Popor cu performanțe limitate

Aparent le spune bine. Doar aparent. Pentru că în realitate avem în fața ochilor un individ lovit, crunt, de paranoia. La fel ca Ceaușescu le știe pe toate și dă „indicații prețioase”.

Poporul este limitat. Poporul este, mai pe românește spus, obișnuit să stea cu mâna întinsă. Să îi dea statul, să îi dea Europa, să îi dea ONG-urile, să îi dea cine poate pentru că el, poporul, nu are timp de treabă și umple cârciumile de dimineața până seara. Iar dacă poporul stă în cârciumi nu înseamnă că avem un popor de cârciumari ci unul de bețivani. Ideile sunt aici, în vorbele lui Băsescu. Pentru că tot aici găsim și concluzia lui: faptul că poporul, limitat și bețivan trebuie să accepte „măsurile de austeritate” așa cum le înțelege el, Băsescu, și le pune în aplicare clovnul Boc.

Este cea mai cumplită imagine despre propriul popor pe care o face un oficial cu o funcție de acest nivel din toată lumea. Și pentru că în „popor” mă regăsesc, reacționez. Îl bag în măsa de idiot bețiv.

Băsescu este bolnav. Sigur. O avea el una alta printre bolile vârstei are însă boli psihice. Datorită acestora trebuie debarcat urgent. Cât va mai sta ăsta cocoțat în funcția de demnitate (nici demnitate nu mai are) publică de la Cotroceni, ne vom trezi mereu cu el spunând lucruri trăznite. Din nefericire, avem în Parlament niște idioți care îl consideră un fel de Mesia și îl urmează ca o turmă de dobitoace.

Vulgarizarea vieții politice

Emil Boc, premierul clovn al Guvernului Băsescu-Udrea-Isărescu-Boc a angajat răspunderea Guvernului din care face parte și UDMR și UNPR (patrihoții lui Oprea) și este sprijinit de parlamentarii minorităților naționale de două ori ieri. Odată pentru legea prin care Guvernul va executa hotărârile judecătorești la „sfântu'așteaptă” iar a doua pe o nouă invenție portocalie numită Codul Dialogului Social.

Constituția a devenit o victimă sub președinția lui Traian Băsescu. Este violată continuu de cei care au câștigat alegerile țipând, sus și tare, în favoarea statului democratic. Democratic, de la demos și cratos. Am ajuns la excluderea, din noțiunea de democrație, a lui demo. Poporul nu mai are nici o treabă cu conducerea țării. Pentru că reprezentanții poporului au ajuns de prisos prin Parlament, acolo unde se presupune că sunt analizate și votate legile de interes pentru națiune, acolo unde se presupune că se ajunge la un consens între interesele divergente ale diferitelor comunități locale și profesionale, acolo unde se presupune că se naște puterea și se distribuie instituțiilor care trebuie să o folosească în interesul tuturor. Dar nu este așa. Este altfel. Parlamentul a fost „cucerit” de portocalii băsescieni și aliații lor, conducerea Camerei Deputaților în frunte cu sinistra Roberta Anastase (hoața de la legea pensiilor) impune măsuri anticonstituționale în raporturile cu populația civilă care dorește să vadă cum își fac treaba trimișii națiunii, iar instituțiile statului înființate cu scopul de a sancționa abuzurile de putere dorm în pace sau fac jocul portocaliilor băsescieni. Ministerul Public sau Curtea Constituțională.

Ieri, culmea indolenței și a aroganței pedeliste, profesorii au fost opriți să intre în aula Parlamentului pentru a asista la angajarea răspunderii Guvernului pe legea care le ia din buzunare chiar dacă au în favoarea lor hătărâri judecătorești definitive și irevocabile. O acțiune care nu mai are nevoie de explicații. Democrația la români a murit. Aici nu mai este vorba despre declarații aiurea, spuse de bețivanul de la Cotroceni sau nu știu care propagandist portocaliu pe la emisiunile Tv. Este un act fizic, concret, cu rezultat.

Viața politică a devenit vulgară. Nu doar prin vorbe, ci mai ales prin fapte.

Lichelismul ... o formă de „artă” portocalie

Vadim, Pleșu, Boc etc. - pe timpul lui Ceaușescu - încep să fie mici copii față de Gheorghe Flutur în talentul cu care acesta „pupă'n cur”. Individul face „mare” dintr-un „mic” și și dă valoare unui nimic.

Mediafax a redat niște „perle” fluturiene:

"Greierele risipitor Tăriceanu a risipit banii fără să gândească, iar Emil Boc este o furnicuţă harnică, truditoare, care a strâns puţin cureaua", a spus Flutur în cadrul Consiliului judeţean de coordonare al PDL Botoşani, că PDL scoate ţara din criză, arătând că această criză are o cauză clară, şi anume populismul din anii 2007 - 2008.

Lingușeala ipochimenului este fără limite. Asta în condițiile în care Comisia Națională de Prognoză tocmai ce a dat datele oficiale cu privire la gradul de investire în România în anii ce au trecut. Vosganian o dă ca temă a zilei pe blogul său. Preiau doar primul paragraf care ne introduce în „temă”:

„Una dintre acuzele cele mai frecvente ale propagandei desantate a Guvernului Boc, reluate de latratorii de serviciu, a fost aceea ca Guvernul liberal a fost unul al risipei, mai preocupat de consum decat de investitii. Datele oferite recent de Comisia Nationala de Prognoza, altminteri un organism guvernamental, constituie o palma usturatoare pe obrazul groscior al acestor defaimatori. Si inca un argument pentru alimentarea nostalgiilor, iar nu a resentimentelor, fata de ceea ce a fost, timp de numai douazeci de luni, Guvernul liberal”.

După lectura postării lui Vosganian și, mai ales, după cum își poate aminti fiecare român, pe timpul guvernării Tăriceanu nu s-a luptat Guvernul cu propriul popor, Tăriceanu spunând cu subiect și predicat faptul că guvernarea are rolul de a face bine, de a aduce mai bine populației și pentru asta au fost mărite salariile bugetarilor, a fost liberalizată piața, firmele au fost lăsate să producă, au crescut pensiile iar condițiile politice favorabile dezvoltării pieței libere au dus la creșterea investițiilor într-un ritm accelerat. Datele oficiale prezentate de Vosganian pe blogul lui sunt suficiente. Așa că, lingușeala grețoasă a numitului Gheorghe Flutur față de nimicul politic numit Emil Boc nu are suport. Iar afirmația mea are fundament. De la o rată de investire de 32% în 2008 - Guvernul Tăriceanu - am ajuns la o rată de investire de 22% - Guvernul nimicului Boc. Mai avem puțin și ajungem la o rată de investire sub cei 21% cu care Guvernul Năstase și-a încheiat guvernarea.

Unde a „strâns cureaua” nimicul Boc ?

De mergi la luptă, atunci te luptă !

Așteptam acest îndemn la luptă al lui Chiliman, primarul sectorului 1 și președintele PNL București. Preiau de pe site un paragraf, pe care îl redau mai jos:

„Or, bucureştenii nu sunt proşti. Bucureştenii sunt deştepţi. Şi nu am nici un dubiu că vor sancţiona dur scuipatul simbolic pe obraz pe care l-au primit de la Elena Udrea şi de la slugile domniei sale. Cât despre noi, iniţiatorii campaniei „Apără Bucureştiul!”, avem obligaţia de a ne bate în continuare, printre perdelele de fum aruncate , pentru ca bucureştenii să aibă într-adevăr parte de un referendum real, referendumul lor, şi nu de „mascarada Udrea”. Şi o vom face!”

Asta trebuie să facem. Să ne batem, în continuare, cu pedeleprele udriste. Pe de o parte prin acțiuni legale contra hotărârii CGMB, pe de lată parte prin munca de la om la om de la corturile de campanie ale PNL.

Pentru că eu bănui că „sondajul” poreclit de pedeleprele udriste „chestionar pentru referendum” are și rolul de a o scoate pe madam Udrea de sub efectele campaniei negative declanșate împotriva ei, măcar pe bloguri și pe rețelele de socializare să evidențiem faptul că autoarea și responsabila pentru mârșăvia ce se pregătește Bucureștiului este Elena Udrea (soția lui Băsescu, după cum spun copiii !). Sesizez acest lucru deoarece pe stradă, benerele ne cer să apărăm Bucureștiul fără a o mai indica pe Udrea !

Boicotarea referendumului ?

Sursa Mediafax

USL a anunțat că va boicota referendumul pentru „Apărarea Bucureștiului” - în accepțiunea noastră - din cauza întrebărilor tip sondaj de opinie aprobate în CGMB. Forma boicotului este clar exprimată: neprezentarea la vot. O fi bună forma sau nu ?

Formația militară îmi spune că ceva nu este în regulă. Când mă pregătesc pentru a duce o luptă nu aleg ca variantă de finalizare a acesteia retragerea de pe câmpul de luptă. Analizez mișcarea „inamicului”, văd cu ce s-a dotat, analizez posibilitățile folosirii noilor arme și iau o decizie care să le reducă, dacă nu pot mai mult, efectele asupra trupelor mele și consecințele asupra obiectivelor pe care mi le-am propus. Trebuie să dau valoare tuturor „cheltuielilor” făcute cu pregătirea acestei lupte, trebuie să justific în fața alor mei timpul consumat de ei, mijloacele folosite și resursele consumate etc. În caz contrar, luptătorii mei își pot pune întrebări asupra capacității mele de a conduce o luptă. Iar când dispare încrederea, se duce totul de râpă. Lipsa încrederii poate duce, în situații speciale, la panică.

Sincer, nu îmi place soluția aleasă. Este prea radicală. Este neplăcută pentru alegătorul bucureștean care nu se supune deciziilor structurilor de conducere ale partidelor participante la campanie. Acest alegător nu gustă, nu agrează, acțiunile care au ca finalitate o imagine publică a unuia sau altuia dintre conducătorii partidelor. Oamenii neangajați politic pot considera o astfel de acțiune ca ceva neserios.

Boicotul sondajului de opinie al PD-L pe problema cu adevărat serioasă a organizării administrative a capitalei se poate realiza și prin alte mijloace. Informarea activă a bucureștenilor cu privire la mârșăvia PD-L, sub conducerea „blondei” Elena Udrea, acordarea votului în așa fel încât buletinele să fie anulate, acordarea votului favorabil doar la buletinul care pune întrebarea dacă se dorește „... un București cu 6 sectoare și 7 administrații” etc. Dacă duci o luptă cu PD-L trebuie să iei în considerare și posibilitatea de a folosi, inteligent, chiar armele acestuia. Mai mult, referendumul acesta, chiar viciat fiind, este un bun prilej pentru a vedea care este capacitatea partidelor din USL de a aduce alături populația capitalei. Pentru că urmează alegerile de anul viitor. Pentru că datele vehiculate de diferitele sondaje de opinie, chiar favorabile USL, nu garantează și sprijinul activ al populației Bucureștiului pentru partidele componente la momentele cu adevărat semnificative: alegerile locale și parlamentare.

Se putea anunța boicotul, dar era mai bine dacă modalitatea de punere în aplicare era comunicată ceva mai târziu, după o eventuală consultare a populației dacă nu se practică consultarea propriilor membri ai partidelor angajate în campanie. Sunt convins că există, atât în rândul membrilor partidelor politice cât și în rândul populației, dorința de a arăta actualei puteri că nu mai este dorită. Iar referendumul ar fi o ocazie foarte bună. Rezultatele referendumului sunt oficiale, față de prezenta cetățenilor la o grevă sau manifestație de protest.

Sper ca PR-iștii partidelor din USL să își scoată ochelarii de cal și să regândească ce trebuie făcut în viitorul imediat cu privire la referendum dar și la alte acțiuni politice.

Eu unul nu dau notă de trecere acestei ieșiri.

Perversiune portocalie

CGMB a adoptat proiectul de hotărâre prin care noi, bucureștenii, „avem dreptul” să ne exprimăm părerea despre București în cadrul unui referendum ce se va desfășura pe 19 iunie 2011. Până aici sună bine. De aici încolo, sună prost.

Consiliul general al municipiului a adoptat forma propusă de PD-L cu majoritatea asigurată de PRM și PNG ! Adică, la portocalii s-au aliat peremiștii lui Vadim și penegiștii lui Becali. Iar Vadim. Vadim care dorea o asociere cu USL. De Becali nu spun nimic. Creatura nu merită asociată cu politicul. Este un fel de Băsescu de la oi. Atât.

În loc de o întrebare care să clarifice opțiunea bucureșteanului față de intenția de centralizare a Bucureștiului, întrebare propusă în proiectul primarului Oprescu, pedeleprele au introdus 7  întrebări, unele departe de obiectul referendumului, mai degrabă un sondaj de opinie.

"Sunteţi de acord cu centralizarea administrativă prin transferul de atribuţii de la primăriile de sector către CGMB?", era forma propusă de Oprescu. Pedeleprele alături de „patrioții” peremiști vadimiști și becaliști au hotărât altfel. Au cerut 7 întrebări.

• "Sunteţi mulţumit de modul în care s-a dezvoltat Capitala?",
  
• "Vă doriţi o Capitală cu 6 sectoare şi o administraţie?",
• "Vă doriţi o Capitală cu şase sectoare şi şapte administraţii?",
  
• "Sunteţi mulţumiţi de curăţenia în Capitală?",
  
• "Vă doriţi o arhitectură unitară pentru Bucureşti?",
  
• "Sunteţi de acord cu reducerea cheltuielilor aparatului administrativ?" şi
  
• "Sunteti de acord ca Bucureştiul să fie condus de primarul general şi CGMB?".

Să zicem, cu indulgență, că trei dintre întrebările de mai sus s-ar putea încadra în scopul referendumului. Dar restul nu. Categoric, nu ! Restul sunt de abureală, au rolul de a încurca pe bucureșteanul puțin mai informat sau chiar neinformat. Nu mai spun ce rezultat va da votul bucureștenilor care așteaptă pomana portocalie înainte de ziua votului.

Întrebările 2 și 3 pot duce la o anulare morală a referendului. Dacă bucureștenii, în majoritate, pun „da” pe ambele întrebări, pedeleprele vor trage concluzia că bucureștenii nu sunt interesați de modul cum este organizată administrativ localitatea în care trăiesc. Ca să dau numai un exemplu. Pentru că ultima întrebare este mai complicată. Este vorba despre conducere și descentralizare, este pentru minți mai educate, mai informate, nu pentru tot bucureșteanul. Poate fi o temă de dezbatere dar nu o întrebare de referendum. Este prea largă.

Ăsta este răspunsul lui Udrea la campania PNL și PC pentru un referendum pe marginea legii capitalei prin care Udrea și gașca de troglodiți portocalii vor să întoarcă orașul în evul mediu.

Mediafax, de unde am luat informațiile, aduce în ultimul paragraf informația că madam Udrea nu ar urmări desființarea sectoarelor. A umblat la proiectul de lege ? Posibil.

Preşedintele PDL Bucureşti, Elena Udrea, declara, în 5 aprilie, după o dezbatere privind Legea Capitalei, că această propunere legislativă ar putea intra în vigoare începând cu alegerile din 2012, negând că prin aceasta vor fi desfiinţate sectoarele.

Văd că Udrea face un pas înapoi. Bag seama că ar vrea să renunțe dar, în stilul boc-portocaliu, nu poate, nu o lasă mândria și partidul. Va merge până în pânzele albe. Chiar dacă vede că a făcut o prostie.

Situația are noi elemente ce impun modificări în acțiuni.

Ar trebui ca la corturile de strângere de semnături pentru referendum să arătăm bucureștenilor întrebările ce vor fi puse și răspunsurile necesare pentru a contracara acțiunea Elenei Udrea. Cheia este la întrebările 2 și 3, dacă vor rămâne în această ordine. „Nu” la „... o capitală cu 6 sectoare și o administrație” și „Da” la „... o capitală cu 6 sectoare și 7 administrații”. La celelalte întrebări să răspundă fiecare cum îl lasă inima.

Azi voi trece pe la unul din corturile PNL, dacă am timp, pentru a ajuta la strângerea semnăturilor și voi încerca să fac așa ceva. Sper ca și cei din conducerea PNL pe capitală, mă refer la Chiliman și echipa, să dea urgent astfel de indicații colegilor noștri de la sectoare. La măsura aiuritoare a CGMB trebuie răspuns cu o contramăsură corespunzătoare.

Reformă sau prostie ?

Cseke Attila este, spune el, reformatorul sistemului de sănătate în România. Normal, pe un program comun PD-UDMR. Doar că, așa-zisa reformă este doar „o tăiere” de unități sanitare pe niște considerente subțiri, foarte subțiri însă îmbrăcate în cuvinte pompoase. Nu mă duc la ele pentru că din dezbaterile Tv pe tema desființării spitalelor am constatat că pentru aceleași propoziții s-au adus interpretări contradictorii, reprezentanții puterii nefiind de acord chiar între ei. Nu mai spun de ceilalți.

Un ziarist, Val Vâlcu, a pus degetul pe rană. Nu este reformă. Este doar o reorganizare administrativă a unităților spitalicești pe considerente ce țin de bugetul asigurărilor sociale și, de ce nu, pe considerente ce țin de interesul politic. Acolo unde liderii județeni ai PD au avut sânge în instalație, se va reveni asupra măsurii de desființare a unităților sanitare în cauză. Ca să vezi „reformă”.

Boc nu știe nimic, sau nu pricepe mare lucru, el merge pe mâna lui Cseke. Iar asta este o problemă. Mare, după părerea mea. Idiotul ăsta de la Cluj a permis amputarea unui sistem social național fără a vedea dacă există implicații sociale la nivel local și dacă nu sunt puse în pericol alte sisteme naționale: de ordine publică, de apărare, de invățământ, de justiție etc.

Cel mai bun exemplu, semnalat în cazul spitalului de la Cernavodă, este faptul că se va reveni asupra deciziei ministeriale (ilegală potrivit legii), pentru că, vezi Doamne, într-un plan pentru situații de urgență al MAI - acțiuni pentru reducerea pierderilor umane în cazul unui accident la Centrala Atomo-electrică -, spitalul de la Cernavodă era o piesă de rezistență de bază. Iar exemple mai pot fi date luând ca bază teritoriul național și riscurile de calamități ce pot afecta comunitățile locale. Zone foarte izolate - cum este cazul orașului Sulina unde se desființa unitatea spitalicească (?) -, zone supuse inundațiilor sau zone montane cu riscurile specifice. Cseke și clica de idioți cu studii medicale de pe lângă el au gândit cu curul. Ei au văzut doar bugetul Casei de asigurări de sănătate unde hălăduiește un pedelist și s-au gândit cum să reducă din cheltuielile de sănătate pentru afacerile de familie ale clicii pedelisto-udemeriste.

Acum o dau la întors. Pedelisti și udemeriști de frunte ies la Tv și în presă și aduc în prim plan pe Bazac (ministrul ferrari al PSD care a început, la vremea lui, un program de reducere a unităților sanitare), acuză pe funcționarii care, chipurile, nu ar fi studiat corect impactul asupra societăților umane afectate, acuză pe Adrian Năstase și guvernul PSD de privatizarea Petrom ...

Între timp, justiția își face de cap și suspendă în aplicare HG de referință iar unii primari și CJ redeschid unele spitale desființate fără respectarea legii de către Guvernul Boc poloboc care va face poc.

Era reformă în alte condiții. Era reformă dacă se duceau fondurile de asigurări de sănătate la pușculița fiecărei case județene de asigurări de sănătate cu rolul de a finanța unitățile medicale aferente. Da, asta ar fi însemnat descentralizare. Așa însă, este „centralism democratic” specific regimurilor bolșevice, totalitare.

După toată tevatura cu desființarea spitalelor am ajuns la concluzia că aceasta este o mare prostie. Mă deranjează cumplit faptul că idioții pedelisto-udemeriști pun eticheta de „reformă” pe toate tâmpeniile lor. Iar o parte dintre cei care îi ascultă și îi suportă cad de fraieri.

Propagandistul PCR Valeriu Stoica

Acesta este Valeriu Stoica. La viața lui și-a ascuns „secretele”, cum a putut mai bine, a dat din gură mieros și a fraierit o mulțime de oameni. Este tipul de om „scârbos”, după cum îi calific eu pe oameni atunci când am a face cu ei.

Am avut nefericirea ca în viață să cunosc astfel de oameni, „uteciști de omenie”, pentru că viața militară a avut și ea o contribuție însemnată la formarea și promovarea unor astfel de specimene umane.

Grupul de investigații politice ne aduce în față viața „de apoi” a acestui cameleon uman. Politic, juridic, social etc. Valeriu Stoica a fost un vașnic propagandist comunist. După Revoluție a aburit pe liberali și a ajuns chiar Președintele partidului. Când liberalii au vrut să îl debarce, i-a păcălit și a adus pe Stolojan, alt comunist înrăit, care a reușit performanțe notabile împotriva românilor și a liberalilor. Acum sunt la PD unde au adăugat un (L), o altă înșelăciune. Ușor, ușor, a tunat și i-a adunat pe propagandiștii PCR sub culorile politice ale PD(L) - portocaliu - și conducerea „înțeleaptă” a unui fost nomenclaturist comunist, Traian Băsescu.

Preiau de la Ciuvică textele de mai jos:

GIP publică documente din dosarul de cadre al lui Valeriu Stoica. Este vorba despre autobiografia olografă și semnată și un memoriu de activitate dactilografiat și semnat. Ambele documente sînt din 1986.

Lectură plăcută.

Apără Bucureștiul

Campania este în derulare. Ieri am fost la întâlnirea seniorilor liberali din Sectorul 3 unde am discutat despre campanie și nu numai.

Normal că voi participa, atât cât mă pricep, la campanie. Mi-am luat un formular pe care îl voi multiplica. 10 - 20 de copii. Voi da celor care doresc să fie voluntari câte un exemplar pentru a aduna semnături de la membrii de familie, în principal, apoi de la rude, cunoscuți, prieteni, colegi ... Familia mea va semna pe tabelul meu. Eu am semnat pe tabelul lui Tudoroiu Lucrețiu, ieri, alături de liberalii prezenți la întâlnire.

Campania pentru București are doar rolul de a semnala Primăriei Generale care este părerea bucureștenilor despre intențiile matracuței portocalii Elena Udrea. Este posibil ca scorpia portocalie să nu țină cont de faptul că bucureștenii nu sunt de acord să se întoarcă în evul mediu și să continue acțiunea legislativă în Guvern și mai apoi în Parlament unde are majoritate. Părerea bucureștenilor acum va fi un motiv suficient de puternic pentru ca imediat ce portocalii vor da colțul de la guvernare, o altă majoritate parlamentară să readucă capitala la starea de normalitate.

Starea de normalitate este descentralizarea administrativă. Descentralizare la care s-a ajuns, pentru prima oară, în anul 1925, 14 iunie, sub guvernarea liberală, prin Legea pentru unificarea administrativă. Informațiile pe care le pun aici au ca sursă, imediată, studiul lui Lucrețiu Tudoroiu iar pentru doritori blogul acestuia unde au aceleași informații.

Prin legea amintită mai sus s-au pus bazele, pentru prima dată în România, principiilor descentralizării administrative așa cum au fost formulate de Ion I.C. Brătianu, primul ministru al țării, cu ocazia dării de seamă în parlament intitulată „Activitatea corpurilor legiuitoare și a guvernului, de la ianuarie 1922 până la 27 martie 1926”. Cu referire strict la legea în discuție, este o expunere de motive modernă, modernă și pentru zilele noastre:

„La alcătuirea legii de unificare administrativă s-a ținut seama de principiile cele mai democratice. În acest scop s-a căutat să se asigure:

a) libertatea dezvoltării vieții locale, singura capabilă să contribuie la armonizarea completă a sforțărilor tuturor factorilor administrativi, dintr-un oraș sau județ;

b) o descentralizare cuminte, sănătoasă, care să nu slăbească unitatea statului;

c) participarea la administrarea locală, a unui număr cât mai mare de cetățeni, reprezentanți autorizați ai tuturor ramurilor principale de activitate: învățământ, muncă, agricultură, comerț, industrie etc.;

d) executarea unui riguros control cetățenesc în aplicarea legilor;

e) alegerea consiliilor comunale și județene pe un termen mai lung, care să garanteze desăvârșirea unui program serios de muncă, întocmit de gospodarii cu adevărat pricepuți;

f) independența consiliilor comunale și județene, sustrăgându-le de la orice influență politică;

g) asigurarea resurselor financiare, prin modificarea sistemului de impozite în favoarea organizațiilor județene și comunale.”

După aproape 100 de ani suntem încă departe de a împlini principiile expuse mai sus. Fiecare dintre cei care citesc poate să vadă, fără nici o greutate, că acestea nu sunt realizabile azi, mai ales sub guvernarea portocalie băsesciană.

Legea lui Udrea vrea să desființeze, pentru București, democrația locală. Democrație care a fost stabilită prin Legea pentru Organizarea Administrației comunale a orașului București, din 7 februarie 1926. Pe atunci, Bucureștiul avea o populație peste 300.000 locuitori (!). Împărțirea pe sectoare cu personalitate juridică, cu buget propriu, care percepeau taxe, impozite și contribuții locale în beneficiul sectorului și care rezolvau problemele cu care comunitatea locală se confruntau. Ce face Udrea ? La un București de peste 7 ori mai mare duce decizia la nivel central, desființează bugetele locale și lasă la latitudinea unui consiliu municipal politizat până în prăsele dreptul de a hotărî, de exemplu, dacă cei din marginile Bucureștiului au nevoie de drumuri, canalizare, gaze, apă potabilă, infrastructură de telefonie și informatică etc.

Să apărăm Bucureștiul de cea mai cumplită „reformă” portocalie. Pentru că apărând capitala apărăm, în fapt, toate comunitățile locale. Pentru că nevoia descentralizării administrative se impune nu doar în București, ci în toate orașele mari din țară care au populație crescută și care vor mai crește datorită condițiilor naturale de dezvoltare. Constanța, Timișoara, Brașov, Cluj, Iași ... vor trebui descentralizate și ele, împărțirea lor pe sectoare sau cum se vor numi descentralizările respective fiind imeprative. Dau ca exemplu Constanța. Ce treabă are Poarta 6 sau Km 5 cu investițiile imense făcute doar în Mamaia ? Sau Palas, Brătianu, Anadalchioi etc. Sunt zone în Constanța pe care le știu de aproape 40 de ani fără să văd vreo schimbare. Nici la stradă, nici la trotuare, nici la utilități. Iar cei care cunosc bine alte orașe mari din țară pot aduce exemple concrete din acele localități.

Eu cred că acțiunea pentru apărarea Bucureștiului ar trebui să aibă ca susținători, măcar on-line, și pe cei din alte localități care gândesc modern la starea țării. Distrugerea administrației descentralizate a Bucureștiului este, probabil, cireașa de pe „tortul” distrugerii naționale făcută de cel mai incompetent președinte român, Traian Băsescu, și cele mai aservite formațiuni politice intereselor clientelei politice reprezentate de guverne și investitori străini. PD-L și UDMR. La care se adaugă „patrioții” din UNPR !

Convulsii

Pământul se mișcă. Din ce în ce mai mult. Undeva, în adâncuri, s-a adunat magma și caută locuri pe unde să iasă, altele decât cele cunoscute de noi, oamenii, în scurta perioadă istorică în care am devenit „evoluați”. Pământul face ce a făcut de la nașterea lui din praful stelar primordial. Se mișcă și se răcește. Luna se depărtează anual, centimetru cu centimetru, astfel că, undeva, în timp, mișcarea de rotație a pământului se va încetini la rândul ei și planeta va deveni o planetă oarecare. Fără viața pe care noi o vedem acum. Asta înainte de a fi devorat de Soare, la apusul vieții acestuia.

Perioada de „liniște” a Pământului se apropie de sfârșit. Unii spun că suntem în întârziere cu glaciațiunea. Am depășit suta de mii de ani de la ultima glaciațiune. Londra este încă locuibilă și nu este acoperită de gheață. Ba, mai mult, pe termen scurt se prevede o încălzire a planetei. Cei care promovează apocalipsa încălzirii o pun pe seama oamenilor. Greșit, după mine. Vulcanii Islandei au aruncat în atmosferă cenușă și gaz toxic într-un an mai mult decât toată industria mondială într-o sută de ani. Suntem mici însă suntem „cocoși”. Iar pe lângă vulcanii de suprafață beneficiem și de activitatea seismică suboceanică. Sumatra, acum Japonia, mâine ?

Pământul își vede de ale lui. Intensificarea activității pământului se măsoară mereu și ne spune că vor urma mișcări mai severe. Cataclisme, așa cum le numim noi, vor apare ici și colo. Vom sări în ajutor. Dar și noi provocăm cataclisme. Adăugăm la ce ne aduce natura propriile noastre ambiții și orgolii.

În lumea arabă se văd roadele „importului” cultural din alte țări. Internetul, drepturile și libertățile civile, mașinile, aparatura, mâncarea ... Arabii vor mai multă libertate. Tradiționalismul impus de liderii arabi se fisurează. Arabii au plecat din țările lor și au devenit cetățeni ai statelor care le permit să se manifeste și altfel decât societățile din care provin. Au dat de libertate. O duc „acasă” cu fiecare ocazie în care merg la rude sau atunci când vorbesc la telefon cu rudele. La arabi „acasă” au venit să lucreze străinii. Altă cultură, altă educație, altă informație. A apărut șansa schimbărilor iar tinerii arabi nu o refuză. Mișcările sociale din lumea arabă sunt rezultatul schimbului cultural cu „occidentul”.

Libia era, alături de Egipt, o țară considerată „sigură”. Regimul autoritar al lui Gaddafi nu arăta că poate fi slab. Este. Înțelepții spun că acolo unde este puterea este și slăbiciunea. Gaddafi va sfârși cumplit. Cei care îl vor „executa” sunt cei din apropierea lui. Aceia au văzut că pot lua puterea. Gaddafi este bătrân iar „occidentul” are nevoie de un alt „conducător” care să aibă controlul asupra petrolului libian. De aceea s-a apelat la occidentali pentru a da un ajutor armat mișcării libiene care dorește schimbarea. Iar occidentalii cu interese în zonă se mișcă. Repede. Chiar foarte repede. Franța este mai interesată. Italia ar vrea dar nu prea poate. Germania știe că nu este treaba ei și va acționa pe latura economică, blocând, o perioadă, relațiile cu Libia. SUA vin și ele pentru că nu vor să lase Franța să ia tot caimacul. Rusia și China nu îl mai creditează pe Gaddafi, spre dezamăgirea acestuia. România are o poziție ... aiurea.

România arată încă o dată că are o politică externă catastrofală. Da, România este o catastrofă în politica externă. România a părăsit interesul național pentru a promova interesul particular al unui mic dictator est-european. Traian Băsescu. Asemănarea între Băsescu și Gaddafi este din ce în ce mai evidentă. În Libia, Gaddafi vorbește despre el și bunăstarea lui ca o condiție a bunăstării poporului. În România, Băsescu cere bunăstare pentru el pentru a avea și poporul. Gaddafi se folosește de mercenari pentru a lovi în propriul popor. Băsescu are și el mercenarii lui, pedeliștii, femeiștii, bancherii ... De aceea cred că România este, cumva, pe lista țărilor în care vor avea loc convulsii sociale severe. Va exploda mămăliga. Iar ajutorul va veni tot de la „occidentali”. Poate Franța ?

Ideatic au loc convulsii severe. Nostalgicii politicilor de „mână forte”, chipurile „de dreapta”, promovează, isteric, sfârșitul „statului social”. Mă întreb, ca omul, ce înțeleg ei prin „statul social” ? Din câte înțeleg eu din lectura materialelor lor ei doresc ca statul să nu îi mai protejeze pe cei care din cauza sistemului de stat ajung în situații dificile. Vor astfel înghețarea unor statute sociale. Unii, cei care au ajuns acum stăpâni să fie protejați prin pârghiile statului să rămână stăpâni. Cei care nu au ajuns stăpâni să rămână slugi. Iar astea sunt măsuri de dreapta ! Oribil. Iar pentru asta promovează atacuri asupra „comuniștilor” sindicaliști, politici, sociali etc.

Lumea a intrat din nou într-o eră de convulsii severe. Pe de o parte Pământul se convulsionează, așa cum îi stă lui bine, pe de alta noi oamenii. Unii vor câștiga. Alții vor pierde. Este o luptă de supraviețuire. Evoluția omenirii către statele sociale, o condiție a existenței statelor ca formațiuni politico-sociale, are o sincopă. Demența așa-ziselor mișcări de dreapta. La conducerea lor este marea finanță internațională. Sincopa va produce pierderi umane majore. Dar va duce și la reașezarea marii finanțe pe alte scheme de funcționare. Societățile vor sancționa marea finanță și îi vor arăta că locul ei este doar în sfera prestatorilor de servicii și nu de conducere a omenirii. Drepturile și libertățile fundamentale ale oamenilor nu mai pot fi călcate în picioare de niște oarecare.

Eu văd că în Libia are loc o luptă în trei. Pe de o parte Gaddafi care s-a dorit partener al marii finanțe internaționale de pe poziția de forță a unui șef de stat. De altă parte sunt interesele marii finanțe exprimată de occidentalii care intervin cu forțe armate. Ultimii, încă idealiști, libienii care vor libertate. Deși sunt mai slab înarmați ei vor câștiga. Vor câștiga pentru că fără ei, libienii producători și consumatori de bunuri și servicii nu pot exista nici dictatorii de stat și nici marea finanță.

Mișcările sociale mari cu care ne gratulează acest început de secol se aseamănă cu mișcările scoarței pământului. Se încalecă „plăcile culturale”. Au loc cutremure. Se pierd vieți. Se produc distrugeri de bunuri și chiar de state. Jugoslavia este un exemplu. Și mai sunt.

Am o detașare privind la ele. Dar trebuie să mă poziționez, atât timp cât trăiesc, de o parte sau alta. Eu aleg poziția celor care apără drepturile și libertățile fundamentale ale omului, ca obligație socială a fiecărui membru al societății și ca obligație primordială a statului în care trăiesc.