Tăriceanu disidentul. La B1 Tv cu Turcescu.

După lansarea Inițiativei România Liberală pitrocită de peste un an de zile de teologul politic Bogdan Duca, adept, cel puțin din vorbe, al unui soi de conservatorism la care vrea să adauge ceva liberalism, un fel de struțo-cămilă politică, lansare la care Tăriceanu nu a fost din teamă (unii ar spune calcul politic), ieri l-am văzut pe Tăriceanu la B1 Tv. Cu Turcescu. L-am văzut în fugă. Pac-pac și am trecut la alt canal urmărind ceva mai serios, mai aproape de satisfacerea curiozităților mele.

Am găsit în „Evenimentul Zilei” o sinteză a emisiunii. Câteva vorbe au fost suficiente. Simbolistic, poporul pro-Băsescu și pro-MRU a aflat că Tăriceanu poate fi un disident al lui Antonescu în interiorul PNL. Și cu asta, ce-am făcut ?! Păi mare lucru, nu. Ce a spus ieri Tăriceanu spune de când a pierdut șefia PNL. Semn că a dorit să se păstreze pe o linie de disidență lipsită de durități pentru persoana lui. Nu a fost în ton cu Chiliman, la lansarea IRL. Nu. Dacă a urmărit să confirme disidența lui față de Antonescu, o disidență cuminte, acceptată în PNL pentru toți disidenții, a reușit. Dacă Turcescu și stăpânii lui au urmărit altceva, au eșuat.

„În PNL constat un deficit de democracție și dezbatere. Deficit de democratie pentru că în opinia mea, un partid democratic trebuie să conțină mai multe puncte de vedere, trebuie să fie un partid al incluziunii și nu al excluderii. Nu trebuie să ne mirăm că încet încet o să apară inițiative care o să încerce să facă dezbateri în afara partidului”, spune Tăriceanu.

Pe de o parte, tradițional, în PNL se exprimă mai multe puncte de vedere. Ca să ne referim la partea politică a abordării. Problema este că după ce sunt exprimate, acele puncte de vedere sunt supuse votului pentru luarea deciziei care să impună unul dintre ele. În situația în care punctul tău de vedere nu a fost votat, iar tu ieși supărat în presă să îți pârăști colegii care nu te-au susținut nu înseamnă că în PNL este deficit de democrație. Democrație, puterea poporului, se exprimă prin deciziile luate prin vot. Din moment ce o poziție politică a picat testul votului, la un moment dat, ea poate fi promovată în altă perioadă când condițiile care o pot impune îi sunt favorabile. Nu are rost dle Tăriceanu să ții active puncte de vedere care nu sunt utile. Pot duce la confuzie, pot face rău. Găselnița cu respectul față de opiniile contrare atât de clamate de unii „disidenți” care se doresc băgați în seamă are o limită. Votul pentru sau contra. Democrație înseamnă puterea majorității. Dacă apar inițiative care duc în afara partidului dezbateri politice înseamnă că respectivii nu au treabă cu partidul. Înseamnă că își doresc un partid al lor. Fie urmăresc cu totul și cu totul altceva.

„Un partid cu cât reuseste să stimuleze debazterile interne devine mai puternic și mai unit, în mod paradoxal, pentru că oamenii aia se simt părtași la luarea unei decizii. Un partid modern nu poate să meargă pe o linie dictată de o majoritate care neglijează minoritatea” a mai afirmat Tăriceanu.

Ideea asta am auzit-o mai mereu de la Duca și Chiliman. Este absolut ciudată. După această logică, dacă o majoritate alege o linie de conduită politică și administrativă organizația va trebui să o părăsească și să meargă pe linia care a pierdut la vot. Păi, să avem iertare, de ce se mai votează ? De ce mai este nevoie de toate organismele interne de conducere unde hotărârile se iau prin votul majorității ? Poate că Tăriceanu își dorește o altfel de conducere, nedemocratică. O conducere autoritaristă unde deciziile se iau de către cel care ajunge Președinte al partidului prin lupta fizică cu ceilalți candidați, într-un ring cum este cel de box. Cel care îi bate pe toți devine Președinte și ia decizii de unul singur chiar dacă ceilalți membri nu sunt de acord cu ele. Organele de conducere colective actuale vor fi alese tot în urma unor lupte fizice și vor avea rolul de a ține de urât șefului suprem în momentele de plictis ale acestuia. Din când în când pot face propuneri urmând ca șeful suprem să le valideze sau nu.

„Ce se întâmplă în PNL acum este marca prezenței la guvernare, există o anumită dedicație, preocupare pe aspectele guvernării. Foarte mulți colegi din PNL sunt convinși că cel mai important scop este câștigarea alegerilor prezidențiale. Care este avantajul dacă din 2014 dă președintele României. Este un avantaj în sensul percepției publice. Și după aceea? Ce urmează? Cel mai important este postul de prim-ministru pentru proiectele noastre”, a gândit, iar, profund ca să nu spun cu fundul, Tăriceanu.

Dacă punem cap la cap declarațiile lui Tăriceanu la Turcescu show, iese următoarea idee:

„Din cauza prezenței la guvernare, a dedicației pentru guvernare, a preocupărilor pentru aspectele guvernării, în PNL există un deficit de democrație și dezbatere care neglijează liniile politice secundare față de linia principală. Din această cauză, a guvernării, apar „minoritari” (eu le spun veleitari) care merg în altă parte, chiar la adversarii politici, pentru a discuta problemele interne ale partidului”.

Cred că am acoperit cam tot ce a vrut să spună Tăriceanu. Și cu asta ce a făcut ? Nimic. A vorbit ca să se afle în treabă și să acopere timpul de emisiune al lui Turcescu la care a fost invitat.

Logic, un partid aflat la guvernare se află în fața examenului principal pentru obținerea recunoașterii publice. Trebuie să confirme votul democratic dat de cetățeni la alegerile parlamentare. Trebuie să își îndeplinească angajamentele asumate. Așa cum au fost ele asumate la momentul votului. Nu încap alte „linii de conduită”, nu se permit schimbări în conduită care să modifice, schimbe angajamentele asumate. Ce face Tăriceanu prin astfel de exprimări duce în derizoriu însăși vocația de a accede la putere a unui partid politic. Prin aceste vorbe, Tăriceanu se pliază pe comportamentul lui Băsescu de până acum. Una promit și alta fac.

Cu timp în urmă am fost unul dintre cei care au considerat pe Tăriceanu o valoare politică și administrativă. A rămas un simbol. Cei care nu sunt atenți la ceea ce spune vor fi în continuare păcăliți de imaginea unui Tăriceanu bun guvernant, serios politic, liberal și adversar al lui Băsescu. Dacă îl iei de craci și îl scuturi bine, prin buzunare îi rămân doar niște firimituri din ce a fost dar mai ales din ce se consideră că ar fi. Este un epuizat politic. Să se ia de mână cu Patriciu care a luat-o rău razna. Averea nu ține loc de inteligență.