Pe mâna procurorilor. În ultimul an, exact când avea nevoie Morar să dovedească că este de neînlocuit.

Două sisteme ale statului sunt „belite” de foile corupției ca o ceapă. Acum se dau jos foile uscate.

Justiția își dă tributul. Judecători și grefieri, autori sau complici la acte de corupție, au ajuns și sunt pe cale să ajungă la parchetele competente pentru interogatorii. Li se adaugă, așa cum este normal, unii dintre procurorii  „incoruptibili” ai Parchetului General, avocați și polițiști. Imaginea de ansamblu este aceea a unui dezastru „anunțat”. La naiba, de la venirea USL la guvernare, cazurile cu corupții din Justiție s-au înmulțit.

Nu pot să nu speculez o situație care existat până mai ieri. Daniel Morar a fost șeful tuturor procurorilor prin diferite șmecherii administrative. Ba detașat, ba delegat. Cu complicitatea evidentă a CSM care a dat urgent, acolo unde legea impune, avizele necesare pentru perchezițiile investigatorilor la procurorii și judecătorii aflați în colimator. Plus pentru arestările preventive.

Sănătatea este, la rândul ei, belită de corupți. La fel ca în cazul Justiției, corupția din sănătate atât de clamată însă până acum nedovedită temeinic, a așteptat niște ani pentru a fi televizată. La fel ca în cazul Justiției, corupția din sănătate are un impact extraordinar de puternic asupra sufletului simțitor al românilor.

Cât va continua „tăvălugul” anticorupție în Justiție și Sănătate. Se va opri cumva acum, după plecarea lui Morar sau va continua sub conducerea aleșilor lui Ponta pentru a face dovada către onor societate că Ponta a ales bine ?

Își va trage și Băsescu ceva merite din aceste acțiuni ?

Cât va folosi societății aceste acțiuni ? Dacă sunt singulare, va folosi exact ca o frecție la un picior de lemn. Dacă însă se va dovedi că au continuitate, vor fi utile.

Între timp, să nu uităm că Ministerul Sănătății tocmai face o reformă care să împiedice producerea pe viitor a unor astfel de acte și fapte. Să nu uităm că reforma în Justiție începută de Mona Pivniceru ar trebui continuată de viitorul ministru. Ponta ne anunță că va fi un profesionist din cadrul Justiției. De va fi un procuror, teamă îmi este că vom repeta mandatul lui Monica Macovei.

Se reface PDL-ul. Blaga se ține de cuvânt.

Ca orice „buldog” care se respectă, Blaga a înfipt colții în PDL și nu îi mai dă drumul. Are mușchii gâtului tari, construiți să reziste șocurilor victimei. Nu mai vorbesc de fălci ...

Azi au CNC-ul. Aleg conducerea colectivă. Dur și duios pentru partidul devenit partiduleț, Blaga a cuvântat pentru „bunăstarea” tuturor. Numai că a atenționat, a câta oară (?!), că nu poți fi în partid și în afara lui. A dat acordul pentru unele excluderi de primari (care astfel nu și-au pierdut primăriile !) demonstrând, pentru cei de la vârf, că este dispus pentru orice sacrificiu pentru salvarea PDL. Un PDL al lui și al celor care îl însoțesc, mai puțin pentru Traian Băsescu ! Așa că și gruparea Udrea s-a cumințit, urgent.

Blaga trebuie să demonstreze pedeleprelor că PDL există, că poate fi organizat și controlat, că are disciplină internă, că are obiective pentru luptele politice viitoare și că își dorește guvernarea. Absolut normal. Exact asta face. După ce reface „oastea” portocalie, după ce toți cei din conducere vor pricepe mesajele lui se va trece la etapa următoare de construire a programului PDL pentru următoarea perioadă de timp. Abia apoi se va trece la eventuale discuții cu alte partide politice. Normal, vor căuta să vadă dacă dintre „țânțarii” politici care îi dau târcoale sunt unii care pot avea valoare. Deja le-a transmis prima probă. Să facă dovada că sunt partide potente la alegerile pentru Parlamentul European. Grea misie pentru niște „țânțari politici”. Acolo este muncă de Hercule nu de „croitorașul cel viteaz”. Previzibilă ratarea obiectivului de către aceștia. Apoi, vor fi alegerile prezidențiale. Naiba mai știe azi care vor fi forțele politice ce se vor angaja. Blaga va forța cu un candidat al PDL astfel că MRU cu Forța Civică și Pavelescu cu PNȚ-CD-ul constituiți în clona „D.A.” vor trebui să accepte sau să piară în decor.

Indiferent care vor fi numele ce vor ocupa funcțiile din PDL, este sigur că vor dansa după cum le cântă Blaga. Iar dacă Băsescu va ieși pe piață cu Mișcarea Populară va avea de lucru. Va urma o confruntare între Blaga și Băsescu în urma căreia se va stabili cine va conduce, pe mai departe, pedeleprele.

Vasile Blaga știe că trădarea vine de la cei apropiați. Sunt sigur că cei care au cochetat cu Băsescu nu mai sunt considerați apropiații lui. Vor fi trimiși în plan secund sau vor primi, din când în când, bobârnace care să le reamintească că au nevoie de o intensă și sinceră penitență.

A, da. Elena Udrea cere ca programul PDL să conțină măsuri care să împiedice alte plecări din PDL către partidele din USL și către „țânțarii politici”. Înseamnă că încă mai are gânduri „duioase” pentru Băsescu. Încă se mai gândește cum să facă să îi păstreze lui Băsescu oamenii „aproape”. Pentru momentul în care Băsescu va putea să facă politică pe față.

Trădarea lui Daniel Morar de către Băsescu nu trece neobservată în PDL. Înclin să cred că Blaga se va folosi de ea.

Morar pleacă. Un pas către independența Justiției.

Daniel Morar, acest „luceafăr” al procuraturii din România, supărat nevoie mare pe urecheala trasă de Băsescu ieri, a hotărât să iasă din scenă nu înainte de a arăta lumii cât are de pierdut.

Orgolios, ros de vanitate, procurorul politician fără de partid dar iubitor amarnic de băsescianism, de impunere a interesului propriu în fața interesului general, Daniel Morar nu a putut suporta „trădarea lui Băsescu”. Înclin să cred că numirea lui la CCR a fost o manevră pentru ducerea în eroare a USL, scopul final fiind acela ca Ponta să îl accepte la Parchetul General ca urmare a „coabitării” dintre Ponta și Băsescu. Decât un habarnist la CCR, mai bine un „profesionist” la PG. Ce naiba, CCR nu poate da pedepse penale iar rostul lui în viață este acela de a băga oamenii la pușcărie prin presiuni asupra instanțelor de se impune, indiferent că oamenii sunt vinovați sau nu. Cum între timp Băsescu și Ponta au pus de o înțelegere politică cu privire la numirea procurorilor de la vârful parchetelor, s-a simțit trădat și a ieșit în media cu o declarație de despărțire. Asta nu va însemna că Daniel Morar va deveni un imparțial la CCR. Ferita Sfântul ! Va încerca, după mintea lui pusă între ghilimele, să „judece” de așa natură și să voteze în așa fel încât albul să devină negru și viceversa.

Iau de la Hotnews momentul „biblic”.

"Nu am nici o indoiala cu privire la procedura de detasare a mea in fruntea Ministerului Public. Insa in momentul in care presedintele si premierul iti spun ca e o mare problema de constitutionalitate sau ca esti o problema pentru sistem, trebuie sa pleci."

El nu are a-și reproșa ceva. Ceilalți nu știu să îi aprecieze profesionalismul și competențele. Care, după el, depășesc, cu mult, nivelul societății din România.

Iar în cuprinsul comunicării exemplifică cum este el superior tuturor:


„La expirarea celui de-al doilea mandat, in februarie 2012, am decis sa ramin in fruntea DNA ca sa protejez dosarele grele si procurorii.

Am acceptat sa preiau interimatul la Procuror General pentru acelasi motiv: sa le dau incredere colegilor, sa protejez dosarele, sa se bata in instanta pentru condamnari

In aceasta mare de incertitudine, a aparut la un moment dat o certitudine: oricine poate fi procuror general, mai putin Daniel Morar - a spus-o ministrul de justitie, premierul, presedintele Senatului.

Prin urmare, am decis sa ma retrag din aceasta cursa.

Dupa numirea la CCR trebuia sa devina evident ca nu mai aveam o miza pentru aceasta cursa.

Am renuntat la aceasta cursa pentru a-i da presedintelui Basescu marja de negociere cu ministrul Justitiei si a obtine pentru varful DNA cei mai buni oameni, asta era miza mea.

Doar oamenii foarte buni fac diferenta. Nu cei buni, nu cei medii. Doar oamenii foarte buni sunt cei care conteaza.

Prin urmare, in aceasta cheie trebuie inteleasa declaratia mea in care mi-am exprimat opinia ca in fruntea DNA trebuie sa fie un om din DNA.

Nu am intentionat sa incalc dreptul premierului Romaniei de a nominaliza pe cine vrea si nici pe cel al presedintelui de a numi pe cine vrea

Am vazut aseara ca aceasta atitudine nu convine. Mi s-a spus ca desemnarea procurorilor este o intelegere intre actorii politici si ca nu conteaza ce spun procurorii si judecatorii. 

Aseara am aflat ca sint pe cale sa provoc un conflict intre puterile statului

Am decis sa pun capat carierei mele in fruntea Ministerului Public, nu inainte de a va spune ca ceea ce au facut procurorii este un lucru extraordinar

Le spun magistratilor sa-si pastreze aceasta atitudine.

Cer Comisiei Europene sa manifeste aceeasi exigenta.

Nu am nici o indoiala cu privire la procedura de detasare a mea in fruntea Ministerului Public. Exista o lege exista un text o procedura validata si verificata. 

Insa in momentul in care presedintele si premierul iti spun ca e o mare problema de constitutionalitate, si iti spun tie Morar ca impiedici numirile de procurori, sau ca esti o problema pentru sistem, trebuie sa pleci
Voi cere Consiliului Superior al Magistraturii sa revoce detasarea mea.

Intrebat daca ramine la CCR, unde a fost numit prin decret de presedintele Basescu, Morar a spus "Da".

Da. El este cel mai bun. Nu contează cum îl vedem noi, o parte dintre cetățenii României. Dacă nu ne convine, ne putem trezi cu un dosar penal pentru te miri ce, dosar pentru care procurorii sunt îndemnați „să se bată în instanță pentru obținerea condamnării”. Afirmație lui este o grozăvie ! Procurorii nu sunt obligați, prin lege, să afle adevărul și să ducă la instanță doar cauzele în care fapta și vinovatul sunt dovediți. Procurorii sunt obligați să facă dosare penale, să le ducă la instanță și „să se bată” pentru obținerea condamnării. Ei bine maimuțoiule, tu ai fost, evident, un mare pericol public.

Un Cotroceni persuasiv. Agenda media.

Bogdan Oprea. Purtător de cuvânt al derbedeului de la Cotroceni. Fost purtător de cuvânt al sinistrei Elena Udrea. Consilier de stat. Activ la „Adevărul” și „Evenimentul Zilei”. Acolo a mâncat o „bucată de pâine” și s-a format băsist. Cu „sânge albastru”.

Pentru mine, „brânză bună în burduf de câine”. Ca mulți, mulți alții.

Scrie el în „Adevărul”, pe tema „agenda publică vs agenda media”:


„Nu mă înţelegeţi greşit, nu spun că acest subiect trebuia trecut cu vederea, dar cred că în dezbaterile de zeci de ore ale posturilor de ştiri trebuia să se vorbească ceva mai mult despre cota de 9% a TVA-ului la pâine, poate despre satele care stăteau să fie inundate, poate şi despre oamenii care protestau în stradă pentru păstrarea locului de muncă, subiecte aflate pe agenda publică de ieri. În interesul general al cetăţeanului cred că, ieri, aceste subiecte au cântărit mai mult decât orice altceva şi, de aceea, consider că ar fi meritat, poate, ceva mai multă atenţie din partea presei şi ar fi trebuit să facă parte şi din agenda media. Se vede treaba, însă, că toate aceste subiecte au cântărit net mai puţin în interesul patronilor de presă”.

Am mai citit și auzit această opinie. La toate posturile Tv au apărut pedeleprele cu această agendă. Ceva mai bogată. Indiferent de tema pusă în discuție. Nu ce fac băsiștii sau ce au făcut pedeleprele în guvernările lor constituie, după ei, problemele zilei ci problemele guvernării în accepțiunea portocalie-băsesciană. La B1, cel puțin, guiță aprig „prietenii” băsescianului de la Cotroceni de la Forța Civică, PNȚ-CD Pavelescu, „jurnaliști” și „civici” de toată mâna. nu mai spun de pedelepre.

Nu neg că inundațiile și dificultățile unor firme cu capital de stat nu ar constitui un subiect de presă. Mă mir însă că individul despre care vorbesc acum nu a văzut știrile, uneori exagerat prezentate, despre aceste subiecte. În plus, pierderea unor locuri de muncă determinată de reorganizări ale unor societăți comerciale este ceva normal într-o societate bazată pe economie liberă, taxele și impozitele sunt instrumente de guvernare (absolut necesare pentru alimentarea bugetului de stat), inundațiile sunt de neocolit în majoritatea cazurilor și în special dacă în timpul din urmă nu au fost efectuate lucrări de ameliorare a terenurilor, dacă au fost construite locuințe în zonele inundabile etc.

Subiectul „procurorii” are însă o încărcătură mult mai mare decât celelalte subiecte la un loc. Pentru că privește o problemă de sistem, nu un eveniment local. Politizarea structurilor Parchetului General, cel care reprezintă societatea în cauzele penale și anumite categorii de persoane în unele cauze civile, constituie un pericol major pentru democrația noastră. Menținerea unui corp administrativ - al acuzatorilor publici -, la bunul plac al puterii politice, la fel ca pe timpul comunismului și al dictaturii băsesciene, menținerea legislației care permite angajaților acestei structuri publice în sfera puterii politice ca o putere de sine stătătoare, la egalitate cu corpul magistraților judecători, ba chiar în sistemul de Justiție, reprezintă un mare, foarte mare pericol pentru siguranța de mâine a fiecăruia dintre noi. Evenimentele din ultimele zile ne arată că o forță politică componentă a USL, mă refer la PSD, a ales să continue politica băsesciană de aservire a Parchetului General interesului politic. Mai mult, ne dă de înțeles că între Băsescu și PSD există o înțelegere de care să profite doar ei, o înțelegere poate duce la alte înțelegeri acum ascunse.

Dacă un jurnalist oarecare ar fi scris articolul acesta, nu era de băgat în seamă. Fiind scris de un apropiat al lui Băsescu, de purtătorul lui de cuvânt, într-un ziar care încă mai circulă în script, ecuația se schimbă. Înseamnă că o parte a populației, mai puțin obișnuită cu dedesupturile politicii sau dispusă să ia de bună orice afirmație care apare în ziarul pe care îl citește va fi dezinformată. Iar când va ajunge să aibă un necaz cu procurorii nu va pricepe ce i se întâmplă. Și i se va întâmpla, pentru că azi nu vrea să ia atitudine împotriva abuzului comis de Băsescu și Ponta.

Contractul politic USL devine, încet-încet, gunoi. Renaște alianța Băsescu-PSD.

Am trei variante la dispoziție pentru a scrie despre evenimentele politice în derulare. Cu bună credință (în general așa am scris), cu rea credință (ocazional, răzbunător), cu indiferență. Ultima variantă m-ar duce în postura de „jurnalist”, improprie staturii de „postac” pe fb sau blogger. Iar jurnaliști ... nu mai văd prin presă.

Prognozarea evenimentelor viitoare, bazată pe o logică a acțiunilor, luând ca bază contractul politic al USL, a dat greș. Imaginea care se întărește, zi de  zi, este aceea a unor prădători pe hoitul învinsului, mușcând hulpav din carne și mârâind unii la alții. Cel mai mare îi împinge pe ceilalți către zone mai puțin gustoase (bănoase), ceilalți mârâie sau schelălăie însă nu au ce face și se supun. Culmea, învinsul nu a murit. Răpitorul mai mare are grijă să împiedice răpitorii mai mici să îi dea lovitura de grație. Mai mult, răpitorul mai mare are grijă ca el, dar în special ceilalți, să nu îi afecteze, învinsului, sistemul circulator, sistemul muscular (pot roade doar acei mușchi care se pot reface, într-un timp relativ scurt), sistemul osos (ei, mai admite el câte un osicior, însă nu din cele importante) etc.

Startegic, o putere se poate măsura doar cu o altă putere. Dacă nu o mai are, o reinventează. O ajută să renască, o ajută să crească, să se întărească. Iar ultimele evenimente îmi arată că PSD a ales să refacă „puterea” băsesciană. Deși, programatic, pe baza contractului politic, a acceptat că adversarul politic al PSD în viitor va fi PNL. Ultimele evenimente îmi arată că PSD nu mai vrea ca PNL să îi fie adversar. Există pericolul ca PNL să devină prea mare, există pericolul ca în curând (în timp politic) PSD să piardă locuri în favoarea PNL+PC. Începând cu alegerile parlamentare pentru PE.

Sunt sigur (poate greșesc iar) că „statele majore” ale contractanților politici useliști calculează riscurile unei rupturi. Cu Băsescu aliat, așa cum se prefigurează, PSD poate face ruptura acum. Vor „scuza” cu modelul PE. Creștin-democrații contra social-democrații. Iar modelul a mai fost luat în calcul în 2009, când Geoană a expus public viziunea PSD privind forțele politice din România. PNL nu era luat în calcul, era considerat doar partidul balama care să încline balanța puterii funcție de conjunctura politică.

Ei bine, cred că și PNL are calculele lui. Fără Băsescu. Iar dacă PSD tot trădează „în interes național”, PNL va trebui să colaboreze mai mult cu cei care ar fi de acord să susțină liberalismul în România fără a le oferi, deocamdată, o parte din puterea ce o deține. Cel puțin la nivel înalt.

Sunt tare curios dacă ACD (PNL+PC) va conștientiza că PSD primește de la Băsescu parte din „armele” pe care acesta le-a folosit în timp. Este vorba despre instituțiile publice băsiste.

Sunt curios dacă lumea înțelege că Ponta și oculții din PSD au hotărât să sprijine viitorul partid al lui Băsescu, „Mișcarea populară”. Ponta este premier și are puterea administrativă. Băsescu primește procurorii în varianta care îi convine. PDL îl are la conducere pe Blaga care nu îi place lui Băsescu. Cei de lângă Blaga au avut funcții de conducere în guvernările Boc. Procurorii băsesciano-pontiști vor da curs acelor dosare care se vor constitui în atenționări pentru băsescienii care au defectat și vor dosi dosarele care privesc pe băsescienii „de bună credință”. Este un troc ordinar însă este cel mai aproape de realitate.

Băsescu își valorifică mandatele de Președinte prin Mișcarea Populară

Evenimentele se succed cu repeziciune. Pe 23 martie, convenția PDL impune președinția lui Blaga. Pe 6 aprilie, spune Blaga, vor fi aleși ceilalți conducători ai PDL. Elena Udrea, nemulțumită și rănită în orgoliul de „primă doamnă a PDL”, a contestat constant decizia convenției. La un moment dat a renunțat la contestații, nu înainte de a primi „indicația” prețioasă a lui Blaga: cine nu respectă deciziile partidului, pleacă. Așa că, Udrea a decis că nu mai pleacă și rămâne un simplu membru al partidului pentru a lupta contra USL. Hodoronc-tronc fleoșc. Numai că, decizia lui Udrea este puțin ciudată. De ce a luat această decizie ? Păi, simplu. Băsescu însuși ne-a spus aseară, la B1 (emisiunea lui Turcescu), care ar fi cauza: dacă Udrea ar fi câștigat, imaginea lui publică ar fi avut de suferit. Ca să vezi minune. Dar nu este. Este o concluzie trasă de pupincuriștii lui Băsescu de la Cotroceni, preluată de Băsescu și lansată la Turcescu. Iar concluzia a venit după ce Udrea a început să piardă, sever, din sprijinul celor care au susținut-o la convenție. Toți primarii „majori” ai PDL au afirmat că nu părăsesc partidul (normal, pentru că ar pierde primăriile iar alegerile locale anticipate ar fi dus la instalarea pe tronurile de primari a unor candidați ai USL !). Parlamentarii PDL sunt dependenți de primarii PDL și baronii locali. Udrea ... nu este printre ei. Au zis baronii locali că nu pleacă din partid, hop și Udrea nu a mai avut susținători. Simplu.

Am crezut, la fel ca mulți alții, că Udrea este „vârful de lance” al unei acțiuni băsesciene de înființare a unui nou partid, cu orientare declarată de dreapta (?!), pe care Băsescu să îl conducă din umbră, în vederea obținerii supremației pe partea dreaptă a scenei politice în lupta cu PNL. Nu este așa. Din ce se vede în media, se pare că vom ajunge la concluzia că Udrea a candidat pentru satisfacerea orgoliului propriu, susținerea ei de către Băsescu fiind o încercare disperată de a împiedica ascensiunea lui Blaga și revenirea, prin acesta, la conducerea PDL a „dinozaurilor PD”. Înclin să cred că Udrea, ca urmare a luptei din convenția PDL, a intrat în categoria „perdanților”. Iar lui Băsescu nu îi plac perdanții. Lui Băsescu îi plac doar câștigătorii. Mai puțin Blaga. Dacă însă Blaga va obține mai mult pentru PDL decât a lăsat Boc și Băsescu (acel sub 20% de la parlamentare este „creația” lor exclusivă, Blaga urmând să amplifice în public imaginea dezastrului în partid cauzat de Băsescu și Boc alături de Udrea și alții), nu este exclus ca, în viitor, Băsescu să îl curteze pe Blaga și să îl accepte ca partener. Părerea mea.

Băsescu a contraatacat pierderea PDL (alegerea lui Blaga a fost o despărțire de Băsescu, fără nici o discuție, fără însă ca lui Băsescu să îi fie închisă ușa partidului, semnalul pedeleprelor fiind acela că poate coabita cu ei dar nu din postura de șef, ci de partener egal, ceea ce lui Băsescu nu îi place) prin înființarea Fundației Mișcarea Populară. O recunoaște, nonșalant, la Turcescu în emisiune:

„Da, a fost ideea mea să lansăm o astfel de fundație. Dar nu voi avea nicio contribuție la conducerea ei, nu voi fi nici măcar în bord, deși legea îmi permite, dar voi veghea și o voi încuraja să existe. La conducerea ei se va afla un om de prestigiu, probabil din lume culturală sau chiar jurnalistică. Eu nu mai am nevoie de niciun beneficiu politic, vreau doar ca cei 56% de oameni care n-au votat să aibă un loc de manifestare”, a spus Traian Băsescu.

Nu exclude posibilitatea ca peste un an, doi sau trei ani această fundație să se transforme în partid politic.

„Nu exclud acest lucru, dar nu vreau ca fundația să fie un buffer pentru partidele politice. Dacă se va transforma în partid eu voi pleca. Această fundație n-are decât peste un an, peste doi, peste trei să se transforme în partid, dacă va fi ceea ce vor românii. În acel moment misiunea mea va fi încheiată și voi pleca”.

Ce înțeleg eu de aici. În primul rând, Băsescu vrea să atragă pe cei care nu vor să aibă a face cu partidele politice. Indiferent de opțiunile lor (ținta o constituie cei 56% din cei care nu au venit la vot). Practic, vrea să atragă în politică pe cei care nu o fac. Având în vedere că la conducerea Fundației vrea o personalitate a societății civile, probabil din lumea culturală (Pleșu, Patapievici, Tismăneanu, Liiceanu, Mihăieși etc. ?) sau jurnalistică (Pora, Lupea, Turcescu, Marian, Cartianu etc. ?), Băsescu a pus ochii pe ONG-urile care l-au susținut și pe sateliții acestora. Având în vedere că Fundația se va transforma în partid politic, se pare că imediat după alegerile prezidențiale din 2014, evident că va încerca să preia dintre parlamentarii și aleșii locali de la toate formațiunile politice care au „orientări de dreapta”: PDL, Forța Civică, PNȚ-CD Pavelescu, Noua Republică, PNL ... Băsescu își pune pielea la bătaie. De fapt, după convenția PDL, nu mai are altă alternativă. Pentru că nu acceptă compromisul.

Este evident că primii înscriși în fundație vor fi consilierii lui care, după prezidențialele din 2014, vor părăsi Administrația Prezidențială. Diaconescu, Lăzăroiu, Chifu ... vor forma nucleul dur al fundației și al viitorului partid Mișcarea Populară. Băsescu spune că se retrage. Se retrage pe dracu. Nu se retrage pentru că va fi „momeala” pentru atragerea în fundație (și apoi în partid) a celor care l-au susținut fără a putea face politică: procurori, judecători, avocați, funcționari publici, polițiști, jandarmi, securiști etc. Normal, unii dintre aceștia vor părăsi magistratura acuzând politizarea Justiției sau vor ieși la pensie. Este evident că există o proiecție de personal care justifică nașterea și evoluția fundației. Fostul procuror Cristian Diaconescu are încă legături strânse cu foștii colegi din procuraturi, cu cei din Ministerul Afacerilor Externe, cu cei de la interne. Ca să dau doar un exemplu. Nu mai spun de media băsistă plină de doritori să se înscrie pe listele fundației. Experiența lui Dan Diaconescu (în direct) a dat ideea „salvatoare”. Prin cooptarea jurnaliștilor, Băsescu se bazează pe o mediatizare agresivă a Fundației și obiectivelor politice a acesteia. Pentru că oricine analizează obiectivele Fundației distinge cu ușurință faptul că obiectivele sunt pur politice. Ele se găsesc pe site-ul lui Cristian Diaconescu:


„- modernizarea României
- păstrarea orientării proeuropene și proatlantice ca unica soluție pentru România
- reforma constituțională
- stimularea clasei de mijloc
- locuri de muncă pentru tineret
- criterii de integritate pentru o clasă politică adaptată la valorile Uniunii Europene
- reformarea sistemului de educație orientat spre performanță
- stat de drept eficient bazat pe principii constituționale solide
- promovarea culturii românești precum și stimularea afirmării tinerelor talente
- stimularea elaborării unor strategii pentru dezvoltarea agriculturii, industriei IT și a turismului prin consultarea categoriilor profesionale specializate
- dialog continu cu românii care trăiesc în afara granițelor precum și identificarea oportunităților pentru încurajarea acestora de a reveni acasă
- strategii vizând încurajarea tinerilor care au studiat în străinătate pentru a-și pune competențele în slujba României
În actele constitutive ale fundatiei vor fi enuntate o serie de programe si strategii care vizeaza dezvoltarea societatii romanesti, in ansamblu, cu accent pe oferirea de oportunitati pentru clasa mijlocie si tineret, ca principale forte motrice pentru progresul tarii noastre”.


Eu cred că toate aceste obiective vor avea la bază analizele și proiecțiile la care au lucrat consilierii lui Băsescu pe timpul cât au fost la Cotroceni. Practic, majoritatea documentelor Fundației sunt deja făcute, au girul lui Băsescu, au fost mediatizate constant în media, au fost dezbătute și susținute mediatic de presa pupin-băsistă, au fost analizate și aprobate de ONG-urile compuse din pupin-băsiști etc.

Va avea succes Băsescu ? Ei bine, înclin să cred că da. Nu mare sau foarte mare, însă de va reuși să atragă niște „civili” cu notorietate alături de el, atragerea unor politicieni oportuniști va fi floare la ureche. Cât de mare va fi partidul Mișcarea Populară ? El speră că mai mare decât PP-DD la parlamentarele de anul trecut. Numai că va trebui să reușească să formeze un nucleu suficient de mare din „civilii” care sunt țința principală. De nu va reuși, Mișcarea Populară nu se va transforma în partid. Cred că va urmări, prin sondaje, să vadă unde se va situa la popularitate mișcarea. De va ajunge la 10% (ceea ce este mult), se va transforma în partid și va încerca să încurajeze migrația de la celelalte formațiuni politice. Oricare ar fi ele. Parlamentari să iasă. Așa cum a „guvernat” cu un PDL format din peste 50% din FSN-iști, se poate guverna și în continuare cu politicieni socialiști convertiți la creștin-democrație. Ce naiba, Cristian Diaconescu este un exemplu concludent. Dacă Mișcarea Populară va avea succes, nu este exclus ca „infamul” PDL să aibă opțiunea, în viitor, de a se unifica cu respectiva mișcare. Ar putea și partidulețele lui MRU și Pavelescu să adere. Cu voie sau fără. Voința lor va fi nerelevantă.

După ce am clocit cele de mai sus, înclin să cred că Udrea și susținătorii ei pot primi sarcina de a menține vie, în interiorul PDL, dragostea față de Băsescu. Când va fi să fie, Udrea și susținătorii (care se pot înmulți între timp), plus primarii pedelepre la final de mandat, înaintea alegerilor locale, vor trece la Mișcarea Populară băsesciană forțând PDL să se rupă sau să adere (prin absorbție) la respectiva mișcare.

Băsescu lucrează tare. Cozi de topor la dispoziție are în PDL, urmează să aflăm dacă are și în celelalte partide. Cel mai probabil putem presupune azi că are și în PNL. Dintre pedeleprele care au aderat la PNL în timpul din urmă, dintre cei care nu agrează actuala conducere a PNL (de ce nu Chiliman și Moisescu plus suținătorii ?!), plus alții de prin țară pe care noi nu îi știm încă. Așa că, treaba se complică. Nu doar PDL va trebui să fie una din țintele politice, acum trebuie tratat cu mare atenție și această fundație băsesciană. Mai ales dacă la ea vor adera cei pe care Băsescu i-a indicat la B1 al lui Turcescu. Este de luptat. Hidra băsesciană are niște capete tăiate însă se pare că îi cresc altele. Nu este timpul să băgăm săbiile în teacă.

Băsescu a luat-o razna ?! Mai mult ca sigur.

Este de discutat. Ultimele zile ne arată un Băsescu ciudat. Foarte ciudat. Comportamentul lui iese, mult, foarte mult, din normal. Am fost obișnuiți cu ideea că Băsescu își planifică mișcările politice pentru a obține un avantaj maxim cu efort minim. Chiar dacă unele au fost cam ciudate, ele au adus lui Băsescu „un ce în plus” într-o situație dată. Puteam judeca la fel și ultimele acțiuni numai că nu prea mai merge. S-au schimbat multe din datele problemei. În plus, el nu mai are inițiativa. El nu mai dictează agenda politică și administrativă. Înfruntarea lui cu liderii USL, Antonescu și Ponta, l-a dus în dezavantaj. Evident și constant.

Ziua de 23 martie 2013 îi va fi de tristă amintire. Dimineața își lăuda partidul de suflet pentru „salvarea democrației” băsesciene, seara îi anunța melodramatic că se desparte de ei. Toate explicațiile ulterioare ale susținătorilor lui sunt la nivelul penibil al comportamentului lui. Toate ocolesc adevărul. Băsescu a dat în mintea copiilor. Nu de azi, de ieri, ci de alaltăieri, de niște ani în urmă. Noi nu am văzut bine. Copiii sunt scuzați pentru lipsa de discernământ. Sunt în creștere, au timp să acumuleze. Băsescu este o șandrama bătrână, care a acumulat suficient în viață pentru a deveni un înțelept. Putea deveni. Dar nu a devenit. „Materialul” de suport a fost de slabă calitate. Foarte slabă. Din acest motiv avem în fața ochilor un măscărici penibil care are puteri constituționale ce îl arată ca un factor de risc pentru sănătatea națiunii și un pericol potențial pentru siguranța statului.

După mascarada de la convenția PDL, Băsescu propune USL un parteneriat: „Doresc să reiterez, prin intermediul acestei scrisori, propunerea mea de a avea un parteneriat cu Parlamentul şi Guvernul atât în ceea ce priveşte asumarea în comun a celor trei obiective, cât mai ales pentru desfăşurarea de acţiuni coordonate şi concertate în sensul îndeplinirii lor”. Mediafax.

Parteneriatul are o propunere de plan de acțiune cu termene. Mai peste tot am găsit analize pe marginea scrisorii. Bune și ele. Însă eu vreau să evidențiez altceva. Scrisoarea are alt rol. Scrisoarea vrea să arate că Băsescu se menține constant în ideea de a lucra împreună cu liderii politici din tabăra adversă pentru realizarea obiectivelor guvernării lor la care el vine cu unele propuneri ce pot fi negociate cu privire la unele funcții din Guvern și funcții de decizie din unele instituții publice, cum ar Ministerul Public. Pe de altă parte, scrisoarea vine să arate că el, Băsescu, nu se mai sprijină pe PDL. Acceptarea de către liderii USL a planului de acțiune propus în scrisoare ar aduce, ciudat, pe Băsescu în tabăra USL, făcând din Băsescu unul din beneficiarii succesului guvernării USL în perioada de până la alegerile prezidențiale și, normal, după aceea.

Melodrama din sufragerie cu despărțirea de PDL are o continuare în această scrisoare. Acceptarea propunerii lui Băsescu ar însemna o nouă negociere între USL și Băsescu pentru a stabili limitele colaborării, Băsescu primind cel mai mult. Îl credibilizează în timp ce USL pierde cel mai mult. Practic, USL poate pierde politic tot ce a câștigat până acum. Refuzul USL menține situația politică la nivelul actual. De aceea a fost previzibil refuzul liderilor USL la propunerea lui Băsescu. USL va urmări și realiza obiectivele de politică internă, europeană și externă la care s-a angjat, înscrise în mesajul băsescian însă nu îl va lua pe Băsescu drept partener.

Răspunsul lui Crin Antonescu a fost destul de clar, la Realitatea Tv:

"Nu numai că încalcă, dar acum îndeamnă la încălcarea Constituţiei. (...) Nu numai că este cu totul în afara legii şi a Constituţiei ca o formaţiune politică sau liderii ei să facă propunerile de procurori, dar în general dl Traian Băsescu nu are nici prin natura funcţiei şi cu atât mai puţin natura persoanei vreo calitate de a da termene Parlamentului, despre partide nu mai vorbim. Este o scrisoare pe care mie cel puţin mi-a scris-o degeaba, presupun că nici nu eram destinatarul real. Este un nou gest de natură politicianistă, adică încă un gest din acele mii de gesturi care fac în întregime mandatele dlui Băsescu - nimic serios, nimic durabil, nimic benefic, doar gesturi populiste, giumbuşlucuri şi în cel mai bun caz nişte victorii electorale atunci când au fost pentru domnia sa. Pentru mine este un subiect care nu există această scrisoare. Nu le iau în considerare (n.r. termenele) pentru că nu are niciun fel de calitate". Agerpres.

"Apreciez faptul că am primit o scrisoare şi că nu a postat pe facebook. Dacă preşedintele îşi închipuie că prin noua scrisoare dvs. n-o să mai vorbiţi de PDL, înseamnă ca nu mai e preşedintele pe care îl ştiam noi. O să răspundem în scris, dar după ce se termină subiectul PDL". Agerpres.

Scrisoarea lui Băsescu este un act politicianist. Este un act neserios deși, din conținut și demers, lasă impresia că ar fi ceva deosebit de important. Ea arată că Băsescu se zbate. Se chinuie să redevină personajul politic important care a fost însă se comportă caraghios. Tratată separat de evenimentele politice în derulare, cu accent pe „răfuiala” din PDL, scrisoarea putea fi tratată ca un demers al Președintelui României care vrea să se împace cu opoziția aflată la putere. Tratată în legătură cu evenimentele în derulare, ținând cont de melodrama din sufragerie, este doar un alt gest „extrem” prin care măscăriciul național vrea să spună altceva decât conține mesajul. Mai ales că la propunerile din scrisoare, reiterate în fața Parlamentului, i s-a dat un răspuns negativ. Un răspuns care i-a dat de înțeles cât se poate de clar că el, Traian Băsescu, ca personaj politic, nu mai are nimic de spus României. Nu are cum să devină partener al guvernării USL. El, Traian Băsescu rămâne, pentru totdeauna, răul împotriva căruia s-a constituit USL, răul împotriva căruia a votat populația țării la locale, referendum și parlamentare.

A trata scrisoarea lui Băsescu ca un act serios ar fi un consum inutil de inteligență. Mai grav, am accepta să fim luați de proști. Iar eu nu vreau.

PDL va naște un partiduleț băsescian. Băsescu a dat în mintea copiilor.

Filmulețul lui Băsescu cu despărțirea este pueril. Ca a copilului care se supără pe ceilalți din jur pentru că nu i se dă o jucărie. Lacrimile în ochi și timbrul tremurat al vocii arată ciuda. Având în vedere faptul că are peste 60 de ani, bănuiesc că a fost ajutat, de cineva neajuns la maturitate, să facă această comicărie. Probabil că EBA era alături. Individa a avut în PE astfel de ieșiri așa că are antecedente. Cred că și Lăzăroiu a fost pe alături sau l-a consiliat în consecință. Îi stă în caracter individului.

Filmulețul îmi spune că ideea era în mintea lui de mai mult timp, Lăzăroiu a aruncat-o pe piață, chiar dacă inițial Băsescu nu a fost de acord, public, cu ea. Exista, însă nu avea nici o acțiune concretă în plan. Acum. Era ceva probabil. Planurile se fac abia de acum încolo.

Câți îl vor urma ? Iată o întrebare la care vom afla răspunsurile destul de repede. Udrea va fi „jalonul”. De rămâne în PDL, ceea ce este posibil, va face opoziție cruntă lui Blaga. Dar nu va confirma despărțirea lui Băsescu de PDL. Toți ai ei vor pierde pozițiile de putere din partid și din administrația locală. Blaga și cei care l-au însoțit știu că dacă nu procedează așa, au câștigat puterea pentru a o pierde. Rămânerea lui Udrea în PDL îl face pe Băsescu un caraghios cu filmulețul despărțirii. Dar mai știi, poate și despărțirea asta este din ciclul „plec în 5 minute”. Dacă Udrea pleacă din PDL pentru a forma partidul lui Băsescu, cu scopul de a aduna pe toți susținătorii băsescieni, vom asista la pupături cu MRU și Pavelescu. Nu este exclus ca cei din PDL care au funcții administrative ce depind de partid să stea cuminți până la alegerile din 2016. Atunci va fi marea ruptură în PDL cu condiția ca până atunci partidulețul ce se presupune că va fi înființat va avea o oarecare vizibilitate, ceva peste 5%.

Blaga îmi apare într-o postură ingrată. Uneori gândește bine și acționează prost. Dacă va da dovadă de moliciune, ceea ce este posibil, chiar dacă în discurs se arată un fioros, va avea un partid ostil conducerii lui în foarte scurt timp. Dacă însă va ține cont de sfaturile celor capabili să ducă lupte politice, va avea un partid cu care se va putea așeza la masa negocierilor. Nu este exclus ca PDL să înceapă o ușoară creștere, cei care nu îl suportă pe Băsescu să se ducă alături de Blaga.

Monica Macovei are un rol important. A recunoscut rezultatul alegerilor însă nu este exclus să meargă lângă Udrea. Cristian Preda, susținătorul lui Macovei a stat lângă Udrea ieri, în seara protestelor udriste. Înclin să cred că va merge lângă Udrea. Blaga nu este un personaj agreat de nici unul dintre susținătorii lui Macovei. În plus, Macovei are marea șansă de a pune în aplicare, în noul partid, ideile ei de „corectitudine” politică.

Presa băsistă este, cumva, în dilemă. Din partea cărui partid va critica USL ? Este evident că PDL iese, cumva, din ecuație. Turcescu de la B1 va trebui să aleagă. Nu este exclus să meargă la Udrea, cu toți ai lui. EvZ la fel. Andronic va alege, la rândul lui. Blaga este câh. Tot după Udrea ? Sau, nu cumva, gândind în perspectivă, se va alătura lui Blaga ? Hotnews iar este, cumva, în dilemă. Tapalabă este evident de partea lui Macovei. Iar aici, aici este o idee care îmi dă târcoale. Macovei se duce după Udrea sau se duce la MRU ? Alte fițuici de presă vor fi de partea lui Udrea, fără discuție. Sunt plătite din fonduri udriste, de mai mult timp.

Sunt curios ce se va întâmpla mai departe. Nu neg faptul că acum se activează, la maxim, celula din PNL a foștilor pedeliști care vor căuta să sprijine pe Blaga. O parte dintre susținătorii lui Udrea la convenție vor fi atenționați, momiți către Blaga în ideea anunțată de Blaga însuși la convenție cu privire la deschiderea partidului către alianțe viitoare cu PNL. Între PDL Blaga și băsescienii lui Udrea s-a instalat, deja, confortabil, o proiecție a viitorului politic pentru mulți dintre membrii PDL. Blaga le promite stabilitate și un viitor politic alături de PNL, Băsescu le propune o aventură într-o construcție politică viitoare ce urmează a se naște fără o perspectivă. Doar cei cu boii plecați pe coclauri pot gândi că „dreapta” lui Băsescu are viitor până în 2016. În plus, nu există, în istoria recentă a partidelor politice, o construcție politică a lui Băsescu. Individul nu știe să construiască, știe însă a naibii de bine să consume ce au construit alții. PDL a fost consumat de Băsescu în folos propriu. Nu este exclus ca cei mai hotărâți și mai experimentați în ale politicii să aleagă plecarea către PNL încă de pe acum. Interesele lor locale au nevoie de un partid mare, aflat la guvernare, potent azi și nu într-un viitor îndepărtat.

Dacă și cu parcă ajută la exerciții speculative. Câte ceva se poate întâmpla, dacă țin cont de ce pot gândi cu adevărat oamenii. Pentru cei cu instrucțiunile de folosire a creierului la purtător comportamentul natural în care interesul personal primează, părăsirea lui Băsescu este o necesitate. Anul 2012 a fost anul înfrângerilor lui Băsescu. Populația țării nu îl mai vrea. Ieri, PDL l-a refuzat pe Băsescu. Ieri Băsescu a pierdut sprijinul partidului care i-a asigurat ascensiunea și sprijinul pentru toate ticăloșiile făcute. Acum Băsescu este singur. Faptul că mai are niște susținători nu este ieșit din comun. Însă susținătorii lui au un mare handicap. Nu sunt un partid politic, nu au nici o putere, nu au perspectivă. Mâine, când partidele politice puternice vor dori să desăvârșească căderea lui Băsescu prin acțiuni concrete, susținătorii lui Băsescu vor fi în fața unei alegeri simple: viața sau moartea politică. Înclin să cred că majoritatea vor alege viața politică din care trăiesc de ani buni. Nu îi văd alegând, simbolic, moartea politică. Au și ei familii, angajați, susținători interesați să prospere. Băsescu prin noua lui „idee politică” nu le poate promite nimic în timpul vieții lor.

Sunt curios. Căderea lui Băsescu se anunță spectaculoasă la fel cum spectaculoasă va fi și căderea susținătorilor lui. Despărțirea lui Băsescu de PDL pune în mare dificultate și viitorul Forței Civice a lui MRU și PNȚ-ul lui Pavelescu. Blaga în schimb, are marea șansă de a coagula în PDL pe cei care nu vor pe Băsescu însă nu vor nici PNL și PSD. Azi, pentru mine, PDL cu Blaga are șanse mai mari de a deveni un partid stabil și potent. Mai ales dacă alege să formeze cu PNL, în 2016, polul politic de dreapta.

Un egal mai mult decât norocos

Ungaria - România 2 - 2. Norocos. Tradițional, îi spunem „bulanul lui Pițurcă”. După un meci încurcat, îmbârligat, amețit, greșit, aiurit „am obținut” egalul. Am obținut ?! La naiba. A obținut, deși nu merita, Pițurcă. Chipciu l-a salvat. Chipciu trimis să dea gol, de va putea, la final de meci, când simțeam că nu se mai poate face ceva pentru un egal, măcar.

Fiind doar un spectator și nu un specialist în fotbal tratez „eșecul” de aseară din postura celui care își poate da, cel mult, cu părerea.

Părerea este negativă. În multe faze am văzut cum ai noștri se „călcau în picioare” la o minge, ceea ce m-a făcut să constat că între jucători nu a fost o legătură de echipă. Fiecare a dorit să arate că este bun, cel mai bun, cel mai al naibii. Așa au lăsat spații libere de care au profitat ungurii. Ungurii au fost mai organizați ca noi. Au știut ce să facă. Din acest motiv au condus și erau să câștige meciul dacă nu interveneau, în ultimele minute, Maxim și Chipciu. Maxim i-a încurcat iar Chipciu a marcat. Golul egalării este meritul lor. Pițurcă a fost norocos, nu deștept. Dacă era deștept, folosea din start o echipă care are legături de joc. Avea de la Steaua un schelet pe care putea „pune” un Tamaș și un Ștefan Radu, un Mutu și un Goian. Sunt convins că o echipă care ar fi avut pe axul central jucători de la Steaua ar fi dus la alt rezultat. Toți „stranierii” au arătat că sunt lipsiți de rezistență. Mai mult, Pițurcă a ales o tactică de apărare cu jucători de la Steaua obișnuiți cu atacul. Dacă ar fi ales o strategie bazată pe atac, cu potențialul steliștilor de a lupta, constant, peste 90 de minute, un Mutu sau un Ștefan Radu, chiar Tamaș și Goian ar fi făcut o figură mai frumoasă. Cu un Bourceanu, Pintilii, Chipciu, Rusescu și Adi Popa în formulă, careul ungurilor ar fi devenit neîncăpător iar Mutu putea veni din stânga să coordoneze și să facă diferența. Presiunea asupra apărării noastre ar fi fost mai slabă, astfel că am fi avut un Chiricheș care putea să tragă de la distanță. Alături de Pintilii. Dar nu, nu a fost să fie. Părerea mea este că Pițurcă, orgolios, vanitos, nu a ales cea mai bună variantă. Nu poți să pui peste jucătorii de la Steaua jucători care evoluează în formații mai slabe din străinătate. I-a adus pentru că au nume, pentru că sunt cunoscuți. Dar nu sunt la valoarea pe care o au jucătorii din țară care au luptat în cupele europene.

Înclin să cred că o echipă câștigătoare se putea face cu jucători din țară. De la Steaua, Dinamo, Rapid, Pandurii, Astra etc. Pentru că sunt. Sunt buni, excepționali chiar. Peste nivelul celor care joacă în străinătate. Unora nu le-a plăcut Ștefan Radu. Mie însă da. Criticile la adresa lui sunt nedrepte. Radu nu a avut cu cine să joace. Avea în față pe Mutu și Stancu, doi amețiți, Tamaș îl avea pe Torje, amețit complet, toți cei din atac nu au fost capabili să preia mingile trimise de mijlocași și apărătorii laterali iar când le-au avut, l-au dat ungurilor. Atacul nostru a alimentat, constant, mijlocul maghiar cu mingile necesare atacurilor maghiare. Pe lângă asta, contribuția la apărare a atacanților noștri a fost haotică, mai mult au încurcat, au ajutat atacul maghiar să ajungă la poarta lui Tătărușanu. Având în minte jocurile Stelei, cu apărarea ordonată, cât de cât a tuturor jucătorilor de pe teren, jocul din apărare de aseară al naționalei mi s-a părut o glumă proastă. Norocul nostru a fost că intervențiile lui Chiricheș și Goian (a jucat și bine) în momentele cheie au fost decisive. Dacă nu jucau ei la sacrificiu, ungurii ar fi avut 3-4 goluri avans.

Este evident că am avut flancuri slabe, îngrozitor de slabe. Tamaș nu s-a înțeles cu Torje, Torje fiind mai mereu pe lângă joc, Radu nu s-a înțeles cu Stancu (ce naiba căuta Stancu în stânga ?!), Mutu nu s-a înțeles cu Radu, Bourceanu și Pintilii au fost obligați să stea la mijlocul terenului și astfel s-a pierdut capacitatea lor de recuperare a mingii și aglomerare a atacului, practic apărarea noastră a fost cât de cât bună doar pe mijloc unde erau Chricheș și Goian, Bourceanu și Pintilii. Ungurii ne-au copleșit pe flancuri unde au avut liber. un meci prost organizat și mai ales, prost jucat. Am avut mare noroc cu rezultatul.

Pițurcă nu este de națională. Poate fi orice altceva. Nu l-am apreciat prea mult nici înainte, acum însă nu mai dau doi bani pe el. Sunt antrenori în țară, mai tineri, care îl depășesc. Cu mult. În plus ar trebui „să rupem pisica în două”. Avem obiceiul prostesc de a ne crampona de niște jucători care nu mai sunt de nivelul la care ar trebui să fie un jucător de națională. Idolizați de o parte a presei, aceștia ajung la națională și ne duc la înfrângere. După o primă repriză Mutu și ceilalți erau epuizați. Abia după introducerea lui Maxim, Rusescu și Chipciu s-a văzut o diferență clară în favoarea noastră. Dar dacă Chipciu, Maxim, Rusescu și Adi Popa erau în echipă de la început ? În mod sigur nu mai aveam problema oboselii născătoare de erori cumplite care au sprijinit ofensiva maghiară: Mutu, Grozav, Torje, Stancu. Aleși în detrimentul jucătorilor din campionat care fac față unor jocuri grele, cu echipe mari din Europa, cu rezistență fizică și psihică deosebită. Chiar și Tamaș putea fi înlocuit de Râpă. Cred că Râpă ar fi făcut un joc mai bun. Dar dacă este să judec așa, ajung la o națională formată doar din Steaua cu niște plombe de pe la Dinamă, Rapid și 2-3 „străini”. Cred însă că interesul naționalei este mai mare decât interesul meschin al unor afaceriști din fotbal.

Nu mi-a plăcut meciul. Nu îmi plac nici comentariile unor jurnaliști și comentatori de fotbal. Ăia vorbesc de „succesul” lui Mutu care îl egalează pe Hagi, iar eu văd cum naționala nu mai este națională. Este o afacere jurnalistică și impresarială. Să îi ia dracu și pe unii și pe alții. Eu vreau România campioană mondială. La fotbal. Indiferent că este sau nu Mutu în formație, că este Tamaș sau Chiricheș. A, unii îl critică sever pe Chiricheș pentru meciul de aseară. Ori sunt idioți ori sunt plătiți. Jigodii. Îl laudă pe Grozav care se încalecă cu Torje, îl laudă pe Torje care umblă aiurea pe teren și critică pe Chiricheș care nu a lăsat pe unguri să mai bage 2-3 goluri în poarta noastră. Ce să mai spui ?

Criza din Cipru are ciudățenii.

Impozitarea depozitelor bancare pentru acordarea unei asistențe financiare de 10 miliarde euro de către UE are o mare ciudățenie. Majoritatea depozitelor bancare sunt rusești, multe dintre ele fiind ale unor instituții publice din Federația Rusă.

„Un număr mare din structurile noastre publice activează via Cipru şi în prezent conturile lor sunt blocate din motive de neînţeles”, a menţionat şeful guvernului rus, într-un interviu pentru media europene şi publicat joi. Preiau de la Agerpres.

„Provenienţa acestor bani este evidentă, este vorba de structuri ale statului rus”, a reiterat Medvedev, adăugând că 'acesta este motivul pentru care avem o poziţie fermă faţă de Cipru şi reglementarea datoriei cipriote'. 

Germania lui Merkel este, probabil, inițiatoarea „soluției” UE. Ca principal contribuabil al zonei euro. Reacția ministrului de finanțe german îmi confirmă că „soluția” are prea puțin cu ajutorarea Ciprului și mai mult cu un „război” economic cu Rusia. Cipru este doar „oaia neagră” ce urmează a fi belită pentru interesul german. Interes care are, pe undeva, mai multe coordonate. Gazele de sub platoul continental al Ciprului, poziția geostrategică a Ciprului în fața Asiei mici, influența greacă evidentă asupra Cuprului comunitar etc.

Cipru se vede nevoit să accepte suplimentarea sprijinului rusesc pentru a nu-și duce de râpă populația. Nu mai spun de ideea germană de confiscare a proprietăților prin impozitarea depunerilor bancare. Idee care vine de la creștin-democrații germani cu sprijinul celorlalți creștin-democrați și populari europeni. Idee de dreapta. Confiscarea proprietății în interesul finanțelor europene. Haida-haida !

Germania folosește euro ca pe o armă. Unii dau cu bombe, Germania sărăcește populațiile și distruge economic țările UE. Tot la moarte se ajunge. Numai că metoda germană duce la o moarte chinuitoare.