Aberant ! Criminal ! Odios !

Nu consider vânătoarea „sportivă” un sport. O consider o formă de crimă organizată !

Vrei să faci sport cu arma, mergi la un poligon și trage în ținte din carton sau lemn sau ce vrei tu, nu în oameni, nu în animale, nu în păsări.

Nu cred în rezultatele „cercetărilor” făcute de cei de la mediu, de cei din ministerul agriculturii privind fauna și „necesarul” de asasinate comise împotriva animalelor sălbatice. Mai ales asupra răpitorilor.

Cred că „dezvoltarea” urbană făcută alandala, pe placul unor idioți care consideră bunăstarea lor superioară nevoilor societății, este cea care a contribuit și contribuie fundamental la distrugerea mediului de viață al răpitorilor din pădurile noastre. Când îi iei animalului din teritoriul natural de dezvoltare este absolut normal să îl vezi la ușa ta. Când îi furi mâncarea, este normal să vină la ușa ta să îți ceară ție de mâncare. Pentru că tu ai ! Ai, tu, cel care îi furi lui din teritoriul natural în care trăiește animalul sălbatic pentru a-ți satisface orgoliul, a impresiona pe alți idioți asemena ție. Tu care ești la origine a risipei alimentare. Pentru că nu este la originea risipei din prea plinul orgoliului omul simplu, cu venituri mici sau modeste.

Sunt pur și simplu furios. Iau de la Agerpres această știre și simt cu mă apucă furia.

O întrebare lansată în articol este foarte importantă.

''Dacă vânătorii nu au găsit aceste animale să le împuște, nu cumva sunt mai puține decât estimările oficiale ?''

Iar datele publice pun această întrebare pe primul loc în orice evaluare asupra faunei mari din România. Nu cumva estimările oficiale sunt ca la estimările PSD privind alegătorii din Teleorman ?

La urși, situația oficială este următoarea:

- 2007 - derogare pentru 333 exemplare, recoltate/ucise 204;
- 2008 - derogare pentru 354 exemplare, recoltate/ucise 276;
- 2010 - derogare pentru 340 exemplare, recoltate/ucise 271;
- 2011 - derogare pentru 365 exemplare, recoltate/ucise 120;
- 2012 - derogare pentru 335 exemplare, recoltate/ucise 126;
- 2013 - derogare pentru 436 exemplare, recoltate/ucise 292;
- 2014 - derogare pentru 550 exemplare, recoltate/ucise 435;
- 2015 - derogare pentru 540 exemplare, recoltate/ucise 421.

Pe lângă alte considerente pe care le voi prelua și pune mai jos, vin și eu cu niște întrebări. Care este natalitatea la urși ? Care este perioada pentru ca un urs să crească suficient de mare pentru a deveni trofeu ? Nu cumva vom ajunge să vedem ursul carpatin din România doar la grădina zoologică ? Și asta doar pentru că niște criminali vor să își satisfacă dorința de a ucide.

Pun ce am promis mai sus:

Directorul Centrului de Cercetare a Mediului și Efectuare a Studiilor de Impact (CCMESI) — Universitatea din București, prof.univ.dr. Laurențiu Rozylowicz, susține că nu se cunoaște ''nici măcar ca estimare grosieră'' dimensiunea reală a populațiilor de carnivore mari din România.

''Știm că sunt multe animale comparativ cu alte state din Europa, dar nu știm câte și marja de eroare a estimărilor. Actualul sistem de numărare pe fonduri de vânătoare (numărarea simultană a urmelor — n.r.) este ilogic din punct de vedere al biologiei speciei — un fond de vânătoare având 50 kmp, în timp ce teritoriul unui singur urs este de 1.000 kmp. Astfel, foarte ușor pot să apară numărări duble, triple sau chiar de mai multe ori. (...) În toți anii trecuți, cu excepția urșilor, nu s-a împușcat numărul de exemplare trecut în ordinele de derogare. Așadar, dacă vânătorii nu au găsit aceste animale să le împuște, nu cumva sunt mai puține decât estimările oficiale?'', a declarat Laurențiu Rozylowicz pentru AGERPRES.

El susține că un studiu corect ar trebui ''să pornească de la zero, ca și când nu am ști deloc câți indivizi avem'', să fie realizat la nivel național și, pe bază de analize genetice, ''cu metode științifice agreate'', să stabilească mărimea populațiilor.

''Proiectarea acestui studiu se poate face cu ajutorul cercetătorilor din afară și este chiar indicat, iar implementarea lui se poate face de către cei care au capacitatea tehnică, cum ar fi ICAS Brașov. Nu văd utilitatea 'numărării' an de an a populațiilor de carnivore mari. Și la oameni recensământul se face la zece ani. Pe baza unui astfel de studiu, Ministerul Mediului ar putea să stabilească un program de reglare a mărimii populațiilor pe termen lung, de exemplu pe cinci ani'', a mai spus acesta.

Este evident că legile în vigoare au fost făcute de asasinii care își spun vânători. Este evident că prin numărarea urmelor nu se va ști corect numărul de exemplare. Este mai mult decât evident că numărătoarea este făcută după modelul „Pristanda” - 2 la primărie, 2 la școala de fete, 2 la ...-, un urs în realitate devine „10-20 de urși” pe hârtie, având în vedere teritoriul pe care ursul în ocupă și reperul pe care îl folosesc vânătorii pentru a „stabili” câți urși sunt în România.

Recensământul anual al fondului de vânătoare este o altă găselniță a criminalilor cu arme de vânătoare. Ce naiba ? Un urs trăiește 2-3 ani ? Un lup trăiește 2-3 ani ? O pisică sălbatică trăiește 2-3 ani ? Dar un râs ? Un pui de urs are nevoie de doi ani până devine „tânăr” și încă niște ani până devine matur.

Nu mai merge așa. Datele privind fondul de vânătoare sunt lucrate de criminali, din vârful pixului. Pe măsură ce crește criminalilor suma de bani în buzunar, pierderile de animale din speciile răpitorilor mari vor crește și ele. Au bani criminalii, pot plăti taxele. Mâine-poimâine le trece prin cap ideea de a avea în țintă oameni.

Sunt de acord cu această concluzie.

Pentru acele exemplare de urși, de exemplu, care au deviații comportamentale, care apar în intravilan sau în zonele turistice, da, trebuie aplicate astfel de derogări fără niciun fel de discuție. Derogările trebuie aplicate acolo unde social și economic nu mai putem să facem altceva. Trebuie să fim, totuși, precauți

Un exemplu dat de specialiști ne ajută să vedem amploarea dezastrului produs de vânători cu numărătorile lor.

Evaluările din acest studiu vehiculează cifre de peste 2.000 de lupi, astfel că se poate aplica o cotă de intervenție de până la 25% fără a afecta populația. Întrebarea este: 'Dar dacă, totuși, avem niște erori care nu au fost descoperite și dacă, totuși, noi nu avem numărul ăsta de lupi și împușcăm aproape 500 de lupi, ce facem?'. (...) Pentru județul Harghita sunt propuși pentru a fi îndepărtați, în 2016, 71 de lupi, dar nouă studiile de teren nu ne arată nici pe departe că ne permitem să împușcăm atâția lupi. Un studiu aplicat iarna trecută pe o metodă inovativă, care are la bază analiza genetică a unor mostre prelevate din natură, ne arată că acolo unde vânătorii au cuantificat 103 lupi în fapt, în realitate, erau 22 !

Cumplit !

Materialul prezentat de Agerpres este îndestulător pentru a înțelege amploarea ticăloșiei care patronează vânătoarea în România.