vineri, 10 iunie 2016

Sfârșitul epocii unei mai mari integrări în UE ?

Agerpres. Brexit-ul un posibil model pentru alte state europene.

Ministrul de finanțe german nu se dezice. Rațional până „la durere”.

Wolfgang Schaeuble taie în carne vie. Afirmă că Olanda ar putea urma cu „Nexit-ul” pentru că Olanda este foarte legată de economia britanică. Și nu este singura.

Mie îmi reține atenția o altă afirmație a lui Schaeuble: „În caz de Brexit, Uniunea Europeană nu va putea răspunde propunând pur și simplu o mai mare integrare. Ar fi ceva stângaci, mulți ar fi îndreptățiți să se întrebe dacă nu cumva noi, politicienii, n-am înțeles nimic până acum.

Eu înțeleg să fac o diferență între „o mai mare integrare”, în sensul de mai multă integrare impusă de anumite modele dominante și anumite interese strategice ca bloc continental și „mai multă integrare” din partea statelor pentru a ajunge la un nivel cât mai înalt al integrării deja convenite prin tratatele UE.

Germania și Franța au tot pedalat pe acea „mai mare integrare” de care a vorbit Schaeuble, chiar integrarea financiară pe motiv de monedă comună. S-a vorbit de integrare în domenii cum ar fi apărarea, securitatea, asistența consulară etc. Ei bine, toate au picat, se pare.

Cât privește Marea Britanie, ea este incomplet integrată în UE. Sunt teritorii care aparțin de coroana britanică dar care nu sunt parte a UE. Insulele Canalului, numite și Insulele Anglo-Normande - Jersey și Guernsey -, de exemplu. Ca să dau un exemplu la îndemână. ca să nu mai vorbesc de British Commonwealth. O „mai mare integrare” a Marii Britanii în UE ar fi urmată de distrugerea unei lumi pe care Marea Britanie a construit-o în secole de existență.

Această „mai mare integrare” a fost obiectiv politic german. Practic, prin această declarație, eu înțeleg că marele obiectiv politic german a picat. Este irealizabil.

Această declarație a lui Wolfgang Schaeuble este singulară sau este doar un semnal că se poate discuta subiectul la liber ? Germania, cea care dorea să strângă „în pumnu'i de fier” voința europenilor a transmis Marii Britanii renunțarea la obiectivul politic european ? Înclin să cred că da.

Nu știu ce va face englezul care va merge la vot. Are dreptate Wolfgang Schaeuble când afirmă că Marea Britanie va avea de suferit pentru că are economia legată foarte strâns de cea a statelor Uniunii Europene. Devenind o terță țară, Marea Britanie va ieși din tratatele constitutive ale UE, din toate convențiile UE. O soluție ar fi intrarea ei în SEE. Înclin să cred că este o soluție de avarie pe care au luat-o în calcul însă tot va trebui să existe negocieri. Pot crede că în eventualitatea unui brexit se va stabili o perioadă de exit. Un an, doi, cine știe ?!

Aflate la sfârșitul perioadei de viață activă, unii politicieni europeni calcă în străchini. Brexit-ul este o atenționare. Imigrația covârșitoare este o altă temă care se chinuie să iasă de sub lumina reflectoarelor. Statele europene care „moțăiau” îndestulate, au devenit foarte vioaie. Austria care și-a scăzut cheltuielile de securitate și apărare până la un minim ridicol a constatat că nici un vecin nu mai are de gând să o apere. Nici ungurii, nici italienii, nici cehii, nici croații ...

Comisiile de specialitate ale UE constată că jaloanele care arată limita bunei purtări în actele de guvernare sunt destul de nebăgate în seamă. Este normal. Statele europene au dezvoltări diferite, moșteniri diferite, sensibilități diferite.

Să risc un pronostic ? Risc. Vom avea o Europă unită economic, comercial, științific, consular, financiar, bancar și probabil polițienesc, în special sub aspectul protecției frontierelor externe. Poate că este suficient. O mai „mare integrare” va avea loc mult, mult mai târziu. Nu este exclus ca mai mari integrări să aibă loc la nivele mai mici, între țări vecine și cu foarte multe legături istorice. Marea integrare europeană va trebui să mia aștepte.

Va trebui totuși găsită o formulă pentru un sistem comun de apărare al UE, complementar sistemului oferit de NATO. Un sistem în care Franța să nu o mai facă pe mironosița iar Italia să înțeleagă că apărarea statelor membre ale UE nu este o glumă.

Niciun comentariu: