Can-can-ul cu divulgarea/dezvăluirea este o prostie. Mare. Jurnalistică.

M-a surprins „gălăgia” jurnalistică pe o inițiativă de modificare a art. 277 Cod Penal (cel nou) alin. (3) privind dezvăluirea unor date dintr-o cauză penală. La B1Tv a fost mare tam-tam. Probabil că și alți jurnaliști cu creere la jumătate de normă au făcut și ei scandal.

De aceea am zis să văd care este, de fapt, problema.

Noul Cod penal instituie la art. 277 pedepse pentru dezvăluirile în cauzele penale:

„Art. 277
(1) - Divulgarea, fără drept, de informații confidențiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau un alt funcționar public care a luat cunoștință de acestea în virtutea funcției, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau împiedicată urmărirea penală, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) - Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte de a se dispune o soluție de netrimitere în judecată ori de soluționare definitivă a cauzei, de către un funcționar public care a luat cunoștință de acestea în virtutea funcției, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(3) - Dezvăluirea, fără drept, de informații dintr-o cauză penală, de către un martor, expert sau interpret, atunci când această interdicție este impusă de legea de procedură penală, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(4) - Nu constituie infracțiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvăluite acte sau activități vădit ilegale comise de autorități într-o cauză penală”.

Senatorul Șerban Nicolae de la PSD a venit cu un amendament de modificare a alin. (3) din articolul 277 care sună așa:

„Dezvăluirea de informaţii care, potrivit legii, nu au caracter public, dintr-o cauză penală aflată în curs de cercetare, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani. Dacă fapta este săvârşită de un judecător sau de un reprezentant al organului de urmărire penală, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani”.

Dacă ne uităm cu atenție, observăm imediat că în textul art. 277 autorii sunt persoane care au o anume calitate: magistrații, funcționarii publici care lucrează cu documentele dosarului (fie funcționarii procuraturii, cei ai instanțelor dar și cei ai altor instituții publice care trimit, la cererea procurorului, datele care au legătură cu o cauză penală), martorii, experții și interpreții.

Să mergem la DEX, pentru a judeca bine, având în vedere noțiunea incriminată furibund de jurnaliștii țării, unii cu filologia la bază sau buni cunoscători ai limbii pe care o vorbesc.

DEZVĂLUÍ, dezvắlui, vb. IV. 1. Tranz. A face cunoscut; a arăta, a releva. ♦ A destăinui, a divulga. 2. Refl. A ieși în evidență, a se arăta; a se desfășura. [Prez. ind. și: dezvăluiesc] – Pref. dez- + [în]vălui (după fr. dévoiler).

DIVULGÁ, divúlg, vb. I. Tranz. A dezvălui o taină; a da în vileag ceva ascuns. ♦ Spec. A transmite secrete de stat, economice, profesionale unei persoane neîndreptățite să le cunoască, constituind o infracțiune. – Din fr. divulguer, lat. divulgare.

DESTĂINUÍ, destắinui, vb. IV. 1. Tranz. A spune cuiva, a da la iveală o taină, un gând ascuns; a mărturisi, a divulga. 2. Refl. A-și da pe față gândurile sau sentimentele. ♦ Fig. A se da pe față, a ieși la iveală; a se trăda. [Prez. ind. și: destăinuiesc] – Pref. des- + tăinui.

RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

Sensul din art. 277 ca și cel al amendamentului propus de senatorul PSD este acela de a pune la dispoziția altor persoane date care sunt protejate de lege prin confidențialitate. De aceea, autorii pot fi doar persoane care au o anume calitate în procesul penal.

Reproducerea dezvăluirii săvârșite de persoanele calificate potrivit legii de către jurnaliști (de exemplu), relatarea unor acțiuni și punerea sub semnul întrebării a unor acte procedurale ale procurorilor sau judecătorilor, inclusiv soluția dată de judecători nu poate fi considerată dezvăluire. Am intra în domeniul absudului. Dezvăluirea dezvăluirii ! Ca la balamuc.

Pe de altă parte, Noul Cod de procedură penală are prevederi clare privind confidențialitatea unor proceduri și informații care sunt luate sau apar pe timpul urmăririi penale și a judecății. Art. 277 din Noul Cod penal nu cuprinde ca autori toate persoanele care au obligații de a păstra confidențialitatea prevăzute în diferitele reglementări ale Codului de procedură penală ! Mă gândesc că senatorul Șerban Nicolae s-a gândit la acest lucru când a propus amendamentul. Chiar și agravanta pentru magistrați are cumva rostul ei.

Mai bine să pun câteva prevederi ale Codului de procedură pentru a arăta despre ce este vorba.

„Art. 89
(2) - Persoana reținută sau arestată are dreptul să ia contact cu avocatul, asigurându-i-se confidențialitatea comunicărilor, cu respectarea măsurilor necesare de supraveghere vizuală, de pază și securitate, fără să fie interceptată sau înregistrată convorbirea dintre ei. Probele obținute cu încălcarea prezentului alineat se exclud”.

„Art. 94
(5) - În cursul urmăririi penale, avocatul are obligația de a păstra confidențialitatea sau secretul datelor și actelor de care a luat cunoștință cu ocazia consultării dosarului”.

„Art. 126
(3) - În cazul aplicării măsurilor de protecție prevăzute la alin. (1) lit. c) și d), declarația martorului nu va cuprinde adresa reală sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmărire penală, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța, în condiții de confidențialitate”.

„Art. 142
(6) - Datele rezultate din măsurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, dacă nu sunt folosite în alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, cu asigurarea confidențialității. Din oficiu sau la solicitarea părților, judecătorul ori completul învestit poate solicita datele sigilate dacă există noi probe din care rezultă că totuși o parte dintre acestea privesc fapta ce formează obiectul cercetării. După un an de la soluționarea definitivă a cauzei, acestea sunt distruse de către procuror, care întocmește un proces-verbal în acest sens”.

„Art. 352
(4) - Instanța poate de asemenea să declare ședință nepublică la cererea unui martor, dacă prin audierea sa în ședință publică s-ar aduce atingere siguranței ori demnității sau vieții intime a acestuia sau a membrilor familiei sale, ori la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părților, în cazul în care o audiere în public ar pune în pericol confidențialitatea unor informații.

(8) - Președintele completului are îndatorirea de a aduce la cunoștința persoanelor ce participă la judecata desfășurată în ședință nepublică obligația de a păstra confidențialitatea informațiilor obținute pe parcursul procesului”.

Și mai sunt.

Ei bine, art. 277 Cod penal nu le acoperă pe toate. Dacă sunt prevederi în alte legi care protejează anumite informații, mare parte însă din obligațiile de confidențialitate prevăzute în Noul Cod de procedură penală nu au sancțiuni legale.

De aceea înclin să cred că senatorul Șerban Nicolae s-a referit la această situație atunci când a propus amendamentul.

Consider acest tam-tam fără rost. O bălăcăreală jurnalistică. Dezvăluirea nu poate fi făcută de un jurnalist pentru că urmărirea penală nu se desfășoară în prezența presei, procesul însă este public dacă judecătorul nu hotărăște altceva pentru protejarea unor martori sau a unor informații cu caracter de confidențialitate. Este evident că dezvăluirea din procesul penal nu poate avea ca autori jurnaliștii.

Există, totuși, posibilitatea ca persoane care au solide cunoștințe de drept procesual penal (chiar jurnaliști) să intuiască acțiunile procurorului de caz. Ei bine, comentarea posibilităților procurorului de instrumentare a dosarului nu este dezvăluire. Presupunerea că ar avea sau are anumite documente sau va lua anumite măsuri procesuale în termenele prevăzute de legea procedural penal nu constituie dezvăluiri. Doar procurorul, ofițerul de poliție judiciară care lucrează cu acesta, funcționarii care lucrează cu procurorul sau cu dosarul întocmit pot face dezvăluiri.

Eu cred că art. 277 din Noul Cod penal ar cam trebui refăcut. Am pus doar câteva exemple, mai sus, de acte și fapte care nu sunt luate în considerare de cei care au lucrat Noul Cod penal.

Guvernul s-a făcut de râs. Întâi apare că au avizat favorabil amendamentul senatorului Șerban Nicolae ca mai apoi, în urma scandalului să dea comunicat că a fost o eroare, ei neavizând favorabil amendamentul.

În primul rând, îmi pun întrebarea: câți dintre membrii guvernului știu despre ce este vorba ?

Ministerul Justiției va trebui să revadă acest articol din Codul penal pentru că amendamentul este un semnal de alarmă.

Faptul că în presă ajung informații în urma dezvăluirilor făcute de persoanele calificate în procesul penal prevăzute de lege constituie o sancțiune publică pentru proasta reglementare.

Libertatea conștiinței este pe ducă. PSD ne vrea stat religios. Ca în statele islamice.

Foto Agerpres. Iau știrea de la HotNews care, la rândul lui, a preluat-o de la Adriana Duțulescu, de pe site ei (aici).

Este semnalată apariția în M.Of. nr 774 din 24 octombrie un ordin al ministrului de interne, Gabriel Oprea de aprobare a Regulamentului de organizare și funcționare a Direcției informare și relații publice a Ministerului de Interne.

Surpriza sinistră apare în atribuțiile Secției de asistență religioasă ?!

„- efectueaza CONTROALE TEMATICE privind modul de aplicare a prevedrilor instructiunilor specifice pe linia educatiei moral religioase in cadru Ministerului de Interne, urmarind organizarea si desfasurarea acestor activitati”.

„- intocmeste informari anuale privind activitatea desfasurata in domeniul educatiei moral religioase crestin ortodoxe care SUNT ADUSE LA CUNOSTINTA SFANTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMANE”.

Sinistru !

Este un exemplu cumplit al intervenției Bisericii Ortodoxe în activitatea de ordine publică a unui minister. „Controlul tematic” și „educația moral religioasă creștin ortodoxă” sunt elemente cheie ale ingerinței bisericii în viața publică și de control al bisericii asupra statului. Rezultatele controalelor tematice și constatările privind educația „moral religioasă creștin ortodoxă” a polițiștilor se „raportează” Sinodului BOR ! Iar de acolo, desigur, se vor transmite „dispozițiile” pe linie de muncă pentru ca polițiștii și militarii din Ministerul de Interne să devină buni creștini ortodocși. Ba, îndrăznesc să cred că apartenența la religia creștin ortodoxă va fi, în viitorul nu prea depărtat, condiție la încadrarea în MI sau la admiterea într-o instituție de învățământ a MI.

Constituția spune altceva. În art. 29 alin (5), se prevede : „Cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenței religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile și în orfelinate”. Ce face PSD în MI este mult prea departe de prevederea constituțională. Este o subordonare a activității de ordine publică condițiilor morale ale creștin-ortodoxiei materializate prin practici ale bisericii ortodoxe. Este sensul noțiunii „educație” care pe lângă învățare presupune și practicare. Ce vor face polițiștii ? Vor respecta legea, așa cum este ea sau o vor „prelucra” și o vor aplica astfel încât să se împace și cu legea și cu Biserica ? Sau, nu cumva, vor aplica „învățăturile” bisericești în dauna legii ?

Cultele religioase au trecut de la autonomie față de stat la subordonarea instituțiilor statului. Până la statul ortodox (similar statului islamic, religia diferind) mai avem puțin.

Prin intermediul PSD, mai ales în aceste zile, s-a ajuns la înlocuirea politrucilor comuniști cu preoții BOR. Este exact aceeași situație. Socialismul a fost exacerbat până când a luat, în unele locuri, locul religiei. Reprezentanții PCR - partidul stat -, erau în toate structurile de putere constituiți în organe de decizie politică care, după anii '70, puteau opune decizia lor deciziilor conducerilor operative. În MApN, în MI, în Justiție în alte structuri își exercitau controlul asupra activităților zilnice. Își exercitau controlul asupra vieții private a militarilor și judecătorilor. Apartenența la partid era obligatorie pentru posibilitatea de evoluție pe scara profesională. Eu văd prin aceste acțiuni ale PSD și BOR aceeași tendință. Mai ales prin sinistrele atribuții date acelei secții de asistență religioasă din MI. Una este asistența religioasă și altceva este „controlul tematic” și „educația religioasă moral creștin ortodoxă” în rândul cadrelor de poliție sau militare din MI.

BOR ia locul PCR. Prin intermediul PSD. Ce este BOR după astfel de reglementări ? Comitetul Central al partidului PSD ?!

Grași „bibanii” anul ăsta. Tare grași. Unii se dădeau moruni.

Mediafax (aici). Dosarul Microsoft își lărgește crăpăturile. S-a spart, mai înainte, după ce, într-un exces de zel, corpul de Control al Guvernului a mai adăugat o „cusătură de control” la cererea lui Ponta care a dorit să arate națiunii că îi va duce în fața instanței pe „criminalii” guvernării băsiste. Procurorii știau ei ce știau însă nu aveau „mâna liberă”. Au primit-o. O comisie rogatorie acceptată de anchetatorii de peste Atlantic a adus „o căruță cu surprize”. Dosarul licențelor a crăpat brusc. Înăuntru „bibani” și „plevușcă”. Tot spectrul politic era abonat la „bunăstare” pe banii bugetului de stat.

Dorin Cocoș - fostul soț al Elenei Udrea, fost „tânără speranță a PSD” alături de Ponta, promovat de Adrian Năstase -, Gheorghe Ștefan - primarul de la Piatra Neamț, susținătorul și finanțatorul campaniilor Elenei Udrea -, Nicolae Dumitru - zis „Niro”, afaceristul bun pentru toate guvernările, mai ales cele pesediste însă fără nici o jenă dacă era și pentru cea băsistă -, Gabriel Sandu - fost ministru în guvernul Boc -, au fost reținuți.

O particularitate la reținerile de ieri, în afara lui Nicolae Dumitru - afacerist, cu relații strânse la PSD -, ceilalți au fost și mai sunt, probabil, foarte apropiați de cloaca băsistă. Elena Udrea a fost un fel de liant, în numele și pe seama „patronului” de la Cotroceni.

Cu acest dosar dar și cu dosarul EADS care va exploda în curând, avem imaginea „confiscării” de către băsescieni a sistemului corupt preluat de la Adrian Năstase și ducerea lui mai departe în propriul folos.

Vor mai apare și alte dosare grele. În domeniul energiei, în special, unde sunt băgați cu mâinile până la coate și chiar mai sus în lada „cu zestre” a țării mulți dintre cei incriminați acum pentru alte infracțiuni. Normal că vor fi și alții.

Dacă este să privim de sus, de foarte sus ca să avem un orizont cât mai larg de cuprindere a fenomenului infracțional, vom observa că sistemul corupt creat aproape imediat după 1990 de „burghezia roșie” a lui Iliescu a fost motiv de dispută politică între actualul PSD și fostul PD(L) al lui Traian Băsescu.

În 2004, Traian Băsescu promitea să îi tragă în țeapă pe corupții lui Năstase. Cum-necum, l-a tras în țeapă doar pe Năstase. Ceilalți au fost preluați la PD(L) unde „au servit patria” băsesciană. De alții nu s-a atins pentru că strica jocul corupției generalizate și se pierdeau afacerile din care Băsescu și ai lui se îndestulau cu mare dorință de îmbogățire.

Înclin să cred că și formarea USL a avut în spate, cel puțin la nivelul PSD (probabil și al PC), ideea de a revendica sistemul corupt din mâna lui Băsescu. Înclin să cred acest lucru pentru că PSD a lucrat, intens, în anul 2013 pentru a se separa de PNL după ce s-a văzut cu sacii în căruță. Din 2013 cei din PSD și-au asigurat majoritatea parlamentară care să le permită să ia decizii fără voturile PNL !

Din moment ce a crăpat, atât de spectaculos dosarul Microsoft, ar fi normal să crape și celelalte dosare ținute la sertar până acum. Unii dintre foștii miniștri pot fi pe deplin temei acuzați pentru abuz în serviciu, pentru neglijență în serviciu, pentru alte infracțiuni specifice funcției și demnității publice chiar dacă ei, ca persoane, nu au pus mâna pe bani. Au avut știință de faptele infracționale, le-au tolerat, le-au acoperit prin prerogativele de ministru, le-au acceptat în derulare punând interesul de partid înaintea interesului național. Degeaba se smiorcăie acum Ecaterina Andronescu, degeaba clamează că ea nu a luat nici un ban din moment ce ea, ca ministru, nu s-a opus săvârșirii infracțiunilor. La fel și Funeriu. Nu mai spun de Tănăsescu care, ministru de finanțe fiind, a fost cel care a aprobat plățile supra-evaluate. Îmi este imposibil să cred că el, ministrul de finanțe, nu a avut o situație a prețurilor reale ale produselor și serviciilor contractate.

Ponta spune că este meritul lui că Justiția a devenit independentă. Este pe dracu. Ponta va fi măturat de ai lui dacă nu câștigă alegerile pentru a subordona Justiția. Justiția și-a dat drumul singură din laț. Înainte era lațul PSD, apoi a fost lațul PDL - pus la gâtul Justiției de monstrul Monica Macovei -, acum cei din PSD ar fi dorit să preia lațul. Prin acțiunile ei de azi Justiția și-a scos lațul politic de la gât. Îmi doresc să o văd în continuare fără laț. Să își împlinească menirea pentru care a fost creată. Curățirea societății de infractori. Locul lor este în pușcării, nu în Guvern, în Parlament, în Justiție sau la Cotroceni.

Nu ar trebui să ne mire dacă și Victor Ponta va fi una dintre persoanele care vor da cu subsemnatul la DNA. A fost, pe timpul coruptului Adrian Năstase, șeful Corpului de Control al Guvernului. Este imposibil să nu îi fie aduse acuze pentru abuz sau neglijență în serviciu, având în vedere atribuțiile legale a celor care activau în astfel de instituții.

Aștept să văd până unde va merge Justiția. Elena Udrea și-a făcut avere personală pe timpul mariajului cu Cocoș. Din ce bani ? Din banii „prăduiți” de Cocoș ? Dacă da, atunci și averea lui Udrea este pătată și supusă confiscării lărgite.

Aștept și pe „morunul” Băsescu. Cu toate neamurile lui.

Aștept curățirea „apelor” de „monștrii” care se dau „moruni” deși sunt accidente ale corupției generalizate.

ICCJ a respins cererea ANI de urgentare a analizei admisibilității recursului !

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea ANI de urgentare a recursului înaintat de aceasta împotriva sentinței CA Alba de desființare a raportului de incompatibilitate al ANI privind pe Klaus Iohannis.

Ca atare, analiza admisibilității recursului ANI se va produce pe 18 noiembrie, după turul II al alegerilor prezidențiale.

 Curtea de Apel Alba a desființat raportul întocmit de ANI privind starea de incompatibilitate a lui Iohannis, ca reprezentant al primăriei Sibiu în RA Apă-Canal Sibiu (entitate cu activitate în 3 județe !).

Un principiu de drept spune că ce nu este interzis de lege este permis. Cum legea interzice ca primarul și viceprimarul să reprezinte comunitatea în entitățile economice de interes local sau statul în entitățile economice de interes național - art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 -, juriștii ANI au considerat că nu doar Klaus Iohannis este incompatibil ci toți primarii localităților care își reprezintă comunitățile în această regie sunt incompatibili. Curtea de Apel Alba nu a fost de acord și a distins între entitatea economică de interes local - entitate subordonată primăriei - și entitatea economică de interes regional care are propria identitate și care ia decizii în funcție de interesul economic și nu funcție de obiectivul politic al comunităților pe care le deservește. Regia respectivă deservește comunități locale din 3 județe ! După părerea mea, instanța de apel de la Alba a distins corect între condițiile care favorizează actul de corupție și cauzele care le favorizează de la o entitate economică locală, subordonată primăriei, și cele care pot apare la o entitate economică de interes regional (cum este acest caz) care nu este subordonată unei administrații locale.

Pe de altă parte, o altă interpretare a CA Alba ar fi dus la un „adaus la lege”, ceea ce instanței de judecată îi este interzis. Iar legea este foarte clară aici. Folosește termenul „interes local”. Cu toate consecințele ce decurg de aici.

ANI a introdus recursul reclamând faptul că la Constanța, Curtea de Apel a dat soluții în 3 (trei) dosare privind aleși locali - ANI face o asimilare când afirmă că și primarii sunt aleși locali, asta însemnând că la Constanța a fost vorba despre alt fel de aleși locali, probabil consilieri -, cerând prin recurs ca ICCJ să facă aceeași asimilare și să îi dea dreptate.

Nu am reușit să văd dosarele de la Constanța, măcar extrase. Am căutat pe net însă nu am dat de ele. Nu mai caut.

Decizia ICCJ strică planurile lui Băsescu și ale Elenei Udrea. Strică planurile lui Tăriceanu, Meleșcanu, Macovei și chiar ale lui Ponta.

Horia Georgescu a acționat la disperare. „Stăpânul” lui de la Cotroceni va fi nemulțumit. „Prietenul” lui de „joacă”, Victor Ponta, așișderea. Primul nu ajunge în turul II cu marioneta Elena Udrea iar al doilea are mare teamă că pierde alegerile.

Pescuitorii în ape tulburi care își făceau speranțe din eliminarea lui Iohannis își rod unghiile de ciudă. Au lucrat și ei, din umbră, pentru a induce populației ideea că Iohannis va fi oprit de ICCJ să candideze. Tăriceanu, Meleșcanu, Macovei ...

Fără să mă uit la posturile Tv, voi urmări din postările de pe fb ce reacții au avut. Unii de pe la Antena 3 și România Tv, Realitatea Tv și B1Tv vor face clăbuci la gură de indignare. Bănuiesc, nu dau cu parul. Sper ca după 16 noiembrie să turbeze. Cu toții. Unii vor „turba” duminică seara, când favoriții lor vor dispare la vot. Realitatea Tv și B1Tv vor fi foarte afectate. Elena Udrea va deveni un mare „nimeni politic”. Alături de Băsescu, desigur.

Oamenii lui Iohannis ?!

În postarea pentru ziua 24 de campanie electorală pentru prezidențiale (aici), intitulată „Marea noastră încercare”, Klaus Iohannis vorbește despre încercările nedemne ale adversarilor politici de a crea imaginea existenței unor falii, granițe între români, inventând așa-zișii „oameni ai lui” Iohannis, ai lui Ponta, ai lui Udrea, ai lui Macovei etc. chiar dacă nu face vorbire, în amănunt despre fiecare. El semnalează această separare între români promovată de propagandiștii PSD din anturajul lui Ponta și mai ales de la posturile de televiziune Antena 3 și România Tv. Adevărul este că nici celelalte posturi de televiziune nu sunt mai prejos în a despărți românii în tabere beligerante.

Klaus Iohannis spune, în text:

„”Oamenii lui Iohannis” – iată o nouă formulă inventată de adversarii noștri de ieri și de azi, aceiași care ne pun etichete, care inventează granițe între noi, care creează falii, care ne împart în ”găști”, în ”clici”, în ”cârdășii”, și care ne propun în schimb binele comun, cu satârul în mână și cu înjurătura pe buze””.

El se menține în limitele anunțate de la început, cu mult înainte de declanșarea acestei campanii. Nu este „din filmul ăsta”. Nu face diferențieri între români. Nu răspunde atitudinilor ostile, comportamentului suburban practicat de PSD și Victor Ponta alături de entitățile media care îi susțin. Nu răspunde nici celeilalte tabere disperate să cucerească notorietatea, cea a lui Băsescu și a Elenei Udrea. Își vede de campania lui, se duce în fața oamenilor să fie văzut, „pipăit”, auzit, ascultat, crezut.

Nu mă limitez la scrierea lui Iohannis. Nu pot. Am ce am cu PSD și Victor Ponta, am ce am cu PMP și Traian Băsescu (Elena Udrea este doar o marionetă a lui Băsescu care urmărește să își asigure continuitatea puterii publice după terminarea mandatului de Președinte), am ce am cu Tăriceanu și așa-zișii liberali care îl susțin pe Ponta și susțin guvernarea socialistă în detrimentul liberalismului. Am ce am cu UDMR și cu politica lor de înălțare a națiunii maghiare în rândul marilor națiuni ale lumii prin candidatura la Președinția României a lui Kelemen Hunor ! Asta nu pot înțelege, nici să mă tai. Candidezi la Președinția unui stat pentru a promova națiunea altui stat ?!

Latrinele media care îl susțin pe Ponta ne-au mai oropsit odată, pe noi, liberalii, când au făcut tot ce a fost posibil să îl distrugă pe Crin Antonescu și PNL. Sunt cei care au lucrat, cu mare sârg, la distrugerea USL. Sunt cei care astăzi încearcă să distrugă pe Klaus Iohannis și Noul PNL. Trustul Intact al infractorului Dan Voiculescu și România Tv al îmbogățitului din bani publici Sebastian Ghiță. Dintre personajele sinistre care au atacat constant pe Crin Antonescu și care acum îl atacă pe Klaus Iohannis se disting Gabriela Vrânceanu Firea Pandele, Olguța Vasilescu, Dan Șova, Victor Ponta și toată adunătura cu pretenții de jurnaliști de la cele două posturi Tv. Nu îi pot uita nici pe Tăriceanu și cei ce i s-au adunat în preajmă. Nu am pretenții de la Băsescu, Udrea și lătrăii care îi înconjoară. Prin fuziunea PNL cu PDL, Băsescu a pierdut tot. Indiferent ce va face, noul PNL nu îi va mai acorda nimic. Chiar dacă va veni la conducerea PMP.

Despărțirea românilor în „oamenii lui” au fost teme predilecte ale posturilor de televiziune. Așa am avut „oamenii lui Băsescu”, „oamenii lui Iliescu”, „oamenii lui Antonescu”, acum „oamenii lui Iohannis”. Exemplele pot continua. Televiziunile și ziarele au fost cele care au promovat, asiduu, aceste granite între români pentru a obține spectacol, scandal, „știri” explozive, „bombe” de presă, audiență. Cele mai nocive posturi Tv sunt cele din Trustul Intact al lui Voiculescu (Antenele), România Tv, Realitatea Tv și B1Tv. Aflate la concurență pe piața media, aceste posturi sunt ca otrava. Distrug oameni, distrug conștiințe, distrug realitatea.

Nu pot să nu remarc „angajamentul” luat de Victor Ponta care vrea să fie cel care unește țara. Acum o desparte, o rupe în bucăți dar se angajează să o unească ! Băsescu a făcut la fel. De când a rupt țara în bucățele politice, nu ne-am mai revenit. A dezbinat și a stăpânit. La propriu, nu la figurat. Acum Ponta îi preia apucăturile și metodele și adâncește rupturile promițând că le va repara el de va fi ales. Vrea să vândă vrabia de pe gard și pielea ursului din pădure. Din nefericire, sunt oameni care au tot interesul să îl susțină. Nu sunt iresponsabili, sunt oportuniștii tranziției, cei care au avut mereu de câștigat „pescuind” în ape tulburi.

Dacă vrem normalitate, trebuie să refuzăm să mai trăim în promiscuitatea oferită, generos, de PSD.

Un discurs ca o insultă la adresa militarilor și a Armatei. La adresa țării, de fapt !

Imaginea și textul care m-a „bruscat” le iau de la Agerpres (aici).

„Este obligația Guvernului României, a tuturor românilor să aprecieze sacrificiul militarilor noștri, rolul pe care armata, alături de biserică, l-a jucat în păstrarea identității și integrității naționale, să spunem că trebuie să sprijinim cu toate puterile noastre pe care le are o societate, un guvern, o mai bună finanțare, o mai bună pregătire a tuturor celor care se ocupă și au depus jurământul de a apăra România în interior și în afară", a spus Victor Ponta, care, alături de vicepremierul Liviu Dragnea și alți membri ai cabinetului, a depus o coroană de flori la Monumentul Ostașului Român din municipiul Satu Mare, cu ocazia Zilei Armatei”.

Dacă cineva poate înțelege, clar, bolmojeala lui Ponta, merită felicitat. Să le punem pe bucățele, după înțeles.

Este obligația Guvernului și a tuturor românilor:

- să aprecieze sacrificiul militarilor noștri

- rolul pe care armata, alături de biserică, l-a jucat în păstrarea identității și integrității naționale

- să spunem că trebuie să sprijinim cu toate puterile noastre pe care le are o societate, un guvern, o mai bună finanțare, o mai bună pregătire a tuturor celor care se ocupă și au depus jurământul de a apăra România în interior și în afară

Iar tâmpenia asta a spus-o la Monumentul Ostașului Român !

Dacă Ponta nu este capabil să știe ce este această Armată, nu poate fi nici comandantul ei suprem !

Consilierii lui și miniștrii lui, Dușa de la apărare și Oprea de la interne sunt doi ... de nu au fost în stare să îi spună că monumentul la care a depus coroana este al românului căzut pentru apărarea țării, că Armata este formată la război din toți românii capabili să poarte arme și să lupte pentru apărarea țării, a familiilor lor, a avuției lor.

Dezlânat, inexact, aiuritor, jignitor pentru militari dar și pentru cei care pot și vor deveni militari dacă România va fi obligată să poarte un război pentru a-și apăra ființa națională.

Armata este țara. Așa a fost întotdeauna și așa va fi cât timp vor exista țări.

Minciuna are picioare scurte. Victor Ponta minte, minte de îngheață apele.

PSD își face campania negativă - este modelul ales în mod intenționat -, pe minciună. Grosieră, grosolană, axată pe denigrarea principalului contracandidat la prezidențiale. În cazul nostru, Klaus Iohannis. Este ajutat plenar de ceilalți contracandidați care, la rândul lor, nu au ce oferi în mod substanțial.

În „Cotidianul” (aici), Lucian Gheorghiu face o mică trecere în revistă a unor minciuni grosolane uzitate de Victor Ponta în campanie, fără însă a le cuprinde pe toate.

Lucian se oprește, cumva, la marea manipulare ce urmează a fi folosită fie acum, fie imediat după primul tur. Renașterea USL.

S-a folosit de „USL” și la europarlamentare. Tăriceanu și-a axat campania de atragere a unor liberali pentru ipoteticul PLR tot pe promisiunea refacerii „USL”. Lumea care nu are suficientă informație și nici cunoștințe juridice este dispusă să îi creadă. Ei bine, refacerea USL este imposibilă. Ar fi o singură posibilitate care însă este nu mai puțin probabilă, este imposibilă de-a binelea. PSD împreună cu PC și PNL să reformeze USL. Numai că PNL nu mai vrea o astfel de relație cu PSD și nici cu PC. De aceea a ales să dezvolte dreapta românească prin fuziunea cu PDL (care a fuzionat cu PFC), sub denumirea de PNL.

Unii au uitat, probabil, zilele și lunile de frământări din interiorul USL. Au uitat probabil de afirmațiile lui Ponta din ultimul trimestru al anului 2013, când acesta răspundea la întrebări privind funcționarea USL că nu mai există PNL. Că se vorbește numai de USL și membrii USL și că nu mai există liberali. Mai mult, Ponta a spus, aseară la B1Tv (unde a fost primit și ascultat la fel ca Elena Udrea !) că el nu a fost de acord cu desemnarea de către PNL a lui Klaus Iohannis ca vicepremier și ministru de interne (exact ce au susținut liberalii), astfel că autorul ruperii USL este Victor Ponta sprijinit sau obligat de PSD. Acceptarea de către PNL a „voinței” PSD în acea desemnare ar fi dus la subordonarea politică a PNL. De aici ruptura.

PLR-ul lui Tăriceanu este doar o fata morgana. Partidul Național al Mediului (un breloc politic de vânzare) nu și-a schimbat nici denumirea și nici liderul. Tribunalul București nu a aprobat documentația prezentată de așa-zisul congres și nici transformarea. Tăriceanu nu este, legal, președintele acelui partid. PLR nu există. Juridic. Asta nu împiedică pe Tăriceanu și gașca lui de lingăi pontiști să facă valuri în media că ei sunt continuatorii PNL și că vor reface USL ! Zilele trecute, Tăriceanu vorbea despre intrarea la guvernare a PLR, cel mai târziu după turul II ! A unui PLR care nu există !

Pe minciună nu se construiește nimic. În plus, deși recunoaște că temele de campanie pe care le folosește sunt de competența guvernului, Ponta nu se sfiește să continue să mintă. El nu a venit cu nici o temă de competența Președintelui. Nu poate veni pentru că nu va putea fi, vreodată, acel moderator între puterile statului - cu el la Cotroceni, cu PSD la Parlament și la Guvern, nu va mai modera între puterile statului ci le va subordona, așa cum a făcut Băsescu. Nu va putea fi un moderator între instituțiile statului și societatea civilă pentru că el se va substitui statului - având controlul asupra puterilor statului. Ce va spune el societății civile care reclamă abuzurile statului ? Că așa vrea mușchiul lui ?! Este evident că Ponta nu va putea fi un președinte. Va fi, cel mult, un vătaf pe moșia fiecărui baron roșu care îl susține la președinție. El va avea rolul să închidă gura celor din societatea civilă care vor reclama abuzurile baronilor roșii.

Campanie de mahala. Demență electorală.

Vreau nu vreau, trebuie să constat că această campanie electorală a ajuns în troaca cu lături. Principalii autori sunt o parte a candidaților dar și susținătorii lor. De la susținători nu putem exclude media, ziare și televiziuni.

Ne place sau nu, avem două televiziuni reorganizate sau construite ca organe de propagandă a PSD și a candidatului Victor Ponta. Antena 3 a fost reorganizată iar România Tv a fost construită pentru acest scop.

De altă parte, B1Tv a pornit ca televiziune pro-Băsescu și a devenit, fără mult efort, o televiziune pro-Elena Udrea (fără însă a-l abandona pe Băsescu). De când Gușă a decis să o susțină pe Udrea în campanie, Realitatea Tv a trecut de partea acesteia cu excepția lui Rareș Bogdan. Asta este impresia acum. Este posibil să fie o stare tranzitorie.

HotNews (aici) vine și observă, în cadrul unui proiect de monitorizare a comportamentului televiziunilor, două momente penibile, petrecute la două televiziuni aparent independente.

La Realitatea Tv este invitată Monica Macovei. În timp ce răspundea la întrebări și își prezenta proiectul de campanie, în spatele său cei de la Realitatea Tv au pus imagini cu Elena Udrea. O atitudine evident ostilă invitatului aflat în platou. După respectiva emisiune a urmat Lavinia Șandru care îi face campanie Elenei Udrea în stilul celor de la Antena 3 lui Ponta. Atacuri asupra adversarilor politici și multe, multe laude la adresa blondei lui Băsescu.

La B1Tv, altă măgărie televizată. În timp ce Monica Macovei își expunea ideile, regia a întrerupt emisiunea pentru a da în direct un eveniment politico-monden în care Elena Udrea promova, chipurile, produsele românești (din întâmplare, unii au pozat exact „produsele românești” cu care candidata băsistă era îmbrăcată. Avea pe ea numai produse „românești” !).

De la începutul campaniei am concluzionat că între Monica Macovei și Elena Udrea va fi o luptă pentru atragerea acelei părți a electoratului care a rămas fidel lui Traian Băsescu. Nu mi-am închipuit că ziarele și televiziunile vor fi de partea uneia sau alteia în felul acesta. Bănuiam că Monica Macovei va fi susținută de cei de la B1Tv și Evenimentul Zilei, pentru că în aceste locuri aceasta a fost declarată, nu de puține ori, eroină politică. Ei bine, se pare că Macovei nu mai are nici aici susținători. Interesul poartă fesul. Dacă este adevărat că Elena Udrea este unul dintre finanțatorii celor de la B1Tv și celor de la Evenimentul Zilei, atunci este clar. Monica Macovei nu mai are unde să se ducă pentru sprijin.

PSD a ales să își promoveze „interesele” apelând la Gabriela Vrânceanu Firea Pandele. O altă mahalagioaică. De același calibru cu Macovei și Udrea. Uneori, le și întrece. Până mai ieri alături de Firea era Șova. Alt mahalagiu. De când cu „auto-suspendarea” din PSD - altă mascaradă marca PSD -, Șova a trecut în spate, Firea preluând controlul asupra mesajelor media. Are sprijinul total al celor de la Antena 3 și România Tv. Ba chiar cred că este concurată de Mugur Ciuvică, individul care a ajuns să exceleze în murdărie propagandistică pentru Victor Ponta și, mai ales, pentru Dan Voiculescu. Nu mai spun de Stoiceasca, Grecu, Tudor, Gâdea, Badea, Liliana Ruse, Ciutacu, Striblea etc.

Nu credeam, sincer, că Vadim Tudor sau Dan Diaconescu pot fi întrecuți în mahalagisme televizate. Ei bine, au reușit să infesteze media română. Au reușit să impună mahalagismul nu doar în media ci și în comportamentul politic.

Victor Ponta este un individ nedemn. El vrea să apară ca fiind un om preocupat de „soarta națiunii”, motiv pentru care candidează la președinție însă o pune pe Gabriela Vrânceanu Firea Pandele purtător de cuvânt și tace, „tace asurzitor” când aceasta își pune poalele în cap. Ponta nu poate fi extras din cloaca construită de cei care îi fac campanie. El este în mijloc. El este cel care își dă acceptul pentru toate porcăriile care se fac în numele și pe seama lui.

Este obligatoriu să ne uităm și la șeful de campanie a lui Ponta. Nimeni altul decât Liviu Dragnea. Se ocupă Dragnea de organizațiile PSD și mobilizarea lor la vot însă este și cel care dă tonul, aprobă, impune tonul și comportamentul în campanie al echipei pe care o conduce. El este dirijorul acestei campanii a PSD de o murdărie fără margini.

Mă bucur pentru faptul că ACL nu se comportă la fel. Îmi place faptul că Iohannis nu răspunde la mahalagismele folosite de PSD-ul lui Ponta-Dragnea-Firea Pandele și nici atacurilor murdare ale celorlalți contracandidați. Este atacat. de la dur, la foarte dur și chiar absolut exagerat. Tăriceanu, Udrea, Macovei ceilalți contracandidați au ceva cu Iohannis. Rezultatul pozitiv al campaniei lui Iohannis începe să capete contur. Atitudinea de om normal, de om ne-conflictual, de om hotărât, de gospodar așezat, de proprietar își produce efectul benefic. Oamenii îl simt al lor. Dacă el a putut face pentru el, poate face și pentru noi, ceilalți. Dacă poate să se apere pe el, ne poate apăra și pe noi, ceilalți. Dacă el gândește așa, atunci știe cum gândim noi, ceilalți.

La campania de mahala a unor candidați s-a aliat ANI, prin acea persoană dubioasă numită Horia Georgescu. Nu s-a zbătut până acum cu „incompatibilitățile” (dubioase după cum au fost puse în lege, foarte active în a bloca activitățile publice !), acum moare de grija lor. Nu mai este coincidență aici, este prea superficială calificarea. Înclin să cred că este comandă politică, pentru că are un scop bine determinat. Cine câștigă de ce vrea ANI să facă ? Ponta și Băsescu în egală măsură.

ANI este alături de o altă instituție care excelează în această campanie. DNA. Coincidență sau nu, DNA își pune pe tarabă dosarele. Exces de zel ? Prea puțin. Interes ? Posibil, deși nu poate fi probat. Interes național ? Hm. Pentru unele cazuri, interesul național este fie întârziat fie insuficient documentat. Pică „hrebenciucii” pe capete. Iau ca „model” pe Hrebenciuc, marele combinator politic.

Mai avem puțin și vom ieși din zona asta mocirloasă. Nu ne vom curăța de zoaie pentru că au grijă panaramele arătate mai sus să inventeze alte situații și stări care să ne facă să le urâm existența.

Reglările de conturi în PSD aduc la suprafață murdăriile acțiunilor politice.

De la încăpățânarea unor „mărunți” funcționari publici ai Romsilva și ai autorităților locale din Bacău, hotărâți să respecta legea, s-a ajuns la devoalarea mârșăviilor unor oameni politici din PSD și nu numai. Printre ei, celebru socru de premier Ilie Sârbu !

Întâi a explodat dosarul Microsoft. Politicieni cu rang înalt de-a lungul unor guvernări „problemă” au fost scoși în fața opiniei publice ca principali profitori. Dosarul Microsoft a stimulat mai vechiul dosar EADS. Politicienii dintr-o parte erau și în partea cealaltă. Plus alții. Acum a explodat dosarul retrocedărilor. Iar de aici s-a ajuns la murdăria din PSD, partid care, ajuns la putere, nu se sfiește să revină la urâtele apucături de pe timpul sinistrei guvernări a lui Năstase. Promovarea unor legi care „să apere” interesele lor politice. Care să le apere integritatea fizică. Să le apere averile obținute prin jaful practicat la scară națională.

Mediafax (aici) anunță că Viorel Hrebenciuc și-a dat demisia din Parlament pentru a se pune la dispoziția procurorilor. Spune „colegul” lui Mihai Viteazul, celebrul Zgonea. Hm ! Înainte însă, mogulul de la România Tv, prietenul lui Ponta, Sebastian Ghiță, a cerut, public, suspendarea din partid a lui Viorel Hrebenciuc și a lui Dan Șova. Bag seama eu că Hrebenciuc și-a dat seama că de data asta nu va mai avea sprijinul colegilor din Parlament pentru a obstrucționa cererea procurorilor așa cum au făcut-o de nenumărate ori. Mai ales că treaba cu pădurile este foarte, foarte serioasă și sunt puține șanse să scape basma curată, cum a scăpat până acum.

Dacă dai, ai. Ia nu da, să vezi cum n'ai ! Principiul ajuns proverb. Dan Șova vrea să ajungă președintele PSD și este dispus să dea. Viorel Hrebenciuc vrea să scape de pușcărie și vrea să dea. Hrebenciuc „îi dă” lui Șova susținerea moldovenilor dar și a altora care îi sunt datori pentru a ajunge președintele partidului iar Șova „îi dă” susținerea și realizarea unor proiecte de lege care ajunse în Parlament ar fi avut majoritatea necesară aprobării pentru desființarea unor reglementări care sancționează traficul de influență din poziția de lider politic și amnistia sau grațierea unor pedepse pentru care unii lideri ai PSD și prieteni ai lor sunt condamnați penal. Amândoi au fost prinși. Nu doar ei. Au fost prinși și alții, cum ar fi gl.(rz) Dumitru Iliescu, fost șef al SPP (omul cu „legăturile” necesare spionării DNA și SRI, plus SPP !), ofițerul de poliție judiciară de la DNA care are acces la documentele confidențiale privind supravegherile telefonice și ambientale, dar și alții.

Ponta are o reacție de avocat, golănit să ocolească legea. Chipurile, DNA nu poate aresta pe cineva pentru că își face aranjamente pentru a ajunge șef la un partid. Corect, dacă și numai dacă aceste aranjamente nu ar fi privit angajarea parlamentară și guvernamentală pentru promovarea și obținerea unor legi care să scape infractorii de închisoare ! Avocatul Ponta nu a văzut bine. Golan.

Ei bine, situația aceasta este venită cum nu se poate mai bine. Este venită la timp. Cel puțin pentru această campanie electorală care primește informația necesară pentru sancționarea grupului de crimă organizată de la PSD. Este crimă organizată pentru că întrunește toate elementele constitutive ale acestui tip de infracțiune. Informația ne arată, fără doar și poate, de ce nu trebuie să fie votat Ponta ! În plus, informația va pune în dificultate și partidele susținătoare ale PSD. Iar treaba asta trebuie exploatată la maxim. Majoritatea obținută de PSD în Parlament cu ajutorul UNPR, PC și UDMR trebuie atacată politic acum. Acum, în timp ce evenimentele au loc. Nu este vorba doar despre acțiunea parlamentară, este vorba și despre acțiunea guvernamentală. Iar dacă Tolontan (aici) are dreptate în postarea lui, atunci este o acțiune de pregătire a corupției și la nivelul Justiției.

DNA merită laudele mele pentru acțiunile de până acum. Pentru cei care au ceva de comentat, îi anunț că sunt „pe țeavă” și politicieni de la PNL, pentru acte și fapte în contradicție cu legea. Să li se aplice legea, pentru că doar astfel putem face curățenie în „lumea politică”.

Presa dă informația diferit. Unii s-au dezlăznțuit, alții au treabă cu Băsescu ?! Cel puțin la Antena 3 se menține ordinul de zi pe unitate: Băsescu este de vină ! Țara fierbe iar Antena 3 vrea să îl răzbune pe Voiculescu, aflat în închisoare pentru ce a știut el mai bine să facă, să înșele.

Hai cu „indulgența”, neamule ! Ia „indulgența” păcătosule ! PSD primește indulgențe.

Stimulat de un articol de blog la „Adevărul” al lui Andrei Pleșu (aici), pus la dispoziție pe facebbok de un prieten, am deschis Wikipedia la „Indulgență (creștinism)” (aici). Citatul care m-a dus la această pagină a Wikipediei este acesta:

„Reprezentanţii Bisericii noastre intră şi ei în horă, convinşi, parcă, de puterea atotacoperitoare şi atotjustificatoare a harului. Am trăit să văd cum Întîi-Stătătorul comunităţii noastre duhovniceşti ridică un banal (dar puternic) mahăr de provincie la rang de laureat al unui ordin legat de numele Sfinţilor Martiri Brâncoveni. Lecţia pe care ne-o transmit ierarhii noştri e simplă: dai bani – eşti „vrednic”! Mîntuirea devine astfel un statut sponsorizabil. Am mai văzut şi cum o serie de clădiri restituite de stat forurilor bisericeşti în vederea amenajării unor aşezăminte pentru bătrîni, au fost transformate în ”puncte turistice” lucrative, în folosul forurilor cu pricina. Şi am văzut şi alte cuvioase ciudăţenii, despre care am mai scris… Unde trăim? Cine ne păstoreşte? Unde este scăparea?”.

Este vorba, bănuiesc eu, de Liviu Dragnea, „banalul mahăr de provincie” care are pe mână, de ceva vreme, banii statului prin puterea dată de demnitatea în care s-a cățărat de a distribui „pomana politică”. Și a dat, la fel ca alții, pentru a primi „iertarea pedepsei divine” pentru multele tâlhării de care este acuzat, inclusiv aceea a votului morților, după cum o cereau interesele partidului. Alături de Dragnea pot fi aduși în față toți politicienii care și-au propus să obțină, prin diferite mijloace, „vrednicia”. Am ajuns să avem mai multe biserici decât școli și spitale, în curând vom ajunge să dublăm cheltuielile publice cu „salarizarea” slujitorilor bisericii. Au votat aleșii noștri pentru biserică și mai mereu contra altor interese locale. Au oamenii biserică nouă, ce le mai trebuie canalizare, drum, curent electric, agricultură eficientă, industrie și comerț ?

Puțină istorie, cu referire la indulgențe, nu strică. Reforma protestantă a avut ca „scânteie” declanșatoare și abuzul de indulgențe practicat de biserica catolică. Martin Luther acuza practica indulgențelor spunând că „Indulgențele sunt înșelătorii pioase... În fața dreptății lui Dumnezeu, indulgențele nu sunt de nici un folos celor care le câștigă pentru îndepărtarea pedepsei datorată păcatului lor real”.

Chiar de sunt ateu, nu pot trece cu vederea marea înșelătorie a practicii bisericești de azi, din România, care dă „vrednicie” pentru cei care comit abuzuri, pentru infractorii de tot rândul.

Nu pot înțelege cum se împacă morala creștină cu necinstea ! Zău nu pot. Pentru slujitorii bisericilor din România se pare că nu există piedici pentru realizarea profitului. Financiar, desigur. În Rai, nu au nevoie de bani. Acolo au pe gratis.

Bătălia prezidențialelor pentru turul I este, deja, terminată.

S-a terminat, de fapt. Avem doi prezumtivi câștigători care sunt mult prea sus pentru a mai putea fi ajunși de ceilalți candidați.

Victor Ponta se învârte în jurul a 40% iar Klaus Iohannis în jurul a 30%.

Ceilalți candidați sunt „căpușe politice”, caută să își formeze o imagine publică cât mai bună pentru viitoare alianțe și aranjamente politice. Unii sunt aventurieri. Pur și simplu.

Îmi place să spun, la fel ca alții care comentează politic, că Victor Ponta nu mai are prea mult spațiu de manevră. Va aduna câteva procente de pe la alegătorii lui Tăriceanu, Meleșcanu, Dan Diaconescu, social-democrații UDMR, alții. Este greu pentru Ponta să adune 50%.

Klaus Iohannis are mai multe șanse să depășească 50%. Semne sunt.

Sunt și „aprecieri” curioase. Ca să nu le spun altfel. O alianță după sau chiar până la turul I între PMP și UNPR ! Pentru ce ? Pentru a contura o a treia forță politică după fuziunea dintre PNL și PDL ? Posibil. Atunci nu este exclus ca Elena Udrea să recomande alegătorilor PMP să voteze cu Victor Ponta. Sursa informației spune că Elena Udrea este cea care face blatul cu Ponta și nu Traian Băsescu !

Presa băsistă este împărțită. Unii au trecut de partea Monicăi Macovei. Alții, încă nu au trecut, pe față, de partea lui Iohannis. Băsescu este părăsit. PMP nu este o formațiune politică de viitor. O eventuală alianță a PMP cu UNPR ar fi cireașa de pe tort.

Intelectualii „lui Băsescu” se împart și ei. În „Dilema Veche”, Andrei Pleșu are un punct de vedere care sintetizează, perfect, dilema intelectualului, militant sau nu, care nu mai vrea socialism:

„Aud, prin preajmă, că trebuie să o sprijinim pe Monica Macovei, în vederea unui viitor succes peste cîţiva ani! Mi se pare, totuşi, că alegerile sînt despre mîine, nu despre deceniul următor. Mi se mai spune că frumos e să votăm, în primul tur, cu dna Macovei şi în al doilea cu Iohannis. Nu prea pricep! Adică, în actul întîi, sîntem Gelu Ruscanu din Jocul ielelor, iar în actul doi trecem pe post de expert contabil? De ce? Spre cîştigul cui? Să înţeleg că facem un fin joc psihologic, de natură să ne pună de acord cu sufleţelul? În primul tur dăm satisfacţie „sublimului“ din noi, iar în al doilea recuperăm „pragmatismul“? Sperăm, astfel, că, la urmă, vom fi şi cu sufletul în Rai şi cu slănina-n pod?”.

Reflecția este valabilă pentru toți cei care, din diferite motive (unele foarte neclare), au intenția de a susține perdanții.

Avem în fața ochilor două sisteme la care ne putem raporta. Sistemul socialist, reprezentat de Ponta și PSD și sistemul liberal-capitalist, reprezentat de Iohannis și Ponta. Sistemul socialisr este cel al redistribuirii sărăciei, sistemul liberal este cel al eliminării sărăciei prin dezvoltare. Cei care vor veni cu argumente că pe timpul socialismului s-a construit mult, că am avut industrie etc. ar trebui să se abțină. Construcțiile care nu duc la dezvoltare, industria care produce pe stoc pentru că nu are piață, pentru că este depășită sunt proprii socialismului. Abia în capitalism ai parte de construcții și industrie care produce și asigură progresul pentru că apare și este încurajată competiția între investitori.

Un exemplu excelent, ca exemplu doar, este master-planul de transport promovat de PSD - Ioan Rus -, care exclude investiția pentru dezvoltare - bucata de autostradă între Pitești și Sibiu pentru finalizarea culoarul IV transeuropean pentru a favoriza „afacerea privată” a PSD cu autostrăzi pentru „recreere”. În loc să asigur transportul producției către piețele europene asigur transportul turiștilor la stațiunile montane. Și Șova, fostul ministru pesedist avea tot o tâmpenie în cap.

Cu cele două sisteme clar conturate, opțiunile pentru candidații aventurieri devin ciudățenii. A da satisfacție „sublimului” din noi, cum spune Pleșu, înseamnă a alege să ne îmbătăm înainte de a ne apuca de o lucrare, oarecare. Înseamnă să acordăm mai multă atenție alegerilor voluptorii în dauna pragmatismului evoluției. În loc să mergem să depunem efort pentru a ne întreține, alegem să stăm pe canapea la televizor și să mâncăm ce găsim în jur. Apoi să ne plângem cruda soartă când resursele pentru bunăstare, adunate cu chiu cu vai, se vor termina. Cei în cauză vor alege socialismul. Pentru că socialismul le asigură ajutorul social pentru sublima inactivitate.

Klaus Iohannis are marea șansă de a stimula absenții de la alte alegeri. Prin comportamentului lui de actor politic. Ieșit din tiparul agreat de presă și de o parte a celorlalți candidați. Doar Meleșcanu (un aventurier inteligent !) se ține aproape de acest stil. Restul candidaților comit excese, unele impardonabile. Victor Ponta și PSD sunt mai aproape de stilul lui Vadim Tudor și al lui Dan Diaconescu. Eu cred că este peste ei, de multe ori, prin conținutul obscen al mesajelor. Diferența de abordare se vede. Nu știm cum este electoratul care nu s-a prezentat la vot până acum. Cum se manifestă el dacă iese pe scena politică ? Ce fel de mesaje apreciază acest electorat ? Înclin să cred că nu mesajele PSD sau ale lui Vadim Tudor sau a altora.

Să gândim pozitiv. Dacă luăm în calcul o prezență la vot de puțin peste 50%, în jur de 25% din acest electorat este atras de mesajele obscene. Asta este. Lipsa de cultură, educația precară, „viitorul” ancorat în ajutoarele sociale guvernamentale (pomeni politice !) a fost și este prezentă în toate alegerile. Cu fiecare an acest segment de electorat devine din ce în ce mai subțire. Restul aparține electoratului cu o educație mai bună. Un 15% - 20% se duce la PSD, PP-DD, alții. Restul se împarte între PNL, PMP, UDMR și independenții. Un avantaj pentru PSD. Dacă însă Iohannis va atrage absenteiștii, atunci toate calculele electorale de până acum devin povești. Eu sper în așa ceva pentru că devine din ce în ce mai evident faptul că Iohannis se comportă diferit, complet diferit față de oricare alt candidat. Față de oricare candidat nu de azi, ci de oricare alt candidat anterior. Noi nu am mai avut un candidat cu astfel de comportament din 1990 încoace !

Bătălia pentru turul I s-a terminat. Vom avea în turul II pe Victor Ponta și pe Klaus Iohannis. De fapt, de acum, Klaus trebuie să se concentreze pe bătălia pentru turul II. De pe acum el trebuie să aibă în fața ochilor, ca adversar, pe Victor Ponta și PSD plus aliații. Trebuie să lucreze pentru a atrage de partea lui inclusiv pe pesediștii și simpatizanții lor care sunt nemulțumiți de cum se prezintă azi PSD, liderii PSD ajunși în conflict cu legea, Victor Ponta însuși. Sunt sigur că în PSD sunt și oameni care au capul pe umeri.

Pentru mine, ca liberal, pentru alții, ca foști pedeliști, este interesant ce se va întâmpla cu Tăriceanu și cei care l-au însoțit în aventura lui politică, pentru pedeliști va fi interesant ce se va întâmpla cu Udrea și pmp-iștii ei. Tăriceanu și Udrea au rupt din partidele lor pentru a-și satisface orgoliile rănite. Tăriceanu joacă murdar, folosind cuvinte jignitoare la adresa foștilor colegi. Numind „intrus” pe Iohannis, insultă liberalii care l-au ales pe acesta. Cei care îl însoțesc, nu sunt departe de el. Ranchiunoși, carieriști, lipsiți de simțul onoarei.Înclin să cred că o parte dintre ei vor vota cu Iohannis. Pe furiș, să nu afle Tăriceanu și Chițoiu. Alții vor merge către Ponta și PSD. Și la PMP se poate întâmpla să fie astfel de alegeri. Unii cu Iohannis în turul II, dacă nu chiar în primul tur, alții cu Ponta, dacă se confirmă posibila alianță a PMP cu UNPR. În fond, și pentru viitorul PLR și pentru PMP adversarul cel mai important este PNL și nu PSD. Nu este exclus ca sprijinind PSD, cei din PLR și PMP să spere la slăbirea PNL (după fuziune) pentru a putea exista. Mare lucru dacă PLR și PMP, posibil cu UNPR, nu vor forma întâi o alianță ca mai apoi să fuzioneze într-un alt partid. Dar asta mai târziu. Acum avem alegeri. În primul tur, unii vor alege acțiunea voluptuoasă, atingerea sublimului, alții vor gândi la viitor, fiind pragmatici. Dacă va câștiga Iohannis, „sublimii” vor avea pretenții alături de pragmatici. Chiar dacă între „sublimi” și o parte a asistaților sociali sunt diferențe de educație, cultură, nivel de instruire, la nivel comportamental sunt de aceeași parte a baricadei.

PSD își înlocuiește „guzganul rozaliu”. Victor Ciorbea este „rezerva”.

Am citit motivările Avocatului Poporului, încă odată. Consider că se cuvine a reveni asupra măgăriei comise de Victor Ciorbea și funcționarii care îl acompaniază.

Motivarea Avocatului Poporului este de o falsitate cutremurătoare. Voit, Victor Ciorbea amestecă instituțiile și responsabilitățile.

Tocmai rolul principal al instituției este încălcat. Acela de „a apăra drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor fizice”. OUG 55/2014 încalcă un drept fundamental al persoanelor fizice, recunoscut de Constituție - acela de a alege -, în calitatea lor de alegători !

Motivând constituționalitatea legii aleșilor locali care sancționează migrația politică, Curtea Constituțională a statuat că migrația politică a acestora încalcă dreptul fundamental al electorilor, acela de a-și alege reprezentantul. Părăsirea statutului de reprezentant al majorității în favoarea minorității se cuvine a fi sancționată cu pierderea funcției publice de reprezentare.

OUG nr. 55/2014 permite încălcarea acestui principiu constituțional prin voința executivului ! Este o gravă ingerință în actul de legiferare, este o încălcare a unui principiu de drept constituțional, a unui drept fundamental.

Acest Victor Ciorbea amestecă instituțiile de drept după cum vrea el.

În primul rând, se leagă de sesizări constatând că, în „în esență”, acestea contestau constituționalitatea adoptării OUG. Să mori tu, Ciorbea ?! În esență ? Nici una nu a pomenit de încălcarea dreptului fundamental de a alege ? Minte Ciorbea ca o curvă ordinară. Pentru că în art. 115 din Constituție este clar reglementată posibilitatea Guvernului de a emite ordonanțe de urgență, sunt clar prevăzute limitele emiterii - nu pot fi adoptate cu încălcarea drepturilor, îndatoririlor și libertăților prevăzute de constituție, a drepturilor electorale ...

Mai există o speranță. Camera Deputaților a respins OUG. Se află la Senat unde Tăriceanu și „gașca roșie” cu care se menține în fruntea instituției au „ascuns-o”. Le permite Constituția să aștepte 30 de zile ca să o adopte tacit dacă nu se pronunță asupra ei. Abia apoi se poate sesiza CCR de către PNL. Se va face sesizarea. Sper ca CCR să o declare neconstituțională. Atunci se va aplica art. 115 alin. (8) din Constituție care spune că prin legea de aprobare sau de respingere „se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței”. Declarată ca fiind neconstituțională, se cuvine ca măsurile să prevadă pierderea de către „migratori” a funcțiilor și demnităților publice pentru revenirea la normalitate. Normal că trebuie acceptată ideea ca în câteva mii de localități vor trebui organizate alegeri locale anticipate.

Eu văd în Victor Ciorbea viitorul „guzgan rozaliu” al PSD. Nu știu dacă va exista o plângere penală pe numele lui pentru abuz în serviciu, dar ar trebui să se facă, având în vedere precedentul cu judecătorii care sunt în procedură penală pentru retrocedările abuzive la îndemnul lui Ilie Sărbu și Viorel Hrebenciuc.

Un demnitar inutil. Pentru Ciorbea, democrația este altceva decât afirmă.

În ziua în care prevederile ordonanței de urgență a guvernului nr. 55/2014 și-au încetat valabilitatea, instituția Avocatului Poporului, condusă de Victor Ciorbea, comunică soluția la sesizarea PNL. Nu este treaba instituției ! Este a Parlamentului !

Iar în Parlament, OUG-ul traseismului în favoarea PSD a fost respins la Camera Deputaților însă a fost blocat de Senat de către Tăriceanu, altă slugă roșie.

Singura instituție care era competentă să atace la Curtea Constituțională o ordonanță de urgență a guvernului era Avocatul Poporului. Nu și-a îndeplinit scopul. Pe Victor Ciorbea în doare'n cur de popor.

Am fost la protestul față de licezeala lui Ciorbea, în fața instituției, alături de colegii din PNL Sector 3. Când a apărut Ciorbea, într-un târziu, a declarat presei că „cel mai târziu” săptămâna viitoare va da o soluție la cererea PNL. A dat soluția, prin declinare de competență (?!), la 18 octombrie, când prevederile ordonanței și-au încetat valabilitatea.

Nu a greșit Victor Ciorbea, a comis un abuz în serviciu în cunoștință de cauză. Partidele politice nu sunt instituții de stat, sunt instituții private, competente să acționeze în numele și pe seama membrilor lor în relațiile cu statul. Existând procedura tehnică de contestare a unui act normativ care încalcă voința alegătorilor, Avocatul Poporului trebuia să o aplice, să îi dea finalitatea cerută de spiritul și litera legii. Trebuia să sesizeze Curtea Constituțională cu celeritate pentru că prevederile actului normativ erau strict limitate în timp. Ce a făcut Ciorbea este o sfidare la adresa democrației. Și-a făcut nevoile pe cerința cetățenilor.

Mă simt insultat de modul în care această instituție și-a făcut treaba. Instituția Avocatului Poporului a devenit inutilă. Este un consum irațional de resurse existența ei. Ocupă un spațiu public, se hrănește din banul public (adunat din taxele și impozitele noastre), funcționarii instituției primesc onoruri publice pentru treabă proastă.

Victor Ciorbea este băgat în tot felul de organisme „civile” chipurile democratice. Este unul dintre liderii Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei. Este unul dintre țărăniștii care își revendică cultura politică de la Corneliu Coposu. A fost sprijinit să ajungă în Parlament pe listele PNL ca să ajungă să conducă Avocatul Poporului la nominalizarea și cu susținerea PSD.

Prin inactivitatea lui, Victor Ciorbea a făcut cadou PSD, UNPR, PC și nenăscutului PLR al lui Tăriceanu o altă stare politică. În contra voinței electoratului. Luând în considerare numai funcția aleșilor locali, nu și situația de fapt din colegiile electorale, PSD a cucerit majoritatea primăriilor și a consiliilor locale din țară. Cu sprijinul lui Victor Ciorbea, PSD a pus mâna aproape pe întreaga putere în administrațiile locale.

Spune-mi cu cine te'nsoțești ca să spun cine ești. PNȚ-CD Ciorbea, ANRM și alte structuri private în care activează sau este membru, plin sau autosuspendat, Ciorbea sunt la fel de democratice la Victor Ciorbea însuși. Halal democrație.

Moda inculpaților. DNA face exces de zel ?

Poza este pe net. Ultima „gașcă”. Lipsesc niște personaje însă au o scuză. Nu sunt atât de cunoscute. Dar sunt.

Politicienii sunt de la vârf. Ilie Sârbu, Viorel Hrebenciuc vor mai apare și alții. Printre ei și așa-zișii „prinți”, Paul și Lia, escroci internaționali.

Mediafax (aici).

Caracteristica zilelor noastre este numărul mare, foarte mare de avocați, procurori și judecători care trec pe la DNA să dea cu subsemnatul. CSM a aprobat arestări și percheziții la niște judecători și procurori. La Mehedinți este arestată o judecătoare. Din Brașov și Covasna sunt inculpați judecători și procurori. Toată țara este în fiebere. Procurorii DNA au intrat și în retrocedările abuzive. Nu doar în „țepele” cu privatizările, nu doar în „comisioanele” lui Cocoș. Treabă grea.

Nu știu ce efect au declarațiile lui Băsescu cu privire la Ponta, înclin să cred că sunt ca o frecție la un picior de lemn, sunt însă tare curios ce efect vor avea aceste dosare penale. Pentru că ele sunt ale vârfurilor din PSD, sunt ale celor care au pus mâna pe putere în PSD. O fi cumva în PSD o altă grupare care va încerca să pună mâna pe putere ?

Cineva inducea ideea că Sârbu și ginerele se pot întâlni în aceeași celulă. Mare lucru de nu se va ajunge acolo.

Ca un făcut, în plină campanie electorală, principalul partid are mari necazuri. O fi coincidență ? O fi finalizarea unor cercetări in rem ? Nici măcar nu pot acuza DNA de exces de zel.

Problema este alta. DNA să nu uite pe vreunul, din cauză de simpatie politică. Dacă își face treaba culegând toți infractorii de pe unde îi găsește, bravo lor. Dacă nu, dăm cu parul.

Odată cu aerisirea clasei politice se realizează și o curățire a participanților la actul de justiție. Se face loc pentru alții mai tineri și mai puțin dedați la rele.

Slab, Băsescule, slab. Stai jos, nota 4.

Declar, cinstit, că nu am urmărit emisiunea lui Rareș Bogdan. Nu îmi place moderatorul, nu îmi place invitatul, nu îmi place campania Realitatea Tv de promovare a lui Udrea.

Scormoneam pe facebook când s-a fâsâit „bomba”. Băsescu acuză pe Ponta că a fost ofițer sub acoperire în perioada 1997-2001. Na belea. În timp ce era procuror, cu acte în regulă, Ponta era și ofițer activ al SIE ! Măi să fie ! Prea este cusută cu ață albă. Cel puțin din partea SIE. Cum naiba ! Ce fel de serviciu de informații o fi SIE de este capabil să își creeze singur o vulnerabilitate ?! Nu cred că SIE a făcut așa ceva.

Găsesc la Mediafax (aici) o informare privind presupusa „bombă”. Sursa lui Băsescu este senatorul fost PSD Valer Marian. Stop ! Intrăm pe nisipuri mișcătoare. Valer Marian este sursa mai multor „scenarii” și fantezii cu procurori și securiști. Are omul o înclinație aparte pentru scenarii și fantezii.

Preiau de la Mediafax ce a spus Băsescu:

„Şeful statului a explicat că "neliniştea" i-a fost stârnită în momentul în care senatorul Valer Marian a făcut o interpelare privind calitatea de ofiţer SIE a lui Victor Ponta. "Nu atât interpelarea, cât lipsa de răspuns şi pe urmă discuţiile din presă", a mai spus Băsescu”.

Motivarea afirmației este idioată. Sincer. A mai venit cu un HG promovat de Meleșcanu, cu care Ponta a fost de acord, pentru protecția celor care au lucrat în servicii și după întreruperea activității.

În primul rând se cuvine a face o precizare. Băsescu nu știe ce este cu instituția „ofițerului acoperit”. Nu este prima oară când observ asta. Valer Marian a aruncat în media „informația” că Ponta a fost racolat de un ofițer de securitate pentru a supraveghea o anume persoană - Carla Del Ponte. Nu este exclus, însă este puțin probabil ca un „neica nimeni” din delegația României la negocierea Tratatului privind înființarea Tribunalului Penal Internațional să fie o persoană atât de apropiată de reputata Carla Del Ponte pentru a putea obține informații utile pentru un serviciu de informații !

Hai să fim serioși. Victor Ponta în 1997 avea 25 de ani, avea 2 ani de când terminase facultatea, era procuror la o unitate de parchet a unei judecătorii de sector, abia în 1998 ajunge (foarte curios !) la unitatea anticorupție din Parchetul General, în 2000 devine coordonator al Biroului de Combatere a Spălării Banilor iar din 2001 devine membru al PSD, părăsind magistratura. Cariera lui de magistrat a fost la fel de fulminantă cum a fost cariera lui Băsescu ca marinar, comandant de cursă lungă. O carieră specifică „turnătorilor” talentați.

Informația lui Valer Marian scârțâie rău de tot pe la încheieturi.

Cu toată bunăvoința de care mă simt în stare, nu pot da lui Ponta decât o calitate, relativă, de posibil informator. Cu sau fără voia lui. Cine știe, la o întâlnire oarecare, un ofițer de securitate a observat că vorbește mult, a scos de la el niște informații oarecare, posibil să îl fi contactat ulterior ca „să îi afle părerea” cu privire la ceva ce era din domeniul de activitate al lui Ponta, posibil ca Ponta, tânăr de 25 de ani să fi vorbit vrute și nevrute însă până la a vorbi de „ofițer sub acoperire” este cale lungă.

Băsescu este penibil. Tâmpenia lansată de el este pur și simplu can-can. Intră la categoria „chiloții divei erau roșii”.

Cu această ocazie, renunț la postul Realitatea Tv. Este o scursură media.

Cârdășia Băsescu - Ponta. Acum se vede mai bine.

Cu ceva timp în urmă mă întrebam unde se duc băsiștii când nu vor mai avea idolul la Cotroceni. Acum, recunosc, am greșit întrebarea. Cea corectă ar fi fost: ce vor face băsiștii când își vor vedea idolul gol ?

Pun la categoria „băsiști” toți susținătorii lui Băsescu și a slugilor lui, că s-au numit Boc, Macovei, Udrea etc. Nu mai înșir „mărunțișurile”.

Unii au rămas „pe baricade”. Agită vorbe și idealuri mărețe. Te întrebi, de ce ? Ce îi mână pe ei în luptă ? Care le este scopul ? Vom afla. Până una-alta, unii sunt cu un picior în groapă iar alții cu amândouă picioarele. Justiția dezgroapă morții iar băsiștii s-au trezit că îi țin de mână. Noi, cei de pe margine, observăm cu mirare și groază că de cealaltă mână sunt agățați pesediștii !

Mult hulitul DNA a scos la iveală niște dosare. Microsoft este pe primul loc. Acum. Gurile rele spun că urmează EADS. Eu cred că și EADS va face valuri. Mari. În cârdășia furilor din banii statului sunt pesediștii și băsiștii. Mână'n mână. Transpartinic, cum le place unora să califice situația.

Mai ieri, apărătoarea înverșunată a lui Băsescu, Andreea Pora, scria oripilată despre cârdășia Băsescu - Ponta. Constata că Băsescu a mințit și a mințit-o pe ea, cea de bună credință. Băsescu nu a luptat împotriva corupției, nu a luptat împotriva sistemului ticăloșit al lui Adrian Năstase, a preluat sistemul și și-a băgat corupții lui.

Azi am citit un material al Alinei Mungiu care face aceeași observație. Sistemul ticăloșit a fost transformat din năstăsist în băsist. Iar Elena Udrea a fost liantul. În guvernările Boc, Elena Udrea era aceea care asigura legătura între politică și corupție. Soțul ei, renumitul Cocoș, era responsabilul cu împărțitul banilor. Era responsabilul cu manevrele.

În altă parte, citesc cu surprindere o declarație a lui Ponta. Cum era el în grupul de tineri politicieni promovați de Adrian Năstase. Alături de Maior, de Bejenariu, de Gabriel Oprea și de ... Cocoș ! ca să vezi !

Rezumând cele citite, trag concluzia că Băsescu și Ponta sunt tare deranjați de candidatura lui Iohannis. Bine spune Mungiu, nu este din sistem. Ea afirmă că timp de 14 ani contractele administrației din Sibiu s-au derulat fără contestații, ceea ce arată că acolo nu se puteau face afaceri necurate. Ca să dau doar acest exemplu. Alegerea lui Iohannis ca Președinte ar putea duce la distrugerea sistemului și de aceea este atacat atât de PSD cât și de candidații de „dreapta”. Unii băsiști sadea.

În afara candidaților care își fac publicitate prin intermediul acestei campanii, avem candidați care vor să apere sistemul. Ponta, Udrea, Tăriceanu, Meleșcanu sunt oameni ai sistemului. Alegerea lor ar salva sistemul ticăloșit de la moarte. Monica Macovei este văzută ca adversar al sistemului. Eu am mari îndoieli. Ea a fost cea care „a stricat” legile, ea este cea care a propus și susținut legi ce astăzi sunt criticate dur chiar de susținătorii ei pentru că permit abuzurile organelor administrative. Cum este legea ANI. Macovei are handicapul lipsei de susținere. Normal. Apelează la populism și emite judecăți antidemocratice. Populismul nu a dus nicăieri, spune Mungiu. Corect.

Pun separat pe Iohannis. Este singurul candidat care vrea democrație. Vrea o democrație corectă. Iar democrația corectă este anti-sistem ticălos. Ce propune Iohannis este opusul a ce propune Ponta și Băsescu. De aceea Băsescu și Ponta își dau mâna împotriva lui Iohannis în această campanie.

Undeva, cu ceva timp în urmă, la o adunare a pesediștilor, Ponta și baronii roșii au ajuns la o concluzie valabilă și pentru Băsescu și ticăloșii lui. Dacă pierd aceste alegeri, scapă cine poate. Pentru PSD și Băsescu, alegerea lui Ponta sau a Elenei Udrea, la nevoie a lui Tăriceanu sau Meleșcanu ar garanta păstrarea sistemului ticăloșit. Alegerea lui Iohannis ar duce la prăbușirea lui.

Nu Ponta este problema noastră ci sistemul patronat de el !

Constanța, ieri. Mitingul ACL. Klaus Iohannis a revenit cu ideea care trebuie, dar trebuie să fie de bază nu doar în această campanie ci și după câștigarea alegerilor.

„Se spune că mă lupt cu candidatul Ponta, că noi doi vom intra în turul doi. Daţi-mi voie să vă spun ceva apropo de luptă, Victor Ponta reprezintă un sistem, în spatele lui sunt toţi baronii, sunt toate găştile de partid, el a dezamăgit, dar sistemul îl împinge înainte. Eu, de fapt, nici nu mă lupt cu Victor Ponta, mă lupt cu sistemul pe care îl reprezintă şi nu mă lupt pentru mine, mă lupt pentru voi”, a spus Iohannis.

Se cuvine a ne aminti formarea USL. Lupta contra sistemului patronat de Traian Băsescu. În parte s-a reușit, se părea că lucrurile vor merge înainte, spre bine. Nu s-a putut. PSD-ul baronilor roșii a considerat că sistemul lui Băsescu nu trebuie destructurat, nu trebuie înlocuit ci că trebuie preluat. Au trecut la preluarea lui și la ruperea alianței USL. Nu mai aveau nevoie de liberali.

Zilele acestea am citit niște articole și comentarii ale jurnaliștilor și susținătorilor lui Traian Băsescu. În urma monstruosului scandal Microsoft. Scandal în care sunt vizibili, chiar foarte vizibili, miniștri și funcționari din cabinetele Năstase (unde s-a clocit mizeria !), Tăriceanu (cel care nu s-a sinchisit) și Boc (cel care a înțeles să profite din plin). Jurnaliștii băsiști au constatat, cu mare supărare, că de fapt Băsescu nu a luptat contra corupției instaurate de guvernul Năstase ci, pur și simplu, a preluat sistemul corupt în favoarea sa. S-au simțit înșelați. Sunt mânioși. Degeaba. Răul a fost făcut.

Crin Antonescu a fost cel care a introdus tema luptei împotriva sistemului ticăloșit patronat de Traian Băsescu. Tot el este cel care a arătat că PSD și Victor Ponta au trecut la preluarea lui, în forță, în interesul baronilor roșii ai PSD. A fost trădat de liberalii care mai apoi sau adunat în spatele lui Tăriceanu sau au trecut fie la PSD, fie la UNPR, fie la PC. Era incomod pentru aceștia, era incomod pentru PSD-UNPR-PC.

USL a atras pentru că și-a luat angajamentul că va lupta împotriva sistemului ticăloșit al lui Traian Băsescu. Sloganul „Dreptate până la capăt” era angajamentul ferm că respectivul sistem va fi eliminat. O parte a USL, formată din PSD, UNPR și PC plus o parte dintre liderii liberali care s-au dus după Tăriceanu nu au fost de acord. Au trădat cauza comună. Au participat la preluarea sistemului în folosul propriu.

Acum, Klaus Iohannis preia, corect, angajamentul de a lupta contra sistemului ticăloșit al lui Traian Băsescu, preluat de Victor Ponta și aliații lui. Îmi place să cred că în PNL au rămas cei care nu sunt corupți, că în fostul PDL care a fuzionat cu PNL nu sunt corupții lui Băsescu sau alții, că cei care au greșit susținând pe Traian Băsescu timp de 10 ani își recunosc greșelile. Îmi place să cred că de această dată lupta politică va fi dusă până la capăt. Că sistemul ticăloșit preluat de Victor Ponta și PSD de la Băsescu va fi eliminat. Cu ajutorul cetățenilor care vor vota cu Klaus Iohannis, cu ajutorul instituțiilor statului unde sigur mai sunt oameni de valoare nemânjiți de corupție, cu ajutorul Justiției.

Avem șansa de a elimina corupția cumplită care ne ține pe loc de la primul mandat al lui Iliescu și până acum, la finalul de mandat al lui Băsescu.

Politica externă, apărarea și securitatea națională sunt teme de campanie electorală.

Dintre candidații înscriși în cursă doar 3 (trei) au, până acum, abordări credibile (cât de cât) cu privire la politica externă viitoare a României. Victor Ponta, Klaus Iohannis și Teodor Meleșcanu.

Victor Ponta are beneficiul demnității publice pe care o ocupă și care îi cere să aibă o poziție. Uneori se comportă bine, alteori o ia pe arătură. Acum, la Chișinău, a spus și lucruri bune. De exemplu, a fost ferm în sensul asigurării de către România, prin propriile forțe, a tehnicii și mijloacelor necesare pentru realizarea apărării, a securității naționale. După cum a formulat propozițiile, în sensul că România este o țară sigură care nu va accepta ca cineva de afară să îi impună regulile de securitate, Ponta a dat un răspuns „preocupărilor” Moscovei care critică acțiunile SUA de sprijinire a statelor din estul Europei în domeniul apărării și întăririi securității naționale.

Vineri, Klaus Iohannis a avut o intervenție publică prin care a salutat decizia Curții Constituționale a R. Moldova privind constituționalitatea Acordului de Asociere cu UE, exprimându-și speranța că la alegerile parlamentare din noiembrie, partidele pro-europene din Moldova vor fi favoritele alegătorilor.

Meleșcanu știe să „umble vorbele” acolo unde trebuie, cu tonul care să îl evidențieze ca un fin cunoscător al problematicii. Știe însă nu este un candidat cu șanse de reușită acum. Nu are susținere politică pentru a putea realiza ce și-a propus. Dacă și-a propus ceva în afara intenției de a candida.

La întâlnirea cu bloggerii și jurnaliștii de la Vox Maris, Klaus Iohannis mi-a răspuns că nu abordează problemele de politică externă, de apărare și securitate pentru că ele sunt de competența exclusivă a Președintelui în funcție, a Parlamentului și a Guvernului. Nu am vrut să forțez nota, am replicat că Ponta le folosește, Președintele având principalele atribuții în aceste domenii.

Se pare că Iohannis a înțeles că nu poate evita aceste subiecte. Nu se poate limita doar la a spune că România are cei trei piloni de bază în politica sa internațională: apartenența la UE, apartenența la NATO și parteneriatul cu Statele Unite. Sper să fi înțeles și faptul că atunci când a afirmat că România trebuie să aibă propria „voce” în aceste apartenențe se cuvine a formula și ideile generale.

Este adevărat faptul că nu se va adresa cu aceste „specificații” întregii populații, că ele vor fi urmărite și evaluate de un număr destul de limitat de cetățeni, însă nu trebuie să uite că acei puțini (nu este vorba despre jurnaliști, nu am încredere în „priceperea” lor) care vor pricepe ce spune el sunt și cei care „vor traduce” celor din mediile în care trăiesc mesajul corect. Până la urmă, candidatul la președinția României trebuie să dea mesaje de încredere populației, încredere în modul cum gândește politica externă, încredere că știe ce înseamnă apărarea și securitatea națională și că este preocupat de întărirea lor. Pentru că fără o politică externă corectă, bine orientată, fără o politică de apărare și securitate corect fundamentată, nu poate da încredere cetățenilor că în viitorul lui mandat România va fi o țară puternică, fermă în apărarea intereselor ei și capabilă să își apere interesele. Da, politica externă a României, politica de apărare și de securitate „se fac” în Parlament însă Președintele României este primul chemat să le aplice, este primul chemat să le dea direcția corectă.

Apărarea intereselor românilor oriunde se găsesc aceștia trebuie să fie tema de bază. Aici nu vorbim doar despre românii care merg în vacanțe, ci și despre românii care merg la studii, despre românii care migrează în interiorul conceptului de libertate de mișcare a forței de muncă, vorbim despre românii care extind afacerile din țară sau le crează pe teritoriul altor țări. Este, poate, cea mai importantă componentă a afacerilor externe ale unui stat. De la ea se pleacă către buna vecinătate, la relațiile comerciale și economice cu alte state, la susținerea unor principii ale Cartei ONU etc. Relațiile în cadrul UE au la bază tocmai acest principiu, la nivelul unei piețe comune în interiorul Europei.

Apărarea națională și securitatea sunt atributele de bază ale Președintelui. El este, constituțional, responsabilul pentru asigurarea lor. De aceea este „comandantul suprem” al forțelor armate, de aceea conduce CSAT - care are atributul de a coordona acțiunea tuturor instituțiilor statului pentru realizarea apărării și securității naționale -, de aceea este cel care construiește și supune Parlamentului spre aprobare strategiile naționale în materie. Nu este vorba despre război, este vorba despre pregătirea țării pentru a evita un război iar dacă nu se poate de a fi capabilă să îi facă față.

Klaus Iohannis va trebui să își dezvolte discursul de campanie cu probleme din acest domeniu. Să preia ce este deja stabilit și să își asume direcția actuală. Tăcerea poate naște dubii. Unii jurnaliști „pricepuți” vor exploata tăcerea lui Iohannis în sens negativ. Ponta face declarații ferme. Klaus tace. Nu este bine.

Minsk, summit-ul CSI. Rusia impune interesele ei contra intereselor celorlalți.

Mediafax (aici). La summit-ul CSI schimb de replici dure între Președintele Moldovei, Nicolae Timofti și Președintele Rusiei, Vladimir Putin.

Timofti și-a exprimat regretul pentru atitudinea Rusiei faţă de semnarea Acordului de Asociere între Republica Moldova şi UE şi i-a reproşat lui Putin introducerea embargourilor pentru produse moldoveneşti.

„Ne pare rău faptul că în urma negocierilor și consultărilor pe care le-am avut, colegii noștri din Rusia au introdus embargoul. Până astăzi nu au fost aduse argumente plauzibile privind introducerea embargoului. Cu părere de rău, asemenea acțiuni diminuează încrederea în valabilitatea acordurilor semnate în cadrul CSI. Aceste demersuri plasează, de facto, țara noastră în afara zonei de comerț liber cu țările CSI”, a afirmat Timofti (aici).

Replica lui Putin, incomodat în mod evident de critica adusă, a evidențiat scopul CSI. Protejarea și dezvoltarea economiei ruse. Celelalte state membre CSI au doar rolul de „anexe”.

„„Nu ne-am opus niciodată unor relaţii mai apropiate cu UE, noi înşine dorim această apropiere", a subliniat Putin, apreciind că "dificultăţile apar nu din cauza unor măsuri restrictive, ci a refuzului partenerilor noştri de a să discuta în mod deschis despre toate riscurile pentru economia rusă””. Mai pe șleau, Moldova ține cont de interesele ei „în dauna” intereselor Rusiei ! Ca să vezi !

Schimbul de replici ne duce către o realitate viitoare. Asocierea R. Moldova la UE va duce la ieșirea țării din CSI. Embargoul Rusiei asupra produselor moldovenești și interdicțiile instaurate de Rusia asupra migrației de forță de muncă din R. Moldova va duce la ieșirea Moldovei din CSI.

Din alte lecturi, unele cu traducerea Google (!), am înțeles că sunt mai multe nemulțumiri în CSI. În special cu privire la resursele energetice care sunt sub controlul absolut al Moscovei. Tot Moscova dictează ce produse și servicii au voie să iasă la export către UE. Pentru a proteja „economia rusă”.

Dintr-un alt articol (aici), putem înțelege mai bine ce se întâmplă în spațiul rusesc (includ aici și mare parte din statele care au fost în componența URSS).

„Având în vedere că Putin a demontat cadrul instituțional al federalismului și a restaurat ceea ce se cheamă autocrație, logica politică îl obligă pe liderul de la Kremlin să treacă în „modul Stalin”. Văzând riscurile inerente pe care le-ar presupune instituirea unei democrații reale-un sistem în care majoritatea rușilor nu are încredere- și în același timp modernizarea statului rus corupt, Putin nu are nicio altă alegere decât să găsească un echilibru între o revoluție populară și conducerea autoritară” - spun cei de la The Moscow Times, preluați de Timpul.md.

Înclin să cred că R. Moldova va părăsi CSI într-un termen destul de scurt. Embargoul rusesc a obligat-o să caute alte piețe de desfacere. Spațiul UE îi oferă sprijin. Delegații din statele membre UE bat drumul până la Chișinău pentru a vedea ce produc moldovenii, ce calitate au produsele, cum pot ele fi aduse la standardele UE, ce metode sunt viabile pentru ca produsele moldovenești să intre pe piața UE la concurență cu produsele proprii. Până acum, rezultatele apropierii R. Moldova de UE sunt încurajatoare (aici).

Mă întreb, câteodată, ce se va întâmpla în Rusia peste niște ani, când coarda întinsă de Putin se va rupe ?! Când statele CSI se vor sătura de tutelă și consecințele ei negative ? Nu de alta, dar „mârâielile” liderilor statelor CSI (foste republici ale URSS) au început să se audă.

Jurnalism și jurnaliști. Interesant.

Dimineață, cafea, țigară, lectură pe fb, pe bloguri, presă. Așa mă simt eu bine.

De pe fb am ajuns la un jurnalist, Cristi Dorombach. Blogger. La „piticu.ro” (aici). Titlul este incitant : Jurnalismul e mort si ingropat, de ce va mai stresati?

Întâlnirea jurnaliștilor despre care se povestește pe blog este interesantă. Ce sunt ei, cine sunt ei, ce vor ei, ce pot ei ... ? Talmeș-balmeș. Pentru mine, cel puțin.

Foarte mulți oameni scriu bine, foarte bine și excepțional fără a fi jurnaliști. Mă refer la scrisul destinat comunicării cu alți oameni, oameni care vor să citească știri și informații pe rețelele de socializare, pe bloguri, scrisul destinat comunicării unor stări și situații care la care respectivii „scriitori” sunt părți, subiecte, spectatori etc. De multe ori aleg informația care îmi este oferită de acești „scriitori” în dauna informației oferită de jurnaliști.

Eram, cu ani în urmă, un cititor fidel al unor ziare. Un timp citeam „Adevărul”, apoi „Evenimentul Zilei”, apoi „Cotidianul”, „România Liberă”, „Jurnalul Național”, „Cațavencu”, „22” etc. Pe măsură ce titlurile au luat-o razna, devenind „senzaționale” în timp ce conținutul articolelor era de rahat, pur și simplu de rahat, am renunțat la ziare. Cumpărarea unui ziar era, pur și simplu, o pierdere de bani. Am alăturat presa scrisă jocului la Loto. Dai cu banul și pierzi mereu.

Eu aleg să consider jurnalismul o afacere privată. Consider jurnalistul ca fiind un producător de informație oferită/vândută publicului prin intermediul unei publicații (ziar, revistă), a unui post de radio, a unui post Tv sau a unui alt mijloc de comunicare. Jurnalismul este o profesie liberală, la fel ca avocatura. Jurnalistul, la fel ca avocatul, trebuie să inspire încredere „consumatorului” serviciilor lui. Nu consider că jurnalismul este un serviciu public, îl accept ca fiind un serviciu de interes public. De aceea, ideea ca jurnaliștii să aibă o formă „de protecție” a profesiei și a serviciului din partea statului mi se pare caraghioasă. Ce naiba, ne întoarcem la jurnalismul de stat ?

Nu sunt de acord cu jurnalismul de stat. Jurnalismul de stat este un jurnalism manipulator. Este jurnalismul puterii de stat, este un jurnalism care, prin diferite metode, induce ideea că statul face bine ce face. Nu sunt de acord cu existența posturilor Tv de stat. Consider că TVR ar trebui privatizat. Nu sunt de acord cu agenția de presă de stat. Agerpres ar trebui privatizat. Banii luați prin taxe și impozite care ajung la „presa de stat” sunt bani furați. Presa trebuie scoasă din sistemul puterii de stat. Instituțiile statului au la dispoziție comunicatele de presă. Este total aiurea ca statul să dea comunicate și tot el, prin mijloacele de presă proprii, să le explice, pentru înțelesul nostru, al tuturor.

Citind articolul de pe blogul de mai sus trag concluzia că unii jurnaliști își doresc un „serviciu la stat”. Chiar pot zice că și-ar dori ca statul să declare organul media în care lucrează ca fiind de importanță publică. Dacă se poate, organul media să fie beneficiarul unor subvenții publice pentru a funcționa. Dacă este așa, atunci de ce mai avem presă ? Sau o așa-zisă presă ?

Interesant articolul de pe blog. Jurnalismul este mort și îngropat pentru că nu a avut calitate. Sunt câteva condee care merită a fi urmărite. Restul ... mizerie. Vorba aia, cu o floare nu se face primăvară.