă mire dacă voi vedea revenind în PNL pe foștii liberali plecați între timp după cai verzi pe pereți. Nu îmi va place, dar dacă există o decizie de admitere, asta este. Mâine-poimâine îl vom vedea pe Tăriceanu sau îi vom vedea pe acoliții lui venind înapoi. Nu vor veni înapoi pe ușa din dos, cum vin Chiliman și Moisescu, Diana Tușa și Dan Cristian Popescu, vor trebui să vină pe la ușa din față, în văzul lumii, după ce vor excela în susținerea PSD acum, la alegerile prezidențiale și cine știe, mai târziu la alegerile locale și parlamentare. Acum, Tăriceanu a lucrat pentru PSD la alegerile europarlamentare.

Klaus Iohannis are o siguranță și o încăpățânare de bun augur. Să fie cum a vorbit azi. Îl iert pentru vorba prea scurtă. Va trebui să mă obișnuiesc.

Ieri, la „Jocuri de putere”, Crin Antonescu a fost excelent.

Aseară, la „Jocuri de putere” a lui Rareș Bogdan (aici), acesta și Ion Cristoiu au cerut lămuriri de la Crin Antonescu. Le-a dat.

Nu va candida la șefia PNL. Nu a demisionat pentru a candida iar. Se pare că etapa șefiei la vârful partidului a trecut, pentru el. Și-a exercitat un mandat pe un program, a reușit multe (spun eu), nu a reușit să îi unească pe toți liberalii în proiectul ce prevedea transformarea PNL în cel mai mare partid din România. În timp, normal, prin diferite metode, cu mijloacele ce puteau fi accesate. Scorul de 20 % de la europarlamentare ar fi fost un semnal puternic pentru PNL dar și pentru alte partide de pe palierul dreptei. Și acum PNL este partidul cel mai mare de pe dreapta însă nu este suficient de mare pentru a conduce acțiunile dreptei, pentru a fi liderul dreptei.

Nu își va manifesta intenția pentru a deveni candidatul dreptei la prezidențiale. Dacă însă se va ajunge la concluzia că el ar fi cel mai bun candidat al dreptei, nu va refuza implicarea. Se va implica activ în campania acelui candidat pe care PNL și PDL îl vor susține. Rațional și pragmatic, Crin Antonescu a accentuat pe ideea că „trebuie căutată o variantă cu mai multe șanse”. Restul discuțiilor sunt speculații sau precizări cu privire la abordarea problemei.

„Nu (pentru președinția României, n.red.). Asta nu e decizie pe care o iau, eu nu pot împiedica pe nimeni, dar de asemenea eu nu insist. Ceea ce am spus din capul locului, am spus limpede, nu doresc să candidez. Consider că trebuie căutată o variantă cu mai multe șanse. Dar în urma unor discuții care au apărut, de genul că m-am înțeles cu cineva să nu candidez, că m-a șantajat cineva, am spus că nimic în afară de propria mea opțiune nu mă împiedica să candidez, dar am spus că dacă în urma unor cercetări se va ajunge la concluzia că trebuie să candidez, eu nu mă dau în lături. Dacă, ceea ce nu cred, dacă se ajunge la o asemenea situație.... Dacă va fi vorba de un alt candidat, nu voi fi deloc spectator la această bătălie. O să fie o bătălie între baroni și pietoni.

După părerea mea, o decizie rapidă în acest sens (a desemnării candidatului la Președinție, n.red.) trebuie luată. Trebuie începute aceste cercetări, aceste evaluări și totuși, dacă e vorba de.... ca să fiu foarte sincer, eu nu cred că e nevoie de foarte multe sondaje. Cu tot respectul pentru domnul Predoiu, întrebarea este dacă este Klaus Iohannis sau sunt eu. Dacă domnul Iohannis e hotărât, dacă PNL îl susține, presupun că PDL nu va avea multe de obiectat, atunci se face o strategie. Una e să faci o strategie pentru un om nou, alta e să o faci pentru mine. Nu știu dacă la Congres acum, PNL trebuie să ia o decizie, dar a doua zi...

Chiar nu cred în ipoteza în care PSD va alinia alt candidat decât Victor Ponta. Eu nu cred în ipotezele cu independenți, nu cred în ipoteza Mugur Isărescu, George Maior, Sorin Oprescu. Poate Ioan Rus? Eu îl văd mai degrabă premier.

Dacă voi fi sau nu candidat, nu e decizia mea. Eu cred că se supralicitează cu acest duel din finalul campaniei electorale, până acolo, dacă el va avea loc. Eu nu văd din dreapta cine ar putea avea ceva ireconciliabil cu Klaus Iohannis. Dar mai e nevoie și de o anumită efervescență”.

Speră ca fuziunea cu PDL să fie efectivă din septembrie, chiar dacă juridic ea va mai dura. După mine, Crin Antonescu gândește la nivel macro. Strategic. El nu este strateg (după cum afirmă) însă are o gândire strategică și, de aceea, respinge obiectivele politice mărunte. Este dispus să piardă bătălii pentru a câștiga războiul. Are comportament de lider la nivel național. Gândește și acționează pentru interesul general, chiar dacă el, ca persoană, poate suporta unele consecințe neplăcute. Dacă ideea fuziunii cu PDL este gândită la nivel macro, al interesului general, deciziile și acțiunile lui Crin Antonescu sunt cele mai corecte.

„Eu cred (în fuziunea PNL-PDL). Eu cred că se poate face, cred că e nevoie de mici chestiuni locale, trebuie și o selecție. Eu spun că ăsta este un prilej să vezi așa cu cine poți să faci un partid puternic, serios. Să vezi cu cine poți să pleci la luptă. Pentru mine, ăsta e un lucru de la sine înțeles (păstrarea numelui de PNL, n.red.)”.

Nu gândește, cum tot vehiculează unii și alții dispariția PNL, renunțarea la identitatea istorică a partidului. Este convins că o mare parte dintre membrii PDL sunt favorabili ideii ca fuziunea să aibă ca rezultat PNL-ul istoric, moștenitor nu doar a numelui ci și a istoriei sale. Toate acestea se vor rezolva juridic. Declarațiile potrivnice ale unora din PDL trebuie luate ca simple declarații. La fel ca cei din PNL care se opun fuziunii, cei din PDL pot pleca din PDL înainte sau după realizarea fuziunii. Crin Antonescu este convins că din PNL vor pleca o parte dintre membri.

„Domnul Klaus Iohannis va fi ales președinte cu un scor confortabil, aderarea la PPE va fi votată cu un scor zdrobitor, continuarea demersurilor pentru fuziune va fi votată. Nu știu ce se va întâmplă cu acel grup pro-PSD. Ani de zile, când Băsescu era foarte puternic, Antena 3 era în opoziție. Noi fiind în opoziție, membrii, parlamentarii noștri s-au uitat acolo. Încet-încet un asemenea post de televiziune capătă un soi de autoritate. PNL nu a fost niciodată partidul-princeps al Antenei 3. Bineînțeles că există o presiune foarte puternică asupra membrilor. Acest grup, grupul oamenilor care s-au dus cu domnul Tăriceanu ei vor fi prezenți. Aici este o problemă interesantă. Ei ar trebui să aibă un lider. Și nu îl au. Există o posibilitate, dar dacă domnul Ponta dispune, te duci acolo și deschizi ușa... (domnul Tăriceanu, n.red.). Eu mă aștept la chestiunea asta (ca un grup mai mare să plece din PNL, n.red.). Probabil asta va fi următoarea mișcare a domnului Ponta să încerce să formeze un nou partid liberal. Eu în locul domnului Ponta l-aș forma în jurul domnului Diaconu, nu în jurul domului Tăriceanu”.

Sincer să fiu, nu voi duce dorul celor care vor pleca din PNL după Tăriceanu sau în altă parte. După cei ai PDL, nici atât. Nu sunt oameni cu o gândire de anvergură. Nu văd viitorul în afara propriului interes, al interesului imediat, palpabil. Sunt mulți dintre aceștia, din nefericire. Nu are nici cum fi altfel. Vor rămâne suficienți oameni care vor să facă politică adevărată și, mai ales, vor fi mulți tineri care vor găsi în rândul politicienilor care rămân exemple de urmat.

Norica Nicolai a comis o măgărie alaltăieri. A prezentat ideea că PNL a fost dus în PPE pentru ca Adina Vălean să primească o candidatură la funcția de vicepreședinte a Parlamentului European. Mai mult, Norica Nicolai a afirmat că a fost informată de Guy Verhofstadt despre intervenția lui Crin Antonescu la el ca grupul ALDE să o propună pe Adina Vălean ca vice-președinte la Parlamentul European. În timpul emisiunii, Guy Verhofstadt a vrut să intervină și să spună că grupul ALDE nu va susține candidatura Adinei Vălean la vice-președinția Parlamentului European. Ca la balamuc. Fiindu-i refuzată intervenția, Guy Verhofstadt a intervenit la Antena 3 care a dezvoltat, în stil-ui caracteristic, o întreagă intrigă politico-lacrimogenă. Crin Antonescu a făcut unele precizări:

„Doamna Norica Nicolai putea să mă atace. S-a descalificat. Vorbesc despre mahalaua noastră. Un om care stă de cinci ani în Parlamentul European știe că nu așa se fac lucrurile. De mulți ani, liberalii doresc să meargă în PPE. De ani de zile, liberalii deplâng decizia prostească din 2003 de a rămâne în ALDE. Toată lumea știe în PNL asta. Am plătit zece ani pentru asta. August 2012. Propaganda Antenei 3 uită că grupul socialist l-a urecheat aproape fizic pe domnul Ponta. Nici în presa românească, nici în viața politică nu reușim să ieșim din discuții de margine de sat. "Domnle, noi suntem liberali, nu mergem acolo". Cum să-ți imaginezi că distribuția locurilor în PE se discută așa între președintele demisionar al PNL și cei din PPE: "Domnle, să o puneți pe nevastă-mea acolo!". Cum se explică că Adina Vălean, e pentru prima dată când vom avea vicepreședinte român în PPE? Se explică că acolo oamenii muncesc. Se cunosc între ei. Nu se duc la Antena 3 să denunțe lovituri de stat și să se războiască cu Traian Băsescu. Adina Vălean nu e în politică de când e nevasta mea. Avea un nume”.

Îmi pun întrebarea. De ce Guy Verhofstadt nu a confirmat afirmația Norică Nicolai că Antonescu i-a cerut o candidatură pentru soție ? Guy Verhofstadt face doar afirmația că nu o susține pe Adina Vălean propusă de PPE ! Acest mic amănunt îmi arată că Norica Nicolai fabulează. Antena 3 fabulează pentru că are sarcină de la partid.

Astea au fost subiectele mai importante. După mine.

Justiția face curățenie. Baronii politici dau sânge la greu.

Înalta Curte de Casație și Justiție a publicat motivarea condamnării fostului ministru al PDL în Guvernul Boc, Monica Iacob Ridzi, la cinci ani închisoare cu executare și 3 ani interzicerea unor drepturi (aici). Cazul este cunoscut. Pentru că PDL nu i-a mai dat un loc de deputat a plecat la PPDD.

Decizia a fost atacată cu recurs, la timpul emiterii. Motivarea este însă foarte amplă, are 870 de pagini, cuprinde actele și faptele infracționale ale tuturor celor implicați. Pentru PDL este un vot de blam sever. Nu se poate deroga de răspundere pe motivul că monica Iacob Ridzi nu mai este membru PDL. Atunci când aceasta a comis faptele era ministru al PDL în Guvernul Boc. Cei care au participat la infracțiunile de la minister erau membri PDL ! Pentru că PDL a reușit, într-un timp foarte scurt, să politizeze la maxim tot aparatul administrativ.

Nici PNL nu scapă ușor. Romeo Stavarache, liderul județean de la Bacău al PNL și primar al Bacăului a fost reținut de DNA pentru infracțiuni de corupție (aici).

Bacăul va fi „orfan” la Congresul PNL.

Sunt răutăcios acum. Dar sunt pe drept. Faptele celor doi s-au produs, după cum spun procurorii, începând cu anul 2008 continuând pe timpul guvernării Boc. Nu sunt singurele. Au procurorii și alți lideri politici în atenție. Eu rețin ca pe un fenomen amploarea actelor de corupție de pe timpul mandatelor lui Traian Băsescu ! În special în perioada când a avut controlul deplin al puterii. De atunci s-a prăbușit România, de când Traian Băsescu a început „lupta împotriva corupției”. O luptă care a întărit corupția. A distrus statul, l-a făcut temător în fața „puternicilor zilei” iar corupția a înflorit. Mircea Băsescu a ieșit în evidență cu actul de corupție tot în această perioadă.

Nu îl acuz pe Traian Băsescu de actele de corupție ale liderilor politici. Vinovățiile sunt individuale. Îl acuz că a distrus statul. A vrut el să își pună amprenta personală pe organizarea și funcționarea statului și a ieșit un dezastru. Doar niște alienați mai pot susține că Băsescu Traian va rămâne în istorie pentru ideile mărețe.

Justiția să continue cu ce a început. Au început să apară în boxa acuzaților și liderii actuali ai PSD, pentru fapte comise după anul 2012 !

PNL trebuie să fie foarte atent. Promovarea și susținerea unor lideri locali va trebui să fie foarte precis reglementată. Orice suspiciune de corupție va trebui să aibă ca urmare suspendarea celor implicați din funcția politică deținută până la clarificarea situației juridice de către instanțele competente. Nu putem merge așa în continuare.

Norica Nicolai la „Jocuri de putere”. Plus Mircea Ionescu Quintus.

Am urmărit emisiunea. Cu unele poziții ale Noricăi sunt de acord, față de altele sunt rezervat, cu unele sunt în total dezacord. Are poziția ei, este dreptul ei, are meritul de a fi deschisă și fără echivoc.

Cu privire la Justiție, Norica este „imbatabilă”. Din punctul meu de vedere, aici are perfectă dreptate. Azi, avem o Justiție slabă. Influențabilă. Nu doar de factorul politic ci și de presiunea publică care reacționează după cum este manipulată de presă. De aceea, actul de justiție lasă loc de interpretare. Iar unele hotărâri ale instanțelor de judecată sunt vădit corupte. Nu mai spun de modul în care acționează procurorii, polițiștii, avocații, notarii, grefierii. Dacă Justiția ar fi bine organizată și independentă, cazurile grave de corupție în care sunt implicați magistrații (judecători și procurori), avocații, polițiștii și notarii nu ar exista. Ar fi excepții.

Cu privire la cazul Băsescu, iar sunt de acord cu ea. Nu este vorba doar despre cazul juridic „Băsescu”, este vorba despre modelul Băsescu, este vorba despre catastrofa Băsescu pentru o întreagă națiune. Cazul juridic Băsescu este doar o consecință a comportamentului lui Traian Băsescu din înalta funcție de Președinte al României. Sunt de acord cu ea când a afirmat că „modelul” Băsescu a distrus România, a scos țara de pe făgașul bun pe care pornise pe timpul mandatului Președintelui Emil Constantinescu și a dus țara către obscurantismul mafioților politici.

Cu privire la PDL iar am aceeași poziție. Punând în talere diferite PNL și PDL, Norica Nicolai a afirmat: „PNL și-a onorat promisiunile. PDL e partidul care a făcut foarte mult rău României. Eu cred că trebuie să existe o anume decență. Putem colabora, pentru că compromisurile se fac în politică. Dar nu avem aceleași valori”.

Are dreptate. PDL, sub conducerea directă a lui Traian Băsescu dar având în frunte, formal, pe incompetentul Emil Boc, a cucerit puterea prin înșelăciune și prin acorduri de susținere cu sindicatele. Cele din învățământ au mers cu grăbire la vot să aducă PDL la guvernare pentru că Băsescu, Boc și PDL le-a promis mărirea salariilor cu 50%. Cele din industrie le-au dat votul pentru că au promis relansarea economiei, cele din administrație pentru că promis că fac ordine. PDL, partid de dreapta, membru al PPE a ajuns la putere beneficiind de forța electorală a sindicatelor. Ce a urmat ?! A urmat prăpădul. Incapabil să judece în perspectivă, PDL a acționat „la mica ciupeală”, mai bine zis a reacționat la situații și stări după cum au dictat unii și alții. Țara s-a dus de râpă. Așa cum a spus Norica Nicolai, PDL a făcut foarte mult rău României. Este normal că are o reținere severă față de fuziunea PNL cu PDL.

Cu privire la fuziune, Norica Nicolai este împotrivă. Motivul este PDL. La afirmația lui Rareș Bogdan că PDL este mai bine organizat în teritoriu și că astfel are o mai mare stabilitate, Norica Nicolai a fost tranșantă: PDL este ca partidul comunist. Disciplina membrilor PDL nu are nimic a face cu spiritul liberal. Îi dau dreptate.

Eu sunt pentru fuziune. Nu pentru fuziunea prin comasare. Sunt pentru fuziunea prin absorbție. Prin comasare, PNL se desființează. Nu cred că liberalii vor fi de acord cu comasarea. Ar fi o pierdere irecuperabilă a identității. Mircea Ionescu Quintus are dreptate. Nu poți arunca la spate o istorie și o tradiție de 139 de ani pentru o fuziune. PDL nu are nimic în spate. Existența lui este efemeră, s-a născut ca partid de lider și dacă nu fuzionează cu PNL va dispare în timp. Nu același lucru se va întâmpla cu PNL. În conștiința tuturor liberalilor există acel fundament istoric care îi diferențiază de celelalte partide politice. Liberalii au o istorie la care nu pot renunța. Congresul va trebui să preia propunerea Președintelui Mircea Ionescu Quintus de completare a articolului privind atribuțiile Președintelui partidului. Restul sunt amănunte, după cum spune onorabilul nostru senior.

Dacă PDL nu va fi de acord cu fuziunea prin absorbție, atunci se va rămâne la o alianță. Un compromis. Și aici este o problemă. Deja, unele organizații s-au repezit să „fuzioneze”. Lideri locali ai PNL, mai slabi de înger, s-au pus la dispoziția organizațiilor locale ale PDL. După Congres va trebui să se stabilească, ferm, limitele colaborărilor. PDL a mai crescut odată pe spinarea PNL. Dacă este lăsat, o va face din nou !

Celelalte poziții ale Noricăi Nicolai sunt despre persoana ei, despre nemulțumirile ei, despre speranțele ei. Nu este o problemă că a criticat pe unul sau pe altul dintre liderii PNL. Este în tradiția partidului ca membrii PNL să aibă vorba liberă. Nu mă interesează unele dintre aspectele arătate de ea. M-a deranjat însă în mod deosebit comportamentul rasist. Da, rasist.

Referindu-se la posibilitatea ca la Congres să fie desemnat Klaus Iohannis în calitate de candidat la președinția României, Norica Nicolai a fost împotrivă. Nu pentru că a văzut la Klaus Iohannis nu știu ce lipsuri ci pur și simplu pentru că este etnic german. Această abordare este rasistă. Eu nu o admit. Este, în primul rând, cetățean român. Nu are și altă cetățenie. Este fidel națiunii române. Nu degeaba a ales să intre și să activeze cu bună credință într-un partid național. Se simte parte a națiunii române care cuprinde și minoritățile etnice. Minorități care nu sunt venite pe acest teritoriu de 100 de ani ci de sute de ani ! O astfel de gândire este anti-liberală. Este periculoasă. Toți politicienii din PNL care au altă etnie decât cea română sunt excluși, de Norica Nicolai, de la un drept constituțional. Cum ar veni, au drepturi civile însă până aici ! Nu se poate ! Mă simt cumplit de deranjat. Din cauza acestor afirmații ale Noricăi Nicolai mă văd obligat să constat că liberalismul ei nu este real. Este un om cu o bună judecată, sunt domenii în care excelează însă nu este un liberal autentic. Nu tolerez rasismul. Este boală grea.

Norica Nicolai a fost o dezamăgire pentru mine aseară. Mă simțeam bine urmărind-o când hop, vine cu acest rasism. Automat, toate celelalte judecăți au fost părăsite de haina liberală și au rămas doar simple judecăți. Unele foarte bune, altele bune, altele discutabile. Păcat. A mai murit un mit.

Încă nu avem consonanță în idei. Între PNL și PSD. Unii hăis și ceilalți, cea. Va fi nevoie de un acordor.

Nu consonăm încă. Pe deplin. Declarația politică a Parlamentului prin care se cere demisia lui Traian Băsescu (aici) a fost votată „pentru” de către toți parlamentarii PNL. Parlamentarii PDL au plecat din sală împreună cu parlamentarii lor care au plecat la PMP (partidul lui Băsescu).

Nu pot să nu remarc faptul că textul declarației adoptate este diferit de tâmpenia propusă de Tăriceanu.

O pun mai jos:

„Având în vedere atingerea gravă şi iremediabilă adusă instituţiei prezidenţiale prin implicarea fratelui preşedintelui în fapte de corupţie extrem de grave, precum şi relaţia acestuia cu persoane care aparţin unor grupuri de crimă organizată foarte periculoase care au fost folosite în interes electoral şi de către preşedintele României, 

luând în considerare implicarea aflării adevărului şi înfăptuirii actului de justiţie prin invocarea imunităţii preşedintelui României în mai multe cazuri aflate în cercetare, 

în scopul garantării prestigiului şi independenţei justiţiei în faţa cetăţenilor României prin eliminarea oricărei suspiciuni de influenţare sau favorizare a apropiaţilor de către păreşedintele ţării, persoana a cărui atribuţie constituţională este numirea sau revocarea din funcţie a magistraţilor, precum şi a conducătorilor parchetelor şi instanţelor de judecată,

ţinând cont de realitatea politică la nivel regional şi european şi îngrijoraţi de impactul imens pe care scandalul legat de implicarea preşedintelui României îl are în planul credibilităţii statului român, al capacităţii de a fi un partener solid de dezbatere, negociere şi decizie a participării României menite să contribuie la stabilitatea şi securitatea ţării noastre în regiune, caz în care este imperios necesar ca reprezentarea statului român să se bazeze pe instituţii puternice asupra cărora să nu planeze suspiciuni din zona combaterii crimei organizate, 

Parlamentul României, instituţia fundamentală a democraţiei, ce are principala atribuţie constituţională reprezentarea intereselor cetăţenilor României, în conformitate cu textul Constituţiei României şi cu Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, adoptă prezenta declaraţie politică:

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, nu mai este îndreptăţit să asigure prestigiul, independenţa şi legitimitatea funcţiei prezidenţiuale, motiv pentru care să-şi asume de îndată demisia din funcţia de preşedinte al României”.

Nici cu această declarație nu sunt în totalitate de acord însă este „digerabilă”.

Reprezentanții PDL au reacționat diferit de cei ai PNL. Au părăsit sala de plen. După cum s-au manifestat în ultimul timp, mai ales după ce Cătălin Predoiu a susținut pe la toate televiziunile punctul lui de vedere că o astfel de declarație nu își are rostul, era de așteptat să folosească metoda absenței de la vot.

Chiar dacă m-au deranjat declarațiile pedeliștilor referitoare la eveniment și importanța lui reală, în special declarațiile absolut furioase ale Monicăi Macovei, „înțepate” ale lui Vasile Blaga, „prețioase” ale altor lideri ai PDL care căutau „acul” pe lângă drum nu în carul cu fân, consider, ca un liberal ce mă simt, că au dreptul la opțiuni proprii.

Vor fi dificile negocierile cu pedeliștii care au de spălat serios la imaginea de „pedelepre”. Ei tot vorbesc de atacul asupra Justiției, de lupta împotriva corupției, însă din motivările lui Predoiu și a altora găsesc doar obiective mărunte, meschinării politicianiste. De fapt, pedeliștii încă nu s-au rupt de Traian Băsescu, de comportamentul de ciubucar în politică, de contrabandist. Nu poți pretinde că ești partid politic dacă judeci stările din perspectiva funcției publice și nu a demnității și vocația de reprezentare. Atât la intern cât și la extern. Gargaragiul de Predoiu semnala și acum „pericolul” clanurilor mafiote, fără să arate ce a făcut el concret ca ministru al Justiției pentru a combate comportamentul lor ilegal, cum a contribuit el la modernizarea sau adaptarea legislației din domeniile de activitate socială atacate de clanurile mafiote. Nu avea cum să pomenească așa ceva pentru că nu a făcut nimic pentru a combate clanurile mafiote. Păi cum să îmbunătățești legea când Președintele României, șeful tău politic, dansa țigănește împreună cu consoarta la petrecerile rromilor, când își îmbrăca nevasta în ținuta de țigancă, când Traian Băsescu se pupa de zor cu „șefii” de clanuri mafiote și „recunoștea monarhiile țigănești” ! Ca și atunci când erau miniștri, pedeliștii vorbesc la general și la viitor: va fi rău pentru că ... ! Păi bine oameni buni, nu ați guvernat pentru ca în viitor să nu mai fie rău ?

M-au deranjat declarațiile pedeliștilor. Mă deranjează în special declarațiile Monicăi Macovei care acuză PNL pentru acte de obstrucționare a Justiției. Mă deranjează când pedeliștii vin alături de Elena Udrea și acuză PNL că membri ai PNL au fost condamnați sau sunt în diferite faze de cercetare penală. Nu se văd pe ei deloc. La PDL și PMP nu există politicieni condamnați sau sub „mâna” procurorilor. Ca să vezi !

Consider că avem tot timpul din lume pentru a ne scoate ochii. Să nu uităm, în timp ce o să ne dăm palme, că PSD va continua să se întărească dându-ne pe noi ca exemple negative. Fuziunea este aabsolut necesară și urgentă. Nu o facem, războiul PNL cu PDL se va deschide cu mai multă forță în favoarea PSD.

Lista „realizărilor” ministrului Dan Șova. Un „Dinu Păturică” al secolului XXI.

Personaj controversat, personaj dubios, cocalar de PSD, ministru dezastruos, incomplet educat ... și pot continua. Un tip pornit către căpătuială cu orice preț. Un personaj de tipul „Dinu Păturică”, din romanul lui Nicolae Filimon, „Ciocoii vechi și noi”.

Iau de aici un paragraf:  „In "Dedicatie", dar mai ales in "Prolog", Filimon realizeaza, in mod direct, un portret impresionant ciocoiului, in care se inscrie perfect antieroul Dinu Paturica si din care reies principalele caracteristici ale acestui tip de parvenit: "straluciti luceferi ai viciilor", "putrajunea si mucegaiul", "om venal, ipocrit, las,  orgolios, lacom, brutal pana la barbarie", "inamici ai onoarei si ai tutulor virtutilor cetatenesti", "vulpi cu doua picioare".

Acesta este Dan Șova. Descrierea făcută de Filimon anti-eroului său i se potrivește de minune.

Iau o sinteză a „realizărilor” lui Dan Șova de la HotNews (aici).

„Nici un kilometru "nou" de autostrada inaugurat. Doar lucrari incepute de ministrii PDL

A schimbat strategia de autostrazi si, in loc sa urmeze proiectele prioritare europene, a propus cioturi prin tara considerate a fi cadouri pentru baronii locali. Exemplu: Autostrada Bucuresti - Alexandria

Constructia autostrazii Sibiu-Pitesti a fost tergiversata cu 18 luni si s-a incercat in repetate randuri blocarea sau amanarea ei

Absorbtia fondurilor europene in 2014 e dezastruoasa: Doar circa 5% in primele 5 luni

Masurile de salvare a fondurilor europene care se vor pierde din 2015 au fost lansate cu mare intarziere, desi pericolul era cunoscut de mult timp

Chiar si asa, masurile de salvare a fondurilor europene au fost aspru criticate de catre Ministerul Fondurilor Europene. Ce au facut apoi Transporturile? Au aprobat oricum strategia printr-un Memorandum in Guvern

Mai mult, licitatiile pentru autostrazi lansate de fostii guvernanti sau relicitarea altor contracte au fost tergiversate si prelungite nepermis de mult

2014 va fi anul cu cei mai putini kilometri de autostrada inaugurati. Exista riscul ca numarul kilometrilor deschisi circulatiei sa fie ZERO

Autostrada Comarnic - Brasov - O concesiune care se apropie de un esec, dupa mai bine de un an si jumatate pierdut

Zeci de studii de fezabilitate pentru autostrazi au fost licitate pe banda rulanta, desi ele au termen de valabilitate, iar autostrazile in cauza nu au certitudinea ca vor fi incepute curand

Realizarea MasterPlanului General de Transport - document esential pentru finantarea europeana - a fost tergiversat si inca nu e gata. In plus, desi s-au platit 2 milioane de euro catre consultantii independenti, Transporturile au pus prioritizarea proiectelor in sarcina unei dezbateri publice

Autostrazile pe care le-a inaugurat au fost terminate cu mari intarzieri 

A avansat mereu termene care, aproape fara exceptie, au fost depasite

A decapitat managementul privat din companiile de stat si le-a repolitizat conducerea

A cerut FMI-ului sa scoata companiile din subordinea Transpoturilor de sub prevederile ordonantei managementului privat 

A fost in mijlocul unei controverse cu iz penal in scandalul privatizarii CFR Marfa: Acuzat ca i-ar fi restituit garantia de 10 milioane euro lui Gruia Stoica, desi procurorii au cerut s-o confiste

A gestionat dezastruos problemele de pe lotul 3 din Orastie - Sibiu, singurul neinaugurat in decembrie 2013 si care a adunat deja un an si jumatate intarziere

A reusit performanta sa inaugureze 10 km de autostrada care se opresc in camp si nu pot fi utilizati pentru ca nu a fost prevazut un nod rutier la capat

Autostrada Bucuresti - Ploiesti: Au inaugurat-o cu fast in 2012 si apoi au uitat de ea. Doi ani mai tarziu, fara benzinarii si parcari, cu noduri prea putine sau neterminate

A negociat si a blocat finalizarea ultimilor kilometri din autostrada Bucuresti - Ploiesti: Pentru 6,5 km, Romania se chinuie de 2 ani. Acum contractul va fi reziliat partial

A lansat alte doua proiecte in concesiune care s-au pierdut pe drum: Autostrada Craiova-Pitesti si Autostrada de Centura Sud a Capitalei

In acelasi timp, modernizarile la Soseaua de Centura Sud au fost oprite din lipsa de fonduri, iar contractele semnate au fost reziliate de curand. In mod normal, in aprilie anul acesta Centura Sud trebuia sa fie gata modernizata la 4 benzi

In mandatul sau si in plina criza de timp pentru atragerea fondurilor europene, CFR a anulat o licitatie de 2 miliarde de euro pentru o eroare in caietul de sarcini

A reziliat contractul cu Bechtel si a platit despagubiri de 38 milioane de euro. Apoi a anuntat ca nu gaseste contractul original, iar peste mai bine de un an a relicitat autostrada la un pret asemanator cu cel cerut de americani pentru a o termina

A blocat si amanat puternic finalizarea pasajelor rutiere de la Arad 

A declansat degringolada institutionala la Infrastructura: A luat CNADNR-ul de la Transporturi si apoi a condus institutia tocmai de la Transporturi, desi nu mai era in subordinea sa”.

Probabil că la această listă (am pus numai titlurile !) mai sunt și alte „realizări” ale teribilului „copil de viitor” al PSD. Sigur mai sunt. Citind lista, imaginea este a unui manager prost dar și ticălos. Îndeplinirea atributelor de ministru, creator de politici publice pentru o întreagă țară a fost subordonată scopului și răzbunărilor politice.

Dan Șova și-a dat demisia de la minister pentru a fi purtătorul de cuvânt al PSD. Cel puțin până în noiembrie, spune Ponta. Este foarte dubioasă această demisie. Înclin să cred că este legată de cercetările procurorilor pentru acte ale lui Șova de obstrucționare a Justiției, de abuz în funcție și de colaborare cu infractorii în dauna statului. Până când procurorii nu dau un semnal mai clar, mă mulțumesc cu această prezumție. Vom trăi și vom vedea. Pe de altă parte, un ministru foarte bun ar fi adus mai mult folos pentru PSD care are guvernarea. Plecarea lui, dacă nu este forțată de cercetările procurorilor, poate fi un semnal care confirmă dezastrul administrării infrastructurii în România sub conducerea lui Șova. Această ipoteză nu o exclude pe prima. Înlocuitorul lui Șova este Ioan Rus. Cel care a impus, la un moment dat, autostrada Transilvania în dauna coridorului pan-european nr. 4. Autostrada Transilvania nu este terminată, constructorul vechi a plecat fără să facă mare lucru însă a încasat 38 mil. euro daune (!), coridorul nr. 4 este blocat politic de PSD pentru a nu deservi județele în care PSD nu are prea mare audiență. Venirea lui Rus, înseamnă că ne luăm adio de la coridorul 4 pan-european și terminăm, cumva, autostrada Transilvania.

PSD nu se dezminte. Cu revenirea lui Ioan Rus în Guvern repornim afacerile pesediste. Vulpea bătrână are mari interese ce nu au treabă cu interesele statului român. Nici cu puternica zonă industrializată din județele Arges și Sibiu. Județe din care se face un export de performanță, județe de unde vine o mare sumă la bugetul de stat. Ioan Rus va distruge concurența loială între unitățile administrativ-teritoriale. Județele pesediste vor primi, ca pe timpul lui Adrian Năstase, un sprijin puternic de la stat în dauna județelor în care nu flutură flamura roșie a PSD.

Vorba românească. Am scăpat de dracu și am dat de tac'su. Operă a PSD.

Traian Băsescu a pierdut inițiativa, pierde și poziția, pierde tot.

Este evident că Traian Băsescu se prăbușește. A pierdut inițiativa în lupta politică, a pierdut inițiativa în viața personală, a pierdut inițiativa în viața de familie. Fotoliul prezidențial este „ros”, la picioare, de hiene. Dan Voiculescu este la un picior și-l roade cu dinții Antenei 3, Mircea Băsescu este la altul și îl roade cu dinții lăcomiei, țigănimea continuă să roadă la altul iar el, Băsescu Traian, simțind că nu poate sta pe un singur picior, îl rupe pe cel rămas întreg prin pozițiile adoptate în ultimul timp.

Dacă este să fiu corect, în măsura în care informațiile sunt reale, avocatul Radu Petru Pricop (fiul unui fost senator PSD !) devenit al doilea soț al Ioanei Băsescu, tocmai se înscrie pe lista celor care participă la dărâmarea socrului mic, Traian Băsescu, acuzat fiind de procurori pentru „fals în înscrisuri sub semnătură privată”. Ginerele „prezidențial” a devenit învinuit într-o cauză legată de tranzacții ilegale cu terenuri (aici).

Traian Băsescu acționează ca un disperat. Nici nu mai are cum, din moment ce nu a acționat cu rațiune ani și ani de zile. Cramponarea de funcția publică pentru motive politice, valabile, crede el, este lipsită de logică. El nu mai poate lupta cu puterea PSD. Nu are în spate un partid semnificativ, un partid în adevăratul sens al cuvântului. Are doar niște fripturiști și aserviți. Are niște politicieni incapabili să evolueze pe scena politică, refuzați de toate celelalte forțe politice semnificative.

Dan Voiculescu acționează ferm către distrugerea totală a lui Traian Băsescu. Se răzbună. Între ei, urmașii defunctei și sinistrei securități, sunt multe de împărțit, probabil.

Antena 3 a prezentat și scripturile unor convorbiri între Mircea Băsescu, fratele șpăgar al lui Traian Băsescu și membrii clanului mafiot Anghel. Sunt scripturi ale DNA !

„Anghel Izaura: „Uite ce mă enervează… N-ai mata bani! Du-te şi împrumută-te la frate-tu”

Anghel Izaura: Rămâne 50. Şi mai rămâne 230. Şi 30.000 mi-i dai pe 15 iunie. Şi din 200 de mii, îmi mai dai 100 în iulie şi 100 în septembrie. (Pune banii înapoi pe birou) Că aşa nu se poate.
Băsescu Mircea: Greu. Mici şanse.
Anghel Izaura: (Se întoarce la masa şi se aşază pe scaun. Deci cu ăştia (10.000, n.red.) n-am ce să fac.
Constantin Marius: Hai să facem într-un fel măcar. Nu ştiu cum să spun, hai să rezolvăm într-un fel
Băsescu Mircea: Mă, mă mai laşi o săptămână-două.
Anghel Izaura: Nu pot, naşule.
Băsescu Mircea: Taci! Taci din gură mă. Ca să fac eu nişte planuri, să văd eu şi după aia stăm de vorbă amândoi. Că cu tine nu se poate sta de vorbă. Tu eşti mai…
Constantin Marius: Înţeleg, mă, naşule, dar pune-te şi dumneata în situaţia noastră.
Băsescu Mircea: Băi, tu nu înţelegi că eu n-am bani? Tu nu-nţelegi că n-am?
Anghel Izaura: Uite ce mă enervează… N-ai mata bani! Du-te şi împrumută-te la frate-tu.
Băsescu Mircea: Cum să mă împrumut, mă, de la frate-miu? Tu crezi că ăla are bani? Să ştii că nică ăla n-are.
Constantin Marius: Traian? N-are Traian bani?
Băsescu Mircea: Nu!
Constantin Marius: ´ai, mă!

Constantin Marius: „Naşule, eşti într-o filmare! (...) Are filmarea când zici dumneata că te duci şi dai banii la Traian şi vorbeşti cu el şi facem ceva şi rezolvăm”

Constantin Marius: Naşule, eşti într-o filmare!
Băsescu Mircea: Afacerea voastră!
Constantin Marius: Eşti filmat într-o filmare. Ăsta, cumnată-miu, când venea pe la dumneata, el se făcea că se juca cu telefonul, uite aşa, şi tot filma!
Băsescu Mircea: Foarte bine dacă a filmat, hai să vedem ce-a filmat!
Constantin Marius: Are şi cravată care filmează. Cravată… Cravată cu cameră-n ea! Înţelegi dumneata? Şi are filmarea aia cu…
Băsescu Mircea: Hai să mergem! Gata, am plecat, nu mai stau!
Constantin Marius: Are filmarea când zici dumneata că te duci şi dai banii la Traian şi vorbeşti cu el şi facem ceva şi rezolvăm.
Băsescu Mircea: Bă, fugi de-aici!
Anghel Grinică Ion: Bă, v-aducea şi nişte acte aicea…
Constantin Marius: Să mor dacă te mint!
Băsescu Mircea: Cin eştie ce dracu´ am spus eu ca să…
Constantin Marius: Că eu n-am de ce să mint".

Traian Băsescu a ieșit iar cu declarații de apărare. El nu a luat nici un ban. Nu o fi luat însă el nu este zilnic pe ecranul Tv, cei de la televiziuni sunt și vorbesc despre acești bani, vorbesc despre posibilitatea ca Traian Băsescu să fi profitat politic și financiar de realțiile „speciale” cu țigănirea ale lui Mircea Băsescu, vorbesc vrute și nevrute iar acasă, în fața televizoarelor, poporul iubitor de știri bagă la cap: Traian Băsescu este corupt.

Singura cale a lui Traian Băsescu de a se scoate din rahatul în care singur s-a băgat este să demisioneze. Nu mai este în postura în care ar putea, ca Președinte al României să apere Constituția, să apere legile țării, să ceară Guvernului, Parlamentului să acționeze potrivit constituției și legilor țării. Nu mai poate. Azi, Parlamentul îi cere să își dea demisia de onoare. Organul reprezentativ suprem al poporului român - cum spune la Constituție -, îi cere demisia de onoare. Declarația politică votată de Parlament nu are putere juridică are însă putere politică. Practic, Traian Băsescu este decăzut din drepturile sale politice ca urmare a voinței majorității poporului român exprimată prin vocea reprezentanților săi. Parlamentarii.

Declarația PNL privind demisia lui Traian Băsescu. De acord.

Parlamentarii PNL au o altă declarație politică prin care cer demisia lui Traian Băsescu. Nu ocolesc nici ei rezultatul votului la referendumul din 2012 însă nu este atât de slabă ca tâmpenia încropită de Călin Popescu Tăriceanu.

Pe de altă parte, chiar dacă declarația politică a liberalilor nu va fi asumată de Tăriceanu și PSD, liberalii vor vota pentru demisia lui Traian Băsescu ca act politic.

Senatorul Puiu Hașotti a prezentat presei poziția parlamentarilor liberali:

„PNL cere demisia de onoare a domnului preşedinte Traian Băsescu. 

Nu este o decizie de moment generată de iniţiativele lui Victor Ponta sau Călin Popescu Tăriceanu, ei neavând ţinuta morală şi statutul în raport cu justiţia să ceară PNL o atitudine faţă de grava situaţie în care a fost adusă România de familia preşedintelui Traian Băsescu şi dosarele ei penale. 

Îi cerem demisia de onoare domnului Traian Băsescu pentru că suntem consecvenţi cu milioanele de români care ştiu cine este acesta şi s-au exprimat prin vot răspunzând la întrebarea: «Merită Traian Băsescu să fie preşedinte al României, sau nu?» 

Îi cerem demisia pentru că ţara nu poate fi reprezentată în Europa şi în lume de un astfel de preşedinte, cu un astfel de dosar penal în care sunt subiecţi fratele şi ginerele domniei sale. 

Politica externă şi imaginea României trebuie să fie apărate şi reprezentate cu demnitate, iar domnul Traian Băsescu nu mai este, în opinia PNL, cel îndreptăţit moral şi politic să o facă. 

Iată de ce, dincolo de orice conjunctură de moment, PNL a decis să ceară demisia de onoare a preşedintelui Traian Băsescu”.

Este evident că Tăriceanu și Ponta plus parlamentarii care îi însoțesc nu vor admite o astfel de declarație. Nu știu dacă vor prelua din ea. Este de observat faptul că PNL dă o declarație de sine stătătoare în care este evidențiată „ținuta morală și statutul în raport cu Justiția” ale inițiatorilor declarației politice tăriceniste, Tăriceanu și Ponta, persoane care ar trebui să îl însoțească pe Traian Băsescu într-un eventual demers al demisiei, fiind la fel de imorale față de funcțiile de demnitate pe care le dețin.

În esență, PNL scoate în evidență aspectul moral și special al poziției Președintelui României, Traian Băsescu, aflat în mijlocul unui scandal public generat de rudele sale acuzate de acte de corupție și abuzuri. Nu este un atac asupra persoanei ci o poziție de apărare a instituției Președintele României, instituție care nu mai poate avea în frunte o persoană ca Traian Băsescu.

Sunt de acord cu declarația politică a PNL.

Tăriceanu propune o declarație politică penibilă. Este anti-Băsescu, nu pro-instituția Prezidențială. Este pe lângă subiect.

Pe site-ul Senatului este declarația politică propusă de Tăriceanu (aici). Am crezut că vor face ceva inteligent. Constat că este o prostie, cu ștaif. O însăilătură penibilă, ca un act de răzbunare personală. Deja, alți politicieni superficiali, penibili, au achiesat la tâmpenia tăricenistă.

Tâmpenia arată așa:



„În temeiul prevederilor Art. 83, Al. 2 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare, Senatul României adoptă prezenta  

DECLARAȚIE 

Pe data de 6 iunie 2012, în temeiul Art. 95. Al. 1 din Constituție, Parlamentul l-a suspendat din funcție pe Președintele României. La Referendumul organizat pe 29 iulie 2012, conform Art. 95, Al. 3 din Constituție, o majoritate de 87% din cei care s-au prezentat la urne a votat pentru demiterea Președintelui României. Voința majorității covârșitoare a votanților a fost înfrântă atunci în condițiile cunoscute. În ciuda acestui vot de blam, atitudinea Președintelui României nu s-a ameliorat în ultimii doi ani, din contră, au apărut noi manifestări contrare constituţiei sau la limita constituționalității, cu precădere în preajma alegerilor, dar nu numai. 

Scandalul intern fără precedent și cu largi ecouri internaționale negative generat de arestarea fratelui Președintelui României, de legăturile acestuia cu indivizi care au acționat în afara legii, dar și de împrejurarea că Președintele României avea cunoștință de mai bine de un an de potențialul penal al acestor relații și activități, dar nu a intervenit pentru curmarea acestei stări de fapt, au creat o situație și o imagine incompatibile cu statutul funcției de Președinte al României și cu mult sub demnitatea impusă acestei poziții în stat.

AVÂND ÎN VEDERE CELE MENȚIONATE, SENATUL ROMÂNIEI ÎNTRUNIT ÎN PLENUL SĂU, SOLICITĂ PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI, TRAIAN BĂSESCU, SĂ-ȘI PREZINTE DEMISIA DE ONOARE”.

În primul rând, prin apelarea la referendumul din 2012 și la finalitatea lui, Călin Popescu Tăriceanu induce ideea unei continuități a luptei politice împotriva politicianului Traian Băsescu care, atunci, a fost suspendat pentru fapte personale de încălcare a prevederilor constituționale. O astfel de referire nu își avea rostul aici. Pentru mine, ca persoană care consideră că Traian Băsescu trebuie să își prezinte demisia, o astfel de referire sună ca dracu. Nu Traian Băsescu, ca persoană publică este în cauză, ci instituția Președintele României. Iar instituția care trebuie protejată de către Parlament, de exemplu, nu poate fi legată de o anume persoană. Indiferent care ar fi acea persoană.

Referirea la scandalul intern generat de arestarea fratelui lui Traian Băsescu, Mircea Băsescu, este prost tratată. Nu arestarea și legăturile acestuia cu indivizi care au acționat în afara legii este problema, nici faptul că Președintele României știa de ea cu un an în urmă, ci prezumția rezonabilă a legării de un act de corupție a numelui Președintelui României.

Îmi pare rău că liberalii din Parlament nu au avut o reacție de respingere a unei astfel de „declarații”. Trebuiau să facă observațiile de rigoare și să ceară înlocuirea acestui text penibil. Pentru un asemenea text, Traian Băsescu a găsit antidotul. Chiar ieșirea lui în public cu o declarație în care îi ia pe parlamentari în derâdere ne arată că textul îi convine. Îi convine pentru că îl are ca țintă pe el, ca persoană fizică implicată în politică și prea puțin are în vedere instituția Președintelui României.

Am citit pe „cotributors” (aici) articolul publicat de Valentin Naumescu : „Foarte sus, foarte jos. Căderea unui președinte”. Se referă la fostul Președinte al Germaniei, Christian Wulff. Acesta și-a dat demisia ca urmare a unor suspiciuni de corupție care nu au fost confirmate în urma procesului care a avut loc.

„Ca să lămurim lucrurile de la început, suspiciunile de corupţie nu s-au confirmat în justiţie iar Christian Wulff a fost achitat. Deci, demisia sa a fost una de onoare, determinată exclusiv de imperative morale şi simbolice. Conform codului etic al înaltei funcţii deţinute, Preşedintele Germaniei nu putea fi nici măcar menţionat într-un scandal de (posibilă, chiar nedovedită) corupţie. Nici dacă aceste fapte erau anterioare funcţiei de preşedinte”.

Într-o asemenea situație suntem și noi, aici, în România. Suntem în fața unor „imperative morale și simbolice” care vin dintr-o etică a instituției Președintele României. Acesta nu poate fi menționat într-un scandal de corupție sau de altă natură care afectează imaginea instituției însăși, pentru că o face vulnerabilă, în special pe planul relațiilor internaționale. Fără a neglija atributele esențiale ale celui care ocupă înalta funcție pe plan intern. Cum ar fi medierea între instituțiile statului, între societatea civilă și puterile statului, apărarea constituției. Nu mai spun de imaginea politicianului care s-a angajat să fie port-drapelul luptei împotriva corupției însă are fratele și alte rude apropiate implicate în acte de corupție.

Nu pot fi de acord cu un text care reflectă ranchiuna politicianului Tăriceanu și mai ales confiscarea instituției Parlamentul României pentru lupta personală a unor politicieni cu adversarii lor politici. Tâmpenia asta de declarație este în aceeași notă cu tâmpenia lui Tăriceanu de a nu invita pe Președintele României la jubileul Senatului.

Declarația politică care urmează a fi adoptată de Parlament este o tâmpenie. O mare tâmpenie. Arată o profundă lipsă de respect a celor care au conceput-o atât față de instituția Președintele României cât și față de instituția Parlamentul României. Nu pot crede că parlamentarii români sunt atât de superficiali, ca să nu spun mai mult.

Azi este marți. Poate citesc niște indivizi implicați în redactarea declarației articolul lui Naumescu și construiesc o declarație care să fie în favoarea instituției Președintele României și nu împotriva ei.

Reacție nervoasă a Justiției. Cazul „Băsescu” devine model.

Am citit informarea Mediafax privind motivarea deciziei de arestare preventivă a lui Mircea Băsescu și Marian Căpățână (aici). Judecătorul este „supărat”. El și colegii lui, magistrații judecători, sunt puși să își apere integritatea pusă la îndoială de cuplul infracțional care a lăsat să se înțeleagă că ea, Justiția, ar acționa la comanda politică a fratelui Președinte al României sau ar fi influențată de gradul de rudenie și legăturile infractorilor cu liderii politici. O imagine mai neagră a Justiției nu se poate concepe.

Judecătorul formulează următoarele motivări importante:

„Nu trebuie ignorat că cei doi inculpaţi au înţeles să urmărească obţinerea unor foloase substanţiale de pe urma persoanelor interesate să rezolve pe căi ilicite anumite probleme judiciare. O astfel de optică, în care «dreptatea» şi de ce nu, faţă de specificul cauzelor ce constituiau finalitatea demersurilor ilicite făcute, «libertatea» au devenit o marfă ce se poate cumpăra şi vinde, apare ca inadmisibilă, valorile sociale atinse fiind multiple, cea mai importantă, în opinia judecătorului, fiind lezarea încrederii în sistemul judiciar şi în autoritatea judecătorească în condiţiile în care, prin presupusele acţiuni întreprinse, inculpaţii au acreditat ideea că justiţia este la discreţia influenţelor lor, gata să abdice de la atributele şi încrederea de care trebuie să se bucure într-o societatea democratică”.

„Faptele, presupus săvârşite de inculpaţi, sunt de natură să provoace o puternică rezonanţă în cadrul societăţii; în consecinţă, lipsa unei reacţii prompte a sistemului judiciar şi lăsarea inculpaţilor în libertate la momentul procesual de faţă ar induce perturbări grave ale disciplinei publice, ale respectului faţă de lege, stimulând temerea colectivă că justiţia nu este eficientă împotriva unor fapte deosebit de periculoase - generând astfel un sentiment acut de insecuritate”.

„Chiar dacă presupusa activitate infracţională s-a derulat în perioada 2011-2012, nu se poate spune că trecerea timpului "a diluat pericolul social generat", întrucât ar însemna să se ignore nu numai "caracterul evident clandestin" al unor astfel de acţiuni, contextul, modalitatea şi mai ales momentul în care s-a ajuns la devoalarea acestora, "dar şi impactul mai mult decât actual şi de rezonanţă în societatea românească"”.

Cu privire la probe (aici), opinia judecătorului de drepturi și libertăți este clară:

„Susţinerile apărării, în sensul inadvertenţelor de natură a releva lipsa de autenticitate şi caracterul posibil contrafăcut al înregistrărilor, nu se bazează pe elemente faptice ori concrete care să contureze o îndoială veridică asupra caracterului autentic sau complet al acestora. De altfel, pe parcursul cercetărilor în cauză se poate proceda la verificarea acestui caracter, în măsura în care se va aprecia ca fiind utilă, pertinentă şi concludentă o probă ştiinţifică care să aibă un asemenea obiectiv”.

„Un alt element care l-a determinat pe judecător să dispună arestarea preventivă a lui Mircea Băsescu şi a lui Marian Căpăţână constă în maniera în care a fost abordată, de către fratele preşedintelui şi de Florin Anghel, fiul lui Bercea Mondial, problema legată de sprijinul pe care Mircea Băsescu urma să îl acorde”.

„Nu lasă echivoc asupra naturii demersurilor pe care acesta susţinea că le face, afirmaţiile sale privitoare la pedepse şi soluţii procedurale fiind de natură a-l convinge pe cumpărătorul de influenţă de realitatea acestora”.

Judecătorul de drepturi și libertăți devine, prin această motivare, un port-drapel pentru colegii săi în lupta împotriva celor care pun în pericol întregul sistem judiciar. La fel ca în cazul lui Adrian Năstase, Justiția va da un exemplu, pe lângă pedeapsa care se cuvine a o primi infractorii „băsescieni”.

Justiția are tot interesul să fie dură. Imaginea ei este la nivelul genunchiului broaștei. Au început să iasă la iveală, din ce în ce mai mult, din ce în ce mai agresiv, cazurile cu judecătorii și procurorii care, la fel ca infractorii, consideră că «dreptatea» și «libertatea» sunt „valori” care se pot tranzacționa pe o piață specializată, o piață a Justiției „libere”. În timp ce suntem spectatori la cazul „Băsescu” au loc arestări și cercetări la grupuri infracționale formate din judecători, procurori, polițiști care au „negociat și vândut/cumpărat dreptatea”. Cazul de la Suceava este mai mult decât elocvent. În plus, imaginea publică a Justiției se strică și mai mult ca urmare a articolelor din presă care ridică, mereu și mereu, alte și alte semne de întrebare. Mi-a reținut atenția un articol al lui Cristoiu din Evenimentul Zilei (aici) în care este formulată o ipoteză interesantă. Cumplită pentru imaginea Justiției:

„Cum de s-a întîmplat că Procesul Bercea Mondialu și-a urmat cursul?

O explicație- aparent paradoxală- ar fi următoarea: Tocmai pentru că președintele Traian Băsescu știa de intervențiile Clanului pe lîngă Mircea Băsescu!”.

Chiar așa ?! Cum ?! Iar o astfel de ipoteză poate fi adevărată. Mai ales după ce au început să iasă la iveală evenimentele din 2011 cu procurorul Iacobescu care a fost sancționat pentru că a pomenit de banii pe care Mircea Băsescu i-ar fi primit pentru a interveni în favoarea lui Bercea Mondial. Se pare că Antena 3 va mai publica niște înregistrări, deja am văzut aseară cum au preluat o emisiune de la B1Tv a lui Turcescu și Cristoiu în dialog cu procuroarea Ponea (care a devenit și ea un caz cu traficul de influență făcut de baronul PSD Duicu).

Eu cred că acest caz, „Băsescu”, va provoca valuri în continuare pentru că va fi întreținut de presă. Numele Băsescu va fi asociat cu noțiunea de „infracțiune”, Traian Băsescu va fi mereu și mereu în centrul atenției pentru că presa nu va ierta și nu va scăpa ocazia să inducă ideea că Traian Băsescu se va folosi de funcția prezidențială pentru o intervenție în actul de justiție. Fie pentru a micșora pedeapsa ce o va primi fratele fie pentru a se răzbuna pe cei care l-au pus în această situație. Pentru că nu trebuie să uităm, cauza penală „Băsescu-Căpățână” a fost declanșată de manevrele ciracilor lui Dan Voiculescu care au preluat nemulțumirea clanului de rromi Anghel și l-au adus în spațiul public. Apărătorul „șantajistului” Florin Anghel, gl.(rt) Pavel Abraham este un specialist în dreptul penal (a lucrat o viață în miliție și poliție), cunoaște multe dedesupturi pe care un avocat normal nu are cum să le știe și acționează perfect pentru ca imaginea publică a clanului Băsescu să pice cât mai rău.

Pentru această situație există o singură soluție ce poate exclude, cumva, o legătură cu imaginea României. Crin Antonescu a spus-o clar. Demisia lui Traian Băsescu.

Colaboraționismul „balamalelor” politice. Tăriceanu și ai lui.

Cu o gândire politică îngustă, doritor de „funcții înalte”, Călin Popescu Tăriceanu a luat-o serios pe arătură, cum se spune. Împreună cu ceilalți, cu Chițoiu și Gerea, încă membri ai PNL, dar și cu cei din organizațiile locale care s-au grăbit, inițial, să îi țină isonul iar acum se vaită prin presă de „abuzuri” ale organizațiilor care îi demite din funcțiile de partid pe bandă rulantă cu majorități copleșitoare (cazul Prahova, aici).

Ținta Băsescu s-a prăbușit. În numele Grupului de inițiativă construit, Tăriceanu emite un comunicat de presă care îndeamnă liberalii din PNL să revină alături de PSD ! Acesta este înțelesul deplin al îndemnului, celelalte poziționări din comunicat (aici) sunt tâmpenii.

„PNL a primit un mandat limpede de la electorat în 2012 și are obligația să-l ducă la bun sfârșit”.

Aici este esența mesajului dar și a altor intervenții media. În mandatul din 2012 era vorba despre lupta împotriva lui Traian Băsescu și a regimului lui sprijinit de PDL. Ca atare, fuziunea PNL cu PDL ar fi împotriva mandatului. Alianțele PNL, dacă vor fi, cu alte formațiuni de dreapta, ar fi împotriva mandatului. Lupta PNL împotriva PSD și a aliaților lui este împotriva mandatului, pentru că poporul votant a dat mandat celor două partide să fie împreună.

Esența este deja doar o formă, ca o cutie goală. Conținutul a fost aruncat de actualii aliați ai lui Tăriceanu. Cei din PSD în frunte cu Victor Ponta. Ponta care a afirmat, stupefiant, la un moment dat: „mai există liberali ?! Eu nu-i văd.”. Din punctul lui de vedere, Ponta credea că liberalii, din PNL, au fost absorbiți de USL astfel că întrebarea lui avea un dram de credibilitate. Înclin să cred că Ponta visa, încă de pe atunci, la transformarea USL într-un partid politic prin comasarea dintre PSD cu PNL și celelalte anexe politice ale PSD (UNPR și PC). Tăriceanu, liberal pe atunci cu acte, nu s-a simțit deranjat. Nu s-a simțit deranjat nici când PSD în frunte cu Victor Ponta au modificat, în forță, raportul de putere în USL, punând în inferioritate PNL sub toate aspectele: politic, administrativ, funcțional. Nu s-a simțit deranjat de faptul că PSD a început să golească contractul politic încheiat cu PNL transferând din „puterile administrative ale liberalilor” aliaților lui „actualizați”: UNPR și PC. Nu s-a simțit deranjat de asocierea la USL a UNPR, partid care făcea parte din „sistemul de putere” Băsescu ! Nu s-a simțit deranjat când Ponta a vrut să aducă la putere UDMR, alt partid din „sistemul de putere” Băsescu împotriva căruia s-a constituit USL ! Despre ce vorbim atunci ?!

Orgoliul, vanitatea și ranchiuna au pus stăpânire pe Călin Popescu Tăriceanu și toți aliații lui din PNL sau de aiurea. Adept al „partidului balama”, Tăriceanu se chinuie să împiedice creșterea PNL și devenirea acestuia ca principal partid politic al dreptei. Tăriceanu se opune evoluției politice normale a binomului stânga-dreapta din România. Prin acțiunile sale, Tăriceanu arată că își dorește ca PNL să devină un partid cu o orientare politică de centru-stânga. Să rămână un partid balama care să joace tontoroiul între PSD și o forță politică de dreapta, oricare ar fi ea. Nu își dorește ca PNL să fie de centru-dreapta, chiar dreapta în unele situații.

Tăriceanu și ai lui au devenit colaboraționiști ai stângii. În istoria politico-militară a lumii sunt consemnate persoane care au colaborat cu dușmanul participând activ la propaganda acestuia pentru demoralizarea propriilor națiuni, a propriilor armate. Asta face Tăriceanu acum. Participă activ la propaganda stângii preocupată de închegarea unei drepte politice semnificative. Participă activ la atingerea de către puterea politică de stânga a obiectivelor de denigrare a liderilor dreptei. Călin Popescu Tăriceanu este un trădător calificat. Calificat prin acțiunile practice derulate. La fel sunt toți cei care îl însoțesc și îi promovează inepțiile de colaboraționist cu dușmanul politic al PNL.

Demisia lui Băsescu devine o problemă pentru „imaginea de țară”. Este o urgență.

Este mai mult decât evident faptul că Traian Băsescu nu mai are „de întors”. Cei care mai speră la nu știu ce manevră „strălucită” a „animalului politic” Traian Băsescu sunt slabi de înger. Scroafa este moartă'n coteț.

Vor urma, după cum a comunicat grl. (rt) Pavel Abraham (avocatul lui Băsică !), alte filmulețe cu tot felul de convorbiri și întâmplări, cu tot felul de personaje, inclusiv din rândul magistraților, care vor scoate la iveală rețeaua hidoasă de influență și de afaceri ilegale în care erau implicate personaje politice, magistrați, interlopi. Ce mai ! O mafie întreagă. Traian Băsescu va fi la mijloc. Va fi la mijloc pentru că el a știut permanent ce se întâmplă și nu a intervenit ca Președinte al țării. Bănuiesc că a fost și beneficiar, altfel intervenea. Fie pentru el, fie pentru membrii familiei lui. De exemplu, pentru fratele Mircea.

I-au cerut demisia Victor Ponta, Crin Antonescu, Klaus Iohannis, alți politicieni. Nu îi vor demisia cei care, cumva, au lucrat cu el și probabil că au cunoștință de unele matrapazlâcuri. Cătălin Predoiu, cel care era ministru al Justiției când se produceau faptele infracționale ale lui Mircea Băsescu, nu este de acord cu demisia lui Traian.

Cei care clamează vehement împotriva demisiei au o „portiță”. Bercea Mondial ajutat de Dan Voiculescu prin Antena 3 au început un atac împotriva Justiției. Vezi, Doamne, Traian Băsescu trebuie să rămână la pupitrul țării pentru a contracara acțiunile infame. Atacul este conceput și pus în aplicare pentru ca Dan Voiculescu să scape de închisoare. Nu doar el, ci și alți „infractori” din rândurile PSD, PC, UNPR sau altă formațiune satelit de pe lângă PSD. Hai să fim serioși. Gargară cu pioneze. Justiția trebuie să se apere singură. Altfel, Justiția nu mai este Justiție ci o anexă a Președinției. Iar eu nu cred că este o anexă ci o putere în statul român. Face greșeli, comite erori, face prostii însă este din ce în ce mai eficientă. Traian Băsescu în funcție după ieșirea la iveală a mârșăviei lui frate'su ar fi în defavoarea Justiției. Ar lăsa posibilitatea construirii unei ipoteze sau a mai multor ipoteze nefavorabile Justiției însăși. Traian Băsescu în funcție devine mai slab decât în situația în care demisionează. Mai ales pentru faptul că el însuși are un mare număr de procese care îl așteaptă.

Alții vin cu motivarea că în urma demisiei lui Băsescu, Ponta va pune mâna pe Președinția României prin Călin Popescu Tăriceanu. La ideea asta au marșat și unii liberali. Incorect. Ce poate face un Președinte interimar în cele 3 luni prevăzute de Constituție până la alegerile prezidențiale ? Mai nimic. Nu poate influența viața politică internă. Iar Tăriceanu nici atât. Va fi un interimar care se va lăuda în curând cu faptul că a fost Președinte interimar. PSD nu îl va avea candidat pentru funcția prezidențială, PNL și PDL nu îl vor avea candidat. Tăriceanu va gusta din paharul puterii prezidențiale însă va rămâne doar cu gustatul. Nu va avea dreptul să transmită mesaje Parlamentului și nici nu va putea organiza un referendum (în caz că va dori să încerce ceva).

Presa internațională a preluat deja evenimentul traficului de influență comis de fratele Președintelui României. După știrea de primă mână urmează analiza și interpretările. Prin cine să facă trafic de influență fratele prezidențial ? Prin fratele Președinte. Altfel, nu este posibil. Este evident că fratele Președinte devine o țintă pentru o suspiciune rezonabilă că pe timpul mandatelor sale Traian Băsescu a făcut trafic de influență. Nu doar trafic de influență, ba chiar mai multe alte fapte reprobabile. Alții, la fel ca jurnaliștii noștri, vor ridica problema banilor folosiți de autorii faptei infracționale. Bani al sau bani negri ? Negri, de bună seamă, sustrași controlului de stat prin manipularea lor cu sacoșa nu cu contul de bancă. Pentru că Președintele le știe pe toate, după propriile declarații, înseamnă că a participat, cumva, la fraudarea statului român. În timp ce fiscul român umblă chiaun după banii evazionați, Președintele României acoperă, prin tăcere, evaziunea. Una declară de la pupitrul prezidențial și alta face pe după perdea.

Traian Băsescu trebuie să își dea demisia. Urgent. Imaginea publică internă, cu privire la instituția Președinția României, se strică. Iremediabil. Traian Băsescu va rămâne în memoria publică ca un președinte infractor dacă se vor confirma și procesele lui. Instituția în sine se va percepe ca un „cuibușor de infracțiuni” păzit de prevederea constituțională a imunității Președintelui țării. Imaginea publică externă se strică cu o și mai mare viteză. Nu era ea prea bună, Traian Băsescu a avut grijă să o strice, din orgoliu prostesc, acum se duce de râpă.

Dacă își dă demisia, filmulețele pregătite de Antena 3 nu vor mai avea același impact social. Justiția va putea să acționeze fără nici un fel de reținere. Campania pentru prezidențiale va avea un alt parcurs. PSD nu va mai avea „ținta Băsescu”, așa că va căuta altă țintă. Probabil candidatul dreptei. Este mai corect așa.

Bucuria pentru „răul altuia”. Hm. Care rău ? Frații Băsescu nu sunt victime.

Am citit pe blogul unui politician că nu „îi place să se bucure de răul altuia”, cu referire la cazul Mircea Băsescu cu efecte la Traian Băsescu. Mie, expresia îmi sună neplăcut, cel puțin în acest caz. Consider că familiei Băsescu nu i s-a făcut un rău ci un bine. Chiar Traian Băsescu a spus, destul de hotărât, că susține actul de justiție în dauna „apărării” fratelui său. Chiar de ar fi hotărât să îl apere, nu știu cum ar fi putut să o facă decât căutând un avocat care să îl apere. Altfel ... ei bine, altfel o astfel de apărare din postura de Președinte al României ar fi fost ca o ingerință în actul de justiție.

Procesul care va începe cât de curând, Mircea Băsescu fiind deja inculpat, îi face un bine. Pedeapsa penală pe care o va primi, pe drept, îl va ajuta să se îndrepte, să înțeleagă că a comis una sau mai multe fapte penale care în sistemul nostru de drept sunt îndreptate, de fapt, împotriva întregii societăți. Are timp să se căiască și după niște ani să se reabiliteze. Să nu mai fie un infractor ci un fost infractor. Cum să îmi pară rău că un concetățean este ajutat să se îndrepte, să devină un cetățean mai bun ?! Îmi pare rău să constat că acel politician fie a vorbit fără să gândească fie are și el niște scheleți în dulap și se gândește, cumva, la „un rău” de care și el va avea parte !

Dar poate că nu s-a gândit la Mircea Băsescu. Să accept că s-a gândit la Traian Băsescu care ar fi o victimă „colaterală”. Nici aici nu merge. Nu merge pentru că Traian Băsescu știa din 2011 că frățiorul lui a băgat în buzunar un purcoi mare de bani pentru trafic de influență. Bani verificați cu lampa cu ultraviolete și numărați cu mașina pentru a nu exista diferențe între ce se declară că se dă și ce se primește ! Nu merge pentru că de 3 ani de zile dosarul doarme în sertarul unui procuror cu „stop la sursă”, sursa fiind un procuror șef care a trecut cu cățel și purcel în tabăra PSD. Explicațiile de rigoare sunt pe acest blog (aici).

Presa „prezidențială” face tot ce poate să îl scoată pe Traian Băsescu din rahatul în care frate'său la băgat. Tapalagă face spume la gură (aici). Nu pot să nu apreciez acuratețea cu care descrie evenimentele, nu pot să nu aprob „lista neagră” pe care o face cu cei din anturajul imediat al lui Băsescu care „l-au învins”, care i-au distrus imaginea publică. Apreciez însă nu pot să nu observ că pe lista aia neagră ar trebui să intre și el, Tapalagă și toți jurnaliștii și intelectualii care au cântat în struna „negrilor” arătați mai înainte: Elena Băsescu, Elena Udrea, Mircea Băsescu. La B1Tv, Vișan, lăudatul de Băsescu pentru combativitatea politică, afirma fără să transpire că Mircea Băsescu este o victimă a interlopilor. Să mori tu, Vișane ?! Când primea „darurile” de naș nu era victimă ? Când țigănimea vota cu PDL, voi, pedeliștii băsescieni nu erați victime ?

Eu consider că nici Mircea Băsescu și nici prezidențialul frate Traian Băsescu nu au parte acum de un rău. Au parte de un bine. Reacția societății prin instituțiile sale nu este un rău, este un bine. Reacția societății și acțiunile Justiției îi va ajuta să nu mai comită infracțiuni. De se va întâmpla cumva ca Traian Băsescu să facă ceva pentru a trage la răspundere pe cei care l-au oprit din drumul către infracțiuni mai grave și se va dovedi că și acele persoane sunt pe un drum greșit, atunci voi considera că Traian Băsescu le face un bine. Voi aplauda „sacrificiul” lui Traian Băsescu pentru victoria Justiției împotriva infractorilor.

Eu spun să ne bucurăm că noi, societatea, prin intermediul Justiției vom contribui la reeducarea fraților Băsescu. Poate și a lui Voiculescu și ai lui dacă Justiția va ajunge la o concluzie corespunzătoare.

DNA va intra în Cartea Recordurilor. Mircea Băsescu este inculpat. Mâine condamnat ?

Imaginea spune totul (sursa RealitateaTv). Mircea Băsescu înconjurat de oamenii legii merge către cei care îl așteaptă „cu drag”. Interlopii.

Comunicatul DNA însă este motivul acestei postări (aici). Comunicatul a fost dat ieri, la ora 20.08. Ieri, după audierea lui Mircea Băsescu, procurorii au ars etapele. S-a dispus, deodată, începerea acțiunii penale și reținerea pentru 24 ore.

Lumea a intrat în fibrilație pentru reținerea de 24 de ore și nu pentru începerea acțiunii penale. S-a bătut apa'n piuă cu reținerea și s-au tot vehiculat variante dacă Mircea Băsescu ajunge sau nu în fața judecătorilor, cum o să facă și o să dreagă Kovesi să îl salveze, cu Băsescu pe sub masă va aranja salvarea fratelui etc.

Începerea acțiunii penale împotriva lui Mircea Băsescu înseamnă terminarea cercetărilor în cauză, urmărirea penală dând rezultatele căutate de procurori, există fapta de trafic de influență, există făptuitori, există „plata”, există probele care permit trimiterea în judecată a vinovaților care nu mai sunt învinuiți ci inculpați. Următoarea lor calitate este cea de condamnați. Pentru asta însă, este necesar ca instanța de judecată competentă să se pronunțe o condamnare.

Obișnuit cu lentoarea urmăririlor penale ale procurorilor celeritatea cu care procurorii DNA au ajuns la inculpare mă ia prin surprindere. Celeritatea cu care s-a acționat îmi spune că procurorii au avut dosare de urmărire penală pentru diferite cauze în care Mircea Băsescu apărea ca „autor al faptelor sau al unor fapte”. Acum, pur și simplu, s-a profitat de ocazie și au dat drumul acțiunii penale. Mai că îmi vine să cred că declarația de ieri a lui Traian Băsescu a avut ca scop ascuns emiterea unei permisiuni către procurori să finalizeze urmărirea penală a fratelui său și să înceapă acțiunea penală. Nu pot proba afirmația mea însă este o părere, părere determinată de coincidențele zilei de ieri. Mircea Băsescu dă comunicat dimineață că fratele lui, Președintele României, nu este implicat, iese apoi Traian Băsescu și susține că nu este implicat și formulează o poziție clară că susține Justiția în dauna apărării fratelui său ca apoi, pe nepusă masă, procurorii să îl cheme pe Mircea Băsescu să îl audieze 15 minute (a dracului audiere !) - după cum a declarat avocatul lui -, ca imediat să fie învinuit, să i se comunice că a început acțiunea penală și că va fi deferit instanței de judecată.

Pe undeva, procedura penală permite începerea acțiunii penale imediat ce faptele se confirmă și se cunoaște autorul. Numai că traficul de influență pentru care este acuzat Mircea Băsescu nu face parte din infracțiunile care se pot constata pe loc. Ce naiba ! Este o infracțiune care cere o cercetare atentă a faptelor, căutarea complicilor, chiar posibilitatea finalizării infracțiunii prin consumarea unor acte și fapte de către alte persoane care ar deveni complici. La Mircea Băsescu nu s-a întâmplat așa ceva. Din acest motiv consider că Traian Băsescu știa de faptele fratelui său, nu este exclus să fi intervenit pentru ca infracțiunea de trafic de influență să nu se producă - Bercea Mondial a fost condamnat la niște ani de pușcărie. Judecând mai cu atenție, nu este exclus ca Mircea Băsescu în filmulețele în care apare să fie, într-o parte din ele înainte de a afla frate'su de măgărie iar în altele după ce Traian Băsescu a dispus măsuri de blocare a afacerii. Ce nu au știut ei, sunt filmulețele făcute de finul cel drag al lui Mircea Băsescu. Filmulețe care puse la dispoziția presei au închis cazul. Ba mai mult, amenințarea comunicată procurorului de avocatul mondialilor că filmulețele vor fi date presei a fost ca o descătușare pentru acesta: „să le dea”. Darea lor la presă a descuiat sertarul în care se umplea de praf dosarul cu infractorii interlopi conduși de Mircea Băsescu.

Unii îl spală pe Traian Băsescu. Mai au puțin și vor să ceară să fie declarat erou național. Mai ușor indivizilor. Dacă ce am scris eu este corect sau pe aproape, Traian Băsescu este un fel de complice. A încercat să își scape fratele de justiție profitând de puterile date de funcția prezidențiale însă a eșuat. Faptul că a ieșit teatral în fața presei alegând Justiția în dauna fratelui este doar o scenă de populism grețos. Trage și el un folos politic din toată treaba dacă nu își poate salva fratele din pușcărie.

Pe de altă parte, nu știm finalitatea procesului. Nu avem cum. Avocatul lui Mircea Băsescu a spus că va contesta în instanță materialul probator pe motiv procedural: nu a fost adunat potrivit legii. Asta mă face să mă întreb dacă nu cumva graba procurorilor de a duce în instanță un dosar doar cu filmulețe nu este o strategie ca în instanță, instantaneu, Mircea Băsescu să devină din infractor om „de onoare”. Vom trăi și vom vedea.

Celeritatea procurorilor este dubioasă. Cel puțin în acest moment.