Îmi place că începe ferm, în sensul renunțării la obiceiurile proaste. Avem astfel de obiceiuri, de care va trebui să ne lipsim dacă vrem să facem ceva.
„Mi-aș dori ca în această campanie să începem să dărâmăm mituri, să deconstruim prejudecăți care ne-au ținut pe loc și să vedem dincolo de ele.
Nu noi ca persoane, ci noi, românii, ca popor, ca societate, ca națiune de cetățeni.
Nu întâmplător mi-am intitulat viziunea și proiectul prezidențial România lucrului bine făcut.
România lucrului bine făcut începe exact cu abandonarea a două asemenea mituri, a două idei păguboase și deloc adevărate:
aceea că în „România nu se poate, că la noi e altfel.”
și aceea că „merge și așa”, „ne-om descurca noi cumva.”
Din păcate, pe ultima dintre ele am auzit-o chiar de la cel care conduce Guvernul României.
Eu cred că ceea ce ni se potrivește este tocmai filosofia lucrului bine făcut. Vine din trecutul nostru, din ceea ce am construit ca națiune de-a lungul timpului.
Există părți din moștenirea noastră istorică și culturală care sunt expresia „lucrului bine făcut” și cu care ne mândrim. Le știți, pe unele dintre ele le-ați putut vedea și aici”.
Acesta este începutul.
Am și acum amintiri idioate ale mitului că în „România nu se poate, că la noi este altfel”. Când doream, alături de colegii cu care lucram, să facem un salt către viitor, aveam mereu și mereu parte de acest mit. Nu se poate, la noi este altfel. La noi oamenii sunt needucați. La noi nu sunt resurse. La noi nu este obiceiul. La noi nu avem tradiție. Degeaba veneam cu exemple, degeaba căutam, împreună cu colegii, să arătăm că s-au obținut rezultate, în alte domenii în care alții au avut curajul să facă ceva deosebit, degeaba. Cei din jurul nostru, unii dintre decidenți, se împotriveau. Când ajungeam mai sus (minister) găseam alți opozanți. Dacă treceam de minister, dădeam peste cei de la finanțe care aveau „măsura” lor. Argumentul forte folosit de ei era „lipsa banilor”. O lipsă care era contrazisă de alocările ulterioare a banilor către tot felul de aiureli. Nimic pentru funcționarea sistemului. În fine, când reușeam, cum-necum, să trecem și de cei cu banii, aveam alte coșmaruri. Planificarea anuală a resurselor ocolea, de la cei care s-au opus, problematica nouă. Degeaba o băgam noi în planurile anuale. La finanțare ajungea la urmă. Dacă mai rămâne ceva, dacă vor fi aduși la buget mai mulți bani, dacă va fi de actualitate etc.
Cu act normativ în mână nu puteam face nimic.
În România se poate !
Mitul că nu se poate ne-a nenorocit, ne-a ținut în loc. Din cauza acestuia avem un învățământ viciat. Din cauza acestui mit avem funcționari publici comozi, aroganți, superficiali, lipsiți de pregătire, fricoși. Din cauza acestui mit avem PSD-ul actual. Din cauza acestui mit avem sărăcie și subdezvoltare. Din cauza acestui mit avem multă, foarte multă lipsă de performanță.
Temele din discursul lui Iohannis sunt condiționate de renunțarea la aceste mituri blestemate. Învățământul, sănătatea, sistemul de pensii, economia, agricultura, ordinea publică, Justiția, apărarea, administrația publică ... toate pot deveni performante dacă avem curajul să renunțăm la miturile idioate promovate, nici nu se putea altfel, de Ponta și PSD. Lor le convin aceste mituri. Le permite să trateze cu maximă superficialitate totul. Construcția legislației, actul de guvernare, relațiile cu alte state și angajamentele internaționale în sistemele din care România face parte.
Tot discursul este bun, eu însă am accentuat ce am considerat că este începutul. Eliminând miturile, eliminăm din gândire obstacolul. Bariera psihologică a neputinței trebuie eliminată.
