joi, 30 iunie 2016

Ciudățenia „analizelor” lansate în media. Sunt ale unor ciudați sau ale unora care vor să devină ciudați ?

În presa scrisă, pe Tv, pe Facebook (văzut ca un mediu de comunicare) ... se emit „judecăți de valoare”. Se iau de colo niște declarații, se iau de dincolo niște aprecieri, se bagă într-un mixer și se dau soluții. Uniunea Europeană iese, în mai toate cazurile, pe locul secund sau chiar mai rău. O fi neștiința de vină sau o fi „mâna lungă” a propagandiștilor de la Moscova ?

După teoriile aruncate pe piață, cu atâta disperare, Statele Unite ale Americii se tem de Uniunea Europeană și au sprijinit Regatul Unit să iasă. Regatul Unit este mai important pentru politica globală a SUA decât Uniunea Europeană. O Uniune Europeană puternică, stabilă, unită ar deranja SUA în negocierile globale cu Rusia, China, India, Brazilia ... Ideile au tot felul de variante, pe partea cu SUA după care vin variantele pe partea cu Rusia și interesele ei ca să nu mai spun de China și interesele ei globale. În toate variantele, Uniunea Europeană are rolul secundar al pieței de desfacere a produselor lumii și locul unde se pot face vacanțele, turismul în general.

Multă minte le mai trebuie !

Ia să vedem și altfel, diferit de propaganda ostilă Uniunii Europene și statelor care o formează.

În Uniunea Europeană sunt 3 dintre statele lumii care formează Grupul G 7, grupul statelor cu cele mai puternice economii pe plan mondial. Germania, Franța și Italia. Regatul Unit este încă parte a Uniunii Europene. Membru al G 7, Regatul Unit are tot interesul să continue politica sa economică legată de Uniunea Europeană. Celelalte state ale G 7 sunt SUA, Canada și Japonia.

Grupul G 7 a scăzut în importanță după ce s-a format Grupul G 20. G 20 cuprinde țările Grupului G 7 și alte țări cu economii emergente din toată lumea. Ei bine, Grupul G 20 cuprinde și Uniunea Europeană ca subiect de drept internațional de sine stătător. La ședințele Grupului G 20, Uniunea Europeană este reprezentată de statul UE care deține Președinția UE !

Ca să nu mai complic lucrurile pentru cei care nu vor să își stoarcă mintea, toate statele Uniunii Europene fac parte din Grupul G 20 prin intermediul Uniunii Europene. Există „ciudățenia” dublei reprezentări a Germaniei, Franței, Italiei și Regatului Unit (până la ieșirea efectivă a Regatului Unit din Uniunea Europeană). La ședințele G 20, cele mai dezvoltate state europene din G 7 vor avea aceeași poziție cu a Uniunii Europene (de fapt ele vor fi liderii de facto al protejării intereselor globale ale UE !). Nu vă dați ochii peste cap, România este parte a G 20 prin intermediul Uniunii Europene. Nu este exclus ca România să reprezinte UE la o ședință a G 20 care se ține pe timpul cât România deține Președinția semestrială a UE.

Când se vorbește de puterea militară a puterilor economice ale lumii, Uniunea Europeană este văzută ca fiind „soldatul de la bucătărie care curăță cartofii”. Eroare, stimabililor. Sunteți în mare eroare.

Da, Regatul Unit avea cea mai mare putere militară (statistică) în cadrul Uniunii Europene. Se uită cu inconștiență faptul că Franța este una dintre marile puteri militare ale lumii. La fel Italia. Plecarea Regatului Unit din Uniunea Europeană nu presupune plecarea din Europa și părăsirea sistemului de apărare al Uniunii Europene. Regatul Unit nu are intenția de a deveni „adversar militar” al Uniunii Europene pentru că, poate ați uitat, Tratatul NATO cuprinde majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene.

În TUE (Tratatul Uniunii Europene) se vorbește de obiectivul politic al unei apărări comune europene. Asta înseamnă o armată comună. Un nucleu există deja. Intenția după Brexit este ca statele UE să treacă de la nucleul format la nivelul unei forțe de intervenție rapidă la o armată a Uniunii Europene la care să contribuie toate statele europene membre. Este evident că teritoriul Uniunii Europene devine teritoriul forțelor de apărare ale Uniunii Europene. Statele europene nu își pierd armatele, cum promovează anti-europeniștii. Armatele statelor membre devin părți ale Armatei UE. Marele avantaj al acestei politici îl constituie uniformizarea la cel mai înalt nivel al forțelor armate ale statelor membre ale UE cu folosirea resurselor financiare ale Uniunii Europene și a integrării acestor forțe armate așa cum se întâmplă în oricare alt stat al lumii.

Pentru ciudații care promovează tot felul de teorii, am o veste proastă. Pilonul „putere” al UE va deveni la fel de important ca pilonul „democrație”, ca pilonul „justiție”, ca pilonul „financiar”, ca pilonul „economie”, ca pilonul „comerț” etc. Tot o veste proastă este și faptul că cele 27 de state membre ale UE sunt de acord cu această strategie.

Este evident că Uniunea Europeană nu se va rupe de Regatul Unit. Singura „hibă” a relațiilor de astăzi o constituie „libera circulație a persoanelor”, Regatul Unit reclamând „invazia est-europenilor”. Regatul Unit a fost atenționat că nu poate avea acces la libertățile UE fără a le accepta pe toate. Politicienii insulari au tot bătut șaua ca UE să accepte excluderea „liberei circulații a persoanelor” din relația cu UK, să fie păstrate celelalte libertăți. Nu va fi acceptată propunerea insularilor.

Este evident că Uniunea Europeană a lăsat, mult timp, problema apărării pe seama NATO. Sub acoperișul NATO, mai toate statele europene au scăzut cheltuielile de apărare și au mărit cheltuielile în sistemele proprii de asistență socială. SUA au reclamat constant faptul că o astfel de politică scade capacitatea UE de a se apăra singură până la sosirea sprijinului de peste ocean. Mai grav, unele state membre ale UE au condiționat păstrarea pe teritoriul lor a forțelor NATO. S-a cerut chiar plecarea forțelor NATO de pe teritoriul unor state în condițiile în care forțele militare ale statelor respective erau într-un evident declin.

În aceste condiții, Rusia a profitat și a recurs la ieșirea în forță din starea de nebeligeranță față de statele europene. Știa că marile puteri militare ale Europei sunt nepregătite pentru o intervenție rapidă.

Reacția unor state membre ale UE, de întărire individuală a propriilor forțe prin creșterea cheltuielilor militare și stabilirea unor strategii clare de intervenție, în comun cu SUA, a stimulat gândirea strategică a statelor europene care, până mai ieri, au avut o atitudine favorabilă Rusiei. A fost ca un duș rece pentru Franța, Germania, Italia. De aceea, aceste trei țări sunt la originea Strategiei Globale a Uniunii Europene prezentată la Consiliul European și acceptată de toate celelalte state.

 Ba, un consilier pe probleme de apărare a lui Băsescu recomanda ca România să își stabilească relații cu Statul Major al Forțelor Armate ale Federației Ruse ! Nenorocitul recomandă, nici mai mult și nici mai puțin părăsirea NATO.

Ei bine, Uniunea Europeană a hotărât să devină și mare putere militară a lumii și nu doar economică și financiară. Da, asta înseamnă mai multă integrare. Avem nevoie de ea pentru a nu deveni „firimitura” pe care Rusia o culege completându-și astfel sfera de influență.

Niciun comentariu: