După o anume sărăcie de informații relevante în presa română sau de limbă română (se caută doar senzaționalul !), să vedem cum tratează presa străină evenimentul.
Vizita lui Putin la Paris are un caracter „privat”, iar Emmanuel Macron, președintele Franței, a arătat prin fiecare gest că așa tratează vizita. Vorbim ce vorbim dar nu depășim limita discuțiilor. Amiabile sau nu. Spunem ce ne doare, spunem ce ne nemulțumește, putem face gesturi amabile dar nu există nici un angajament.
Mi-a plăcut o analiză a vizitei lui Putin la Paris făcută de prietena Dana Voicu, pe blogul ei. Din titlu, observă că Emmanuel Macron se comportă ca „un pumn de fier într-o mănușă de catifea” și face bine precizarea „a Europei” ! Dana pune accentul pe atitudinea adoptată de Macron și diplomația franceză (presa franceză observă faptul că echipa de diplomați din spatele lui Macron și-a făcut treaba excelent !) în relația cu Vladimir Putin. Macron „îl va primi” (la Înalta Poartă ?!) pe Putin, Macron nu a ezitat să compare vizita lui Petru cel Mare cu vizita de astăzi a lui Putin, Dana preluând formularea lui Macron, potrivit căruia Petru cel Mare „ a avut intelepciunea de a veni in vizita la o mare putere ca sa invete cum sa-si modernizeze tara” ! Dana mai face o observație, nu pe blog, nu doar cu referire la Putin, ci la cele trei contacte directe ale lui Macron cu Trump, Erdogan și Putin, la foarte puțin timp de când Macron a devenit președintele Franței. După Dana, „adevaratele chestii sunt nuantele... de stabilire a masculului alfa”, nu ce va trata presa. Și zău că observă bine, numai că observă bine doar o parte a relației, relația directă dintre personalitățile implicate în „jocul diplomatic internațional”. Cine este mai tare în parcare.
Macron a definit din timp profilul celor trei populiști notorii ai lumii de astăzi: Donald Trump, Vladimir Putin și Recep Tayyp Erdogan. Într-un interviu dat publicației Le Journal du Dimanche, Macron a afirmat că cei trei încearcă prin modul de acțiune pe plan internațional să se impună ca lideri. Lui însă, îi convine. Dialogul cu ei va fi direct, pragmatic. Până acum, Emmanuel Macron a confirmat. Nu s-a lăsat intimidat de cei trei. Nu a ezitat să le spună în față propria viziune despre problemele internaționale în care Franța are un interes dar, aici trebuie să fim foarte atenți, Macron nu a ezitat să lase Uniunii Europene locul pe care el și Angela Merkel, alături de celelalte state din formatul UE27 l-au convenit. Așa numitele „rezultate” ale vizitei lui Putin la Paris nu pot evita imaginea UE27 din spatele comportamentului diplomatic al lui Macron. Pe de altă parte, Macron și-a confirmat poziția de lider al Uniunii Europene. Unul dintre liderii de mare anvergură. Un lider care și-a anunțat programul politic major: mai multă Uniune Europeană.
În acest context trebuie privită și declarația lui Macron privind intervenția militară, sancționatorie, a Franței în situația în care una dintre părțile beligerante din Siria va folosi arme chimice. Afirmația categorică a lui Macron, de față cu Putin, confirmă acuzațiile anterioare ale Franței că Rusia sprijină guvernul lui Al-Assad după ce acesta a folosit substanțe chimice de luptă împotriva populației civile. Iar presa franceză nu a făcut economie de cuvinte și de idei afirmând chiar că Rusia ar fi complice.
Vladimir Putin a avut obiective destul de clare. În relația directă cu Franța nu putea evita situația din Ucraina și sancțiunile europene impuse Rusiei, situația din Siria și interesele majore ale Franței cu privire la Siria și zona înconjurătoare, nu putea evita drepturile omului și dreptul la diferență etc.
Presa franceză observă că Putin a avut ca obiectiv păstrarea formatului „Normandia” - Franța, Germania, Rusia și Ucraina -, pentru tratarea problemelor privind situația din Ucraina. Practic, Putin și-a dorit ca doar aceste state să rămână la masa tratativelor și să nu fie pus în fața UE27 ca partener de discuții. Eu trag concluzia că nu a reușit mare lucru. Franța și Germania vor fi ambasadorii UE27 în acest format, astfel că Rusia va avea și în viitor o problemă. Și încă una gravă. Sancțiunile adoptate de UE împotriva Rusiei vor continua până când situația din Ucraina va reveni la starea inițială. Încercarea lui Putin de a face „concesii” lui Macron pentru a obține reducerea dacă nu ridicarea sancțiunilor europene a eșuat. Iar Rusia se găsește în fața unei decizii majore. Conflictul din Ucraina, conflictul din Siria, alte acțiuni ale Rusiei pentru creșterea capacităților militare ale federației în detrimentul dezvoltării economice concomitent cu reducerea severă a resurselor financiare (gaze și petrol are, dar nu mai au prețul pe piața internațională care să asigure bugetarea acțiunilor administrației Putin !) au dus la epuizarea rezervelor Rusiei și trecerea (după cum a anunțat ministrul lor de finanțe) la „consumul” unui fond de dezvoltare care, se pare, că nu este prea mare. Rusia este în chingi și va trebui să ia o decizie pentru viitor. Evident, este o decizie care nu îi convine. A pierdut „lupta”.
În afara ideilor de suprafață, prezentate și comentate de presă și analiști, trebuie să observăm ce este „sub perdea”. Cei trei crai populiști, Trump-Putin-Erdogan, nu au găsit o breșă în UE27. Nici la Germania, nici la Franța. Marea Britanie nu mai poate fi folosită pentru a contracara UE. Au aflat, cu nemulțumire cred, că Brexit-ul are un alt efect asupra UE decât au sperat ei. Decidenții europeni, în special cei cu o mare putere economică și militară, au constatat că Brexit-ul este o mare oportunitate de a închega UE27 într-o mare putere economică și militară a lumii. Una de care să țină seamă și SUA condusă de Trump, și Rusia lui Putin dar și Turcia lui Erdogan.
Să nu tratăm cu superficialitate acuzația directă asupra presei ruse controlate de Moscova făcută de Macron în fața lui Putin. Cu această ocazie, se încheie o complicată etapă în lupta subterană a războiului cibernetic și informațional. Suntem oficial în fața unei poziții comune în UE27. Rusia duce un război mediatic împotriva statelor membre ale UE27 pentru a slăbi Uniunea Europeană. Rusia va observa, cât de curând, că unificarea poziției statelor membre ale UE cu privire la războiul mediatic dus de ea are repercursiuni. Economice, diplomatice, politice, financiare, militare etc. Repercursiuni care vor costa. Chiar dacă statele membre ale UE27 vor considera Rusia un partener de discuție, iar Macron a subliniat acest lucru, asta nu înseamnă și avantaje pentru Rusia.
Bănuiesc că susținătorii din România ai Rusiei vor spune că Rusia va face un parteneriat cu SUA. Le spun să se calmeze. Rusia trebuie să concureze cu SUA - care tocmai pregătește o înăsprire a sancțiunilor pentru Rusia -, trebuie să concureze cu China - China nu are de gând să lase Rusiei un avantaj, în nici un domeniu, nu au obiceiul de a renunța la ceva ce pot avea. Rusia este prea slabă pentru a lupta cu statele care sunt bine organizate. Iar UE27 merge în direcția unei foarte bune organizări ca entitate internațională, de sine stătătoare, cu acceptul și susținerea statelor membre. Trump a fost refuzat și de Germania și de Franța pentru un comerț separat de UE27 ! Iar Trump a înțeles că nu la briți este „cașcavalul”. La Taormina, poziția comună a Franței, Germaniei și Italiei la care s-a alăturat Canada și Japonia l-a obligat pe Trump să facă concesii privind „protecționismul” comercial pe care l-a clamat ca fiind linia politică internațională pe care SUA o va urma. Nu știu ce poziție a avut Marea Britanie însă am văzut că presa americană, engleză nu mai spun de cea european-continentală, a considerat că Trump a pierdut la G7. Pentru Trump, încă nu pentru SUA, reuniunea de la Taormina a fost un fiasco.
Francezii sunt încântați de președintele lor, Emmanuel Macron. I-au dat note maxime pentru comportamentul diplomatic avut în aceste săptămâni de foc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu