Punctele de trecere a frontierei românești

Îmi place inițiativa celor de la frontieră. Harta interactivă a punctelor de trecere a frontierei românești este utilă pentru cei care vor să călătorească dar și celor care vor să se informeze. M-am jucat puțin cu ea și este foarte bună. Cred că ar cam trebui să continue și să aplice și pentru punctele de trecere a frontierei ale celorlalte State Membre UE, cel puțin la nivelul frontierelor externe.

Inițiativa unui tânăr liberal.

Cristina-Ancuța Pocora are un proiect local, la Fetești, cu organizația de femei și cea de tineret a PNL. Îmi place ințiativa. De aceea o pun pe blogul meu.

Vrea să dăruiască un zâmbet, prin intermediul binevoitorilor, copiilor nevoiași. Acum, donația (act individual, benevol și nu impus dup cum îl practică Emil Boc), este mai actuală ca oricând. Sărăcirea populației aduce donația în atenția celor care își mai pot permite un astfel de act social.



A doua acțiune este tot o donație. De carte însă. „Cărțile au valoare”. Știm cu toții acest lucru pentru că ne-am format, în mare măsură, prin intermediul cărților. Valoarea lor este cu atât mai mare cu cât sunt mai disponibile pentru cei care au mare nevoie de ele.


Cristina merită felicitată. Din partea mea, din toată inima.

Colegii mei s-au dotat. Tot pe banii europeni

O știre care mă bucură. Poliția de Frontieră se dotează, în continuare, pe banii europeni. Au la dispoziție facilitatea Schengen și își continuă programul de dotare prin contribuția europenilor în vederea securizării frontierelor externe ale coanei Europa. De fapt, polițiștii de frontieră au exploatat cu succes posibilitățile programelor Phare. Cu acele programe s-a trecut la dotarea performantă a structurilor operative de pe frontieră.

Un principiu din Convenția Schengen spune că agenții statelor care execută controlul la trecerea frontierei la frontierele externe ale UE fac acest act în folosul atât al statelor de care aparțin cât și în interesul celorlalte state membre ale UE. Este normal așa din moment ce persoanelor cărora li se permite intrarea pe teritoriul României nu vor mai fi subiecte ale unui control la trecerea frontierelor dintre statele membre ale UE. Pentru că la frontierele interne nu se mai execută controlul persoanelor și mijloacelor de trasport care trec frontiera de pe teritoriul altui stat membru. Nu se mai execută nici controlul bunurilor sau mărfurilor. Este posibil ca, pe teritoriul unui stat membru al UE să se execute controale ale polițiilor naționale sau ale altor organe de stat pe baza unor informații rezultate în urma analizelor de risc sau a unor informații specifice cu privire la mașinile sau ocupanții acestora primite prin sistemele informatice la care polițiile statelor membre UE sunt conectate.

Da, îmi place. Ce să fac, sângele apă nu se face !

Pentru ei. Doar pentru EI !

Iau de la Lilick. Foarte bun.

Țara arde și baba se piaptănă.

Ce este important azi ? Ce act sau faptă poate avea influență asupra vieții noastre ? Ce comentăm ? Față de ce ne exprimăm poziția ? Întrebări. Întrebări. Răspunsuri ... alandala.

Televiziunile și ziarele toacă aiurea teme expirate sau inventate. Remanierea Guvernului sau măcar a unor miniștri, o nouă moțiune de cenzură pe care cei din PSD vor să o promoveze fără a avea sprijinul PNL, viața internă a PD-L ... Rahat. Specialiștii în datul cu părerea se simt importanți. Toacă indivizii cuvintele aiurea cu o plăcere bolnăvicioasă. Iar consumatorii de programe Tv primesc această crasă dezinformare din plin. Cei fără prea multă cunoaștere a propriilor drepturi dar și obligații, cei care au „o lene” naturală ce îi împiedică să se informeze în mod util, cei care nu citesc legi sau diferite acte de guvernământ (acolo unde se găsesc, până la urmă, acțiunile Guvernului) umblă disperați după „bârfa satului”. Cumva, la egalitate, se dezbracă „știri” despre tot felul de haimanale ahtiate după publicitate (așa-zisele VIP-uri românești) alături de zicerile și dezicerile pedeleprelor cu privire la tot felul de acte și fapte politice sau guvernamentale. Imaginea generală este de bordel. Țara a devenit un bordel uriaș. Târfele politice și guvernamentale care au ajuns în prim-planul atenției publice „oferă” dar nu săvârșesc. O să facem, o să dregem, o să ... Iar asta de ani și ani de zile. Am ajuns la concluzia că noi, românii, avem o plăcere diabolică să ne „hrănim” cu promisiuni. Ne sunt suficiente promisiunile. Și dăm, cu inconștiență, bani albi, adunați cu sudoare, pe „vrabia de pe gard” sau pe „pielea ursului din pădure”. Și dăm. Iar guvernarea portocalie a văzut că se poate. Așa că a trecut la treabă și pe lângă ce dăm noi ca proștii vine și ne mai ia. O parte din banii îi ia cu forța. Alții îi ia prin alte promisiuni total aiurea cum este acest „fond de solidaritate”.

Guvernarea este treaba partidului sau partidelor care au câștigat alegerile și care, cumva, au primit însărcinarea de a da premierul. Obiectul de activitate al unui Guvern este administrarea problemelor țării în baza prevederilor Constituției și a legilor în vigoare. Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a făcut pe dos. De la programul de guvernare, la legile bugetelor pe 2009 și 2010 și până la celelalte acte de guvernământ au negat supremația Constituției și au nesocotit legile în vigoare. Acolo unde legea nerespectată avea prevederi „deranjante” au promovat inițiative legislative care au schimbat regulile fără a corela schimbările cu restul legii sau a actelor normative ce influențează raporturile juridice între părțile ce aplică acele prevederi legale. S-a ajuns la haos. În Letonia, Curtea Constituțională a constatat că „dezechilibrul actual (al bugetului leton) a fost cauzat de decizii pripite și nefundamentate ale statului în această materie”. La noi este la fel. Acolo au fost niște decizii aiurea iar Guvernul leton a încercat, la fel ca panarama de Guvern portocaliu, să ducă efectele în spinarea populației, să ia banii acesteia pentru a acoperi găuri bugetare provocate de populism și nepricepere.

Ce a făcut Guvernul Băsescu-Boc-Udrea până acum ? Păi, cine vrea, poate vedea. Impozitul forfetar a distrus peste 100.000 firme mici și mijlocii. A crescut șomajul și numărul de pensionari. A introdus pensia minimă pentru cei care nu au contribuit vreodată la fondul de pensie - sute de mii de persoane. A început programe „de investiții” unde a „înțărcat dracu bălaia” - patinoare, săli de sport, alte aiureli. Referitor la acestea, se pune întrebarea, pe deplin temei, la ce sunt utile ? Lălăiala propagandistică trebuie tratată ca atare. Pentru că vine întrebarea: cât au dat la bugetul de stat comunitățile cadorisite cu aceste investiții ? Nu doar aici s-au dus banii aiurea, problema fiind de discutat în amănunțime, ci și în tot felul de investiții în infrastructura unor localități pentru uz local și nu național. De mai bine de un an de zile banii noștri se duc pentru bunăstarea cetățenilor unor localități din țară care au norocul să aibă la butoanele deciziilor de stat niște concetățeni. Eficiență economică - ioc. Pagubă în bugetul de stat „cât casa”. După ce ne-a luat banii prin taxe și impozite, guvernul portocaliilor hoți și incompetenți vrea să ne jefuiască prin adoptarea unor acte normative care pot fi catalogate ca „arme de nimicire în masă”.

Da. Este o mare problemă folosirea bugetului - adunat prin efortul tuturor cetățenilor țării - pentru bunăstarea doar a unora dintre cei privilegiați. Sunt curios să știu care a fost contribuția comunei natale a lui Boc la bugetul statului pe un an de zile ? Dar și a celorlalte localități care au primit programe de investiții cu bani de la bugetul centralizat al statului. Anul trecut am pomenit de cadourile făcute de Boc și guvernele conduse de el baronilor locali PD-L, cum este cazul lui Flutur de la Suceava care a fost cadorisit cu 25 mil. euro pentru achitarea notelor de plată ale Consiliului Județean pe proiectele locale. Proiectele locale. Nu naționale ! Dar nu este singurul caz. Nu mai spun de telegondola Ridzi sau „investițiile” în sărbătorile locale finanțate, în parte de la bugetul de stat. Dar aceste cheltuieli destrăbălate nu mai fac obiectul știrilor și analizelor. Pentru a satisface dorințele disperate ale clientelei politice s-a trecut la împrumuturi masive de la bănci. Statul a devenit un datornic slab. Datoria crește, exponențial datorită dobânzilor care adaugă, adaugă, adaugă ... Ar trebui ca prostul să plătească însă nu. Prostul nu plătește în România. Plătesc în schimb fraierii care se hrănesc cu „o să facem, o să dregem ...”.

Pentru că nu este destulă prostie aflăm, prin intermediul unora care sunt ceva mai curioși, că Biserica Ortodoxă Română este o altă căpușă la bugetul statului. Se bagă bani în prostie în biserici noi, refacerea altora, întreținerea lor, bașca salariile preoțimii. Totul de la bugetul statului ! Ce are biserica cu statul ? Suntem un stat religios ?

Dacă evaluăm cu atenție tot ce a făcut guvernarea portocalie până acum ajungem la concluzia că a risipit. Aiurea. Nu are o strategie la nivel național. Are interese private și se ocupă doar cu satisfacerea intereselor clienților politici. Biserica ar trebui scoasă de la bugetul statului. Cu totul. Credința este o problemă de conștiință a fiecărei persoane în parte nu o problemă de interes național. Eu nu sunt de acord să dau bani pentru Biserică prin buget. Mă duc la Biserica de care aparțin și fac o donație după metodele vechi. Iar sumele date Bisericii nu sunt impozitate ! Mai mult, la câte religii recunoscute sunt, statul face o discriminare în favoarea unora în detrimentul celorlalte. Până la urmă, Biserica, de orice religie este, este o activitate privată iar susținerea ei de către stat este o risipă. La fel partidele politice. Tot activități private sunt. Finanțarea partidelor politice ar trebui să înceteze. La fel ca Biserica, partidele trebuie să trăiască din contribuțiile membrilor săi. Susținerea de către stat este o risipă. Dacă nu își conving membrii vor dispare. Iar cei care vor protesta, să facă bine și să dea ei banii pentru ca Biserica sau partidul lor să traiască bine. Nu este treaba altora dacă există Biserica sau partidul „X” sau „Y”.

De asemenea, bugetul de stat nu are ce căuta în investițiile locale. Pentru asta sunt taxele locale. De aceea trebuie realizată descentralizarea administrativă. Dar nu este dorită de această guvernare portocalie. Descentralizarea administrativă ar modifica inclusiv reglementarea surselor de venit la bugetul centralizat al statului astfel că pupinii băsescieni colorați portocaliu numiți în deconcentrate și descentralizate nu ar mai avea asigurate sursele de venit promise în campania electorală. Lăsând mai mulți bani la administrația locală pentru nevoile acesteia așa cum au fost formulate de comunitatea respectivă salariile funcționarilor de stat de la nivel local ar fi la mărimea capacității administrației respective iar investițiile s-ar limita la posibilitatea acestor administrații de a le dezvolta. Doar așa s-ar ajunge la dezvoltarea inițiativei locale. Dar nu, statul centralizat portocaliu distorsionează realitatea (din interes politic pervers) astfel că apar pe hartă „în plină dezvoltare” localități care nu au perspectivă. De nici un fel. Iar acolo unde există perspectivă bate vântul „a pustie”.

Guvernul portocaliilor incompetenți măresc taxele. Cumplit. Acum se numesc „donații”. Din cauza incompetenței cheltuielile sociale la buget cresc în procente. Au ajuns la aproape 80%. În loc să scadă, cresc. După incompetenții guvernanți de vină sunt ... pensionarii și salariații bugetari. Să avem pardon, nu este treaba lor să crească veniturile bugetare și, mai ales, vine întrebarea: de ce să crească veniturile bugetare ? Mai mult, este treaba exclusiv a Guvernului să administreze în așa fel încât să stimuleze investitorii să aplice în noi întreprinderi, să dezvolte afacerile începute, să crească numărul de salariați și, în mod obligatoriu, să crească veniturile acestora pentru a aduce cererea alături de ofertă. Dacă ar fi procedat așa, procentul cheltuielilor sociale la buget ar scade. Ar fi o dovadă de bună guvernare. Creșterea lor are doar o denumire: proastă guvernare.

Ei bine, această întrebare pune, din punctul meu de vedere, paie pe foc. Ce obligații financiare are statul ? Salariile și pensiile (acolo unde pensiile din sistemul contributiv sunt administrate de stat) precum și pensiile de stat și cele de serviciu, asigurarea cheltuielilor cu aparatul de stat - instituțiile statului: Parlament, Justiția, Președinția, Guvernul, ministerele, agențiile guvernamentale -, datoria publică. Normal, veniturile la bugetul centralizat al statului ar trebui limitate la aceste nevoi. Dacă populația aprobă o investiție de interes național, atunci se stabilesc veniturile necesare pentru acea investiție. Se emite o lege care impune o taxă cu acea destinație. Acele venituri ar trebui să fie active doar pe perioada derulării investiției. La fel, în caz de război sau altă situație specială, ar trebui stabilite venituri suplimentare în limita obligațiilor statului - a administrației centrale -, la soluționarea acelei situații.

La noi este alandala. Sunt legi care impun taxe doar pentru ca o agenție, să spunem „X”, să existe. Avizul sau aprobarea dată de salariații respectivei agenții are influență „0” asupra funcționării întreprinderilor sau activității cetățenilor. Bani aruncați pe apa sâmbetei.

Eu zic că astea sunt o parte din problemele noastre. Nu că se adună la Snagov criminalii din PD-L, nu că Elena Udrea va ajunge sau nu șefa PD-L București, nu că unii pesediști au intrat în călduri și visează moțiuni de cenzură și nici că niște pupinbăsisti de la SAR fac din sistemul de pensii „o țeavă” care s-a umflat artificial iar măsurile Guvernului vin să o aducă la forma inițială.

Înaltă competență profesională ?

Mă uit în Constituție de ceva vreme. Îmi vin în minte momente și situații ale anilor din urmă în care eram surprins de modul în care au fost interpretate diferitele legi ale țării. Nu mai spun de surpriza pe care am avut-o când am aflat cât de „specialist” este așa-zisul profesor universitar Emil Boc în ale Constituției. La individ am o singură concluzie: este cel mai anti-constituționalist om politic din România. Pentru el, prevederile constituționale au alt sens decât îl au pentru majoritatea cetățenilor. Bine, nu este singurul. Are alături alți „constituționaliști” de marcă, tot felul de oportuniști capabili de orice pentru o sinecură. În fine ...

Citesc articolul 143 din Constituție: „Judecătorii Curții Constituționale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competență profesională și o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior”.

Norma este imperativă. Cel care este desemnat să candideze pentru o funcție de judecător la CCR trebuie să îndeplinească, cumulativ, cele trei condiții. Numai că aici, în România, unde ducem în superficialitate totul, condițiile legii sunt încălcate în mod grosolan.

Iau exemplul acestui Augustin Zegrean, ajuns primul judecător al Curții Constituționale când ar fi trebuit ca porțile instituției să îi fi fost, de la început, închise. Interpretarea prevederii constituționale nu lasă loc de dubii. Pentru cei de bună-credință. Pentru cei care nu au probleme cu buna-credință ... se poate și așa. Iar aici acuz pe toți cei care i-au dat vot favorabil acestui Zegrean la prima nominalizare a lui de către Băsescu la Curtea Constituțională. Iar cei care au dat votul sunt din toate formațiunile politice, inclusiv PNL sau PSD. Nu am cercetat cum s-au dat voturile acestora cu ani în urmă dar o să o fac. Îi acuz pe acești parlamentari de rea credință chiar dacă sunt din partidul meu.

Să luăm prima condiție: să aibă pregătire juridică superioară. Din actul de numire al individului, al acestui politruc portocaliu, trag concluzia că s-a considerat că are pregătire juridică superioară prin faptul că a absolvit facultatea de drept. Greșit. Nu există pregătire juridică sub nivelul licenței în drept. Ca atare, un licențiat în drept are o pregătire juridică de bază, în cadrul sistemului fiind pregătire juridică inferioară. Pregătirea juridică medie apare abia după absolvirea unui masterat sau pot-universitar. Probabil că are un post-universitar deși nu îl văd în CV-ul individului. Abia după obținerea unui doctorat în drept putem vorbi despre pregătirea juridică superioară. Nici doctoratul nu apare.

A doua condiție cere ca cel care candidează să aibă „înaltă competență profesională”. Plec de la definiția competenței din DEX pentru a înțelege norma legală:

COMPETÉNȚĂ, competențe, s.f. Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții.

Se observă că cel competent trebuie să aibă o cunoaștere „adâncă” a problemei asupra căreia se pronunță. Este starea normală a competenței. Cunoașterea „adâncă” se obține de cel care studiază problema în amănunțime. Dar asta nu este suficientă în cazul unui judecător al Curții Constituționale. I se cere mai mult. I se cere o „înaltă competență” care presupune nu doar studiul adânc al problemelor de drept ci și o contribuție în această materie - care se obține prin contribuția proprie la dezvoltarea dreptului prin lucrări doctrinare, studii, expunerea rezultatelor unor cercetări în diferite domenii ale dreptului în care persoana respectivă s-a specializat ( nu este cazul la Zegrean) precum și recunoașterea competenței sale de către alți specialiști în drept - din țară și străinătate - și opinia publică. Nu este cazul la Zegrean. Profesional, individul a activat în calitate de consilier juridic - probabil limitat la emiterea avizelor de legalitate pentru actele administrative ale firmelor la care a lucrat și reprezentarea la instanță a acestor firme în litigiile contractuale sau de muncă -, a activat ca avocat unde a căutat clientela și nu avem cunoștință despre cazuri deosebite soluționate de el pe întreaga sa activitate - bașca faptul că era înscris în baroul local Bistrița Năsăud însă a activat și ca parlamentar. Faptul că a activat în comisiile juridice ale Parlamentului nu îi aduce „înalta competență”. Iar ca tacâmul să fie complet, aici găsesc ceva și din activitatea lui la Curtea Constituțională de până acum, activitate la nivelul „genunchiului broaștei” însă puternic colorată politic (portocaliu): In activitatea sa de pana acum la CCR Zegrean s-a facut remarcat o singura data in argumentatia redactata impreuna cu Nicolae Cochinescu, in care dezaprobau o decizie anterioara a Curtii Constitutionale, despre care acestia au sustinut ca ingradeste atributiile presedintelui tarii. Se pare că este destul de clar care a fost și este rolul lui Zăgrean la Curtea Constituțională.

Este evident, se vede și din marginea galaxiei Calea Lactee, că individul despre care bat tastatura acum nu îndeplinește nici cea de a doua condiție a desemnării lui ca judecător la Curtea Constituțională.

Trec la a treia condiție. Să aibă o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior. Se observă că legiuitorul constituțional permite o condiție alternativă după împlinirea condiției de vechime - care presupune acumularea unei experiențe substanțiale în activitatea juridică, un rodaj îndelungat în evaluarea juridică a diferitelor cauze, căutarea și folosirea unor soluții care să ducă la aplicarea dreptului etc. Dar nu este orice fel de „sau”. Nivelul minim al condiției alternative este o activitate echivalentă cu activitatea didactică în învățământul superior. Dacă aplicăm corect această normă, în echivalentul acestei activități sunt destul de limitate opțiunile. Nu orice avocat sau consilier juridic, nu orice procuror sau judecător, nu orice grefier sau notar, nu orice cadru didactic din învățământul superior poate ajunge judecător al Curții Constituționale. Legiuitorul constituțional a legat condițiile între ele astfel că cel care candidează trebuie să iasă în cei 18 ani de activitate din anonimatul profesiei pe care o practică și să aibă îndeplinite și celelalte condiții: pregătirea juridică superioară și înalta competență profesională (explicate mai sus).

Nici a treia condiție nu este îndeplinita de acest Zegrean. Nu acuz pe Băsescu de nominalizarea lui, nici în 2007 și nici acum. Acuz parlamentarii de atunci și de acum că au dat votul favorabil individului deși este evident faptul că Augustin Zegrean este complet pe lângă condițiile impuse de Constituție. La prima desemnare PNL este vinovat. Aranjamentul politic a bătut Constituția. A aruncat Constituția la gunoi. Nu știu cum au votat pesediștii atunci dar nu îi cred capabili de altceva. Pentru că cei care au început politizarea Curții Constituționale au fost Ion Iliescu și al lui PSD. Iar pentru a exemplifica acest lucru îi dau cuvântul împricinatului (2005):

Augustin Zegrean, deputat PD: Judecatori independenti politic la Curte

Deputatul PD Augustin Zegrean a declarat ieri intr-o conferinta de presa ca in opinia sa, Legea privind Curtea Constitutionala ar trebui schimbata in asa fel incat din aceasta institutie sa faca parte doar oameni independenti politic.

"Sapte dintre cei noua judecatori ai Curtii Constitutionale au ocupat functii de demnitate publica din partea PSD, au fost fie ministri ai Justitiei, fie ministri delegati in relatia cu Parlamentul si, intr-un fel, nu au reusit sa inteleaga ca lucrurile s-au schimbat si au dat o solutie probabil cu tenta politica. Dupa ce vom vedea decizia, vom putea spune mai multe", a declarat Zagrean, citat de Mediafax, referindu-se la decizia Curtii Constitutionale privind admiterea unor exceptii ridicate de instanta suprema, PSD si PRM la prevederile referitoare la reforma justitiei din pachetul legislativ al Guvernului.

In opinia deputatului Zagrean, membru al Comisiei Juridice din Camera Deputatilor, Legea privind Curtea Constitutionala trebuie sa fie schimbata in asa fel incat ea sa prevada ca "membrii ei sa nu faca parte din nici un partid politic sau sa se fi indepartat cu mult de partidul din care au facut parte pentru ca ei sa poata fi cu adevarat independenti".

Oare cum rămâne mister Zegrean cu convingerile ? Mai jos este CV-ul individului de pe site-ul Curții Constituționale. Lămuritor, nu ?!

Augustin ZEGREAN

Augustin Zegrean, numit judecător de Preşedintele României (2007), pentru un mandat de 9 ani.
Născut la 29 martie 1954, în localitatea Sânmartin, judeţul Cluj.
Căsătorit, un fiu.
Absolvent al Facultăţii de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca (1980).

Experienţă profesională:
1980-1988 - Consilier juridic;
1980-1984 - Consilier juridic, BJATM Bistriţa (COMAT);
1984-1988 - Consilier juridic, ELECTRICA Bistriţa;
1988-2007 - avocat Baroul Bistriţa - Năsăud, specializat în drept civil şi comercial, preocupări în domeniul privatizări societăţilor comerciale şi în insolvenţă;
1990-1992 - senator, vicepreşedintele Comisiei juridice a Senatului, membru al Comisiei de redactare a Constituţiei României;
2004 - deputat, membru în Comisia juridică de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor;
2007 - arbitru - Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrii a României.

Articole publicate:
"Explicaţii teoretice la legea fondului funciar", Editura Aldo Mar, 1991.

Libertatea judecătorului de a hotărî

Am citit un comentariu la Cristi Danileț. „Despre hotărâre - apud 'Despre limita'”. Danileț vorbește despre profesionistul din el oferind cititorului gândurile intime ale celui care judecă în limitele legii. Nu ascund faptul că postarea mea este determinată de gândul ce îl am cu privire la judecătorii Curții Constituționale. De aceea, pun mai jos concluzia din postarea lui Danileț:

„Justitia este putere si nu forta – ea nu se impune decat prin reglementari. Ea este asumata de societate ca o necesitate: de a pazi libertatea tuturor. Libertatea inseamna facultatea de a alege – insa exersarea ei nu este libera, ci predeterminata. Aceste limite sunt pentru judecator regulile: asadar, pentru judecator libertatea este putinta de a alege intre posibilitatile legale”.

Și pentru a arăta că nu sunt chiar atât de habotnic, pun și cartea lui Liiceanu „Despre limită”. Este filosoful un pupincurist băsescian însă ...


Gabriel Liiceanu - Despre limita

Pentru cine are timp, lectura pe care o propun este bună. Pentru cine nu are ... poate nu are un interes în cauză.

Fuga de realitate

Ieri a fost o zi încărcată. Pedeleprele au reușit să își apere guvernul de incapabili și caricatura umană care stă, dar stă, în fotoliul de premier fără a avea habar de rolul și funcția Guvernului. Mesajul populației către aleșii din Parlament a fost ascultat însă ... a fost prea puțin respectat de băsescieni. Ajunși în Parlament, prin vot uninominal, pentru a respecta voința alegătorilor și-au uitat angajamentele. Și doar, „tata” lor le-a spus cum trebuie să se comporte:

Traian Basescu, noiembrie 2007, inaintea referendumului pentru votul uninominal, citat:

«In sfarsit, un alt avantaj al sistemului pe care eu l-am propus romanilor este responsabilizarea parlamentarului. El nu va mai putea sa fie indiferent fata de circumscriptia electorala, sa isi aduca aminte de circumscriptie doar in preajma campaniei electorale. Imi este cunoscut sentimentul pe care l-am avut cand am fost prima data ales uninominal, in calitate de primar general al Capitalei. Orice politician in momentul in care dobandeste calitatea de ales se responsabilizeaza imediat in raport cu cei care l-au ales. Stie ca isi datoreaza functia si succesul in politica celor care l-au ales, stie ca daca vrea sa mai faca politica trebuie sa aiba cea mai mare parte a actiunilor lui in acord cu vointa celor care l-au ales.»

Iau citatul de la Lilick. Este mai hărnicuță.

Tot ieri, au fost luări de cuvânt de la tribuna Parlamentului de tot felul. Emil Boc a strălucit prin discursul isteric comunistoid. Când l-am auzit cum începe să țipe m-am dus cu gândul la cuvântările „tovarășului”, da, la Nicolae Ceaușescu. Tinerii nu au întipărită în minte o scenă din plenarele CC al PCR, din cuvântările „tovarășului” prezentate la TVR însă eu și ceilalți ca mine care am trăit 40 de ani în acel regim acestea sunt prezente. Sunt scene pe care nu credeam să mai apuc să le văd. Ieri, Emil Boc a intervenit brutal în viata mea și mi-a atras atenția că PCR a renăscut, viguros, sub forma PD-L. Ieri, Emil Boc mi-a atras atenția că avem un nou „tovarăș”, unul care ne hotărăște soarta, care dispune de viața noastră, care dispune de bunurile noastre și că orice idee de libertate, demnitate, onoare, proprietate are drept de viață dacă și numai dacă are avizul favorabil al hienelor portocalii.

Dar tot ieri s-a produs și Crin Antonescu cu cel mai bun discurs politic posibil.


Vezi mai multe video din Politica

Iar de aici vedem adevărata problemă a României: atacul asupra democrației. Atac produs de Traian Băsescu și banda de mafioți care îl asistă. Atac care s-a materializat în zilele trecute cu două acte normative care atentează la dreptul de proprietate - care a fost și este, după concepția portocaliilor băsescieni un moft, idee preluată de la înaintașul lor ion Iliescu, pentru toți ceilalți români mai puțin pentru clientela politică portocalie -, atac prin care se neagă principiile constituționale, drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Azi este iar o zi încărcată. O zi care își amintește din ce în ce mai puțin de ziua de ieri, de celelalte zile care s-au scurs din 6 mai și până acum, o zi care uită că mii și mii de oameni au ieșit aproape zilnic în stradă pentru a-și apăra drepturile acumulate cu sudoarea frunții într-o viață de om, nu se mai amintește de efortul disperat al bătrânilor care nu mai au viitor, al părinților care nu își mai pot hrăni copiii, al bolnavilor care nu mai au bani de medicamente ... Azi este în vogă zvonul că, vezi Doamne, Boc remaniază Guvernul. Toată presa s-a pliat pe această știre care nu schimbă cu nimic situația. Nu se schimbă nimic. Dar absolut nimic. Legile pe care Boc și-a angajat răspunderea își vor produce efectele dezastruoase. Politica portocalie va fi tot politică portocalie, furtul și jaful național va continua, dezastrul va fi la fel de profund. Presa fuge de realitate prin accentul pus pe această așa-zisă remaniere. Presa face astfel jocul portocaliilor !

Firave știri, rătăcite printre dezbaterile care vor să afle „nimic”, ne arată că PSD atacă la Curtea Constituțională cele două legi demente, că Inalta Curte de Casație și Justiție sesizează Curtea Constituțională asupra neconstituționalității prevederilor celor două acte normative devenite arme de distrugere în masă, că toți românii au mâini întinse spre ajutor de la partidele politice responsabile, de la organizații ale avocaților - români și străini -, de la sindicatele care nu au semnat acorduri de sprijin cu Videanu și Băsescu, de la ONG-urile care încă mai au în rândurile lor intelectuali cu „I” și nu pupinbăseșcieni. Se vorbește prea puțin despre ce și cum să facă românii să își apere drepturile.

Eu voi continua, aici, în spațiul limitat al blogului, să ofer tuturor celor care doresc să vadă și un alt punct de vedere, și o altă formulare, și o altă atitudine, să postez pentru a ajuta.

După ce voi avea acces la formulări pentru cererile de chemare în judecată, după ce le voi prelucra în sensul în care eu voi acționa, le voi pune pe blog. Argumente în favoarea declarării ca neconstituționale a majorității articolelor din legile pe care Boc și-a angajat răspunderea sunt. Multe. Enorm de multe. O parte dintre ele au fost expuse în postările mele anterioare, preluate de la AMR, de pe blogul jud. Cristi Danileț, din propriile analize. Aștept ca avocații liberali să ne ofere varianta lor de cerere de chemare în judecată. Le voi căuta și pe cele pe care le vor întocmi cei de la PSD, PC sau alte organizații și formațiuni.

Cel mai important acum este să ne pregătim, sufletește, pentru decizia de a da Guvernul în judecată. Putem câștiga și cu cât vom fi mai mulți, cu cât vom fi mai neabătuți în demersul pe care îl vom începe, cu atât va fi mai bine.

Pedeleprele pot veni cu diferite acțiuni prin care să încerce să descurajeze pe cei care vor da Guvernul în judecată. Vă rețin atenția că nu contează suma furată, contează actul de hoție. Un ban de îmi ia, tot hoție se cheamă. Iar hoțul trebuie trimis acolo unde îi este locul. După gratii. Acolo este locul lui Băsescu, Boc, Udrea, Videanu și a tuturor portocaliilor.

O seară în Piața Universității

Aseară am fost în Piață. Tot așa îmbrăcat, am împărțit flyere, am pus lumânări, am discutat cu niște persoane despre viața de acum și cea de atunci, am socializat.

Există o confuzie, întreținută de tot felul de „vuvuzele” portocalii, cu privire la fenomenul „Piața Universității”. Sigur, fără a nega cumva rolul și locul lui Ion Iliescu atunci trebuie să vedem cu ochii larg deschiși ziua de azi. Atunci exista pericolul ca Ion Iliescu să ducă societatea românească din nou în comunism. Un „comunism de omenie”, de parcă ar putea exista așa ceva. Comunismul, ca politică de guvernare este frate de sânge cu fascismul și nazismul. Toate au rădăcinile adânc băgate în seva național-socialismului. Fenomenul „Piața Universității” a fost reacția societății civile la aceste intenții iar scopul acțiunii a fost enunțat de cei din piață prin susținerea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara.

Punctul 8
8. Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte (...)".

Revin asupra unei idei mai vechi expusă de mine într-un articol anterior și anume că Ion Iliescu nu mai poate fi acum subiectul unei acțiuni de contestare. Dacă ar fi îndeplinit în aceste zile o funcție de demnitate publică cu atribuții de decizie asupra vieții noastre, da. Dar este doar un particular. Rămâne vinovat pentru multe și cumplite acte antinaționale săvârșite în perioadele în care a avut putere de decizie ca Președinte al României dar azi, când suntem victimele unor acțiuni politice și administrative similare celor aplicate de regimul comunist al lui Ceaușescu începând cu anii 1980, subiectul contestării trebuie să fie cel care dispune, discreționar, de drepturile și libertățile noastre, cel care consideră că este dreptul lui de a umbla fără jenă în buzunarele noastre, cel care conduce direct și autoritar un Guvern de marionete portocalii în defavoarea întregii nații însă în beneficiul familiei sale și a apropiaților săi. Azi este la putere tot un lustrabil, potrivit punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, Traian Băsescu. Individul a fost și una și alta. Și activist și ofițer de securitate. Nu mai spun de Emil Boc dar și de alții din această guvernare portocalie. Presa a dat suficiente date cu privire la trecutul lor. Pentru că părerile în aceste probleme sunt împărțite, am dreptul să mă susțin cu părerile celor care gândesc la fel ca mine. De aceea recomand o altă opinie, a lui Marian Sultănoiu, în ziarul „Gândul” : Iliescu, golanii vechi și noi.

Pentru că noi, cei care susținem „Mișcarea Violet”, mișcare civică îndreptată împotriva „noului Ceaușescu, noului Iliescu” - Traian Băsescu -, am înțeles că Traian Băsescu este marea problemă a României așa cum a fost Ion Iliescu atunci, în 1990, ne-am hotărât să participăm la campania de sensibilizare a opiniei publice asupra pericolului real care ne grevează existența prin acceptarea acestui activist comunist și securist la putere, ne-am concentrat acțiunile pentru a arăta adevărata față a dictatorului de la Cotroceni. Și suntem activi și în mediul virtual și în piața publică acolo unde putem fi văzuți de oameni, acolo unde putem fi întrebați asupra susținerilor noastre acolo unde din discuții în contradictoriu se poate ajunge la un punct de vedere comun. Știm că există mulți oameni care gândesc ca noi. În mediul virtual și nu numai au pornit și se desfășoară campanii care au ca scop opoziția față de regimul autoritar și nedrept al partidului-stat, PD-L, al aliaților acestuia, al personalităților care susțin aberațiile de guvernare ale acestui „nou Ceaușescu”. Dar sunt insuficiente aceste acțiuni. Fără dezbaterea problemelor în agora, fără confruntarea de idei care să genereze poziții comune și ca o consecință acțiuni comune, nu se realizează mare lucru.

Noi am fost în piață. Am făcut o cruce din lumânări în amintirea victimelor mineriadei din 1990. Victime atât ale minerilor dar, în special, victime ale securității ceaușiste și miliției folosite de puterea iliesciană împotriva populației nemulțumite. Le-am aprins ziua, ne-am retras un timp și, revenind, le-am văzut reaprinse de cei care au trecut pe acolo. Alte persoane au văzut acțiunea, și-au cumpărat lumânări și le-au pus, aprinse, printre cele puse de noi. Aceste gesturi au un cuvânt care le definește - solidaritate.



Astăzi are loc și se manifestă cu violență, o altă mineriadă. Puterea portocalie nu a mai adus mineri ci își aduce în sprijin puterile statului, autoritățile de stat care pot, într-un fel sau altul să propage programul de teroare băsescian împotriva poporului român. Parlamentarii PD-L înfrățiți în nesimțire și ură față de români cu cei ai UDMR, sprijiniți de cei ai partidului nou înființat care are ca temei și liant trădarea și încălcarea jurământului - UNPR -, cei ai minorităților naționale altele decât cea maghiară care una au declarat și susținut și alta votează, liderul lor Pambucian făcând echilibristică filosofică și economică în emisiunile televizate cot la cot cu cei ai PD-L. Curtea Constituțională a României a devenit, deocamdată, loc de aranjamente politice prin intervențiile lui Traian Băsescu în numirile pe funcții și „indicațiile prețioase” ale acestuia - la fel ca ale lui Ceaușescu -, care pun în sarcina CCR „bunul mers al economiei” băsesciene, o economie a sărăciei bazată pe jaful practicat de PD-L asupra resurselor financiare și nu numai ale țării. Ministerul Public și serviciile fac liste, la Prefecturile județene se fac liste, Poliția Română face liste, Jandarmeria face liste ... iar în liste sunt protestatarii, funcționari publici, pensionari, oameni de afaceri care nu sunt de acord cu modul în care guvernarea băsesciană distruge țara. Statul polițienesc ceaușist a murit, trăiască statul polițienesc băsescian !

Da, noi, românii, îl deranjăm pe dictatorul Traian Băsescu pus, prin votul unor români, din nou, în fruntea țării. Îl deranjăm pentru că ne apărăm drepturile, pentru că vrem democrație și nu mai vrem dictatură, pentru că viața noastră și a celor apropiați nouă ne este mai dragă decât politica lui care are ca rezultat, previzibil, mizeria și sărăcia, ura și infracțiunea, moartea și boala.



Actualizare:

Epistolepentruzeus a adunat imaginile din pasaj. Este foarte interesantă „lectura” lor.

Ieri seară în Piața Universității și în pasajul de la Univeristate

Ne-am adunat la Universitate. O mână de susținători ai „Mișcării violet”. Din mulții declarați. Am socializat și se pare că intrăm, încet, dar sigur, în zona dubiilor organizatorice și de acțiune. Vrem mai mult. Mult mai mult decât putem acum. Dorim, cu toții, trecerea din spațiul virtual în spațiul real, în stradă, în „piață”, în spațiile publice în care să interacționăm cu oamenii care deși au idei asemănătoare nouă nu umblă pe net. Spațiul virtual este imens însă restrictiv. Selectiv. Insuficient însă pentru susținerea unor cauze. Mai mult, comunicarea în spațiul virtual nu poate înlocui comunicarea în spațiul real al comunității în care trăiești. O poate susține însă.

Am vizitat expoziția din Pasaj. Mineri reali, „mineri” ai securității din 1990 (aceeași de pe timpul lui Ceaușescu, fidelă slujitoare noului stăpân - Ion Iliescu), forțe de ordine publică cu căști de război și cizme, civili „indignați” de revolta „intelectualilor” etc. Un coktail nociv atunci asezonat cu citate din Tismăneanu, Stanomir etc., ideologi ai dictaturii băsesciene. Lilick, harnică, a muncit pentru colajul pe care îl preiau de la ea și pune degetul în postarea ei pe realitatea care ne înconjoară.


Vladimir Tismăneanu este vedeta acestei expoziții, nu ca imagine ci ca „ideolog”. Pentru că organizatorii au pus accent pe observațiile acestuia în mod deosebit. Minerii sunt prezenți cu imaginile și cu unele declarații quasi-anonime iar Tismăneanu este „cel ce lămurește” lucrurile.

Un citat din Tismăneanu este actual. Cel din imaginea de mai sus, dreapta jos.

Prin mineriade, România a trecut cu o viteză fulgerătoare de la starea de grație la starea de greață. Grația curajului și a libertății din Piața Operei, Timișoara și din Piața Universității, București asuprită apoi de greața în fața reîntoarcerii canaliilor în prim-planul vieții politice.

Scriind atunci, cu ani în urmă, acest ideolog actual al dictaturii băsesciene nu își putea închipui că Băsescu și șleahta portocalie care îl însoțește, ca minerii pe Cozma în urmă cu 20 de ani, va declanșa „mineriada economică și socială” împotriva propriului popor pentru un rahat de împrumut de la FMI. Da Vladimir. Atunci canaliile FSN au ocupat prim-planul vieții politice. Ani și ani aceste canalii au făcut tot ce au putut pentru a destabiliza țara însă noi, ca orbeții, am crezut că ele luptă pentru democrație. FSN-ul de atunci este PD-L-ul de azi. Reîntoarcerea lor în prim-planul vieții politice românești s-a lăsat cu greață. O greață care duce la proteste în toată țara iar cei mai violenți protestatari sunt tocmai cei care pentru o găleată și niște alimente au dat votul canaliilor portocalii readucând în prim-planul vieții politice FSN (PD-L).

Mineriada din 1990 a adus moartea pentru unii dintre protestatari. Morții nu vorbesc, au dreptate aici organizatorii evenimentului, nu pot spune cine au fost ucigașii, nu pot spune dacă aveau mâinile muncite și deformate de toporul de miner sau de pixul de securist (milițian, jandar, activist FSN etc.).

Mineriada economică și socială a Guvernului de mafioți FSN Băsescu-Boc-Udrea va aduce moartea celor cărora le ia mijloacele de subzistență pentru „restabilirea egalității în sistemul de pensii”, pentru „restabilirea echilibrului bugetar”, pentru ... Mafioții portocalii aruncă în spatele populației răspunderea pentru incompetența cu care au guvernat și guvernează, jefuiesc populația pentru a continua să asigure recompensa celor care au sprijinit campania prezidențială a lui Băsescu prin contracte grase cu statul, contracte măsluite și negociate cu încălcarea flagrantă a legii. Și pentru că banii cetățenilor nu pot fi luați cu totul, au început mânăriile pe banii europeni destinații dezvoltării rurale. În loc de canalizări, electrificare etc. bandiții băsescieni au hotărât că mai bune sunt ... asfaltările !




Față de acum 20 de ani, autorii masacrului național se mândresc cu ce au de gând să facă. În față iese Emil Boc, această marionetă băsesciană care își joacă pe mai departe rolul, acela de trompetă a șefului. Sunt însă și criminalia ascunși. Sunt cei care au conceput această stragetie antinațională, cei care au impus-o amărâtului de Boc, sunt cei care activează sub autoritatea academică și funcțională a lui Mugur Isărescu la BNR.

Așa avem, după 20 de ani, o nouă mineriadă, concepută de Mugur Isărescu și gașca lui de la BNR, probabil la cererea lui Băsescu și pusă în practică de adunătura nocivă a PD-L (FSN), UNPR, UDMR, minoritățile naționale altele decât cea maghiară.

Se spune că fiecare popor își merită politicienii pe care i-a ales. Cumplită spunere. Mă întreb dacă noi, românii, vom învăța ceva din evenimentele cumplite la care astăzi suntem martori. Mineriada din 1990 a fost făcută de unii români. Victimele au fost cei care și-au dorit o țară liberă de comunism. După 20 de ani, prin votul acelorași români, FSN-ul de atunci, PD-L de azi, a pornit o nouă mineriadă. Ca și atunci a găsit adepți. Oameni care au aceeași mentalitate, aceleași dorințe, aceleași forme de manifestare. Iar cei care se opun cu mai multă violență sunt tocmai cei care au readus FSN la guvernare !

Când am ieșit să merg spre casă m-am oprit, un timp, să ascult trupa „Concertino” evoluând în parcul Colțea. În cadrul unui program cultural intitulat „Visul unor simfonii de vară”. A fost o mângâiere a sufletului. Pun un clip care cuprinde o parte din piesele auzite aseară.


Vezi mai multe video din Muzica

Imaginile din clip nu au nimic în comun cu Parcul Colțea. Doar melodiile.