Cioloș gândește foarte bine ! Frica de DNA în administrație are cauza în legislație, în reglementarea secundară !

Agerpres (aici).

Agerpres preia două citate din declarația lui Cioloș. Se cuvine a discuta pe marginea lor pentru a le înțelege mai bine.

„Avem nevoie să reinstaurăm un climat de încredere în administrație, bazat pe transparență și claritate a legislației, a procedurilor și a actului decizional. Teama de a asuma decizii, de multe ori de frica DNA, cum s-a împământenit în această ultimă perioadă, poate veni și din lipsa de claritate a legislației sau a procedurilor de lucru. Aici avem de-a face și cu o responsabilitate politică în actul legislativ” - scrie Cioloș pe pagina lui de facebook.

De foarte multe ori am ascultat și am citit acuze la adresa legislației. Stufoasă, neclară, supra-reglementare, prea multe excepții etc. Rezultatul este reflectat în comportamentul funcționarilor publici. Teama de a greși are mai multe cauze: lipsa de pregătire profesională, reglementare imprecisă, conducere habarnistă, precedentul judiciar etc. Dacă eliminăm reglementarea deficitară, putem ajunge la evaluarea cât mai corectă a resursei umane din administrația publică. Este ilogică aprecierea resursei umane pe baza unei reglementări tembele !

Prin anii 2000 am lucrat împreună cu germanii pe reforma asupra securității frontierei. Pe timpul celei de a doua convenții cu CE coordonată de germani, am ajuns și la capitolul sensibil al evaluării funcționarilor și aprecierea lor în urma unor acțiuni. După ce ne-au dus cu zăhărelul (ceea ce însemna că nu erau nici ei foarte bine lămuriți asupra propriilor metode !), după ce le-am atras atenția că fug de răspunderea asumată să sprijine adoptarea celor mai bune practici, au prezentat modelul lor.

După ce au aplicat ani și ani modelul „românesc” al sancționării funcționarului înainte de a face cercetarea cazului și a cauzelor care au dus la o acțiune, pe principiul că o sancțiune nu strică, poate fi și preventivă, au trecut la alt sistem al analizei cazului după prevederile legale aplicate de funcționar, al reglementărilor secundare legate de lege și al atribuțiilor postului construite după aceste reglementări. Abia după ce studiau reglementările luau „la întrebări” omul în condițiile de timp, anotimp și posibilități de acțiune. O decizie se lua după ce toate elementele erau clare. De foarte multe ori au ajuns la concluzia că oamenii erau de bună credință și acționau după reglementări. Schimbarea modului de evaluare a adus un plus de performanță, neluat în calcul de ei la început. Oamenii au căpătat încredere și acționau fără teamă. Chiar imaginea publică a funcționarului s-a îmbunătățit.

Constatarea lui Cioloș mi-a adus aminte de acele momente la care am participat cu aproape 15 ani în urmă. Și da, recunosc, am propus modelul la noi și am primit un „șut în cur”, în sensul că de la ministerul condus de PSD - prin Ioan Rus, secretarii de stat, directorii generali, directorii și alți șefi și șefuți -, mi s-a transmis că sunt utopic (ca să nu spună altceva). Ei bine, văd că nu am fost.

Fără a o lungi deși mă „mâncă” buricul deștelor, fac o referire la „modelul” de construcție a legilor și a reglementărilor secundare (HG-uri, ordine de ministru, decizii, dospizții etc.). Mai peste tot găsești la atribuțiile instituțiilor publice și de aici la atribuțiile funcțiilor publice prevederea „și alte atribuții stabilite prin lege” sau „ alte atribuții potrivit normelor în vigoare”. Te trimite în neant. Nu ai de unde ști dacă un parlamentar cu mai multă influență nu trece o lege aiurea prin Parlament și nu ți se atribuie o obligație într-un domeniu de care nu ai habar sau care nu prea are legătură cu profesia ta. Sau un minister mai „bățos”, după chipul și asemănarea ministrului. Nu ai de unde ști că există o excepție la lege băgată de un politician care are de „apărat” niște interese obscure, într-o altă lege. Tu dai un aviz de bună credință (pozitiv sau negativ) și te trezești acuzat că ai încălcat legea. Vine procurorul și îți pune cătușele. Pe bună dreptate. Dacă pe cei din ministere îi poți acuza că nu au urmărit procesul legislativ, având și oamenii necesari pentru asta, pe Gheorghe sau pe Maria de la Poplaca nu ai cum să îi acuzi. Ei nu urmăresc procesul legislativ, ei sunt simpli executanți care aplică legea care li se cere să o aplice. Este absurd ca un funcționar public să stea cu un dosar în mână în care sunt adunate articole din toate legile în care le sunt băgate noi și noi atribuțiuni sau excepții la tot felul de articole din legi foarte diferite. Nu este exclus  ca dosarul respectiv să fie mai greu decât funcționarul !

O altă distincție făcută de Cioloș are mult adevăr în ea.

„Și cred că această teamă de DNA nu este din cauza modului în care DNA își face treaba în mod exemplar, ci, probabil, de incapacitatea noastră de a progresa cu aceeași viteză în performanță cu care a progresat DNA în acești ultimi ani. Eu cel puțin așa lecturez lucrurile în momentul de față”.

Îi dau dreptate. Deplină.

În ultimii ani s-a tot pus accentul pe DNA. A luat DNA la pumni în cap de nu a mai putut duce. A început să se reformeze. Întâi cu ciudă, apoi din convingere, acum din dorința de a fi cei mai buni. Și devin din ce în ce mai buni. Restul instituțiilor publice au stat cu televizoarele pornite pe Antena 3, Realitatea Tv, România Tv, B1Tv, Nașul Tv sau mai știu eu care post de proastă calitate. Nici un demnitar din celelalte ministere nu a sesizat faptul că instituția pe care o conduce este o viitoare victimă a performanței pe care DNA o capătă. Au dormit în papuci. Nu au văzut în cauzele instrumentate de DNA discrepanța între norma de lege și activitatea ministerului. Nu îmi iese din minte discuția dintre Tăriceanu și Vosganian când Tăriceanu îi spunea lui Vosganian, în ședința de Guvern, că a da o ordonanță în favoarea lui Nicolae - aceea cu reducerea prețului gazelor pentru industria chimică pentru ca firmele lui Nicolae să aibă costuri de producție mai mici -, înseamnă a exporta plus valoarea. Avea dreptate Tăriceanu, Nicolae exporta 70% din producție. Într-un an, nicolae s-a îmbogățit exploziv. De la o avere estimată pe la 100 de mii de euro și ceva a ajuns la aproape 1 mil de euro ! Iar Vosganian și Tăriceanu au tot susținut că actul lor a fost o oportunitate economică adoptată politic pentru a sprijini 6 combinate chimice (din întâmplare toate ale lui Nicolae) și a menține locuri de muncă pentru 9.000 de angajați. Din pură întâmplare, plata a fost transferată către consumatorii casnici care au contribuit la pierderile companiilor românești care exploatau și transportau gazul natural scos din solul românesc. Așa am plătit cu toții saltul spre miliardul de euro avere proprie a lui Nicolae.

Ei bine, Cioloș vede unde este buba. La legi, la alte acte normative rămase de căruță. De aceea face și afirmația că suntem în fața unei responsabilități politice în actul legislativ.

Sunt curios și voi urmări să văd dacă actualul Guvern va veni cu inițiativele necesare pentru a sprijini administrația publică să funcționeze din nou. Acum, practic fie este imposibil să se încadreze în norma de lege, mai ales dacă este cu dedicație, fie se comit acte ilegale incorect acoperite de lege. Orice act administrativ ilegal este, de fapt, în dauna tuturor celorlalți cetățeni.

Aștept !

„Am fost un dobitoc”, spunea Postelnicu în fața instanței prin anii '90. Azi, unii ar trebui să spună că sunt dobitoci.

Agerpres (aici).

Călin Popescu Tăriceanu se comportă atât de aiurea încât ar putea spune, la un moment dat, că este un dobitoc dacă ar avea capacitatea să înțeleagă ce spune. Pentru că nu am convingerea că spune din capul lui, am bănuiala că preia ca papagalul idei vehiculate de cei din jurul lui, el completându-le cu plusul de prostie care îi devine caracteristică.

Dacă asociez spusele lui Tăriceanu cu „spusele” unor moderatori Tv ai trustului Intact dar și a altora (cum ar fi România Tv a lui Ghiță-tigăiță !), pot observa fără mare efort că au, cumva, aceeași „rădăcină”. Presa lui Voiculescu și a lui Sebastian Ghiță fac agitație prin intermediul jurnaliștilor (sau așa-zișilor jurnaliști) iar pe partea politică, Tăriceanu este unul dintre vectorii de bază. Cum-necum, ne aflăm în fața unui grup infracțional organizat din moment ce aceștia promovează tipul regimului oligarhic în dauna regimului democratic.

Pe zi ce trece, adepții regimului oligarhic ies mai mult în evidență. Pe zi ce trece avem mai multe exemple de acțiuni care confirmă eforturile disperate ale unor grupuri de interese politice și economice de a pune mâna pe putere și a distruge echilibrul puterilor în stat, echilibru care garantează existența și evoluția unui regim democratic.

Încercări de înlocuire a regimului democratic cu un regim oligarhic au existat de la înlăturarea comunismului și până acum însă problema înlocuirii nu a fost pusă pe tapet cum se cuvine a fi pusă acum. Grupurile de interese au fost prea multe și cumva echilibrate. Norocul democrației de la noi. Iliescu a fost o frână pentru mai „tinerii” oligarhi din FSN, Iliescu fiind adeptul unei democrații cu puternice accente socialiste. Mai târziu, Emil Constantinescu a fost o frână în calea acaparării puterii absolute de către cei care l-au adus la putere, țărăniștii. Unii nu au cum să își amintească însă a existat o „cumplită poftă” a țărăniștilor (mulți beneficiari ai regimului comunist defunct) de a pune mâna pe putere chiar prin adoptarea unor legi abuzive. Nu mai spun de modul în care miniștrii țărăniști au condus ministere. Cu abuz.

Revenirea PSD la putere, sub Năstase, a deschis calea „baronilor roșii”. A fost jale. Ce s-a jefuit până atunci, a fost nimica toată. Năstase a condus cea mai mare organizație infracțională din România. Urmările „guvernării” Năstase încă mai sunt vizibile, chiar dacă unele au forma „ruinelor”.

Ajungerea lui Băsescu la putere a stopat oligarhia năstăsiană însă a introdus o alta. Oligarhia băsesciană. Acesta este adevărul și nu altul. Sistemul judiciar de pe timpul lui Băsescu, mai ales din primul mandat, a fost la fel de aservit puterii politice ca cel de pe timpul lui Năstase. Cu o mică diferență. Vârful Justiției și al instituțiilor publice care participă la actul de justiție n au mai fost atât de vizibil în actele de conducere oligarhică. Chiar dacă, de exemplu, în sistemul polițienesc s-a manifestat puternic comportamentul de „slugă politică”, anumite persoane de la conducerea unor structuri ale statului au avut, la fel, un comportament de slugă participând și obligând persoanele din subordine să încalce legea, să facă acte și fapte care erau în afara legii.

În al doilea mandat al lui Băsescu, regimul oligarhic băsescian a suferit pierderi majore. Parlamentul a devenit nesigur. Cumpărarea „conștiințelor” celor din barca puterii, șantajul economic și mediatic au dus la pierderea puterii de către Băsescu. Alianța dintre PSD și PNL și formarea USL a fost actul care a pus capac oligarhiei băsesciene. A fost o alianță dintre un bandit mai mare, aici este vorba despre PSD și un mare fraier, acesta fiind PNL (având și PNL bandiții lui, bandiți care pică unul după altul în urma deschiderii dosarelor privind jaful național). Cum-necum, pe lângă multe alte lucruri rele, USL are și părți bune. Libertatea Justiției este unul dintre ele și are o importanță majoră. Justiția s-a descătușat. A avut inteligența să evite „cătușele de catifea” propuse de diferite voci din așa-zisa societate civilă. A mers pe drumul ei, constituțional, legal, fără abatere. Cu pierderile de rigoare. Magistrați care au trecut din banca acuzatorilor și judecătorilor în banca infractorilor.

Independența Justiției, recunoașterea Justiției ca putere de control în statul român asigură, fără echivoc, regimul democratic. Fără o Justiție independentă, democrația nu există.

Tăriceanu a atacat DNA, a atacat pe Kovesi care și-a ținut bilanțul în public, a atacat pe ministrul Justiției care a comunicat intenția de a reconfirma pentru un al doilea mandat pe Kovesi în fruntea DNA, a atacat activitatea DNA care pune în pericol imaginea „oamenilor politici” etc.

Postelnicu, în anii '90, spunea în fața instanței care îl judeca că a fost un dobitoc. Era o recunoaștere. Asta înseamnă că Postelnicu și-a judecat comportamentul anterior ca ministru de interne sub Ceaușescu și a ajuns la o concluzie „pozitivă”. Tăriceanu se comportă la fel ca Postelnicu în urmă cu aproape un sfert de secol. Se opune statului de drept, democrației și promovează, conștient sau nu, regimul oligarhic, conducerea societății de către cei puțini, puternici economic sau politic. Comunismul lui Ceaușescu a fost o oligarhie. Democrația lui Năstase a fost o oligarhie mascată. Băsescu a condus oligarhic (recomandările către Guvern pentru a favoriza anumite societăți transnaționale sau naționale cu care el sau apropiații aveau relații apropiate, poate fi un exemplu). Pe timpul lui Băsescu, Dinu Patriciu declara că nu mai este liberal ci libertarian și că omenirea trebuie condusă de cei capabili să acumuleze bogății, adică de un guvern de oligarhi economic. Băsescu răspundea cu varianta oligarhilor politici. Astăzi, Președintele Iohannis este vârful de lance al democrației prin încurajarea Justiției să devină independentă, puternică și eficientă. Iar Justiția nu s-a lăsat rugată prea mult. A început să bage la răcoare și pe oligarhii economici și pe cei politici.

Tăriceanu simte pericolul. El este, pe fond, un adept al regimului oligarhic. Cu accent pe oligarhie politică. Cine îi analizează discursurile nu poate să nu vadă că el neagă Justiției dreptul de putere a statului cu rol de control asupra celorlalte puteri ! Cu o Justiție care nu este pe picior de egalitate cu puterea legislativă și cea administrativă, nu poți avea democrație. Ai oligarhie. O Justiție subordonată dă sentințele cerute de putere. Ca în Coreea de Nord. Ca în oricare altă țară unde Justiția se pare că este independentă însă se subordonează puterii administrative sau legislative. Judecățile se fac în Parlament iar Justiția doar le confirmă și stabilește pedeapsa. Cum dorește Tăriceanu să fie la noi.

Azi, unii ar trebui să recunoască că sunt dobitoci. Fără doar și poate.

Integru și profesionist, esența reformei în administrație. Reforma doare acolo unde a fost concepută birocratizarea administrației publice.

Agerpres (aici).

Dacian Cioloș a promis că va începe un program de modernizare a administrației publice. S-a ținut de cuvânt. Reforma în administrația publică a parcurs repede niște pași, în paralel cu codificarea conceptelor și pregătirea programelor.

Primii pași vizibili au fost la evaluarea celor din eșalonul II din ministere. După modelul folosit de CE la evaluarea candidaților pentru ocuparea funcțiilor din aparatul CE. Unii au picat, fără speranță, alții nu au mai așteptat să fie evaluați și au fugit de la locul faptei prin demisie.

Alt pas vizibil este al înlocuirii prefecților care nu corespund criteriilor de evaluare similare celor înalților funcționari publici. Și aici este o mare vânzoleală.

În ministere se lucrează la evaluarea nu doar a funcționarilor publici ci și a structurilor, la compararea atribuțiilor acestora cu prevederile legii și a necesarului de personal pentru îndeplinirea respectivelor atribuții. Jale mare. Pe baza evaluărilor făcute până în prezent dar și pe baza unui model standard privind funcția publică și retribuirea acesteia s-a ajuns la reformularea legii privind salarizarea personalului din administrația publică.  Lege construită de Rovana Plumb și „gașca” din PSD care a acompaniat-o însă ireală sub aspectul concordanței cu principiile salarizării și capacitatea statului de a susține, în actuala etapă, o astfel de salarizare.

Că se vrea sau nu, reforma începe „să afecteze” multe alte domenii, ducând la alte reevaluări, mai ales după ce instituțiile publice au început să își pună întrebări privind rolul și locul lor în mecanismul administrației publice. Mai puțini oameni, mai mult de muncă, acțiuni și operațiuni care nu își mai găsesc justificarea devenind un balast pentru funcționarii rămași. A fost absolut normal să apară reevaluări a atribuțiilor funcțiilor publice. După ce s-a aerisit zona, s-a descoperit că unele acțiuni erau pur și simplu inutile. Cei rămași, majoritatea profesioniști, au descoperit că au chiar de lucru pentru realizarea funcției publice a instituției din care fac parte. Ba, se va vedea mai târziu că ce au de făcut costă mai puțin decât au cheltuit până acum.

În cadrul reformei în administrația publică a explodat, după ce s-a deschis consultarea publică privind formularele folosite în administrația publică, numărul sesizărilor și a propunerilor cetățenilor privind reducerea birocrației. Se pare că oamenii au ce spune. Iar de se va ajunge la propuneri concrete, motivate de realitatea vieții de zi cu zi, vom avea bucuria de a vedea cum birocrația - partea ei negativă -, va avea cumplit de suferit. Toate „hârtiile” cerute aiurea au fost cerute de politicienii ajunși la putere pentru a crea „noi locuri de muncă” pentru clientela politică. Fiecare formular nou, sau un formular mai complicat, a cerut personal mai numeros. S-au umflat schemele de personal. Volumul de informație inutilă a început să concureze informația utilă. Deciziile conducerilor au devenit fragile pentru că informația prelucrată era copleșită de date absolut nerelevante.

Cioloș face un bun demers pentru funcția publică. Condiția integrității nu este suficientă pentru funcția publică. Ea trebuie însoțită de condiția competenței. Degeaba ai un funcționar integru dacă el nu știe ce trebuie să facă în funcția pe care o deține. Degeaba ai un om competent în funcția publică dacă nu este integru. Ca atare, funcționarul public va fi evaluat atât sub aspectul competenței cât și sub aspectul integrității. Aici însă, trebuie umblat la lege pentru a impune acest binom: competență și integritate. Absența uneia din ele trebuie să ducă imediat la eliminarea respectivului funcționar public din sistem. Legea trebuie să prevadă expres acest lucru pentru ca nici o acțiune la instanța de judecată a funcționarului demis să nu aibă câștig de cauză.

Cioloșmai face vorbire despre claritatea în administrație. Vorbeam mai sus despre informația nerelevantă pentru actul decizional,  informație adunată în timp datorită politizării funcției publice. Eliminarea informației nerelevante va duce și la claritate.

„Atât timp cât procedurile nu sunt clare, cât legile sunt interpretabile, un om considerat integru poate să le interpreteze într-un anumit fel și altul de lângă el o să le interpreteze în alt fel și poate chiar cel integru să fie pedepsit că le-a interpretat în felul în care a făcut-o. Și la acest lucru ne gândim, cum să facem pentru ca în administrația din România, fără să birocratizăm în intern prea mult procesul decizional administrativ, să avem proceduri cât mai clare pentru ca oamenii care, potrivit unor funcții de conducere pe care le au, trebuie să-și asume anumite decizii să poată să o facă într-un mod foarte clar și conștient”.

Am văzut o mare frământare la PSD pentru acțiunile desfășurate de Cioloș. Unii cer imperativ o moțiune de cenzură pentru căderea Guvernului Cioloș. Li se alătură „scandalizați” cei de la gruparea lui Tăriceanu, ALDE. Mai sunt și alții mai „mărunți”, cu pretenții de liberali, care se declară oripilați de „impertinența” lui Cioloș de a aborda programe de politică națională sub aspect doctrinar, programe care ar trebui lăsate, după mintea lor, la dispoziția partidelor politice care vor ajunge în Parlament la alegerile viitoare.

Înclin să cred că toți acești critici au câte ceva de apărat. Este evident că cei din PSD nu au probleme doctrinare. Au însă o adevărată rețea construită în administrația publică, rețea care este în pericol să fie destructurată, să fie făcută publică iar oamenii să afle că un număr mare de funcționari publici sunt de fapt un balast pentru instituțiile publice, că formularele pe care cetățeanu de rând trebuie să le plătească după o adevărată aventură pe la instituțiile publice sunt de fapt o frecție la un picior de lemn, că „dialogul” pe care sunt obligați să îl poarte oamenii cu diferiți funcționari la ghișee este o făcătură care justifică existența acelor funcționari dar și a altora din spetele acestora și nu pentru a le facilita rezolvarea problemelor.

Urmează legea salarizării în administrația publică. Va fi o altă golgotă de trecut. Având deja un proiect legislativ făcut de Rovana Plumb, unul aproape tembel, PSD se va opune cu disperare refacerii acestuia. PSD va fi sprijinit ferm de ALDE al lui Tăriceanu și, evident, toate celelalte curente autodeclarate liberale care încearcă să atragă susținători prin intermediul tuturor mijloacelor posibile.

Mai mult, Cioloș va fi atacat ferm pentru proiectul de reformă în integralitatea lui aflat în construcție la ministerul lui Dâncu. După discuția cu Asociația Comunelor din România, acolo unde Cioloș a expus, cu destul curaj, unele aspecte ale modernizării administrației publice, are și mai mulți dușmani. Posibilitatea desființării unor instituții publice care au devenit irelevante sub aspectul conducerii administrației locale însă „relevante” sub aspectul beneficiilor persoanelor care ocupă funcțiile publice respective, va duce la mari frământări politice. Zgomotoase chiar dacă Dâncu își va finaliza treaba până la începutul verii iar Klaus Iohannis se va considera mulțumit de lucrare. Este evident că dacă PNL îl va și asuma și îl va avea ca obiectiv politic, zbaterea politică va fi foarte tumultoasă.

Mie îmi place cum se mișcă Cioloș și Guvernul până acum. Chiar dacă unele măsuri au nevoie de mai multe clarificări, pentru a nu mai da naștere la „spaime populare”.

Că tot vorbim despre prevenție în sănătate, Iohannis a sintetizat bine ieri o direcție.

În organizarea PNL Sector 3 ieri ne-am adunat să discutăm despre prevenție în sănătate. Senatorul Mariana Câmpeanu a moderat discuțiile. Mai mulți medici au dat explicații.

Pentru că medicii au fost principalii vorbitori, am avut senzația că se încearcă un fel de fugă de răspundere pentru situația actuală a stării de sănătate. Suntem jos de tot când este vorba despre cazurile de constatare a unor boli în fazele incipiente, suntem la un nivel catastrofal când este vorba despre avorturi - 40% din sarcini ! Suntem catastrofali când este vorba de preluarea unor bune practici și prevenirea cazurilor de îmbolnăviri grave pentru că cei care au condus ministerul sănătății nu au avut altceva mai bun de făcut decât să își aranjeze niște afaceri profitabile. Moartea altora este foarte profitabilă pentru unii. Au fost destule date statistice oferite și, mai ales, au fost clarificate unele aspecte. Când ajungi la spital, direct din viața de zi cu zi, ceva nu este în regulă. Spitalul este ultima soluție. Până la spital, la intervenția spitalicească, ar trebui să avem multe alte etape care să permită prevenirea îmbolnăvirilor.

Ei bine, legea asta a prevenție ar trebui să aibă acest rol, să identifice acele etape care pot fi parcurse pentru a nu se ajunge la tratamentul spitalicesc. Chiar dacă nu este foarte „bună” acum, ea poate deveni mai bună pe măsură ce aplicarea ei evidențiază noi riscuri care trebuiesc combătute, noi proceduri care pot fi aplicate etc. Mai mult, existența legii este  obligatorie pentru a permite adoptarea unor măsuri care impun finanțarea unor acțiuni în materia prevenției. Fără lege, acele finanțări, mai ales de la bugetul statului sau de la bugetele autorităților locale, nu ar putea avea loc. Mai mult, activitățile care devin obligatorii pentru medici în noua orientare spre prevenție nu ar putea fi plătite !

Un medic, parlamentar, chiar a sesizat că au existat unele păreri care puneau sub semnul întrebării necesitatea unei legi a prevenției din moment ce o mare parte din activitatea omului în mediul în care trăiește este orientată tocmai către prevenție: se spală pe mâini, își taie unghiile, se curăță pe sub unghii, face sport, își spală legumele și fructele pe care le consumă, își fierbe sau prăjește mâncarea etc. Se ferește de accidentele de circulație, nu se plimbă pe sub clădirile de pe care cad țiglele etc.

Este evident că nu mi-a plăcut faptul  că s-a pus prea mult accentul pe lipsa de educație sanitară a populației. Evident că nu mi-a plăcut faptul că sistemul actual nu permite omului care are o problemă să ajungă la un specialist dacă nu vrea medicul de familie ! Nu mi-a plăcut faptul că medicul de familie poate „fi sărit” doar în situația „de urgență”. Ceva este putred în sistemul de sănătate. Putred rău. Actualul sistem de sănătate a transformat medicii în birocrați. Ei consemnează. Atât.

S-a observat bine faptul că plata medicilor - în special al celor de familie -, este pentru numărul de pacienți și pentru numărul de consultări. Incompletă metodă. Medicii nu sunt plătiți pentru rezultatul muncii lor. Acela nu este luat în calcul. De aceea a apărut și s-a dezvoltat „sistemul” de relații între medici, de oriunde (inclusiv spital) și producătorii de medicamente. Din moment ce medicul doar constată „boala” (reală sau închipuită) și prescrie un tratament cu anumite medicamente (potrivit unor înțelegeri anterioare), se consideră că și-a făcut treaba. Otova. Pacienții nu sunt individualizați. Intră la grămadă. Numai buni pentru statistici. Rezultatul nu este surprinzător. Românii sunt cei mai bolnavi oameni din lume. O singură intervenție a unui medic de spital a făcut trimitere la însănătoșirea pacientului pentru ca acesta să fie capabil să reintre în câmpul muncii și să își asigure propria întreținere. Cu o floare, nu se face primăvară. Nici o intervenție nu a evidențiat rolul preventiv al actului medical pentru ca pacientul să nu ajungă la spital, să continue să lucreze, să se întrețină singur. Nu a fost o astfel de intervenție pentru că ar schimba din temelie actuala organizare a sistemului sanitar român.

O colegă de la sectorul 1, tot din organizația seniorilor liberali, a promovat ideea discutată „la liber” pe holuri, că sistemul de prevenție ar trebui să  cuprindă nu doar rolul medicului ci ar trebui să fie multidisciplinar. Sănătatea este periclitată nu doar de igiena persoanei ci și de mediul în care persoana trăiește, locul în care muncește, alimentele pe care le consumă, educația pe care o primește în scoală etc. Mariana Câmpeanu a arătat că intenția inițiatorilor legii asta este și i-a dat cuvântul Sulfinei Barbu  care a punctat cu prevederile Constituției:

Art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătății

(1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.

(3) Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activității paramedicale, precum și a altor măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

Articolul constituțional este cuprinzător. Legea prevenției este exact pe calapodul constituțional. Statul este obligat ! Ce este acum în sistemul de sănătate seamănă mai degrabă cu altceva decât cu obligația statului. Este mai degrabă după cum vor cei care formează corpul medical. Suntem în fața unui sistem static, un sistem care așteaptă să se întâmple și care intervine doar dacă are chef și timp (relative, cumplit de relative). A, de obicei se plânge că nu sunt bani, indiferent de câți bani sunt băgați în sănătate. Posibil ca de le dai toți banii de la buget să considere că sunt insuficienți.

Statul este obligat. Ei bine, în mai toate celelalte domenii în care statul este obligat - ordine publică, apărare națională, securitate etc. -, funcționarii statului se mișcă pentru asigurarea prevenției, pentru prevenirea riscurilor care pot duce la disfuncții grave în viața cetățenilor. În sistemul de sănătate, funcționarii statului stau. La ei se mișcă altceva.

Astăzi, Klaus Iohannis a venit în ajutorul acestei legi, fără a o pomeni, atunci când a declarat următoarele la evenimentul „Promovarea sănătății și educație pentru sănătate — Dialog asupra politicilor”, susținut la Palatul Cotroceni cu ocazia semnării „Acordului de colaborare bienală între OMS — Biroul regional pentru Europa și Ministerul Sănătății pentru perioada 2016-2017”:

„Cred că obiectivul nostru major este o mai bună stare de sănătate a populației, incluzând aici și grupurile vulnerabile. O populație sănătoasă este o populație în primul rând informată. Pentru aceasta avem nevoie de o creștere a nivelului de conștientizare, motivare și educare privind beneficiile adoptării unui stil de viață corect, de acces egal la programe multianuale de promovare a sănătății și educației pentru sănătate la nivel comunitar, dar și de intersectorialitate, de o colaborare eficientă între instituții. Educația pentru sănătate se adresează întregii populații, cu accent pe copii și adolescenți, întrucât conștientizarea importanței prevenției și adoptării unor comportamente sănătoase este necesar să înceapă de la cele mai fragede vârste. În egală măsură, trebuie avute în vedere și grupurile defavorizate”.

Evident, la consfătuirea de ieri la Parlament, s-a pus accentul pe faptul că legea prevenției nu privește doar sistemul de sănătate ci și politica de mediu, sistemul de educație, politica privind munca, familia și asistența socială etc. Sumele despre care propagandiștii PSD și aliații fac mare tapaj vor fi ale tuturor ministerelor implicate în programele acestora pentru realizarea prevenției sub coordonarea acelei agenții guvernamentale care se prevede a fi înființată. Practic, unii bani nu vor mai fi cheltuiți aiurea, după cum vrea politicianul ajuns ministru ci vor fi dirijați către programele de prevenție specifice domeniului social în care ministerul acționează, sub coordonarea (nu controlul !) agenției care se va înființa și care se va subordona prim-ministrului. Această subordonare duce și la ideea că un prim-ministru va trebui să își asume în oricare program de guvernare această problematică a sănătății populației prin programe de prevenție în mai toate domeniile administrației publice centrale și locale. Mai mult, la constituirea bugetelor anuale, programele care sunt orientate către prevenție vor primi defalcări precise în funcție de evoluția celor începute și a celor urmează a fi începute având în vedere ce s-a realizat până atunci.

Până una-alta, ideea este bună, atrage din ce în ce mai mulți oameni, displace altora. Sunt convins că se va ajunge ca medicii să fie obligați să se miște și, mai ales, să fie plătiți și pentru starea de sănătate a pacienților lor nu doar după câte pungi cu pastile le recomandă.

Oana Stancu, ești OM sau doar un umanoid ?!

Am citit și m-am crucit, vorba aia.

Oana Stancu, realizator Tv la Antena 3 a adresat o scrisoare copilului Ilinca Tapalagă de 10 ani prin care o îndeamnă să își judece și condamne tatăl pentru niște aprecieri pe care acesta le-a făcut la adresa trustului de presă de unde numita Oana Stancu își ia banii.

Dacă Oana Stancu se adresa exclusiv lui Tapalagă, nu era o problemă. Și individa și Tapalagă se pretind jurnaliști. Între ei nu există nici o diferență cu privire la moralitate sau absența acesteia în actul profesional. Sunt de aceeași teapă. Dar Oana Stancu a făcut mai mult, mult prea mult. S-a adresat copilului jurnalistului Tapalagă.

Niște persoane cu mintea mai puțin limpede ar putea spune că textul este „educativ, lipsit de agresivitate”. Ba bine că nu. Este agresiv pentru că recomandă copilului să își judece tatăl și chiar să îl condamne. Recomandă unui copil de 10 ani să își judece tatăl pentru că acesta a avut tupeul să îi judece pe „niște bătrâni” care au răspuns apelului ei, al Oanei Stancu dar și a colegilor ei, de a se opune legii și a sprijini furtul din averea statului.

Problema nu se oprește aici. Gestul individei are și un alt aspect. Este o invitație la agresiune în rândul minorilor, la instaurarea de tabere pro și contra în rândul copiilor din școala unde învață minora Tapalagă. Este o invitație la discreditarea copilului Tapalagă de ceilalți copii, fie ai telespectatorilor Antenei 3 fie nepoți ai acestor telespectatori.

O zi întreagă a promovat Antena 3 „scrisoarea” Oanei Stancu la adresa minorei Ilinca de 10 ani.

Oare ce au discutat părinții și bunicii altor minori din școala unde învață Ilinca ? Oare ce au reținut copiii, colegii Ilincăi dar și copiii de la late clase, paralele sau nu cu a Ilincăi ? Oare cum va evolua în mintea copiilor ideea lansată de Oana Stancu în public prin „scrisoarea” către copilă ?

Pentru oamenii care mai au capul pe umeri și nu au încă mintea întunecată de ură situația poate evolua doar în sens negativ. Copilul lui Tapalagă are toate șansele să fie „discutat” între ceilalți copii, are toate șansele să fie discreditat (pentru că este fiica lui Tapalagă !), are toate șansele să fie discriminat, are toate șansele să fie lovit, are toate șansele să fie persecutat etc. Mai mult, în acea școală există, datorită acestei „scrisori” și a promovării ei agresive de către Antena 3, posibilitatea să se formeze tabere de copii care se vor alătura fie minorei Ilinca fie vor fi agresive față de aceasta.

Pentru ce toate astea ?

Ce a vrut de fapt această individă numită Oana Stancu ? Câtă judecată a avut această „jurnalistă” când a conceput așa ceva ? Oare nu a urmărit așa ceva ? Dacă este valabilă ultima ipoteză, atunci stau și mă întreb dacă nu cumva individa mimează că este OM fiind, de fapt, doar un umanoid.

Cioloș a punctat foarte bine asupra situației administrației publice locale. Prăpăd este cuvântul corect.

Agerpres (aici).

Adunarea Generală a Asociației Comunelor din România la a XIX - a ediție. Cioloș a arătat ce a constatat. Și a constatat lucruri care ridică mari semne de întrebare cu privire la modul în care partidele care au fost la guvernare până acum au făcut politică. El nu o spune, o spun eu, dezastru ! Bani aruncați în vânt ! Disoluție administrativă ! Acesta este adevărul.

Încerc să punctez din discurs ce consider a fi relevant pentru crudul adevăr al disoluției:

1. „Problema resurselor financiare pe care le are la dispoziție administrația publică locală: venituri proprii reduse. 

Multe autorități publice locale se bazează aproape exclusiv pe diferite tipuri de transferuri de la bugetul de stat. 

Aceste transferuri sunt alocate de multe ori netransparent, după preferințe politice sau alte criterii. (...) 

Există riscul foarte serios ca multe dintre obiectivele realizate cu bani europeni să se degradeze și să nu producă serviciile pentru care au fost realizate din lipsa resurselor pentru cheltuielile de operare sau întreținere”.

Pentru că sunt mai multe idei punctate, am despărțit textul pentru o mai ușoară înțelegere.

Primele două propoziții sunt de coșmar. Administrații locale care pur și simplu trăiesc din munca altora ! Comunități întregi care nu produc nimic ! Adevărate „găuri negre” din toate punctele de vedere. Este normal să apară întrebarea: de ce mai există ? De ce mai sunt susținute financiar ? Doar pentru voturile pe care un partid sau altul le obține la alegeri ?

Se mai poate pune întrebarea: banii aruncați în vânt pe aceste administrații locale ar fi fost mai bine folosiți în altă parte ? În mod evident, da. Situația prezentată confirmă modelul socialist al „împărțirii sărăciei”. De ce să nu fie cei care produc la fel de săraci ca cei care nu fac nimic ?! Cât mai acceptăm o astfel de situație ? Susținând financiar pe cei care nu produc, nu îi obligăm să caute să producă. Îi încurajăm să stea mereu și mereu apatici, convinși fiind că vor primi din ce produc alții, că vor să dea sau nu. De aceea avem stat, să ia de la alții și să dea la cei care nu vor să producă.

2. „Avem multe unități administrativ-teritoriale sărace, cu populație foarte redusă, cu cheltuieli de funcționare mari, fără resurse și care nu pot oferi populației decât servicii publice de o calitate scăzută și cu costuri foarte mari”.

Chiar dacă unii se supără, este o mare problemă. În afara faptului că aceste unități administrativ-teritoriale nu au nici o activitate economică, nu au resurse proprii nici de frică, pe lângă banii de la bugetul statului luați pentru salariile funcționarilor primăriei mai iau bani și pentru furnituri, pentru plata „ajutoarelor sociale” populației care stă și așteaptă venirea zilei de plată, ba, după cum s-a dovedit, au „câștigat” și programe pentru accesarea fondurilor naționale și europene destinate „recreerii” !

3. „Consiliile județene își urmăresc în general strict funcțiile și interesele teritoriale, sunt unități administrativ-teritoriale prea mici pentru a impulsiona decisiv dezvoltarea economică într-o anumită zonă. 

Consiliile de dezvoltare regională, la rândul lor, nu reușesc să își îndeplinească menirea pentru care au fost create, în aceste condiții de abordare teritorială fragmentară. 

În al doilea rând, avem probleme serioase de coordonare și integrare a diverselor programe de dezvoltare finanțate din fonduri naționale sau fonduri europene, la toate nivelurile: local, județean, regional sau național”.

Prăpădul este total. Până acum s-a muncit fără logică, dacă ce s-a făcut până acum poate primi aprecierea „muncă” și nu „furt” grosolan din munca altora.

4. „„Prim-ministrul a adăugat că eforturile și resursele se împart "pe o mulțime de proiecte izolate, necorelate", al căror efect asupra dezvoltării economice și edilitare este limitat, din cauza calității scăzute sau a lipsei consumatorilor sau utilizatorilor în multe zone.

"Acest lucru se întâmplă în cazul drumurilor sau al sistemelor de apă, de canalizare sau chiar din punct de vedere al unor școli. Această problemă este legată atât de modul în care au fost elaborate programele de investiții din fonduri naționale sau europene, cât și de coordonarea deficitară la nivel regional sau local, determinând în special fragmentare și lipsa obișnuinței și reflexului de a lucra împreună", a explicat Cioloș””.

Trebuie să punctez „proiecte izolate, necorelate”, deoarece aici găsim și tembelismul alocării fondurilor de la guvernările precedente. Cioloș pune degetul pe rană: proiectele finanțate până acum au o calitate scăzută, nu au consumatori sau utilizatori. Cum este terenul de fotbal în pantă al Elenei Udrea sau cum sunt „bazinele olimpice” din comunele care nu au canalizare și accesul la alte utilități sau parcurile pentru copii în localități în care aceștia nu mai există. Și sunt mii de astfel de cazuri care pot fi interpretate ca jaf din banii publici. Nu doar că nu au utilizatori, dar chiar și drumurile încep de nici-unde și se termină nici-unde. Nu există o corelare a proiectelor la nivel mai mare, județean de exemplu, pentru a asigura conectarea între comunități. Pentru a da valoare economică acestora. Pentru a permite stimularea inițiativei private. Pentru ca acele comunități care trăiesc exclusiv din munca altora să înceapă să își creeze propriile oportunități de afaceri pentru a-și asigura propria existență.

Guvernările de până acum au o amprentă negativă. Au comis, au încurajat jaful la bugetul de stat. Au împiedicat dezvoltarea societății românești pentru a avea voturile unor oameni obișnuiți să trăiască din expediente. Au încurajat, astfel, promovarea și dezvoltarea corupției. Au ucis libera inițiativă.

5. „Trebuie să ne gândim și la perspectiva de după 2020, când filosofia programelor europene va pune un accent major pe dezvoltarea de proiecte competitive, trebuie să fim pregătiți pentru această provocare, să avem o administrație locală și regională cu o capacitate administrativă și financiară adecvată”.

Să ne gândim, de ce nu, dar nu facem mare lucru dacă se continuă cu acest mod de administrare. Trebuie tăiat în carne vie, cum se spune, trebuie obligați cei care au trăit până acum din munca altora să înceapă să muncească și pe „ogorul” lor. Toate comunitățile au terenuri neexploatate, au posibilități de a dezvolta agricultura iar mai târziu industria alimentară. Numai să vrea. Cei care nu pot, trebuie desființați ca entități administrative iar comunitățile trebuiesc arondate vecinilor care sunt capabili să dezvolte.

Marea Britanie rămâne în UE, tot ca până acum doar că poate face câte ceva mai altfel.

Hai că este în curs de terminare încă un circ mediatic. Părăsirea UE de către Marea Britanie. De la o problemă politică, de înțeles până la un moment dat, la una politicianistă care a ajuns să nu mai aibă logică.

David Cameron a vrut mult, la început, a mai temperat vrerea pe parcurs ca acum să se laude cu ce nu a obținut ! Formațiunile politice din Marea Britanie anti-UE au reacții violente împotriva rezultatului de final al Consiliului European. Nu vor să recunoască convenția la care s-a ajuns. Extremiști. Treaba lor.

Majoritatea liderilor europeni consideră convenția un compromis rezonabil. Problemele vor apare la punerea în practică a înțelegerilor. Pentru că ce s-a convenit nu are caracter imperativ ! Dacă se îndeplinesc anumite condiții, Marea Britanie va putea face și drege. Între anumite limite ! Limite care, dacă ne uităm mai atent la problematica în discuție, ar putea fi evident interpretate în favoarea Marii Britanii dacă se aliniază la poziția majorității europenilor. Nu dacă se poziționează în opoziție. Pentru că, să fim serioși, când partenerul tău are o poziție tu nu îl tratezi cu sictir, negociezi cu el. Iar cum orice negociere are ca scop realizarea unei egalități între parteneri, este puțin probabil ca tu, Marea Britanie, să poți avea un beneficiu în dauna partenerului. Aici nu discutăm doar despre UE ca ansamblu economic și comercial ci despre fiecare țară a UE ca entitate de sine stătătoare.

Ce a obținut Cameron ? Câteva lucruri interesante.

1. A obținut un termen de 7 ani în care, în anumite condiții, gradual, să nu asigure anumite ajutoare sociale noilor migranți. La fel și ajutoarele familiale.

Cred că această măsură ar putea deveni atractivă pentru mai multe state ale UE. Măsura descurajează migrația „pomanagiilor”. Ajutorul social este o formă de sprijinire a unor persoane aflate în nevoie la un moment dat. Este o formă de sprijin social și a persoanelor care obțin venituri sub nivelul minim garantat și nu au posibilitatea obținerii unor venituri mai mari datorită precarității specifice muncii depuse. Oameni cu o pregătire slabă sau fără pregătire care trăiesc de azi pe mâine etc.

Nu este cazul persoanelor care au un loc de muncă în Marea Britanie. Acelea nu au nevoie, în general, de ajutoare sociale. Este posibil, totuși, ca în perioadele în care trec de la un loc de muncă la altul să apeleze la o formă de ajutor social însă și aici există o analiză a statului care distinge între persoana care are nevoie și cea care își face un mod de viață din „nevoie”.

2. Referitor la suveranitatea statului în cadrul UE, Cameron a obținut dreptul MB de a nu accepta, de drept, toate reglementările UE - directivele. Cu precizarea că opoziția MB trebuie să se acorde cu opoziția altor state astfel încât votul de împotrivire să adune 55% din voturile alocate parlamentelor naționale. În mod real, ca și până acum, în toate reglementările UE va exista și prevederea potrivit căreia statele pot refuza aplicarea unei părți a reglementării, nu însă în totalitatea ei, urmând ca partea pe care statul o refuză să fie acoperită de legislația acelui stat. Trebuie spus aici că acel stat va avea grijă să fie complementar reglementării europene, astfel încât propria reglementare națională să nu facă inoperabilă colaborarea cu celelalte state europene. Destul de complicat însă dă satisfacție naționaliștilor.

3. Guvernanța economică a Marii Britanii a fost salvată. Nu va fi obligată să treacă la moneda euro și ca atare nici la reglementările financiare ce sunt necesare pentru administrarea monedei unice.

Interesantă este și precizarea de mai jos:

„Dar vocabularul textului rămâne ambiguu: instituțiile UE ''vor facilita coexistența între mai multe perspective''. Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker , a insistat că acordul nu-i acordă Londrei nici un veto în materie de decizie” - Agerpres (aici).

Cum-necum, Cameron a obținut de la UE ... praful de pe tobă. Moneda britanică rămâne așa cum o va face economia Marii Britanii însă va fi legată, în continuare, de moneda euro și de deciziile europene în materie fiscală. Fără însă a avea și dreptul de a se opune reglementărilor europene în materie. Are mușchi, se ține tare, nu mai are mușchi, va renegocia înțelegerea de acum și va reveni la masa comună.

4. Cât privește competitivitatea, Cameron a fost exact pe „felia” UE. Creșterea competitivității economiei fiecărui stat al UE este un obiectiv major de politică economică a Comisiei Europene. Poate, principalul obiectiv. Toate investițiile CE se duc, de fapt, către competitivitatea economică. Bine, nu toată lumea vede în creșterea nivelului educației cetățenilor un element al creșterii competitivității însă el există și are importanța lui.

Subiectul competitivității are un puternic caracter politic, în cererea lui Cameron. Cumva, el declară că Marea Britanie este mai competitivă decât alte state din UE și nu îi convine să piardă din beneficiile ei din cauza „puturoșilor”. Britanicii se simt mândri că le este apărată competitivitatea. Europenii mai înapoiați se simt copleșiți și rușinați ... bla, bla, bla. Numai că încet-încet, competitivitatea își arată și „colții cei răi”. Țările care reușesc să evadeze din zona „lasă că merge și așa” devin nu doar competitori redutabili dar își aduc acasă și migranții economici din Marea Britanie care îi oferă acesteia, în aceste zile, capacitatea de a rămâne competitivă.

Sunt concluzii ale cercetărilor de piață care ne destăinuie faptul că multe state din vestul Europei, foarte dezvoltate, se mențin competitive datorită migrației economice, migrației creierelor, migrației valorilor din statele mai puțin dezvoltate. Ba, de ce să nu recunoaștem, statele dezvoltate (nu doar ele) și-au format „o pătură” de putori naționale care trăiesc de pe urma muncii migranților economici.

Gata. Titlurile pompoase puse de jurnaliștii români evenimentului îmi confirmă, încă odată, gradul de tâmpenie la care au ajuns.

Klaus Iohannis revine. Urmează înfierarea cu mânie proletară din partea celorlalți.

Reacția pe facebook a lui Iohannis.

Klaus Iohannis
9 ore · București · 
În legătură cu îngrijorarea care a apărut în spaţiul public în urma afirmaţiei referitoare la o posibilă evacuare a unei televiziuni, este necesar să fac câteva precizări. Nu există niciun fel de intenţie din partea mea, nu a existat şi nu are de ce să existe, să apăr pe cineva în faţa legii. Este evident, şi am spus acest lucru de nenumărate ori, că o decizie judecătorească trebuie aplicată.

Eu sunt convins că România este un stat de drept, va rămâne un stat de drept şi voi lupta pentru ca România să rămână un stat de drept. Nu există niciun fel de discuţie aici. În acelaşi fel însă sunt ferm convins că dreptul la liberă exprimare, dreptul la informare şi libertatea presei sunt dintre cele mai valoroase bunuri câştigate la Revoluţia din decembrie 1989. Şi cred că oricând apare posibilitatea ca acestea să fie suprimate, nu neapărat dintr-o intenţie, dintr-o abordare stângace câteodată, acest lucru trebuie atenţionat.

Eu nu sunt apropiat de această televiziune, de acest trust de presă. Poate unii sau alţii îşi amintesc că, dimpotrivă, în campania din noiembrie – decembrie 2014, în campania media care s-a purtat, accentele au fost tocmai de altă natură.

Am înţeles foarte clar mesajul pe care l-am primit în aceste zile via Facebook.

Cumva, Iohannis acționează corect. A fost neclar în prima declarație, revine să lămurească lucrurile. Reintră în „haina” care i-a adus voturile.

Cât privește „pierderile” lui Iohannis semnalate atât de virulent în presă, să ne fie cu pardon. Nu erau alegătorii lui Iohannis ci ai Elenei Udrea și ai lui Băsescu. Cumva, cu nimic deosebiți de admiratorii lui Dan Voiculescu și ai lui Victor Viorel Ponta. Sau ai lui Liviu Dragnea. La care trebuie să îi adăugăm pe cei ai lui Tăriceanu - „senatoarea” Cristina Anghel.

ANAF își poate vedea de treabă liniștit. Are de lucru.

Mai de-a dreptul și mai pe șleau spus, politicul apără infractorii ! Iar unii care se pretind jurnaliști se comportă ca infractorii de drept comun.

Imaginea este necesară. Doi haidamaci porniți pe destrămarea statului „acasă” la unul dintre „infractorii” dovediți. Trustul Intact.

Președintele Iohannis a avut o intervenție ... politicianistă. Nu a apărat Antena 3 de „răii” de la ANAF a comis însă un act de neacceptat. A negat ANAF obligația de a aplica legea ! Este evident că a făcut declarația fără a avea o corectă informare a situației. Cel care l-a consiliat, bănuiesc că un jurist de înaltă calitate, s-a grăbit și nu a avut răbdarea necesară sau nu a avut timpul necesar pentru a vedea toate aspectele problemei.

Cioloș, la rândul lui, cu tot echilibrul de care dă dovadă, „păcătuiește” printr-o abordare ... politicianistă. Nu este singurul. Și parlamentarii PNL pledează pentru o abordare a problemei care contravine legii, de fapt, în spiritul ei.

Nu am cum acuza pe cei care susțin Antena 3, oameni de toată mâna, cum se spune. Mulți nu au avut de a face cu instruirea în domeniul juridic sau administrativ. Majoritatea sunt, așa cum i-a calificat Camelia Voiculescu (patroana televiziunilor „în pericol”), „spectatori de tip tabloid”. Unui astfel de spectator nu ai ce-i cere ! Dacă nu ar fi existat televiziunile, i-ai fi văzut pe marginea șanțului, pe lângă garduri, prin parcări, prin parcuri sau prin cârciumi bolborosind bârfe și complotând împotriva „dujmanilor”. Tot ce se întâmplă în televiziunea la care se uită 24 din 24 de ore ale zilei devine, cu timpul, eveniment din viața lui, orice schimbare duce la un disconfort resimțit „fizic”. Nu ai ce le face ! Singurul tratament ce li se poate aplica este legat de educație, de instruire, de cunoaștere dar nu se poate aplica cu forța, este nevoie de acceptul persoanei iar persoana nu va dori acest lucru pentru că îl supune la efort pe când emisiunea lui Gâdea sau alte emisiuni de la Antena 3 nu îți cere să faci efort. Îți pun la dispoziție totul, inclusiv concluzia dar și modul de comportare. Mai pe șleau, telespectatorii Antenei 3 sunt „spălați pe creier” cum spune o vorbă populară.

Nu sunt de acord nici cu modul de abordare a problemei de către „dușmanii” Antenei 3. Și aceștia au luat-o pe arătură. Ei vor să pară „legaliști” dar sunt extremiști sadea, o parte dintre ei, indiferent de numele pe care îl poartă sau reputația la care au ajuns. Cum ar fi Macovei, Băsescu sau Tapalagă sau mai știu eu care.

Până una alta, scandalul face rău statului de drept. Face bine însă societății, totuși, pentru că provoacă discuțiile, obligă la analize, la citirea legii, la citirea sentințelor judecătorești ... ajunge la urmă la cunoaștere. Să ne imaginăm că legea lui Dragnea ar fi fost aprobată așa cum a dorit-o „condamnatul” Dragnea ! Câte milioane de amenzi ar fi fost date ? Se umplea visteria statului fără a mai fi nevoie de colectarea TVA sau a altor taxe și impozite !

După mici cercetări, necesare pentru a vedea dacă nu cumva o iau eu pe arătură, imobilele în discuție în care funcționează o parte dintre birourile și platourile Antenei 3 dar și a altor posturi TV și de radio ale infractorului Dan Voiculescu sunt proprietatea statului în urma constatării - definitive și irevocabile -, de către instanțele de judecată competente că acestea au fost obiect al actelor infracționale săvârșite de numitul Dan Voiculescu și complicii (Mencinicovschi, Pantiș etc.).

Motivarea instanței este clară (am găsit-o la Mediafax, la HotNews ...):

„Or, in cauza de fata, desi inculpatul (Dan Voiculescu, n.red.) le-a transmis fiicelor sale cu titlu gratuit o parte din bunurile dobandite prin privatizarea ilegala a fostului Institut de Chimie Alimentara, le-a interzis, totodata, acestora sa dispuna de aceste bunuri in timpul vietii fara acordul sau”, au scris judecatorii in motivare.

In documentul citat se mai arata ca Dan Voiculescu a urmarit disimularea originii ilicite a "proprietatilor si fondurilor murdare", el urmarind sa orienteze aceste avantaje, "intr-o maniera cat mai discreta", catre afaceri profitabile: "Ca o consecinta a actiunilor de ascundere si disimularii, prin incheierea contractului de imprumut intre inculpatul Dan Voiculescu si SC ICA SA, bunurile provenite din privatizarea ilegala a fostului Institut de Chimie Alimentara au aparut in materialitatea lor, intr-o alta lumina si cu o alta semnificatie, in patrimoniul inculpatului Dan Voiculescu printr-o majorare de capital si o conversie a pretinsului imprumut acordat ICA in actiuni, fara nicio legatura cu provenienta lor ilicita, reala", au mai aratat judecatorii in motivare.

În mod absolut legal, instanța a dispus confiscarea exact a acelor bunuri, în temeiul prevederilor legii penale care obligă instanța de judecată la soluția „confiscării speciale” - art. 118 din vechiul Cod penal sau art. 112 din NCP.

Este evident că nu există nici o discuție aici, nu ar trebui să existe. Dar există totuși, pentru că infractorul Voiculescu se folosește, de la momentul condamnării, de postul de televiziune Antena 3 pentru a bloca executarea legii, a hotărârii judecătorești.

Ajung la ANAF. Cine a citit și ce face ANAF potrivit legii știe, deja, că acesta a primit atribuții similare organelor de poliție (inclusiv armament, proceduri de lucru etc.). Cu precizarea că ANAF are competențe exclusiv în domeniul valorilor pentru care statul a organizat organul vamal, organele fiscale etc.

După hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă a instanței de judecată competente, bunurile care au devenit proprietate privată a statului se predau, de către deținător, prevede Ordonanța (R) nr. 14/2007:

Capitolul II Declararea şi preluarea bunurilor intrate în proprietatea privată a statului
Articolul 4
(1) Declararea bunurilor trecute în proprietatea privată a statului se face la organele de valorificare, în termen de 10 zile de la data primirii de către deţinător a documentului care constituie titlu de proprietate al statului asupra acestora.
(2) Bunurile devenite proprietate privată a statului se declară şi se predau organelor de valorificare, după ce actul de preluare în proprietatea privată a statului, prevăzut la art. 3, a devenit executoriu, potrivit legii.
Articolul 5
(1) Deţinătorii bunurilor care au trecut în proprietatea privată a statului, persoane fizice sau juridice, după caz, au obligaţia să inventarieze bunurile respective, luând în acelaşi timp şi măsurile de securitate, de păstrare şi de conservare corespunzătoare până la predarea lor efectivă organelor de valorificare.

Iar nu este loc de întors. În realitate însă, Voiculescu și salariații lui de la Antene nu au făcut nimic pentru a respecta legea. Ba, dimpotrivă, au comis toate actele posibile și imposibile de a bloca aplicarea legii. La aproape 2 ani de zile (nu în 10 zile !), statul nu a intrat în posesia efectivă a propriilor proprietăți ! Statul fiind format, evident, din cetățenii României. Faptul că unii cetățeni au mintea „subțire” și nu înțeleg acest lucru, nu schimbă datele problemei.

De ce statul nu a intrat în posesie chiar dacă intabularea imobilelor s-a făcut deja ? Pentru că prim-ministrul „rezultatelor fenomenale” la guvernare, Victor Viorel Ponta, a decis politic ca statul să nu își recupereze proprietatea ! De asta ! Iar cel care ar fi trebuit să îi spună prim-ministrului că „nu se face așa ceva” era ministrul finanțelor publice de atunci, Orlando Teodorovici, iar dacă și ăla era plecat cu pluta, șeful ANAF. Numai că cei trei crai de la răsărit au complotat cu Dan Voiculescu astfel că statul a ajuns să fie jefuit tocmai de către conducătorii săi.

Ajungem și la comportamentul ANAF. Am mai spus că a primit atribuții similare cu ale unui organ de poliție, deci un organ de ordine publică care este obligat, prin lege, să aplice forța coercitivă a statului atunci când legea este încălcată. Recomand lectura cu atenție a prevederilor art. 6 din OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri de reorganizare a ANAF, aprobată prin Legea nr. 144/2014. După cum se observă, este perioada de „glorioasă guvernare” a lui Victor Viorel Ponta, cele două acte normative fiind concepute de PSD ! Tocmai PSD-ul care astăzi este împotriva aplicării acestor legi !

Faptul că reprezentanții autorității statului nu își îndeplinesc atribuțiile de serviciu, până acum despre asta este vorba, nu înseamnă că legea pică, este anulabilă, cetățenii se pot șterge la cur cu ea. Nu devine caducă prin neaplicare. Tot legea prevede ce trebuie făcut în aceste cazuri. Acei reprezentanți ai statului pot fi trași la răspundere penală pentru obstrucționarea aplicării legii. Înțeleg că o plângere penală a deschis un dosar în acest sens. Plângerea penală a judecătoarei Bogdan (parcă), pentru neaplicarea prevederilor hotărârii judecătorești în cauza. Procurorii au acum posibilitatea să îi impute fostului șef al ANAF neaplicarea legii. Acesta fie își va asuma în întregime vina și va plăti daunele provocate statului, fie va arăta procurorilor, cu probe desigur, că nu a comis faptele de unul singur și va aduce în fața instanței de judecată și pe ceilalți coautori ai faptelor incriminate de legea penală. Aici (în acest dosar sau în altul) vor intra și cei care au împiedicat, prin diferite mijloace (inclusiv prin mijloacele la îndemâna presei !), aplicarea legii. Opoziția unora care nu au nici un drept asupra bunurilor în cauză și care au devenit ocupanți abuzivi ai respectivelor imobile, va fi și ea judecată ca tulburare de posesie iar exprimarea publică a faptului infracțional nu va putea fi apărată ca „act de presă” ci ca incitare la tulburarea ordinii publice. Dacă ar fi făcut campania o altă televiziune, ar fi fost act de presă. Fiind făcută campania de televiziunea invadatoare, adică de posesorul nedemn, ea are altă culoare.

Cred că ANAF a acționat greșit. Ar fi trebuit să notifice Antenele din imobilele în cauză cu niște zile înainte și la o dată stabilită să vină pentru identificarea imobilelor și evaluarea lor. Nu doar ei inspecotrii fiscali ar fi trebuit să fie prezenți ci și jandarmii și poliția judiciară. Legea permite ANAF să ceară asistența acestora pentru punerea în aplicare a legii.

Cât privește politicienii care se dau pe după gard, au o notă proastă. Nu așa se apără statul de drept. Nu mai spun demascarada de la Senat. Oribilă !

Ce spune CCR și ce înțeleg jurnaliștii !

Mediafax (aici) pune „bomba”: „Interceptările făcute de SRI la cererea procurorilor neconstituționale”. Cine citește doar titlul pus de jurnaliști are senzația că se duce dracului lupta împotriva infractorilor.

Calm ! Calm ! SRI nu este în cauză. El va lucra ca și până acum pentru apărarea securității naționale potrivit legii sale. Va culege informații prin sistemele pe care le are pentru a asigura securitatea națională. La fel cum fac toate instituțiile specializate din lume. Va descoperi spionii statelor „inamice”, le va spune cu frumosul să se care în țara lor, aceia vor pleca de bună voie pentru a nu provoca o stare de discomfort propriei țări. Va descoperi și ticăloșii din România puși pe furăciuni dacă activitatea lor aduce atingere siguranței naționale iar datele culese de SRI vor ajunge la procurori doar în măsura în care pot fi utile acestora să înceapă urmărirea penală.

CCR a constatat doar că o sintagmă dintr-un articol este neconstituțională pentru anumite motive, corecte spun eu:

„„Judecătorii Curţii Constituţionale au stabilit că articolul 142, alineatul 1 din Codul de Procedură Penală, care spune că „procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului”, este neconstituţional””.

Judecătorii CCR spun că sintagma „alte organe specializate ale statului” nu este în regulă pentru că „nu respectă condițiile de calitate inerente unei norme legale, sub aspectul clarității, preciziei și previzibilității întrucât nu permite subiecţilor de drept să determine care sunt organele specializate ale statului abilitate să realizeze măsurile dispuse prin mandatul de supraveghere tehnică, măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viaţa privată a persoanelor”. Clar, foarte clar, nu se poate mai clar.

Pe de altă parte, SRI nu poate face acte de urmărire penală ! Poate da informații procurorilor pentru a combate actele infracționale sau a le preveni dar nu poate pune în subordinea procurorilor personalul de specialitate al SRI ! Art. 142 alin. (1) din NCPP asta (chipurile !) ar presupune. Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de către ... alții. Unii au înțeles că „alții” sunt cei din SRI ! Hm ! Calule, mănânci ovăz ?

Tot felul de jurnaliști activi pe facebook construiesc agitați tot felul de scenarii apocaliptice. Mai este puțin și se răstoarnă universul. Normal că nu au citit atent ce spune CCR, sau dacă au citit cu atenție erau deja calați pe senzaționalul care, ce să vezi, nu există. Fie nu au suficiente cunoștințe să priceapă ce au citit.

Articolul în cauză impune un comportament procedural, privind supravegherea tehnică, instituție procedural penală prevăzută la art. 138 și următoarele din NCPP. Recomand textul de aici pentru că este scris de specialiști pentru specialiști, în special, dar și pentru publicul mai larg interesat de subiect.

Art. 142 spune că procurorul
- pune în executare supravegherea tehnică (cu forțele proprii unității de parchet din care face parte)
- dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală (vechile organe de cercetare penală speciale !)
- dispune ca aceasta să fie efectuată de lucrători specializați din cadrul poliției (aici au de toate, cam tot ce le trebuie pentru a obține informațiile de care au nevoie)

CCR nu îi mai dă voie procurorului să se adreseze la cineva care nu este identificat așa cum arată în motivarea deciziei. Procurorul nu poate dispune cuiva care nu are competențe legale în materie să efectueze „supraveghere tehnică”.

Ce cuprinde „supravegherea tehnică” devenită subiect de gâlceavă ?

În articolul recomandat de mine mai sus de pe site-ul „juridice.ro” se face o trimitere și la Recomandarea 10 (2005) a Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei unde sunt denumite „tehnicile speciale de investigare”, preluate în NCPP român la art. 138 alin. (1) sub denumirea de „tehnici speciale de supraveghere și cercetare”:
a) interceptarea convorbirilor şi comunicărilor; 
b) accesul la un sistem informatic; 
c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere; 
d) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; 
e) obţinerea listei convorbirilor telefonice; 
f) reţinerea, predarea sau perchiziţionarea trimiterilor poştale;
g) solicitarea şi obţinerea, potrivit legii, a datelor referitoare la tranzacţiile financiare, precum şi a datelor financiare ale unei persoane; 
h) utilizarea investigatorilor sub acoperire; 
j) constatarea unei infracţiuni de corupţie sau a încheierii unei convenţii; 
k) identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicaţii sau a unui punct de acces la un computer.

Dacă jurnaliștii patriei ar fi citit și ce anume se „supraveghează tehnic” ar fi constatat că nu mai vine apocalipsa ! Că interceptarea convorbirilor și a comunicărilor se poate realiza nu doar de către SRI. Dar nu și nu ! Inteligenții patriei o țin langa-balanga cu binomul lui Cristoiu și a altora ca el, oameni ajunși la o perioadă evidentă de pierdere de conștiință și memorie.

Este adevărat că SRI poate realiza toate procedurile speciale de supraveghere (ar fi trist pentru noi ca nație să fie altfel !) dar tot la fel de adevărat este și faptul că SRI nu are voie, prin lege, să efectueze acte de urmărire penală ! Articolul acela din NCPP asta ar fi presupus, dacă autorii NCPP asta au gândit și nu au vrut să „deconspire ținta” lor. Dar nu cred. Cred însă că ar fi vrut ei altceva, să instituie o regulă printr-o normă de lege ca anumiți actori ai statului (agenții guvernamentale, de exemplu) să facă o treabă excepțională (în afara atribuțiilor stabilite prin lege !) la cererea procurorilor, mijloacele de probă adunate de ei să fie considerate valide de instanța de judecată. Ei bine, CCR nu a fost de acord.

În concluzie, din art. 141 alin. (1) dispare sintagma „ori de alte organe specializate ale statului”.

Războiul PSD și al lui Dragnea cu Constituția, democrația, statul de drept.

Bombă, apocalipsă, catastrofă, senzații tari fără „perdea” ...

Juriștii PSD, consilierii lui Dragnea și alții de pe lângă ei s-au prins că PNL are șanse să reușească la Curtea Constituțională prin acțiunea în contencios administrativ la HG nr. 51/10.02.2016 privind stabilirea datei alegerilor locale - se contestă anunțul unui singur tur și de aici se ajunge la neconstituționalitatea legii alegerilor locale pentru că nu asigură alegerea la voința majorității.

Agerpres ne informează (aici), dar nu scoate în evidență și amenințarea lui Dragnea și PSD la adresa Guvernului - amenințare cu Codul penal ! Oare de ce ?!

Așa că m-am dus la Mediafax (aici), unde este „băgată în seamă” toată vânzoleala PSD, toată spaima lui Dragnea:

„Dacă domnul prim-ministru vrea să dovedească că toate zvonurile privind o înţelegere între Guvern şi PNL pentru a adopta în mare grabă o Hotărâre de Guvern cu un singur articol, pentru a da posibilitatea celor de la PNL, aşa cum afirmă public, să atace hotărârea în contencios pentru a ridica acolo excepţia de neconstituţionalitate, dacă doreşte să elimine aceste suspiciuni poate să abroge acea Hotărâre de Guvern”.

„În măsura în care nu veţi proceda în acest fel, în prima şedinţă de Guvern, domnule Prim-Ministru şi distinşi membri ai Guvernului României, şi nu veţi revoca Hotărârea de Guvern nr. 51/10.02.2016, în tot, şi fără emiterea niciunui alt răspuns la plângerea prealabilă formulată de PNL, care încearcă să deturneze în mod profund ilegal sensul actului normativ pe care l-aţi emis, vom considera că publicarea, cu 45 de zile înainte de data intrării sale în vigoare, a hotărârii de guvern care stabileşte data alegerilor, contrar întregii practici guvernamentale anterioare (aşa cum am demonstrat la punctul 2), este parte a unei conivenţe frauduloase prin care se încearcă nerespectarea legislaţiei electorale şi perturbarea în mod grav a stabilităţii sistemului judiciar românesc, motiv pentru care, cu toată seriozitatea şi responsabilitatea, vă atragem atenţia asupra (..) dispoziţiilor din legislaţia penală”.

Normal, după ce am citit totul cu atenție, am ajuns la concluzia ce se impune: hodoronc-tronc-fleoșc !

Oameni serioși cei din PSD, ce mama dracului !

Acțiunea PSD, în special a lui Dragnea, pleacă de la ... zvonuri ! Unde au apărut ele ? Nu ne spune. Dar, hai să vedem noi cam de unde, că și zvonul are un autor sau mai mulți, el nu apare așa, din neant. Vine de la cineva interesat. Cine are interesul față de un astfel de zvon ? Păi, în afara PSD, a ALDE și a UNPR nu prea văd cine ar colporta un astfel de zvon. De aici și bănuiala mea că Dragnea a organizat o ședință specială a PSD cu aliații pentru a stabili cine face zvonul, cine îl răspândește și cine se aruncă „la luptă” în apărarea democrației.

Cât privește crearea zvonului, am eu o bănuială că aici este nevoie de specialiștii înalt-calificați. Are PSD pe avocatul-senator Nicolae, dar nu se pune el cu Tăriceanu și „orchestra” lui din ALDE. Ce mama dracului ! Păi, nu este Tăriceanu mai mereu pe limbă cu forțele oculte care conduc România ? Azi a mai venit și cu minunea „gazelor lacrimogene” folosite de inspectorii fiscali la procedura de identificare a patrimoniului statului deținut fără drept de Antena 3 și alte „organe” de presă ale infractorului Voiculescu.

De toată coma este însă acuzația pe care Dragnea și PSD o formulează la adresa prim-ministrului Dacian Cioloș, dar și a celorlalți membri ai Guvernului de constituire a unui grup infracțional organizat, așa cum este el definit în Codul penal, în cazul în care nu fac ce le cere el, Liviu Dragnea, în mod imperativ să facă !

Acțiunea lui Dragnea și a PSD este anticonstituțională. Un partid politic amenință Guvernul cu „pușcăria” dacă nu face ce vrea el, partidul social-democrat din România.

„Infracțiunea” pe care o vede Dragnea și PSD, alături de aliații lui - Tăriceanu și Oprea -, este o procedură prevăzută de lege în sprijinul unei interpretări a Curții Constituționale cu privire la interpretarea unui articol constituțional privind alegerile.

Dacă Avocatul Poporului ar fi dat curs sesizării PNL și ar fi deschis procedura constituțională a sesizării Curții Constituționale cu privire la legea alegerilor locale, Dragnea și PSD îl acuzau că participă la un grup infracțional organizat împreună cu PNL pentru clarificarea constituțională ? Probabil că da.

Dacă și judecătorii CCR ar constata că liberalii au dreptate, probabil că PSD ar deschide și acestora o acțiune penală pentru constituirea unui grup infracțional organizat cu liberalii care au cerut și instanța care a admis excepția de neconstituționalitate !

Iar dacă legea defăimării a lui Dragnea ar fi în vigoare azi eu ași fi vinovat pentru intoleranța de care dau dovadă afirmând că PSD cu Dragnea al lui este un partid totalitar, un partid de tip comunist, anti-constituționalis, anti-democratic, retrograd și așa mai departe.

Ce va face Guvernul ? Se va căca pe el de frică și va urma indicațiile prețioase ale lui Dragnea și PSD ? Au ei nevoie, miniștrii actuali, de o atitudine de slugărnicie față de PSD ? Nu știu, știu însă că fie acceptă și au toate șansele ca acolo de unde au venit o parte dintre ei să primească o mare bulină roșie, fie nu acceptă șantajul ordinar al PSD și se supun „riscului” de a fi ținta unei moțiuni de cenzură.

Acum trebuie să ne uităm și la PSD. Va introduce o moțiune de cenzură pentru a pica Guvernul ? Nu prea cred. Situația s-ar complica enorm. Desemnarea unui nou premier, acceptarea lui de către Președinte (!), negocierea unor noi acorduri pentru formarea unei majorități, formarea unui nou guvern etc. în timp ce guvernul demis duce mai departe guvernarea fără însă a avea dreptul la inițiativă legislativă. HG-ul ar rămâne în vigoare, PNL ridică excepția de neconstituționalitate, procurorii vor face o urmărire penală „in rem” pentru a vedea dacă fapta reclamată de Dragnea și PSD există, timpul trece, leafa merge, se ajunge la CCR, CCR dă o decizie, posibil trebuie modificată urgent legea alegerilor locale, guvernul emite o nouă hotărâre în conformitate cu legea și apar două tururi de scrutin la primari ... PSD pierde grav alegerile iar aliații ALDE și UNPR pregătesc tobele să aibă loc unde să se adune praful uitării politice.

Am impresia că PSD seamănă din ce în ce mai mult cu Antena 3.

Dan Voiculescu și juriștii lui au muncit și au sperat degeaba. Senatorii se fac de râs.

După ce instanța de judecată a hotărât, definitiv și irevocabil, că angajamentele private ale familiei Voiculescu nu pot bloca aplicarea legii, astfel că imobilele confiscate de instanță ca rezultat al infracțiunii și nu ca o extindere a confiscării bunurilor pentru acoperirea unui prejudiciu pot fi valorificate pentru acoperirea prejudiciului cauzat statului, ANAF nu a mai avut ce face și a fost obligat să pună în aplicare hotărârea judecătorească de confiscare și evacuare a chiriașilor în vederea valorificării imobilului eliberat de sarcini.

Dacă ar fi fost vorba despre o confiscare extinsă, așa cum au tot încercat avocații lui Voiculescu să susțină, încetarea raporturilor de închiriere ar fi fost mai dificilă. Fiind vorba despre o confiscare specială, inclusiv contractele de închiriere sunt lovite de nulitate, relativă ea, dar totuși nulitate. Mai ales când infractorul încearcă să oprească punerea în executare a hotărârii judecătorești prin manevre avocățești ! De peste un an de zile statul este împiedicat să valorifice imobilele și să recupereze banii din paguba produsă de Voiculescu și acoliții lui.

Primind notificarea de la ANAF, jurnaliștii voiculescieni au trecut la ce știu mai bine să facă: să denigreze, să ponegrească, să îndemne lumea să încalce legile din România. Antena 3 a făcut cea mai mizerabilă emisiune ieri. CNA-ul a reacționat printr-un membru care a declarat că acțiunea Antenei 3 este nici mai mult și nici mai puțin un „șantaj public la adresa ANAF”, ca la carte. Exact ce nu ar trebui să facă un organ de presă.

Pentru a nu rămâne mai prejos, la șantajul Antenei 3 s-au aliat senatorii României. Execrabilă atitudine. Iar declarațiile lui Tăriceanu sunt absolut incalificabile !

„Este practic un plan bine pus la punct de suspendare a democrației, iar capitolul anihilării presei şi al libertății de exprimare, mai ales pentru presa incomodă şi nealiniată, neobedientă, nu putea fi omisă. Descinderea brutală şi supranumerică desfășurata de ANAF la adresa unei televiziuni, cu controlul identității persoanelor aflate în sediu, un control abuziv, din care nu au lipsit probabil folosirea gazelor lacrimogene, asta era ceea ce se mai putea face în plus, mi se pare că ajunge să fie expresia ultimă a acestor derapaje şi excese permanente care se întâmplă în România în ultima perioadă”.

Aha ! Au folosit „probabil” gaze lacrimogene ?! Băi, Tăricene, tu ai informații că ANAF folosește gaze lacrimogene ? Să îmi fie cu iertare, dar o astfel de afirmație este mai gravă decât oricare alta. Dacă nu este adevărată (înclin să cred că nu, ce naiba, inspectorii fiscali nu sunt jandarmi !), Tăriceanu nu se deosebește cu nimic de jurnaliștii de la Antena 3 sau alte posturi care s-au specializat în deformarea adevărului.

Chemarea prim-ministrului „la raport” în Senatul României pentru „vina” punerii în executare de către o instituție a statului a unei hotărâri judecătorești, este un atac evident la democrație, la Constituție, la lege.

ANAF nu închide Antena 3 ca organ de presă, o obligă să își caute alt sediu. De fapt, Antena 3 are un nou sediu în curs de amenajare la Otopeni, amenajare care a început din prima zi a lunii !

Acestea fiind zise, cum poate fi „tradusă” acțiunea parlamentarilor din Senat care au fost de acord cu propunerea tembelă a lui Tăriceanu ?! Mai brutal, așa cum și trebuie, poate fi tradusă ca acțiune împotriva statului ! Senatul a devenit un opozant al statului român, din moment ce îi neagă legile, îi neagă autoritățile și apără cu îndârjire infractorii și averile acestora dobândite în mod ilicit.

Excelent, Kelemen Hunor !

Mediafax (aici).

Kelemen Hunor respinge legea lui Dragnea. Până aici, totul este în regulă. Comentariile lui sunt însă superbe. De om cu judecată !

„Unii au zis că asta s-ar putea să fie şi în folosul comunităţii maghiare (legea defăimării, n.r.) fiindcă că noi permanent suntem înjuraţi şi pe Facebook, şi în mediul online, dar nu numai, dacă vă uitaţi la câteva emisiuni de la televiziunile private. (…) Important este că este o abordare greşită, noi vom vota împotrivă sau ne vom abţine, în funcţie de raport, dar în niciun caz nu vom vota pentru acest proiect de lege”.

„Cu zona educativă şi cu partea din această zonă putem să fim de acord, dar nu e nevoie de o astfel de lege pentru aşa ceva. Sigur, se poate, dacă nu ai altă treabă, să scrii un astfel de proiect”.

„Nu cred că în acest moment acest proiect de lege este necesar, nici sub forma îmblânzită, nici sub forma iniţială fiindcă aceste chestiuni sunt reglementate în Codul civil, în alte acte normative. Într-adevăr, ar fi o supra-reglementare. Nu se poate fără o educaţie, nu se poate prin astfel de măsuri, de iniţiative de a reglementa tot ce doreşte iniţiatorul”.

Simplu și la obiect. Când nu ai ce face, când nu ai treabă, scrii legi tâmpite.

DNA își vede de treabă. Bună treabă !

Agerpres (aici).

DNA cercetează sediul unei judecătorii, la Sf. Gheorghe, cu țintă precisă: corupția judecătoarei care îndeplinește funcția de președintă a judecătoriei.

Când te uiți la agenția de presă la capitolul Justiție dai peste tot felul de minuni. Cercetări, arestări, trimiteri în judecată, condamnări etc. Totul sec, fără comentariile jurnalistice care însoțesc aceeași știre la televiziuni sau ziare „independente”.

Cum-necum, peste tot apar „oamenii de afaceri” români care „dau cu banul”. Apar parlamentarii români care se implică pentru binele poporului (aici). Polițiștii nu se lasă nici ei mai prejos (aici). Și nu polițiști de ăia simpli, ci chiar de la direcția specializată să combată infracțiunile ! Ăia simpli cercetați pentru tot felul de escrocherii sunt cu duiumul. A ajuns MAI să își completeze efectivele din resursă externă din cauza „plecărilor neprogramate” din sistem. Ce ieșiri naturale ?! A fost așa doar pe timpuri.

Există însă o mare problemă care nu este suficient tratată în public. Sprijinul politic. Sistemul administrației este legat, cu lanțuri de oțel, de politic. Chiar și sistemul administrației din Justiție. Nu mă refer la Justiție în sistemul completelor de judecată, ar fi prea grav să fie politicul implicat, mă refer la „pilele și legăturile” extraprofesionale care țin în funcții publice persoane care, în mod normal, ar fi trebuit de mult înlăturate.

Că vrem sau nu, la capătul oricărei cercetări a procurorilor dăm de o anume susținere ... politică. Există un politician care a pus o vorbă bună, a făcut o recomandare, a făcut o promisiune etc. Ba, unii politicieni care au ajuns în funcții administrative au făcut chiar mai mult. Au dat grade profesionale unora care în condiții normale nu ar fi depășit nivelul „escavatoarelor cu barbă”. Au dat diplome de doctori unora care nici nu au citit cât au ajuns să scrie !

DNA își vede de treabă și bine face. De undeva trebuia pornită curățenia. Însă DNA nu poate schimba proasta guvernare, proasta comportare, proasta învățare. Ajută doar la sancționare chiar dacă prin acțiunile sale determină oamenii să fie mai atenți la ceea ce fac. Dar asta nu schimbă proasta educație.

Legea „defăimării” promovată de Dragnea este un atentat la identitatea poporului român, la cultura română.

Am luat proiectul legii (aici) al cărui inițiator este Liviu Dragnea și l-am studiat cu o anumită atenție. Concluzia mea este că proiectul este un atentat la libertatea persoanei, o agresiune de o gravitate deosebită la limba română, desființează „demnitatea” introducând struțo-cămila „demnitate umană”, schimbâ conținutul unor cuvinte din Dicționarul Limbii Române, cuvinte care au rezistat secole. Adaugă, impardonabil, noi termeni cu un conținut total aiurea. Acest proiect de lege este o declarație de război contra culturii, contra identității unei națiuni. Națiunea română. Acceptarea acestei legi de către noi - nu de către parlamentarii noștri sau specialiștii din diferitele agenții cu care am fost procopsiți -, ar fi o recunoaștere a incapacității noastre de a evolua. Mai pe românește spus, am face dovada prostiei.

Legea lui Dragnea începe cu o definire a termenilor folosiți pentru ca astfel să poată fi aplicate sancțiunile. Termeni atât de prost construiți încât modifică, cu intenție, termenii din dicționarul limbii române.

Definiția „Demnitatea umană” are următorul conținut la Dragnea și pot spune și la parlamentarii care i-au dat votul de admitere: valoarea intrinsecă a oricărei ființe umane ce decurge din integritatea sa fizică și psihică și din capacitatea sa de a judeca și de a acționa în cadrul societății, după propriile alegeri, indiferent de diferențele individuale sau de apartenența la un grup social ((art. 1 lit a)).

Definiția este, pentru mine, halucinantă. Să mergem la DEX, acolo unde sunt depozitate cuvintele limbii române și să vedem diferențele, să vedem asocierile pe care Dragnea și indivizii care l-au acompaniat ne obligă să le însușim în vocabular, în gândire, în comportament.

DEMN, -Ă, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. – Din lat. dignus (după lemn < lignum, semn < signum etc.).

DEMNITÁTE, (2) demnități, s. f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreție. 2. Funcție sau însărcinare înaltă în stat; rang. – Din lat. dignitas, -atis (după demn).

UMÁN, -Ă, umani, -e, adj. 1. Care ține de om sau de omenire, privitor la om sau la omenire, caracteristic omului sau omenirii; omenesc (1). ◊ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adverbial) Care are dragoste față de oameni; omenos, blând, bun. – Din lat. humanus.

Ce are sula cu prefectura ? Nu prea are însă aici, în construcția voit inteligentă a inițiatorului și a indivizilor care îl acompaniază, inclusiv parlamentarii care îi votează aberația, are.

Demnitatea este o calitate. A omului ! Nu poți folosi cuvântul „demnitate” la animale, la obiecte. În contra unor speculații cu privire la animale, unde se atribuie acestora unele calități în comparație cu omul, definiția demnității te trimite la definiția cuvântului „demn” care are un conținut cu referire exclusivă la om, la particularitățile comportamentale ale acestuia: vrednic, capabil, destoinic, rezervat, sobru. Am numit și numesc, în continuare, sintagma „demnitate umană” ca fiind o „struțo-cămilă”, mai mult, din conținutul definiției lui Dragnea reiese faptul că individul nu nici nu a citit noțiunile din DEX înainte de a face trista formulare. Definiția lui Dragnea nu are nici o legătură cu particularitățile comportamentale ale omului, nici cu definiția calității de om.

Ce naiba caută „integritatea fizică și psihică”, „capacitatea de a judeca și de a acționa în cadrul societății” în conținutul termenului „demnitate” ? Este foarte adevărat că ele țin de om, de modul lui de manifestare, de drepturi ale omului când ne referim la integritate - însușire de a fi și a rămâne întreg, intact -, inclusiv la capacitatea omului de a fi activ în cadrul societății dar nu are nimic a face cu demnitatea decât în măsura în care toate aceste capacități și calități ale omului se încadrează în conținutul termenului „demn”.

În concluzie, este destul de dură, Dragnea impune, prin acest proiect de lege, negarea limbii române și acceptarea de către noi, ceilalți, ca fiind pozitive oricare dintre acțiunile oamenilor pe motivul că au „dreptul la toleranță”. Bine-bine, ce ne facem cu alte cuvinte din limba română care califică oamenii și din alt punct de vedere, ca urmare a acțiunilor lor și a consecințelor acestora ? De exemplu cuvântul „nedemn” : NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne) ! După legea lui Dragnea, folosirea cuvântului sau a elementelor care caracterizează acțiunile oamenilor sau ale grupurilor din care fac parte constituie contravenție. Nu mai poți spune despre Liviu Dragnea că este nedemn, că este o persoană care nu se ridică la înălțimea așteptărilor pe care le ai față de un șef de partid sau un parlamentar, ministru etc. Nu poți spune că este nevrednic. Toate aceste afirmații încalcă definiția toleranței din proiectul de lege al lui Dragnea, ca atare cel care le pronunță sau scrie este pasibil de pedeapsă.

Nu trec la „toleranță” până nu trec puțin și pe la sintagma folosită ca reper de Liviu Dragnea în definirea struțo-cămilei „demnitate umană”. „Valoarea intrinsecă” raportată la integritatea fizică și psihică, la capacitate etc. De noaptea minții !

Preiau termenii din DEX, selectiv, pentru a nu încărca articolul.

VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important; p. restr. lucrul bun, dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță, însemnătate, preț, merit ... b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia.  ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite.

INTRINSÉC, -Ă, intrinseci, -ce, adj. Care constituie partea lăuntrică, proprie și esențială a unui lucru; care există prin sine însuși (independent de relațiile sale cu alt lucru). – Din fr. intrinsèque, lat. intrinsecus.

Să ... ce să mai spun ! Formularea lui Dragnea este de tot râsul: „valoarea intrinsecă a oricărei ființe umane” ... Băi, omule ! Când ai citit ultima oară din DEX ? Din moment ce legi noțiunile „valoare” cu „intrinsec” nu mai vorbești despre ființa umană, nici cum de grup social ! Vorbești despre lucruri ! Cărora tu le atribui „integritate fizică” (mai merge) și „integritate psihică” care nu merge nici dacă ești scriitor ! Auzi la Dragnea: omul are „intrinsec” !

O altă definiție a la Dragnea este din categoria „coșmar intelectual”. Dragnea dă o nouă definiție noțiunii „toleranță”.

Spune Dragnea: „Toleranță - manifestarea unui tratament egal față de orice persoană, indiferent de grupul social din care face parte, precum și respectarea oricărei forme de exprimare a identității de grup, în condițiile în care nu afectează siguranța națională, ordinea publică și bunele moravuri sau alte grupuri sociale”.

Da, sunt de acord, ne transformăm, cu astfel de legi, într-o societate aculturală. Stau și mă întreb cum de au participat oamenii ăștia care fac legile la sărbătoarea limbii române, la sărbătoarea comemorării lui Mihail Eminescu, la sărbătorile care promovează limba noastră cea străbună ?!

DEX este de altă părere, bine, o părere mai veche (în DEX-ul publicat în 1975 pe care îl am eu are aceeași definiție ca DEX-ul din 2009 și în alte dicționare), posibil ca prin legea lui Dragnea să asistăm la „corectarea” DEX-ului ca nefiind actual, fiind depășit, fiind inadecvat societății românești în viziunea „legiuitorului Dragnea”.

TOLERÁNȚĂ, toleranțe, s. f. 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = stabiliment în care se practică prostituția; bordel.

ÎNGĂDUÍNȚĂ s. f. 1. Încuviințare, permisiune, voie; indulgență, toleranță, îngăduială, îngăduire. ♦ Înțelegere, bunăvoință reciprocă. 2. (Fam., rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + suf. -ință.

Dragnea iar face o „limbă română” din „așchii” de cuvinte. Adaugă, politicianist, sintagma „tratament egal”. Ca să fiu sincer, „traducerea” lui Dragnea este ciudată. O îngăduință, o indulgență „egală” față de orice persoană sau grup social. Să iau doar această ipoteză la analizat. Practic, nu mai am voie să fac o diferență între colegii mei din PNL și membrii PSD. După Dragnea, sunt obligat să le acord tuturor „tratament egal”. Nu mai am voie să fac o diferență între confesiuni. Nu mai am voie să fac diferențe între grupuri sociale. Să îmi fie cu pardon, vorba aia, dar grup social este și grupul infracțional, grup social sunt pușcăriașii, grup social sunt și anarhiștii ... după Dragnea eu, cetățeanul „X”, nu mai am voie să am o atitudine critică față de nimeni. Trebuie să accept totul pentru că altfel sunt pasibil de sancțiune pecuniară severă (mult mai mare decât veniturile lunare ale majorității covârșitoare a populației, undeva în jur de 98% !).

Introducerea formulării „sau alte grupuri sociale” la finalul definiției, în continuarea „siguranței naționale, ordinii publice sau bunelor moravuri” este o noutate constituțională. Grupul social devine „valoare națională” la fel de siguranța națională, la fel ca ordinea publică, la fel ca „bunele moravuri” ! Ei bine, parlamentarii noștri ce au făcut ? Au dormit sau sunt din același „grup social” cu Dragnea, grup pe care îl pot denumi ca fiind acultural ?

Am senzația că asistăm de fapt la o glumă de proastă factură.

Spune Dragnea: - d) Defaimare sociala - fapta sau afirmatia prin care o persoana este pusa in situatie de inferioritate pe temeiul apartenentei sale la un anumit grup social.

Spune DEX:

DEFĂIMÁ, defăimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ Refl. (Rar) A se face de râs, a se compromite. 2. (Înv.) A disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi. – Din lat. *diffamiare.

DEFĂIMÁRE, defăimări, s. f. Acțiunea de a defăima și rezultatul ei; bârfire, ponegrire, calomniere. ♦ (Înv.) Dispreț, desconsiderare; umilire, batjocură. – V. defăima.

O observație, suplimentară, se cuvine a face. Dragnea introduce ipoteza juridică a „situației de inferioritate”.

INFERIORITÁTE, inferiorități, s. f. Faptul de a fi inferior; stare a ceea ce este inferior; slăbiciune, scădere, dezavantaj (în comparație cu altceva). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. infériorité.

Este obligatoriu să ne raportăm la celelalte definiții ale lui Dragnea. La „toleranță”, la „grup social”, la „valorile intrinseci ale omului” etc. Practic, orice afirmație despre slăbiciunea unui partid sau despre slăbiciunile unui om, orice afirmație care neagă unui grup social anumite valori pe care acel grup le reclamă este considerată, prin lege, ilegală !

În art. 8 alin. (4) referitor la „Forma de redactare a actelor normative”, din Legea nr. 24/2000 republicată privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative spune așa:

„(4) Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor”.

Acest proiect de lege suferă cumplit la capitolul inteligibil, la obscuritate, la echivoc, la termeni cu încărcătură afectivă - practic, este o lege afectivă !

AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus.

Am bolduit, mai sus, „casă de toleranță”. Un sens al cuvântului „toleranță” legat de cuvântul „casă”. Ei bine, Senatul României a aprobat acest proiect de lege. Nu știu ce este la Camera deputaților, acum când scriu. Cel puțin Senatul face dovada că este „o casă de toleranță”, un loc în care se face prostituție, unde limba română este violată în grup, unde legile fundamentale sunt luate peste picior.

Nu mă voi supune acestei legi dacă va fi votată. În mod sigur. Nu pot !

Prin acest articol, prin folosirea cuvintelor din DEX, prin ce am spus dau dovadă de lipsă de toleranță față de autorul legii, față de parlamentarii care au aprobat-o. Sunt pasibil de pedeapsă și după legile actuale, dacă există vinovăție din partea mea ! Avem legi în vigoare despre care, probabil, Liviu Dragnea și susținătorii lui nu au aflat.