Mare agitație mare. Parlamentarul Remus Cernea a propus o normă legislativă care să dea parteneriatului civil între persoane de același sex o protecție legală. Mai concret, aceasta va permite partenerilor să se moștenească unul pe celălalt cu exceptarea de la succesiune a rudelor naturale. A celor provenite din relațiile naturale dintre bărbați și femei. La fel ca în restul lumii unde s-a acceptat deformarea noțiunii de familie.
Ca persoană, nu agreez exhibițiile sexuale. Indiferent cine le promovează. Asta nu înseamnă că sunt împotriva sexualității, indiferent cum se practică. Sunt împotriva exhibițiilor. Clar. Iar homosexualii sunt promotorii unor exhibiții dezgustătoare. Paradele gay sunt exemplul cel mai bun.
Pe de altă parte, la rece și fără nici un fel de reținere concluzionez că toată tevatura are ca finalitate obținerea unor bani, câștigarea unor averi. Cei care au bani vor să îi lase partenerilor mai săraci iar cei care nu au vor să îi obțină de la cei care au. De aceea, mijlocul la îndemână a devenit parteneriatul homosexual. Este comod, mai ales dacă renunți la inhibiții și la acceptul social. Așa că „poponețul de aur” a devenit o afacere. Îl dai, ai. Nu îl dai, nu ai. Simplu.
Specia umană a evoluat și a pierdut controlul propriei evoluții. Ne-am înmulțit și nu mai încăpem pe planetă. Ne-am înmulțit și am reușit, constant, să împuținăm resursele planetare. Ne-am pierdut, temporar, ca specie, spiritul de conservare. Nu ne mai preocupă evoluția noastră, am sărit pragul și avem ca preocupare distrugerea noastră. Iar o formă a distrugerii speciei este și această homosexualitate. Specimene umane, posibil valoroase genetic, slabe însă sub alte aspecte, aleg un alt comportament social. Lasă locul, cumva, specimenelor slabe să procreeze, să asigure perpetuarea speciei. Nu mai există condițiile din alte epoci când specia umană lupta pentru supraviețuire, când rămâneau în viață cei mai puternici, cei mai ușor adaptabili la schimbările de mediu, cei mai inteligenți. Va fi acest comportament o ciudățenie a istoriei speciei umane. dacă specia umană va mai rezista mult timp pe planetă. Dacă schimbările viitoare, destul de severe, vor mai găsi în această specie exemplare capabile să se adapteze și să procreeze. Dacă nu, nu. La câte extincții au fost pe pământ ce mai contează asta în care „victimele” vor fi tocmai ființele care au avoluat atât de mult încât a reușit să descifreze trecutul îndepărtat al evoluției vieții pe pământ. Acum când știm, după cunoștințele acumulate, că din ordovician și până azi au avut loc 5 extincții ale viețuitoarelor de pe Terra.
Nu sunt împotriva proiecției legislative. Este, până la urmă, o rezolvare a unei probleme sociale. Chiar dacă mă deranjează sentimental, prin aceea că duce în derizoriu noțiunea de familie și protecție a statului pentru celula de bază a societății, celula care ne-a asigurat, până în prezent evoluția ca nație. Dar ce nu facem noi, oamenii, pentru bani.
Parafrazând pe Ludovic al IV-lea care a afirmat că „Parisul merită o liturghie” pot spune și eu că evoluția socială „modernă” în România „merită un poponeț de aur”. Intrăm în rândul lumii, ce naiba !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu