Robert Cazanciuc. Un procuror cu vechime de 18 ani (fost coleg al lui Ponta ?!), care a făcut-o pe procurorul puțin timp. Este mai mult decât evident că între activitatea de investigare criminalistică și cea de purtător de vorbe a fost preferat în aceea de purtător de vorbe.
Băsescu l-a caracterizat anul trecut ca fiind un om maleabil. Normal. Persoana care își formează cariera în jurul capacității de a purta vorbele trebuie să fie maleabil. Azi are un șef, mâine are altul. Fiecare șef are un anume comportament, o anume gândire, anumite gânduri ascunse și dorințe de împlinit. Purtătorul de vorbe trebuie să aibă capacitatea de a îi asculta șefului doleanțele, de a-i fi confident, de a-i umple urechea cu toate bărfele și nemerniciile care îl încojoară, de a-i recomanda poziția pe care se cuvine, în interes propriu, să o adopte etc. Este și asta o meserie.
L-au folosit, intens, cei din PDL de cum au ajuns la guvernare. USL l-a eliberat din funcție la preluarea guvernării iar Ponta a intervenit și, prin ordin, l-a pus din nou la „căldurică”. La MAE, la prietenul Corlățean.
Nu pot nega cunoștințele omului pentru că nu îl cunosc. Sincer. Mă uit la CV-ul pus la dispoziția presei și trag niște concluzii, cât mai „cenușii” cu putință. Omul este bun la comunicare. La Justiție este necesar un ministru care să facă politici referitoare la sistemul Justiției, la întărirea celei de a treia puteri în stat. Asta fără doar și poate pentru că Ministerul Justiției este singura instituție care poate avea inițiativă legislativă în domeniul Justiției. Iar în acest domeniu nu văd calificarea omului. Înclin să cred că alegerea acestui Cazanciuc are scopul de a permite lui Ponta să facă reformele în Justiție după cum doresc mușchii lui. Iar mușchii lui Ponta sunt asemănători cu mușchii lui Macovei: procurorii trebuie să fie egali judecătorilor. Doar dacă mă raportez la acest aspect pot concluziona că o Justiție independentă nu va putea fi realizată în viitorul imediat și chiar mediu.
Nu pot să nu fac referire la mandatul Monei Pivniceru. Mandat care a declanșat o eliberare a judecătorilor de reținerea profesională și se începuse o reformare, pe fond, a Justiției pentru obținerea acelei independențe constituționale atât de clamate de magistrați și societatea civilă. Acum, cu această numire, indiferent cât ar fi de lăudată, constat că s-a revenit la modelul Băsescu-Macovei. Acum vom avea tandemul Ponta-Cazanciuc.
Procurrarizarea Justiției va continua. Independența acesteia rămâne o speranță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu