România se zbate între politic și infracțional.

Cap de afiș este Elena Udrea. Un fel de „Alba ca Zăpada” a „modelului politic băsescian” (zicere a la Lăzăroiu !) dovedită astăzi ca fiind „modelul mafiot băsescian în politică”.

După modelul Băsescu, Elena Udrea a cerut judecătorilor să îi permită să își apere mandatul de ministru, cel mai bun din România, acuzele ce îi sunt aduse având ca obiectiv discreditarea ei ca persoană și a activității ca ministru. Joacă tare, mafiota.

Băsescu a ieșit la atac, zilele trecute, pe la Congresul așa-zisei adunături numită PMP, pentru a-și apăra mandatele de Președinte. A constatat că doar el și le poate apăra, ceilalți neștiind ce anume să apere. Păi, cum să știe ?! Zilnic apar declarații și părți din denunțurile în fața procurorilor care eviscerează corpul politicii băsesciene scoțând la iveală o grozăvie mai mare ca alta.

Eu înțeleg că Băsescu și Udrea vor să dea o altă tentă activităților procurorilor care au dat iama în guvernanții de ieri și chiar de azi. Vor să inducă ideea, dragă și lui Tăriceanu, că procurorii nu au nici o competență de a cerceta guvernarea, ci doar faptele infracționale. Lor li se alătură cu mare drag Victor Ponta care a susținut această idee la bilanțul DNA.

Din nefericire, sunt și alții care cad în plasa mafioților politici.

Legea răspunderii ministeriale este „ținta” lor. Este legea care permite procurorilor să cerceteze actul de guvernare, nu oportunitatea unui act politic la guvernare. Legea asta nu se referă la actul de corupție - Tăriceanu și Vosganian au încercat să inducă ideea că doar actele de corupție săvârșite pe timpul mandatelor de ministru se cuvin a fi cercetate nu și alte acte -, se referă la acțiunile care sunt săvârșite profitând de puterea politică și administrativă deținută la un moment dat.

„Art. 8 
(1) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 12 ani urmatoarele fapte savarsite de membrii Guvernului in exercitiul functiei lor: 
a) impiedicarea, prin amenintare, violenta ori prin folosirea de mijloace frauduloase, a exercitarii cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor vreunui cetatean; 
b) prezentarea, cu rea-credinta, de date inexacte Parlamentului sau Presedintelui Romaniei cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde savarsirea unor fapte de natura sa aduca atingere intereselor statului”.

„(2) In cazurile prevazute la art. 7 alin. (1) si la art. 8, pe langa pedeapsa principala se va aplica si pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a mai ocupa o functie de demnitate publica sau o functie publica de conducere pe o perioada de la 3 la 10 ani”.

Dosarele aflate în dezbatere publică, ale DNA sau DIICOT, ating prevederi ale acestei legi. De exemplu, Udrea a încălcat, cumulativ, prevederile acestei legi în dosarul Gala „Bute”. Descrierea modului de desfășurare a ședințelor în crucea nopții cu obligarea funcționarilor ministerului să încalce legea, funcționari care au arătat că dispozițiile ministrului nu sunt legale, are corespondență la art. 8 alin. (1) lit. a) iar actele întocmite ulterior, hotărâre de guvern, ordonanțe, expunere de motive sau note de fundamentare pot fi încadrate la art. 8 alin. (1) lit. b). În mod asemănător se pot judeca și acțiunile altor guvernanți, cum ar fi Vosganian și nu mai spun de cei care sunt acum în diferite faze procesuale pentru acțiuni ilegale pe timpul mandatelor de miniștri.

Este evident că actele de corupție (dacă există) sunt conexe abuzurilor comise din poziția de miniștri sau secretari de stat, directori generali etc.

Este o perioadă foarte urâtă, cum spunea și Iohannis. Se prăbușește sistemul mafiot băsescian și, ca un făcut, apar conexiunile infracționale dintre fostul PDL și actualul PSD.

Îndrăznesc să spun că acțiunile Justiției începute în forță anul trecut seamănă cu o veritabilă revoluție. De data asta de catifea (sunt și victime umane, între cei care nu pot rezista șa gândul că vor ajunge în pușcărie). Prin hotărârile Justiției se recuperează o parte a bunului național devalizat de mafioții ajunși lideri politici. Se schimbă întregul sistem al democrației în România. Epoca democrației de cumetrie moare. Odată cu ea, mor politic și nu numai adoratorii ei. După un sfert de veac ne lepădăm de ultimii reprezentanți ai comunismului. Ion Iliescu și gașca lui și Traian Băsescu și mafioții lui.

Avertismentul privind Rusia. Este real și serios.

Mă alătur aici, prin ceea ce scriu acum, celor care iau foarte serios în considerare pericolul generat de noua (de fapt, vechea) politică internațională a Federației Ruse. Cucerirea unor noi teritorii și stabilirea unor noi sfere de influență.

Rusia nu are capacitatea de a se opune, economic, celorlalte state mari (SUA, China) sau comunități de state. Rusia a fost, este și va mai fi o perioadă de timp un stat autocratic. Rusia a fost, este și va mai fi un stat expansionist. Va avea aliați și dușmani. Aliații rușilor, devin în timp state aservite. Colonii. Rusia și-a „exportat” populația în toate statele vecine pentru ca la un moment dat să aibă unul din motivele agresiunii: apărarea intereselor populației ruse din vecinătate. Dușmanii rușilor devin toți cei care nu recunosc supremația lor.

Uniunea Europeană este un „dușman”. S-a extins și există „pericolul” să ajungă la o integrare statală care să o transforme într-o entitate politică coerentă. De aici, mai departe, se poate ajunge la o integrare de securitate și de apărare. Pașii făcuți până acum sunt edificatori. Uniunea Europeană este subiect de drept internațional. Uniunea Europeană se integrează politic prin reglementările comune privind cetățenia, circulația persoanelor și a mărfurilor, asistența consulară (viza Schengen se poate elibera de către orice consulat al statelor membre Schengen - un exemplu). S-a înființat funcția de comisar al UE pentru politica externă și se întărește ideea unui comisar pentru problemele de apărare. Se insistă la nivelul PE și al CE pe o politică de părare și securitate comună. Granițele Schengen (în particular), Frontex și granițele UE induc ideea unei unități de state (confederație) și nu doar a unor state, luate separat. UE devine, pe zi ce trece, o entitate stabilă în dreptul internațional. Slăbiciunea UE, din punct de vedere militar, este lipsa unității statelor în domeniu. NATO este foarte bun însă nu este suficient. UE este puternică din punct de vedere economic însă este slabă din punctul de vedere al capacității de apărare a puterii economice și statale.

Analiștii au observat bine faptul că NATO a rămas în urmă din punctul de vedere al evoluției strategice și doctrinare. Rusia a evoluat. Că ne place sau nu, acesta este adevărul. A denunțat tratatele care limitau înarmarea în spațiul european, a denunțat tratatele privind limitarea armamentelor nucleare pe când statele europene nu au făcut acest lucru, Rusia și-a sporit forța armată, a trecut la înlocuirea tehnicii depășite, au schimbat doctrina militară. În Ucraina dar și în alte state unde Rusia este stat agresor (R. Moldova, Georgia ...) și-a dus tehnica la care vrea să renunțe și o folosește împotriva statelor agresate. Și-au dezvoltat armamentul nuclear tactic și au decretat că îl vor folosi dacă Rusia sau aliații ei vor suporta un atac nuclear sau convențional. Momentul în care folosirea armamentul nuclear este lăsat la latitudinea conducerii politice a Rusiei, fără a fi ancorat într-o realitate operativă, generează, pe bună dreptate, neliniște.

Statele europene au visat frumos iar acum s-au trezit în plin coșmar. Războiul în Europa a fost posibil în permanență, acum este probabil, cu o nouă înfățișare. Al doilea război mondial a impus tancul și arma atomică. Rusia aduce, azi, o altă invenție: războiul hibrid. O combinație de tehnici de război convenționale, de gherilă urbană și cibernetice - spune sir Adrian Bradshaw, adjunctul comandantului forţelor NATO din Europa. Mediafax (aici). Observație bună.

Cu două zile în urmă, la Digi24Tv, grl. Degeratu a prezentat extrem de concret situația militară. Îl confirmă pe militarul britanic (aici). Armatele NATO nu știu să acționeze în acest tip de război hibrid. Când să acționeze, cum să acționeze, care este limita acțiunilor, ce armament să fie folosit etc. Politic, dacă ne uităm la Ucraina, statele Europene critică Rusia însă împiedică, în același timp, Ucraina să se apere. Nu o sprijină în lupta ei împotriva Rusiei. Pentru că adevărul este simplu. În estul Ucrainei luptă armata rusă deghizată în „oamenii verzi”. Ca militar consider că statele europene se comportă cu o regretabilă lașitate. Dan Dungaciu, tot la Digi24 semnalează că în statele baltice s-a trezit „conștiința” în comunitatea rusă și sunt posibile aceleași acțiuni ca în Ucraina. Din punctul de vedere al dreptului internațional situațiile de acest gen sunt tratate ca „revolte populare”. Intervenția polițienească trebuie să fie limitată, în timp ce se duce discuția politică, însă nu ai cum interveni cu „pocnitori” împotriva „cetățenilor revoltați” care folosesc arme de asalt, aruncătoare de mine și lansatoare de rachete. Mai ales dacă „scot” din beciuri sau coboară din podul caselor tancuri, tunuri și mașini blindate.

Mai grav, sub presiunea politică pacifistă, mai toate statele europene au renunțat la a dezvolta propria armată. În Marea Britanie s-a ajuns la afirmații grave. Țara nu este capabilă să se opună cu succes unei agresiuni ruse. Periodic, în apropierea spațiului aerian britanic își fac apariția sfidătoare bombardierele strategice ruse. În Germania se discută despre incapacitatea de a avea o forță militară - antrenamentele din Norvegia, cu cozile de mătură vopsite în negru folosite de militarii germani pentru a simula țevile de mitraliere. Pe lângă pacifiștii actuali - după părerea mea aflați sub influența agitatorilor ruși -, avem și state europene care au renunțat la propriile armate (le au degeaba !) dispuse să se pună sub umbrela rușilor - gâlma austro-ungară.

Pentru a avea pace, trebuie să duci un război. Cine nu este capabil să ducă un război, nu merită pacea. Incapacitatea de a duce un război are drept consecință aservirea față de agresor. Nu mai ești liber. Devii sclav. Când ești sub ocupație străină, nu beneficiezi de pace.

Toate tipurile de acțiune gen „omuleții verzi” trebuie declarate ca agresiuni militare și tratate ca atare. Indiferent ce spun alții. Agresorul, Rusia în aceste cazuri, nu va declara un război, chiar dacă va consuma resurse pentru a sprijini „cetățenii ruși revoltați”. Starea de război, odată declarată, o va opune tuturor statelor lumii (cu excepția gâlmei austro-ungare).

Având exemplul Ucrainei, va trebui să ne revedem doctrina națională de apărare.

Mă îngrijorează acțiunea PSD cu noul cod fiscal. Văd că se face mare tam-tam cu prevederile din el. De fapt, noul cod fiscal are rolul de a împiedica întărirea militară prin alocarea acelui 2% pentru apărare. Din moment ce 2% azi are o valoare nominală, prin pierderea de către bugetul de stat a 10% din venituri, valoarea nominală a lui 2% dintr-un viitor buget poate fi mai mică chiar decât ce primește armata română acum. Mai că îmi vine să cred că PSD este „aliat” cu Putin.

Prezumția de nevinovăție. Practica britanică. Vreau și la noi !

Am citit un articol la RFI România cu privire la practica din Marea Britanie (aici). Fără nici un fel de altă discuție, interpretarea britanicilor este cea corectă.

Prezumția de nevinovăție impune, în Marea Britanie, reguli extrem de stricte, inclusiv în modul în care presa prezintă evenimentul juridic.

Un articol în presă, savuros, plin de detalii, bănuieli și acuze la adresa persoanelor acuzate sau a magistraților este considerat o încălcare a prezumției de nevinovăție și, totodată, o formă de obstrucționare a justiției. Ca atare, ziarul respectiv este sancționat ca urmare a unei hotărâri judecătorești ! Excelent. Se impune, de urgență, la noi, o astfel de abordare.

Pentru un articol din 2002, ziarul Sunday Mirror a fost amendat cu 175000 de lire iar Evening Standard a fost amendat în 1997 cu 40000 de lire.

Critica adusă unei instanțe, pentru o hotărâre deja luată, o hotărâre definitivă și irevocabilă, nu intră în categoria aceasta. Pentru criticile aduse cu privire la comportamentul magistraților ca persoane fizice, membri ai societății, iar nu avem o astfel de încadrare. Avem CSM care va analiza criticile pentru salvarea onoarei magistratului însă doar la nivelul instituției pentru că la nivelul societății nici o „salvare” nu are valoare dacă societatea nu este pe deplin convinsă de adevăr.

Vreau și în România o astfel de abordare a problematicii. M-am săturat de telejustiția română.

Împreună cu bulgarii ! O vizită cu sens.

Ca să fiu foarte sincer, am privit foarte atent și interesat vizita președintelui Bulgariei, Rosen Plevneliev la București. Sunt mulțumit.

Declarația comună a celor doi Președinți conține multe, foarte multe elemente de interes. În concluzie, Bulgaria dar și România sunt interesate să rămână împreună, să formeze un pol strategic la Marea Neagră dar și să fie o punte între nordul și sudul european.

Declarația comună este aici.

Trecând peste partea comună a tuturor declarațiilor ce se fac cu ocazia unor vizite oficiale, cele legate de strângerea relațiilor, cooperarea economică etc., aici apare și ceea ce ne interesează. Poziția comună a României și Bulgariei față de evenimentele din Ucraina, poziția comună față de sancțiunile aplicate de UE agresorului rus, poziția comună față de necesitatea întăririi acestor sancțiuni în situația în care Rusia nu încetează agresiunea în Ucraina, necesitatea integrării militare și de securitate între România și Bulgaria (o componentă importantă a procesului de integrare regională) în cadrul UE și NATO pentru a putea face față provocărilor în regiune generate de politica externă a Rusiei. Componenta militară și de securitate va fi asigurată de măsurile pentru independența energetică și economică a celor două țări dar și dezvoltarea conexiunilor energetice în regiune și extinderea lor către Polonia și țările baltice.

Întâmplarea face că această vizită se produce imediat după vizita lui Putin la Budapesta. Acolo, Viktor Orban s-a pus preș în fața lui Putin garantând cumva acestuia o opoziție eficientă în UE față de eventualele decizii ale UE de sporire a sancțiunilor. Ungaria s-a transformat în calul troian al Rusiei în UE și NATO. Viktor Orban a oferit și explicații suplimentare, poziția Ungariei fiind apreciată și sprijinită de Austria, Cehia și Slovacia iar gurile rele spun că Orban a făcut o vizită pentru atragerea Serbiei în „clubul” rusofililor.

Vizita Președintelui bulgar are ca rezultat o poziție contrară, o poziție care poate fi considerată ca fiind nouă. Bulgaria s-a reorientat. A ales parteneriatul fără echivoc cu restul UE și SUA. Nu devine un adversar al Rusiei însă nu mai este în tabăra lui Putin.

Consider această vizită foarte importantă. Acum putem spune că axa nord-sud s-a întărit. Legăturile între statele de pe axă pot fi realizate. De la țările baltice până la frontiera cu Turcia, O axă care cuprinde un sfert din populația Uniunii Europene. Rămâne o „gâlmă” formată din Ungaria, Austria, Cehia și Slovacia care are alte opțiuni economice și militare.

Klaus Iohannis va face imediat o vizită în Germania, acolo urmând să se clarifice relația între cele două state și imediat după aceea va avea loc vizita în R. Moldova, apoi vizita la Kiev. Este un tur de forță pentru întărirea flancului estic împotriva agresorului comun, Federația Rusă.

Pentru a putea asigura securitatea și apărarea zonei împotriva agresiunilor atipice promovate de Moscova se va pune accentul pe dezvoltarea economică a regiunii. Dacă adăugăm Ucraina la axa nord-sud și R. Moldova, estul Europei devine o forță, cu o populație de aproape 150 mil de locuitori. Gâlma austro-ungară pro-rusă va fi complet izolată.

În fine, vizita lui Plevneliev o pot considera bună.

Să nu uit. Ședința comună a guvernelor celor două state va fi la Craiova, prin aprilie. La ședința comună anterioară, de la Ruse, a participat și primul-ministru al Serbiei. Va participa și acum ? Ca să știm cum este cu Serbia (mai ales după vizita lui Orban, cum spun unele surse).

Tâlhăria de la Senat are rădăcini adânci. Vosganian a comis actele de care este acuzat de procurori.

Apariția stenogramei ședinței de Guvern Tăriceanu în care Vosganian a propus o mare, dar mare tâlhărie ce a fost urmată de actele normative necesare producerii ei mă determină să fiu fără menajamente.

Tu, Guvern al României, liberal, accepți șantajul unui privat, produci daune unei regii a statului dar și altora, prin politica de dumping pe plan european (!), aproape imediat ce intri ca țară în UE cu angajamentul că vei practica politici de piață liberă - cu scopul final de a întări propria economie obligată să performeze, să se restructureze etc. De fapt, Vosganian a susținut și cu aprobarea lui Tăriceanu a implementat un tip de politică economică de pe timpul regimului comunist.

În esență, chiar din stenogramă se vede că a fost o combinație care, în termeni penali - așa cum au definit procurorii acțiunea -, este constituirea unui grup infracțional organizat. Ion Nicolae a făcut memoriul cu amenințările de rigoare (închiderea fabricilor, trimiterea în șomaj a salariaților, oprirea industriei chimice etc.), Varujan Vosganian în calitate de ministru vine în fața guvernului și nu doar că ridică problema lui Nicolae, ci îi amplifică „efectele” pentru a obține satisfacerea cererilor acestuia. Iar Nicolae își dublează averea în urma „intervenției” statului în sprijinul lui. Direct, personal, odios, nedrept, imoral. Laszlo Borbely scoate în evidență foarte bine faptul că Nicolae a avut o creștere uriașă a profitului, de la 10 mil lei în 2006 la 166 mil lei în 2007. Mai mult, Nicolae a mers pe export sever, peste 70% din producție.

Ce efecte benefice a avut Agricultura de pe urma subvenției de stat imorale și ilegale pe fond ? Nici unul. Agricultura nu s-a dezvoltat, unii au luat îngrășăminte din exterior (deci importuri severe). Singurul beneficiar a fost Ion Nicolae care și-a dublat averea. Este evident că având un asemenea efect măsura „politică” guvernamentală, actul intră la categoria infracțiunilor în actul de guvernare.

De ce se teme Vosganian ca dracul de tămâie ? De prevederile legii răspunderii ministeriale. La art. 8 alin (1) lit. b) este esența temerilor vosganiene:

„Art. 8 
(1) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 12 ani urmatoarele fapte savarsite de membrii Guvernului in exercitiul functiei lor: 
a) impiedicarea, prin amenintare, violenta ori prin folosirea de mijloace frauduloase, a exercitarii cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor vreunui cetatean; 
b) prezentarea, cu rea-credinta, de date inexacte Parlamentului sau Presedintelui Romaniei cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde savarsirea unor fapte de natura sa aduca atingere intereselor statului”.

Actul normativ pitrocit de Vosganian ar fi prezentat în nota de fundamentare sau expunerea de motive o anume situație, pentru a determina Parlamentul să aprobe legea. Ei bine, acel act de prezentare a legii este proba care se încadrează în prevederile acestui articol. Dacă în urma mașinațiunii se constată și alte fapte cu caracter ilegal (eu cred că mai sunt !), atunci Vosganian ar fi condamnat la pedeapsa maximă la care se adaugă un spor de la alte fapte plus pedeapsa complementară de la art. 9 alin. (2):

„(2) In cazurile prevazute la art. 7 alin. (1) si la art. 8, pe langa pedeapsa principala se va aplica si pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a mai ocupa o functie de demnitate publica sau o functie publica de conducere pe o perioada de la 3 la 10 ani”.

În urma acestor date, toate reale, cu probe ce nu pot fi anulate, ajung la concluzia că Vosganian a comis nu una ci poate mai multe acte ce pot fi încadrate la infracțiuni.

Astfel, Senatul României s-a făcut de rahat. S-a opus legii, s-a opus unei instituții a statului investită cu soluționarea unei cauze penale reale, s-a opus principiilor democratice. Este evident că polologhia lui Vosganian pică. Este evident că polologhia lui Tăriceanu pică. Tăriceanu este un vinovat la fel de mare, a știut că este o tâlhărie și a aprobat-o. Fără semnătura lui, ordonanța de urgență nu devenea act juridic !

Nota de mai jos nu lasă loc de dubii.

„Nota şedinţei de Guvern din 27.02.2008, astfel cum reiese şi din extrasul stenogramei acestei din urmă şedinţe.

Varujan Vosganian: Lucrurile în privinţa asta stau aşa, stimaţi colegi. Eu am făcut o Notă în care am prezentat această industrie şi am prezentat…Industria are 9000 de salariaţi şi consumă 70%, consumă numai gaze naturale. Problema însă nu este atât creşterea gazului natural, ci este faptul că, o dată cu creşterea gazului natural şi, atenţie, la ei nu creşte cu 8%, la ei creşte cu…mai mult, pentru că preţul gazului la industrie este 60% intern şi 40% extern şi atunci…..
Călin Popescu Tăriceanu: Nu-i mai bine să importăm noi îngrăşăminte din Rusia şi China sau de la ăştia care au gaze?!
Varujan Vosganian: Domnule Prim-ministru, ar fi bine dar, vedeţí dumneavoastră, pe lângă faptul că avem vreo 9000 de salariaţi, 70% din producţia lor se duce la export, deci….
Călin Popescu Tăriceanu: Mai rău! Dacă se duce la export producţia, înseamnă chiar că suntem proşti.
Varujan Vosganian: Păi, nu suntem, că ne creşte deficitul…în fine….
Călin Popescu Tăriceanu: Auzi, nu mă lua pe mine cu vrăjeala…Noi ce facem?! Eu am înţeles. Practic, trebuie să subvenţionăm preţul gazului ca ei să producă şi după aia să exporte. Deci, eu nu fac decât prin subvenţie să…export subvenţia.
Varujan Vosganian: Ştiţi cum e, domnule Prim-ministru. Aici lucrurile stau aşa: există anumite industrii la care în toate ţările se face această treabă, se lucrează prin preţul materiei prime. Noi, România, am evitat. Spre deosebire de alte ţări, industria de îngrăşăminte din România a beneficiat de un ajutor marginal, pe care l-am dat, adică între 9 şi 17 dolari la mia de metri cubi de gaz…Nu uitaţi că ei consumă 2,4 miliarde de metri cubi de gaz. Deci, dacă ăştia se opresc mâine, noi o să avem o mare problemă şi pe piaţa internă de gaz că s-ar putea să trebuiască…
Călin Popescu Tăriceanu: Să ne scadă preţurile…
Varujan Vosganian: Nu să ne scadă preţurile! Deci, domnule Prim-ministru, oricum, ceea ce spuneţi dumneavoastră şi care este în vîrtutea unei vânoase abordări liberale, pe care eu o accept, nu se poate face oricum, de azi pe mâine. Eu vă propun aşa: ca să nu impietăm asupra producţiei agricole cu creşteri de preţuri, să-i lăsăm şi pe ei să trăiască, eu am cerut Guvernului prin această Notă o perioadă de 6 luni în care să putem majora plafonul de 17 dolari până la un plafon de 40. Ei, la plafonul de 17 dolari, în medie, au o scumpire de…o ieftinire de 12 dolari. La plafonul de 40 de dolari, vor avea, probabil, vreo 25-30 de dolari ceea ce va însemna pentru Romgaz, eu am calculat aici, e o anumită pierdere, dar în orice caz e mai mică decât….
Călin Popescu Tăriceanu: Varujan, hai să vedem care este prețul la îngrășăminte pe piața liberă și să vedem dacă e același preț cu care vând ăștia, atunci mai bine importă și-mi salvezi….
Varujan Vosganian: Reduc importul de gaze.
Călin Popescu Tăriceanu: Reduc importul sau nu reduc importul și păstrez nițel, gospodăresc mai bine rezervele care le am de gaz.
Attila Korodi: ….industria aceasta era obișnuită că întodeauna a fost ajutată și nu cred că este bine, pentru că s-a obișnuit prea mult cu lucrul acesta…
Laszlo Borbely: Domnule Prim-ministru,…domnul Varujan e mai nou în Guvern, s-a discutat în 2005, vă aduceți aminte, când au venit iarăși cu plânsul că, domnule, ce dezastru! Că închid fabricile, nu știu ce…Dacă ne uităm la profitul lor pe anul trecut e 166 de milioane față de 10 milioane în 2006. Deci, bine merci, nu numai că au profitat din nou, ci au mers pe profit, au mers pe export, nici nu ajută pe ăștia ai noștri…deci, nu sunt de acord….Deci, haideți să ne băgăm în ei, haideți să fim mai duri cu ei…
Călin Popescu Tăriceanu: Auzi, Varujan, știi ce citesc eu aici? Prețul îngrășămintelor, culmea e că a scăzut de anul trecut. 330 – 340 față de 370 -380 în 2007.
Varujan Vosganian: Asta e problema lor, că ne cresc costurile în țară și le scade prețul la export. Domnule Prim-ministru, înțeleg din ce spuneți să facem un scenariu să vedem avantajele și costurile pentru reducerea producției. Dacă înțeleg bine. Impactul pe buget, impactul pe forța de muncă, impactul
pe prețul gazului și așa mai departe.
Călin Popescu Tăriceanu: Da, pentru că altfel senzația mea este că subvenționăm prostește, ți-am spus. Și consumatorul final, individual și industria….Asta e o subvenție….
Varujan Vosganian: Deci, asta e problema. Dacă să acordăm, eu am zis ca, împreună cu Ministerul Agriculturii, să găsim o formulă, o schemă, dacă poate să reziste industria, dar am zis totuși să acordăm o perioadă….În fine, o să mai cercetăm atunci.
Călin Popescu Tăriceanu: Știi care e chestia, Varujan? Noi nu putem să fim competitivi cu industria asta în condițiile în care prețul de cost cu care sau dracu știe cu ce preț lucrează ăștia în Rusia, care sunt producători de gaze naturale, este de nu știu câte ori mai mic decât prețul de achiziție al nostru…
Varujan Vosganian: Uite, eu vă promit…
Călin Popescu Tăriceanu: N-ai cum să fii competitiv.
Varujan Vosganian: Eu vă promit că nu-i dau drumul la protocol cu ei până nu vă aduc o situație cu ce se întâmplă în alte țări și, dacă în alte țări se procedează la asemenea sprijin prin preț ca și în România, n-am avea un motiv să le diminuăm avantajul competitiv în felul acesta. Deci, din datele pe care le am eu….
Călin Popescu Tăriceanu: Îți dai seama că prețul la gaze care e pe piață acum e un preț dictat de foarte mulți factori exogeni, nu de costul de producție, nu de existența resurselor, ci e un preț speculativ, care nu are o legătură cu valoarea resursei…
Varujan Vosganian: Să vedem, că dacă şi în ţările din jur se utilizează această finanţare prin preţ, atunci nu avem motiv să n-o facem noi, să ne blocăm singuri industria. Dacă însă nu se face şi noi trebuie să forţăm susţinerea ca să fie industria viabilă, atunci luăm alte măsuri.
Călin Popescu Tăriceanu: Varujan, senzaţia mea, să spun pe scurt, senzaţia mea este că eu, în loc să creez valoare adăugată la chestia asta, export valoare adăugată. Da? Asta e!
Varujan Vosganian: Hai acum, totuşi, păstrând proporţiile, 10 dolari subvenţie la mia de metri cubi ce dăm noi sunt câteva milioane de euro, nu cred că asta poate fi…adică câteva milioane de euro ca să muncească 9000 de oameni şi să…Gândiţi-vă că ei dau la buget 500 de milioane de lei pe an. Păi, 500 de milioane de lei este 150 de milioane de euro. Eu le dau subvenţie de zece ori mai puţin, dacă o luaţi aşa. Una peste alta, mai mult dau decât iau. Asta e clar. Pe ansamblu….bugetul primeşte 130 de milioane de lei…de euro. De ce-mi iei tu banii? De ce-mi smulgi inima din piept, micşorându-mi veniturile?”.

Demență, este puțin spus.

Agerpres (aici).

După negocierile de la Minsk, Putin își arată „fața”: „Pornim de la faptul că cei 6.000 — 8.000 de soldați (ucraineni) încercuiți la Debalțevo vor depune armele înainte de instituirea armistițiului”.

Armata națională a Ucrainei este îndemnată „să depună armele”, să devină prizonieră a „separatiștilor pro-ruși” !

De noaptea minții !

Acesta este sensul acordului de la Minsk ?! Așa-zișii separatiști pro-ruși au cumva alt statut decât acela al unor teroriști ? Se pare că după Putin au statut de beligeranți statali, reprezentanți ai unui stat. Iar Ucraina este statul agresor pe propriul teritoriu.

Nimeni nu crede în buna credință a lui Putin. Presa serioasă a ajuns la concluzia că demersul vest-european a fost în favoarea lui Putin. În defavoarea Ucrainei. Ei bine, această declarație întărește convingerea că cel care a ieșit victorios la Minsk a fost Putin iar Ucraina a fost o victimă a incompetenței vestului european de a trata responsabil un pericol pentru UE însăși.

Sprijinirea Ucrainei pentru a se elibera de sub ocupația rusă este o urgență. Altfel, rând pe rând, alte state europene vor simți gustul prafului de pușcă rus.

Fețele ascunse ale acordului de la Minsk.

Agerpres (aici).

Rușii au mințit. Dacă Putin nu este capabil să poarte răspunderea pe ce semnează, să nu mai semneze nici un acord ca să știm o treabă. Rusia a pornit un nou război în Europa.

Din moment ce așa-zișii separatiști insistă cu modificarea limitei stabilită la Minsk anul trecut, încercând să ocupe diferite zone, în special la Dobalțevo, plus orașul Mariupol, înseamnă că acordul a fost semnat degeaba.

Rând pe rând pică înțelegerile din acord. Pe puncte, așa cum au fost ele scrise. Plus că rușii, prin Putin, dau o altfel de interpretare cuvintelor.

Separatiștii nici nu se gândesc să renunțe la controlul frontierelor. Nu se gândesc să renunțe la predarea teritoriului cucerit după acordul Minsk I. Minsk II îl reia pe Minsk I și vine cu ceva în plus. Slabe speranțe ca acest acord să prindă viață.

Ucrainenii recunosc că în acord nu există nici o prevedere de retragere a trupelor ruse de pe teritoriul ucrainean. Normal, din moment ce Putin nu recunoaște că are trupe în Ucraina.

Cred că UE ar trebui să se pregătească de noi sancțiuni împotriva Rusiei. Oamenii de afaceri din Germania, cei care au investiții în Rusia cât toate celelalte state europene plus SUA, ar cam trebui să înțeleagă că retragerea din Rusia se impune de urgență. La fel toți oamenii de afaceri care sunt prezenți acolo. Își vor pierde averile.

Sincer, nu cred în încetarea focului. Putin a vrut să obțină o nouă Transnistrie, Abhazie sau Osetie. Merkel și Hollande au vrut să reia relațiile economice cu Rusia. Ucraina vrea să fie independentă în frontierele recunoscute la declararea independenței. Singurul care are de „câștigat” este Putin. Obține o zonă de conflict în Europa, zonă ce poate exploda.

Este evident că SUA și Marea Britanie plus Estonia vor da arme ucrainenilor. Putin va vedea că se vor alătura și alte state. Rusia nu poate duce un război împotriva întregii Europe. Nu are capacitățile necesare, nu are finanțarea necesară, este dependentă de producția altor state inclusiv pentru armamentul și tehnica pe care o deține. Ce îi pică la un eventual conflict, este bun picat. Va încerca să acopere cu industria proprie însă va avea o calitate inferioară a materialului de luptă.

Sper ca UE să îi închidă ușile complet Rusiei. Doar așa îl va lămuri pe Putin să dea înapoi.

O demisie ... cu bucluc.

Blogul lui Vosganian (aici);

Catre conducerea Partidului National Liberal

Ca un raspuns colegial la solicitarile dumneavoastra, primiti, prin prezenta, demisia mea din noul PNL.

Da. O demisie așteptată. Formularea însă, este gratuită. Ce face ? Pleacă de la „noul” PNL la „vechiul” PNL, cel pretins de Tăriceanu ?!

M-a deranjat formularea. Ranchiună. Nu îmi place.

Senatorul liberal Varujan Vosganian a devenit un caz, pentru PNL. Dar și pentru România.

Senatorul liberal Varujan Vosganian a devenit o problemă, a devenit un caz, atât pentru sine cât și pentru PNL. În plus, cerând/cerșind și primind complicitatea unora dintre senatori a devenit o problemă pentru Senat. Ca instituție a statului de drept. Penibil.

M-a deranjat reacția lui ulterioară. O bucurie normală însă care a depășit un anume cadru. A fost exagerată, în sensul că el a câștigat un război cu procurorii și că aceștia vor fi obligați să îi claseze dosarul. Visează la cai verzi pe pereți. Dosarul merge mai departe și parcă văd că în urma cercetărilor desfășurate de procurori numele lui va apare în alte situații. Mai ales că Videanu, care se apără pentru aceleași acuzații, are urmărirea penală începută.

Afirmația lui că votul din Senat a fost un triumf al democrației este absolut idioată. Votul din Senat nu îl exonerează de răspundere, dacă o are. Votul din Senat devine, astfel, o împiedicare a altei instituții, Ministerul Public, să desfășoare o acțiune în interes public. Să descopere, în interesul întregii societăți, care au fost dedesubturile luării unei decizii la nivelul unui Guvern (Tăriceanu).

Reacția lui Iohannis este fermă pe facebook (aici). Reacțiile celor care au comentat sunt edificatoare. Vosganian este în pierdere accelerată de simpatie.

„Procedurile pentru cererile de încuviințare a reținerii, arestării sau percheziției parlamentarilor și cele de efectuare a urmăririi penale pentru miniștri și foști miniștri, membri ai Parlamentului, trebuie să devină mai simple și mai transparente. Reînnoiesc apelul adresat clasei noastre politice de a înțelege că un Parlament tolerant cu corupția și corupții nu se va bucura niciodată de respectul și încrederea cetățenilor”.

Este un mesaj pentru apărarea instituției Parlamentului, pentru recredibilizarea acestuia.

Senatorul liberal Marius Ovidiu Oprea exprimă foarte corect situația:

„Urmarirea penala nu inseamna condamnare. Inseamna sa respecti dreptul unei institutii judiciare de a investiga o cauza conform legii. Am votat pentru cererile de urmarire penala atat in cazul domnului senator Ariton cat si in cazul domnului senator Vosganian, cu bilele la vedere in fata presei intrucat cred in principiul egalitatii in fata legii si nu in privilegiul conferit de o functie. A impiedica un organ de ancheta sa faca verificari inseamna sa nu mai justifici democratia in numele careia am iesit in strada. Nu domnule Vosganian, nu a fost un triumf al democratiei. Un triumf al democratiei ar fi fost sa va fi dovedit nevinovatia”.

PNL, prin vocea co-președintelui Alina Gorghiu, a intrat în alertă și va rezolva „problema” Vosganian radical. Mediafax (aici). Pun extrase din scrisoarea adresată de Alina Gorghiu senatorilor liberali:

„I-am cerut senatorului Varujan Vosganian demisia din PNL, iar în cazul în care acest lucru nu se va produce, voi propune excluderea acestuia din Partidul Naţional Liberal. De asemenea, luni, voi fi prezentă la şedinţa grupului parlamentar al senatorilor PNL, pentru a a stabili împreună modalitatea prin care accidentul politic petrecut pe 12 februarie să nu se mai repete vreodată”.

„Rezultatul votului nu îl ajută în niciun fel pe domnul Varujan Vosganian, care nu are posibilitatea de a se apăra în faţa acuzaţiilor care i se aduc şi devine, astfel, vinovat în faţa opiniei publice, înainte chiar de a fi judecat”.

„Există riscul să pierdem încrederea oamenilor care, pe 16 noiembrie, au fost alături de noi şi, mai ales, alături de Klaus Iohannis. Acei oameni au ieşit în stradă, mulţi au stat o zi întreagă în frig să voteze, au strigat pentru democraţie şi schimbare. Nu aceasta este schimbarea pe care o doresc şi ştiu că nu aceasta este calea pe care o aveţi în vedere, inclusiv senatorul Varujan Vosganian. Faptele sunt, însă,  mai puternice decât bunele intenţii, iar votul de joi, chiar dacă nu este definitoriu pentru ce vrem să facem, ne poate anula o parte însemnată din susţinerea de care ne bucurăm în prezent”.

„Nu avem un cec în alb de la nimeni, ca să ne permitem risipa încrederii şi ratarea obiectivelor. Aşa cum am ajuns aici, la fel putem să ne prăbuşim, doar că acum căderea se va face de la mare înălţime, cu şanse scăzute de a ne mai ridica. Nu pot permite o astfel de perspectivă. Nu am acceptat să fiu preşedintele acestui partid pentru cărţi de vizită sau pentru a mima reforma, ci pentru că eu cred în Partidul Naţional Liberal. Voi lua, cu toate riscurile şi de fiecare dată, măsurile necesare pentru a apăra PNL, inclusiv faţă de cei care îi prejudiciază imaginea din interior. Adversarul nostru nu se mai află în exterior, suntem în competiţie doar cu noi înşine. Electoratul nu mai alege partidele, ci faptele acestora. Le putem arăta oamenilor că, deşi suntem supuşi greşelii, ne putem corija sau putem  să ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic grav”.

Concluziile sunt ușor de tras. Vosganian nu mai reprezintă alegătorii în Senatul României, se reprezintă pe el însuși. Senatul a devenit doar un fel de scut personal, o apărare în fața procurorilor. PNL nu poate achiesa la o astfel de stare. Ca atare, Vosganian fie va pleca din PNL fie va fi dat afară.

Păcat de om.

Iohannis la Bruxelles. Decent și responsabil. O altă relație România-Ucraina.

Mediafx (aici). ProTv (aici). Sinteză a poziției României în domeniile discutate.

Lupta împotriva terorismului cu precizarea lui Iohannis că UE trebuie să se prezinte unitar, fără discriminări interne (vezi Schengen !).

Situația Greciei, o problemă sensibilă datorită tonului agresiv al noului prim-ministru la adresa UE în special al statelor care au împrumutat Grecia dar care nu sunt de acord ca Grecia să nu își mai respecte angajamentele (mi se pare normal. Ți-am dat un ajutor financiar, fă în așa fel încât acesta să fie rambursat în timpul convenit). Iohannis a salutat continuarea dialogului între Grecia și UE. Fără nici o altă nuanțare a poziției. Nici nu trebuia. În Grecia este o nebunie populistă. UE nu are de gând să o importe.

Întărirea zonei euro cu exprimarea dorinței României de a adera și, de aceea, România va fi foarte atentă la modul în care este reorganizată zona euro și cum este stabilizată. Poziția lui Iohannis lasă loc de „așteptare”dacă zona euro nu reprezintă o zonă sigură, cu reguli ferme. Atrage și atenția, totodată, că zona euro la care dorește să adere România este una sever reglementată, predictibilă. Într-un fel, poziția exprimată de Iohannis poate fi o trimitere la acele state din zona euro care au luat-o prin bălării.

Nu în ultimul rând, problema Ucrainei. România este de partea Ucrainei. Ferm. Fără echivoc. România va sprijini Ucraina în demersurile ei. Klaus Iohannis va primi ministrul de externe al Ucrainei săptămâna viitoare și va efectua o vizită la Kiev la invitația lui Poroșenko.

Gest deosebit al lui Poroșenko. A venit la reprezentanța României la Bruxelles pentru o discuție cu Iohannis, la cererea lui și a salutat în limba română !

Pe timpul lui Kucima și a lui Ianukovici, România era declarată în strategia Ucrainei de apărare ca potențial stat agresor. Noul Președinte al Ucrainei, Petro Poroșenko o vede ca un partener, ca un stat pe care să se sprijine. Împreună cu Polonia, România poate constitui un sprijin serios pentru Ucraina, în mai toate domeniile.

Așa cum ne-a obișnuit, Iohannis punctează esențialul în tot ceea ce spune.

„Avem speranţe că respectarea independenţei, integrităţi teritoriale şi a suveranităţii Ucrainei va deveni o prioritate pentru toţi participanţii la aceste negocieri, ceea ce nu a fost până acum, în cazul Federaţiei Ruse. Am văzut textul noului Acord, primim înţelegerea cu încredere, dar suntem conştienţi că rămân tensiuni şi puncte sensibile, pe care nu le putem rezolva fără voinţă politică şi fără să rămânem uniţi”

Cu referire la acordul semnat la Minsk: „Din această perspectivă, nu ne putem permite să ne iluzionăm că acum totul s-a rezolvat. În lipsa respectării celor convenite, suntem hotărâţi să discutăm despre introducerea de noi sancţiuni”.

„România înţelege pericolul sporit al conflictului armat din vecinătatea noastră şi se implică în soluţionarea lui. Am convenit să intensificăm cooperarea bilaterală. Împărtăşim interese comune legate de securitatea din regiunea noastră”.

Avem o agendă deja. Rămâne ca sub aspect guvernamental să aplicăm agenda. Nu doar ca stat membru UE ci ca vecin al Ucrainei, stare care impune mult mai mult decât angajamentele UE.

Ca cetățean, sunt mulțumit de acțiunea lui Iohannis. În particular, îmi doresc o mai intensă colaborare cu Ucraina. Vom avea de câștigat cu toții. Până una-alta, avem un adversar istoric comun: Rusia.

Între moral și imoral. Între principii și simpatii.

Are dreptate Cătălin Predoiu în comunicatul de mai jos, pe care îl preiau de la Agerpres (aici).

Cu referire la Varujan Vosganian mi-am exprimat punctul de vedere pe facebook. Mi-ar fi plăcut să văd un NUP al procurorilor decât un refuz al senatorilor pentru începerea urmăririi penale în dosarul în care acesta este învinuit.

Remarc faptul că senatorii nu au încălcat vre-o lege. Au acționat perfect constituțional. Au considerat că actul politic la guvernare nu este supus regimului penal decât în măsura în care faptele miniștrilor sunt de natură infracțională, cum este cazul Elenei Udrea. Este o prevedere legală, constituțională și ca atare nu încape discuție.

Pe de altă parte, Vosganian ar fi trebuit ca apărarea sa în fața colegilor senatori să o ducă și în fața procurorilor și a instanței de judecată. Pentru că doar în fața instanței de judecată se poate apăra. Judecătorii ar fi trebuit să constate că el este nevinovat. Nu senatorii. Așa că Vosganian a reușit să evite o cerere de urmărire penală însă a intrat pe o altă cale, negativă pentru el, cea a notorietății negative. Lumea nu prea citește constituția, legea, nu are timp pentru finețuri juridice. El a devenit în urma acestui eveniment neplăcut un paria. Reacțiile negative la „succesul” lui în fața colegilor senatori îi va cauza mai multă neplăcere și îi va aduce mai multe daune decât o judecată dreaptă. Mai ales că el se consideră nevinovat !

La fel ca Alina Gorghiu, ca Vasile Blaga, Cătălin Predoiu are o poziție care apără un principiu enunțat de mii și mii de ori în discursul politic: cale liberă actului de justiție. Indiferent cum sunt acuzațiile aduse unuia sau altuia, judecata să fie dusă doar la o instanță de judecată competentă. Judecata de mântuială în una din Camerele Parlamentului, la un post media, într-un ziar nu este decât o frecție la un picior de lemn.

Senatul s-a adunat, ieri, în jurul lui Vosganian fără a se mai ține cont de culoarea politică a fiecăruia. Tăriceanu și ai lui l-au apărat pentru că Vosganian a fost ministru în guvernul Tăriceanu iar aprobarea HG-ului buclucaș a fost posibilă doar prin acceptul primului ministru. Unii senatori au votat fără a pricepe prea mult despre ce este vorba, cum ar fi Ilie Năstase sau senatoarea Anghel, ambii de la PC, unii din PNL au votat fiind juriști cu aplicarea unor principii de drept, cel principal fiind că cel care poate cere urmărirea penală este doar Parlamentul, cel care aprobă activitatea Guvernului sau care îl sancționează. Pentru asta există în Codul de procedură penală modul în care este sesizat procurorul cu săvârșirea unei fapte penale. În cadrul instituțiilor publice doar conducerile acelor instituții pot discerne ce este legal și ce este infracțional. Procurorii nu se pot autosesiza !

În fine, sunt mai multe de spus însă nu trebuie omis și interesul public, exprimat în toate felurile. Justiția să fie lăsată să stabilească ce a fost corect și ce nu. Chiar dacă unii ajung în fața Justiției ca urmare a unor manevre politice frauduloase - cazul Vosganian este unul dintre ele -, Justiția trebuie să își spună până la urmă cuvântul. De aceea, poziția PNL este corectă deși sunt și argumente împotriva ei.

Pun mai jos comunicatul lui Predoiu:

IPOCRIZIA CA METODĂ DE GUVERNARE A PREMIERULUI PONTA

A atacat verbal în repetate rânduri Justiția. Dar ne ține lecții de morală.

A legiferat furtul primarilor, prin ordonanța 55/2014. CCR i-a trântit peste ochi ordonanța cu o decizie de neconstituționalitate. Refuză să o îndrepte printr-o lege reparatorie, cum cere Curtea. Este imoral, dar ne ține lecții de morală.

A dus o campanie prezidențială mizerabilă, aruncând cu cele mai abjecte acuzații în contracandidatul său, care l-a umilit prin prestație și rezultatul votului. Nu și-a cerut niciodată scuze. Dar ține lecții de morală.

Oamenii săi au aruncat peste gardul PNL cu biete zburătoare moarte, cu o săptămână înainte să primească o palmă binemeritată din partea poporului care l-a alungat cu votul de la gardul Cotrocenilor, pe unde se aciuiase prin lingușeli și promisiuni. Nu și-a cerut scuze. Dar ține lecții de morală.

A încercat să împiedice Diaspora să voteze, călcând în picioare legea și morala, înainte ca poporul să-l trimită acasă umilit. Nu și-a cerut scuze. Dar ține lecții de morală.

Da, Senatul a votat neinspirat astăzi, prin vot transpartinic, în principal prin votul PSD, pe care îl conduce. Ce face domnia sa? Își asumă cinstit partea de vină politică pentru votul colegilor? Nu! Atacă, jignește conducerea PNL și ne ține lecții de morală.

Oricum ai privi lucrurile, aceasta se numește ipocrizie politică și este o metodă de guvernare a Premierului Victor Ponta. Păcat!

Cred că trebuie să privim lucrurile drept în față: principiile își fac cu greu loc în politică.

Poate că ne este drag dl Vosganian, scriitor talentat, dar mai drag trebuie să ne fie principiul: cale liberă Justiției. Poporul aceasta dorește, aceasta a exprimat în 16 noiembrie 2014. PNL însuși aceasta a hotărât statutar. Să constatăm greșeala și să o recunoaștem. Mai presus de orice, să facem lucrurile pe care le afirmăm. Pentru ca lucrurile să fie bine făcute.

Cătălin Predoiu

Prim-vicepreședinte PNL

Foaia de parcurs semnată la Minsk

HotNews publică o foaie de parcurs care ar fi fost semnată la Minsk, ca urmare a negocierilor de ieri și azi dimineață. După peste 14 ore de negociere ! Mult. Obositor.

Vezi mai jos textul integral al documentului, publicat pe Twitter de jurnalist Alec Luhn (The Guardian) si tradus de HotNews.ro:

„Liderii isi iau angajamentul de a respecta integritatea teritoriala si suveranitatea Ucrainei si sunt convinsi ca nu exista alta solutie decat pacea. De asemenea, sunt pregatiti sa adopte orice masura este necesara pentru a respecta fie separat, fie impreuna aceste doua obiective. In acest context, cei patru lideri au cazut de acord asupra unui pachet de masuri pentru implementarea acordului de la Minsk, pachet adoptat in 12 februarie 2015. Isi iau angajamentul sa colaboreze la acest proces si sa isi foloseasca influenta fata partile implicata in conflict pentru a contribui la punerea in aplicare a acestui pachet de masuri.

Masurile prevazute de declaratia comuna:

1. Incetarea focului in raioanele Donetk si Lugansk incepand cu miezul noptii, ora Kievului, 15 februarie 2015.

2. Retragerea armamentului greu de ambele parti, la distanta egala, in scopul crearii unei zone tampon cu o latime de minimum 50 km intre cele doua linii pentru dispozitive de artilerie calibru 100mm si mai mult; o zona tampon de minimum 70 km si una de 140 km pentru baterii de rachete Uragan, Tornado si Smerci, precum si pentru sistemele de rachete tactice Tocika.
Fortele ucrainene sa se retraga cu kilometri indicati de la linia de demarcatie stabilita in primul acord de la Minsk. Trupele separatiste sa se retraga cu aceeasi distanta de la aceeasi linie de demarcatie stabilita pe 19 septembrie 2014 (Vezi aici situatia din teren la 19 septembrie 2014 - n.red.).
Retragerea armamentului greu trebuie sa inceapa nu mai tarziu de a doua zi dupa intreruperea focului si trebuie sa se incheie in decursul a 14 zile. Acest proces va fi facilitat de OSCE cu ajutorul grupului de contact de la Minsk

3. Asigurarea unei monitorizari eficiente si a unei verificari a regimului de incetare a focului si a retragerii armamentului greu se face de catre OSCE din prima zi a retragerii armamentului prin utilizarea tuturor mijloacelor tehnice necesare, inclusiv a sistemelor radio, satelit si altele.

4. In prima zi dupa retragere, va incepe un dialog despre modalitatile de organizare a alegerilor locale in concordanta cu legislatia ucraineana si cu legea privind autodeterminarea locala temporara in raioanele Donetk si Lugansk si despre viitorul regim al acestor raioane in baza legii de mai sus. Nu mai tarziu de 30 de zile de la data semnarii acestui document, fara intarziere, trebuie adoptata prevederea Radei Supreme a Ucrainei care indica teritoriul pe care aplica acest regim special in conformitate cu legea despre autonomia locala temporara acordata raioanelor Donetk si Lugansk, pe baza liniilor indicate in memorandumul de la Minsk din 19 septembrie 2014.

5. Sa asigure amnistierea prin adoptarea unei legi care sa interzica urmarirea penala si pedepsirea persoanelor in legatura cu evenimentele care au avut loc in Donetk si Lugansk.

6. Sa asigure eliberarea si schimbul tuturor prizonierilor si a celor retinuti ilegal pe baza principiului „toti pentru toti”. Acest proces trebuie sa se incheie cel mai tarziu in a cincea zi de la retragerea pe linia de demarcatie.

7. Sa asigure accesul, livrarea si pastrarea in siguranta a ajutoarelor umanitare printr-un mecanism international.

8. Sa se gaseasca o modalitate pentru reluarea tuturor platilor sociale, a pensiilor si altor drepturi banesti si pentru platile aferente administratiei locale. In acest scop, Ucraina trebuie sa reia conducerea sistemelor bancare proprii din raioane care au fost afectate in urma conflictului si, eventual, va fi creat un mecanism international pentru usurarea acestor transferuri.

9. Reluarea intregului control asupra granitei de stat de catre autoritatile ucrainene pe toata zona de conflict, care trebuie sa inceapa din prima zi dupa alegerile locale din raioane si sa se incheie (procesul, n.r.) dupa intrarea in normalitate a sistemului politic spre finalul anului 2015, in conditiile indeplinirii punctului 11, dupa consultarile cu reprezentantii celorlalte raioane din Donetk si Lugansk in cadrul grupului de contact trilateral. Alegerile locale in celelalte raioane din Donetk si Lugansk au loc pe baza legii ucrainene privind sistemul electoral si reforma constitutionala.

10. Retragerea tuturor formatiunilor straine detinatoare de armament, tehnica militara precum si a mercenarilor de pe teritoriul Ucrainei, sub supravegherea OSCE; dezarmarea tuturor gruparilor ilegale.

11. Implementarea unei reforme constitutionale in Ucraina de la momentul intrarii in vigoare, la sfarsitul lui 2015, a noii Constitutii, considerata element cheie al descentralizarii (cu respectarea specificului regiunilor Donetk si Lugansk, negociat cu reprezentantii acestor regiuni), precum si adoptarea unei legislatii permanente privind statutul special al anumitor raioane din regiunile Donetk si Lugansk, in conformitate cu masurile indicate in notele de subsol, pana la sfarsitul anului 2015”.

Interesant ! I se redă Ucrainei teritoriul chiar dacă, un număr de ani, aceste regiuni vor fi conduse de separatiști. Foarte important este că Ucraina își va reface frontiera. La finalul lui 2015, până atunci urmând ca Rusia să scoată dar și să bage din și în Ucraina. Va scoate armamentul greu care nu a fost distrus, poate va cere să i se dea și cel distrus ca să dispară orice probă a participării armatei ruse la conflict.

De urmărit.

Pacea a trecut șchioapă pe lângă Minsk.

Agerpres (aici).

Liderii separatiștilor (?!) din sud-estul Ucrainei nu vor să semneze armistițiul negociat de Putin ! Păi, dacă este așa, nu au pierdut noaptea de pomană Hollande, Merkel și Poroșenko ? Ba da. Putin a avut un as ascuns în mânecă. A făcut-o pe negociatorul însă a avut siguranța că ce a convenit, chipurile, la Minsk nu se va pune în practică. Nu vor „separatiștii”. Asta este. Pentru că „separatiștii” sunt ruși, el este obligat să îi sprijine în continuare. Cur cu două fețe !

Știrea provine de la TASS. Iar propaganda rusă a titrat marele succes al lui Putin. Mare mizerie cu rușii ăștia.

Poroșenko a spus jurnaliștilor că Putin a venit cu propuneri inacceptabile, dar că mai sunt speranțe. Se pare că deșarte. Până la urmă, Poroșenko și ucrainenii vor trebui să își ia soarta în propriile mâini.

UE s-a prezentat în echipa formată de cele două mari puteri. Germania și Franța. Merkel și Hollande. Ambele puteri au presiuni interne din partea industriașilor care au contracte serioase, de miliarde de euro, cu Rusia. Industriașii germani și francezi nu au chef să piardă bani așa că nu sunt de acord cu noi sancțiuni împotriva Rusiei. Vor acorduri diplomatice pentru ca ei să poată face din nou afaceri în Rusia, unii să o înarmeze și să o pregătească împotriva statelor NATO, alții să îi facă economia mai puternică pentru a putea duce „sărmana” Rusie un război eficient împotriva unor state europene. Nu se poate face o altfel de judecată din moment ce tehnica de luptă modernă și tehnologiile moderne oferite Rusiei sunt aici, în coasta noastră iar Rusia nu s-a sfiit să amenințe statele din estul Europei cu agresiuni militare.

Agerpres (aici).

Liderii au revenit la masa negocierilor. Au primit informații că ce au convenit a căzut ?

Actualizare:

Hollande afirmă că separatiștii ruși au semnare acordul de armistițiu. Agerpres (aici).

Putin declarase că se ajunsese la un acord de retragere a armamentului greu. Hm. Vrea să se dezangajeze, probabil. Să își retragă armamentul trimis ca „ajutor umanitar”, armament ce a suferit pierderi serioase.

Actualizare:

Negociatorii au părăsit Minsk-ul. Hollande afirmă că acordul la care au ajuns este o mare realizare. Dacă va fi respectat de ruși, spun eu.

Băsescu își apără pielea. El nu știe nimic !

Eu sunt mic, nu știu nimic. Tata'n pod belește oaia.

Băsescu, marele luptător împotriva corupției nu știe nimic despre actele de corupție ale Elenei Udrea. Nu știe despre legăturile acesteia cu unii și alții în contractele cu licențele Microsoft, nu știe nimic despre retrocedări umflate, nu știe despre gala Bute, nu știe despre mita de la ministerul condus de Udrea ... Dar despre ceilalți știe ?!

Mereu cu corupția în gură, Băsescu ne spune azi că el nu știe despre acte de corupție care azi fac vâlvă. În toate dosarele DNA sau DIICOT se face o precizare cu privire la sprijinul acordat de SRI organelor de anchetă. Atenție, de SRI ! SRI care punea la dispoziția Președintelui României toate informațiile legate de acte și fapte care pot duce la subminarea siguranței naționale, corupția fiind o țintă la nivel strategic, lupta împotriva ei fiind asumată atât de Traian Băsescu cât și de toate guvernele care s-au perindat pe la Palatul Victoria. În aceste condiții, cum putem noi crede că Băsescu nu știe nimic ? Ba știe, dar o face pe neștiutorul pentru că îi este frică de propria anchetă. Îi este teamă că va fi chemat să dea cu subsemnatul la DNA în calitate de complice, de tăinuitor, coautor etc. Nu scapă. Firele ghemului corupției la nivel înalt îl leagă și pe el, fără doar și poate, el fiind unul dintre beneficiarii tâlhăriilor. Finanțarea campaniei electorale pentru prezidențialele din 2009 s-a făcut din banii tâlhăriți prin acte de corupție. Campania pentru europarlamentare de care a beneficiat fiica lui, EBA, a fost finanțată prin acte de corupție, acțiunile lui împotriva Parlamentului (afișajele agresive) au fost finanțate din actele de corupție etc.

Mediafax (aici).

„Fostul preşedinte Traian Băsescu a declarat, miercuri, că el crede în Elena Udrea, singurul partener politic care i-a mai rămas din foştii lideri PDL, indiferent cât de supăraţi sunt toţi pe el că n-o abandonează, subliniind că şi-ar putea schimba decizia după un verdict al judecătorilor”.

El crede în Elena Udrea chiar dacă sunt, deocamdată, trei cauze penale distincte în care este acuzată. Această „credință” este foarte suspectă. Ceva curios, totuși, cu privire la comportamentul lui. Nu urmărește televiziunile ! Înseamnă că cei de la PMP îi asigură fluxul de informație necesar construirii apărării ! Dar și al posibilelor atacuri politice.

Băsescu a înțeles că nu se poate apăra stând ca un pensionar acasă la joacă cu nepoțeii. Are de apărat, vorba aia, mandatele de președinte. Ca atare, s-a aciuat lângă PMP, a preluat biroul pregătit de Udrea, va da comunicate cu sprijinul logistic al PMP, va avea în spate ca „sprijin” moral PMP-iști de frunte și va încerca să nu se albească la față când va vorbi despre Justiție (Cristian Diaconescu, expresie la Congresul PMP).

Băsescu are nevoie de PMP la fel cum PMP are nevoie de Băsescu. PMP să nu se autodizolve, Băsescu să aibă o platformă politică, cât de mică, de unde să acționeze. Funia destinată lui de soartă începe să se strângă. Speră să scape ieftin. Speră. Va încerca să își apropie orice realizare a lui Klaus Iohannis, declarând că „fundamentul”, temelia pe care se sprijină realizările Președintelui, au fost puse de el. Pe lângă Ponta, va fi și el, Băsescu, o căpușă care va încerca să profite de actele și faptele pozitive ale  Președinției.

Omul ăsta devine din ce în ce mai penibil.

PSD insistă în ticăloșie.

Agerpres (aici). Comunicat de presă al Liderului PNL din Camera Deputaților, Ludovic Orban.

După ce au tâlhărit cu OUG nr. 55/2014, după ce CCR a declarat-o neconstituțională, deputații PSD se opun adoptării legii de respingere a acesteia ! Neconstituțional.

Preiau comunicatul de presă al lui Ludovic Orban.

„Vom sesiza, din nou, Curtea Constituțională dacă Legea de respingere a OUG 55/2014 privind migrația aleșilor locali nu va respecta hotărârea și motivația CCR'

Am asistat astăzi, în plenul Camerei Deputaților, la o încălcare a hotărârii Curții Constituționale a României, care s-a pronunțat asupra neconstituționalității Legii de aprobare a OUG 55/2014 privind migrația aleșilor locali.

Deși Camera Deputaților avea obligația să reexamineze acest act normativ, majoritatea PSD a respins, prin vot, solicitarea Grupului parlamentar al PNL de a avea astăzi, pe ordinea de zi a plenului, dezbaterea și adoptarea raportului de respingere a OUG 55/2014.

Biroul Permanent al Camerei Deputaților, sesizat ca urmare a declarării neconstituționalității Legii de adoptare a OUG 55/2014, a trimis spre întocmire raportul către două comisii parlamentare sesizate în fond — Comisia de Administrație și Comisia Juridică, ce ar fi trebuit să adopte raportul Legii de respingere a OUG 55/2014 până astăzi, 11 februarie, conform hotărârii Biroului permanent.

O întâlnire a celor două comisii fusese stabilită ieri, însă, în ultimul moment, președintele Comisiei Juridice a anunțat că nu se mai ține ședința, că membrii acestei Comisii nu mai participă la dezbatere, motiv pentru care nu s-a întocmit raportul comun, ci doar un raport preliminar din partea Comisiei de Administrație condusă de președintele liberal, deputatul Marin Almăjanu.

Ulterior adoptării raportului preliminar de respingere la Comisia de Administrație, Comisia Juridică a refuzat să dezbată și să adopte raportul comun, în ciuda faptului că termenul de finalizare a acestui proces expiră astăzi, 11 februarie.

În calitate de lider al Grupului Parlamentar al PNL din Camera Deputaților, am solicitat în plen un lucru foarte simplu, regulamentar și, mai ales, conform Constituției și conform hotărârii Curții Constituționale, respectiv să dezbatem astăzi Legea de respingere a OUG 55/2014, sesizarea de reexaminare în mod procedural.

Majoritatea parlamentară formată din PSD a refuzat să dezbată Legea de respingere a OUG 55/2014, o situație fără precedent. Este o atitudine care arată că, de fapt, PSD este recidivist în privința încălcării flagrante a Constituției și mai ales în privința nerespectării hotărârilor CCR.

Față de această situație, am cerut sancționarea conducerii Comisiei juridice, de fapt a majorității care a împiedicat îndeplinirea obligației regulamentare a Comisiei juridice, și finalizarea raportului astfel încât să putem dezbate proiectul în plen. S-a văzut clar care a fost poziția președintelui Camerei Deputaților, domnul Valeriu Zgonea, care a spus că nu există temei de sancționare pentru conducerea unei comisii sesizate în fond, care refuză să finalizeze un raport distribuit spre soluționare.

În acest moment, în lipsa unui raport final de respingere, plenul Camerei Deputaților este practic împiedicat să se pronunțe asupra cererii venite din partea CCR și se află în imposibilitatea de a adopta Legea de respingere a OUG 55/2014.

Atitudinea de astăzi a majorității PSD ne arată că păstrează aceeași duplicitate, același dublu limbaj. În timp ce, în discursul public, liderii PSD au declarat că decizia CCR privind OUG 55/2014 trebuie respectată, majoritatea PSD din Parlament împiedică adoptarea Legii de respingere a acestui act normativ.

Doresc să precizez în susținerea demersului nostru de astăzi că judecătorii CCR invocă principiul comportamentului loial, principiu constituțional conform căruia instituțiile au obligația să respecte deciziile Curții și să acționeze pentru punerea lor în aplicare.

Astăzi, majoritatea PSD, în frunte cu președintele Camerei Deputaților, a încălcat principiul constituțional al comportamentului loial. Majoritatea PSD nu face altceva decât să perpetueze acest comportament discreționar, încercând, prin toate mijloacele, să împiedice punerea în practică a hotărârii Curții Constituționale care a decis, în privința consilierilor locali și a consilierilor județeni, că aceștia trebuie să își piardă mandatele, că trebuie refăcute raporturile de forță din Consiliile Locale și Consiliile Județene, conform voinței exprimate de cetățeni prin votul de la alegerile locale din 2012.

În acest moment, constatăm că PSD tergiversează adoptarea unei legi de respingerea OUG 55/2014 privind migrația aleșilor locali, fapt pentru care suntem hotărâți să sesizăm Curtea Constituțională dacă legea de respingere a OUG 55/2014 nu va respecta hotărârea și motivația Curții.

Ludovic Orban

Lider al Grupului parlamentar al PNL din Camera Deputaților”

România este pregătită să-și ia unele angajamente - Francois Hollande

Agerpres (aici).

„„Ne-am pus de acord ca în acest Consiliu să fie luate decizii pentru a controla deplasările, programul PNR (passenger name record — n.r.), precum și decizii pentru a face controale pe internet și pentru a distruge aceste site-uri internet care permit radicalizarea. (...) România (...) este pregătită să-și ia unele angajamente. Vreau ca joi la Consiliul European să ne coordonăm pe toate dispozițiile pe frontieră pentru a putea să controlăm și mai bine intrările și ieșirile pe continentul european. Astfel vom putea preveni plecările unor combatanți și vom putea fi informați de mișcările lor", a susținut Hollande, după întâlnirea cu președintele român, Klaus Iohannis, referindu-se la reuniunea informală a Consiliului European de joi””.

Având sânge de grănicer/polițist de frontieră am urmărit cu multă neplăcere evoluția politică a României în spațiul european sub guvernarea mafiotă a lui Traian Băsescu, mai ales sub aspectul integrării în spațiul Schengen. Am lucrat, alături de foarte mulți colegi, la legislația aferentă, la modernizarea poliției de frontieră, la dotarea și încadrarea ei, am sperat că eforturile noastre vor avea finalitatea dorită în timpul rezonabil cerut de Acordul Schengen. Nu a fost să fie. Am știut că migranții rromi ne vor pune probleme dar am sperat că se vor găsi soluții. Nu mi-a trecut prin minte că o problemă o va constitui comportamentul liderilor politici și evoluția slabă a instituțiilor statului.

Mie mi-a sărit în ochi declarația lui Francois Hollande: Românnia ... este pregătită să-și ia unele angajamente. Are mult conținut.

Pe de o parte, este pregătită tehnic. Este pregătită de mult timp în acest domeniu. Este pregătită din punctul de vedere al legislației cu privire la frontieră și regimul străinilor. De mult timp. Este pregătită din punctul de vedere al pregătirii personalului și al dotării, al procedurilor legale de control și supraveghere a frontierei. Nu a fost pregătită din punctul de vedere al relaționării cu celelalte state ale UE, în special al celor din Spațiul Schengen. Să ne amintim, obligatoriu, de mizeriile provocate de Băsescu în relațiile cu Olanda. Olanda care s-a opus vehement accederii noastre în Spațiul Schengen.

România nu a fost pregătită din punctul de vedere al funcționării Justiției. Nu a fost pregătită din punctul de vedere al funcționării instituției Parlamentului. Aglomerarea legislativă fără orizont a pus mari semne de întrebare în seama țării. Ce vor românii ? Ce vor face ei mâine ? Dacă nu le convine ceva vor schimba legile ? Etc.

Președintele Klaus Iohannis a reușit să dea încredere partenerilor europeni că vom merge pe calea dreaptă. Că vom fi o țară care își respectă angajamentele. Noul lider de la Cotroceni inspiră încredere. Presa străină îl califică succint: nu minte, nu fură, este ordonat.

Accederea la Spațiul Schengen conține, în sine, un angajament uriaș. Statul candidat își ia angajamentul să asigure celorlalte state din Spațiul Schengen un plus de securitate. Celelalte state din Spațiul Schengen acceptă, prin tratatul de aderare, ca statul candidat să le asigure securitatea la frontiera comună. România își ia angajamentul, la aderare, să conferă securitate tuturor celorlalte state din Spațiul Schengen cu privire la migrația străinilor, cu privire la controlul infracționalității transfrontaliere, cu privire la cooperarea polițienească, cu privire la circulația informațiilor despre persoane, evenimente și riscurile legate de infracționalitatea organizată transfrontalieră etc.

Nu trebuie să ne ascundem după degete. Acțiunile Justiției din ultima perioadă de timp în lupta împotriva corupției dă încredere partenerilor europeni. Toți au știut, fiecare țară din Europa are serviciu de informații, că politicienii care l-au înconjurat pe Băsescu au fost și sunt corupți. Toți văd că noul Președinte al României are o altă abordare. Toți urmăresc activitatea lui, toți vor să îl cunoască direct. Este mai aproape de modelul lor comportamental și ca atare inspiră încredere. În plus, partidul care îl susține pe Președintele Iohannis (este vorba despre PNL !) este văzut ca o formațiune politică serioasă. Toți au văzut că Președintele Iohannnis a abordat altfel relația cu partidele, cu instituțiile statului. Toți au văzut că PSD achiesează la cererile lui Iohannis. Toți văd că Parlamentul are un alt comportament când este vorba despre cererile Justiției.

Da, Hollande s-a exprimat bine: România este pregătită să-și ia unele angajamente. Faptul că Hollande s-a exprimat așa este încurajator. Înseamnă că Franța începe să aibă încredere în România, este gata să își pună o parte din sistemul intern de securitate în mâinile românilor.

Să sperăm că Franța ne va sprijini în finalizarea demersului politic de accedere în Spațiul Schengen.

Sunt obligat să fac o precizare. Accederea României în Spațiul Schengen este posibilă acum doar pentru că avem un nou Președinte ! Sub „domnia” lui Traian Băsescu am fi avut mereu propuneri de scoatere a României din UE, nu mai spun de accederea în Spațiul Schengen.

Elena Udrea la final de „mandat”.

Udrea în cătușe. O imagine dorită de mulți, mult prea mulți români pentru a nu fi evidențiată la categoria „evenimente pozitive”.

Despre vinovățiile Elenei Udrea vorbesc procurorii în rechizitoriile lor. Și vorbesc ! Vorbesc având la bază declarații ale apropiaților Elenei Udrea, documente puse de aceștia la dispoziția procurorilor, evenimente povestite de aceștia cu trimiteri la locurile unde aceste evenimente au avut loc și cu posibilitatea verificării afirmațiilor. O mostră care susține cele de mai sus este aici, la Mediafax.

Este doar o parte din „activitatea” ministrului Elena Udrea. Alte părți sunt în același dosar precum și în altele unde Elena Udrea este fie cap de afiș, vedetă, fie coautor, fie complice, fie beneficiar ilegal.

Arestarea preventivă a Elenei Udrea înseamnă nu doar ducerea ei în fața Justiției, unde va da socoteală pentru toate tâlhăriile comise, înseamnă mai mult. Înseamnă o definire a regimului Băsescu. Înseamnă o confirmare a caracterului infracțional al acestui regim. Înseamnă că noi, mulți, foarte mulți oameni, am avut dreptate de-a lungul timpului când am calificat regimul Băsescu ca fiind o tiranie, un regim mafiot.

Sincer să fiu, îmi doresc ca DNA să aibă posibilitatea, ca urmare a cercetărilor pe care le face, să ducă în fața instanțelor de judecată pentru a răspunde pentru faptele lor infracționale și pe Traian Băsescu, Emil Boc dar și pe alții care au contribuit la punerea în operă a regimului mafiot băsescian.

Când mă gândesc că la un moment dat această panaramă era băgată în manualele elevilor ca femeie importantă a societății românești, ca model pentru copii mă apucă toate alea. Poate ar trebui acum să îi vedem și pe cei care au încercat să distrugă mintea copiilor cu falsuri de acest fel.

Procesul penal al Elenei Udrea va trebui folosit pentru a arăta adevărata față a regimului Băsescu. Regimul de teroare instaurat de Băsescu, numit austeritate, a constat, de fapt, în deturnarea fondurilor bugetare pentru a satisface lăcomia clicii mafiote care îl înconjura. Să ne amintim de fondurile la dispoziția Elenei Udrea și la modul cum au fost folosite. Să constatăm că acele fonduri s-au dus pe apa sâmbetei. Nu au produs nimic, nu au creat locuri de muncă și nici nu au favorizat întreprinderi lucrative, cele care de fapt fac banii, au creat doar obligații la bugetele și așa anemice ale unor comunități locale. Banii s-au dus pe parcuri în păduri sau pe câmpuri în loc să se ducă pe canalizări, aducțiuni de apă, stații de epurare, drumuri locale, alimentare cu energie etc. Ce s-a ales de investiția Elenei Udrea în comunitatea „X” sau „Y” ? Praful și pulberea. Între timp, milioane de oameni au fost văduviți de venituri pentru ca Elena Udrea să aibă posibilitatea să își facă imagine publică și să trăiască în lux.

Arestarea preventivă și condamnarea Elenei Udrea este un final de mandat. Este și o atenționare a clasei politice care accede la putere. Azi avem la guvernare pe prietenii Udrei. Ponta și PSD-ul. Sper ca și aceștia să ajungă în fața procurorilor.

Ieri s-au produs două evenimente majore: Klaus Iohannis în Parlament și deciziile Camerei Deputaților cu privire la Elena Udrea.

Ieri, Președintele Klaus Iohannis a vorbit în fața parlamentarilor la început de sesiune. A fost concis. Discursul lui poate fi citit aici. Este foarte bine organizat. Pentru cei care au urmărit altceva în acest discurs (sămânța de scandal, can-can etc.) a fost o deziluzie. Pentru cei care au tratat cu seriozitate și cu interes, cei care au intuit că discursul va fi ca o agendă publică pentru relația dintre Președntele României și Parlament, au găsit ce au dorit. Chiar dacă discursul definește jaloane în relațiile viitoare, este un discurs pentru această sesiune parlamentară. Klaus Iohannis și-a luat angajamentul de a veni în fața Parlamentului la începutul fiecărui început de sesiune parlamentară pentru a prezenta parlamentarilor care sunt obiectivele următoarei perioade de activitate, pentru el dar și pentru Parlament.

Am selectat două paragrafe din discurs. Au o semnificație aparte. Sunt convins că pentru parlamentarii care nu fac parte din categoria „cinstiților” așa cum îi vede Traian Băsescu, a fost un semnal de încurajare și de respect pentru ei, ca parlamentari. Le iau pe acestea pentru le leg de următorul eveniment important, cel al aprobării cererilor DNA cu privire la Elena Udrea.

„O spun direct: îmi doresc un Parlament puternic. Pentru că un Parlament slab înseamnă o verigă slabă în construcția democratică. Pentru că un Parlament lipsit de credibilitate nu face decât să îndepărteze cetățenii de politică și să lase loc îndoielii, resemnării sau cinismului. Parteneriatul Președintelui cu Parlamentul răspunde nevoii de a restabili încrederea în această instituție fundamentală a democrației. Dar este important ca și acțiunile dumneavoastră, deopotrivă, să fie în același sens. Un Parlament ferm în materie de integritate, corect în raport cu cererile justiției, responsabil în actul de legiferare, activ în atribuțiile de control și transparent în conduită va fi, cu siguranță, privit altfel de cetățeni.

Unul dintre punctele importante, unde am constatat că există acord, se referă la răspunsul Parlamentului la solicitările justiției. Discuțiile purtate cu actorii politici îmi dau convingerea că se poate ajunge rapid la o soluție legislativă pentru accelerarea și simplificarea procedurilor pentru cererile de încuviințare a reținerii, arestării sau percheziției parlamentarilor și pentru cele de efectuare a urmăririi penale pentru miniștri și foști miniștri membri ai Parlamentului. Dincolo de aspectul practic, al celerității și transparenței, va fi un semnal de angajament public și voință politică, în raport cu independența justiției și sprijinirea ei în lupta anticorupție”.

Klaus Iohannis a făcut referire și la agenda legislativă, comună atât pentru el cât și pentru Parlament. Legislația electorală și pentru reforma partidelor politice constituie obiectivul de bază al Parlamentului, al partidelor politice și al Președintelui României până la terminarea actualei sesiuni parlamentare. De fapt, acesta este obiectivul politic major pentru care Klaus Iohannis a venit în fața Parlamentului.

Parlamentul, în marea lui majoritate, a răspuns cererii lui Klaus Iohannis. A aprobat ceririle procurorilor DNA pentru începerea urmăririi penale, extinderea urmăririi penale și pentru arestarea preventivă în cauzele în care Elena Udrea este cercetată de procurori.

Importantă este finalitatea acțiunii parlamentare. Sigur, pentru o mai bună cunoaștere a stării Parlamentului se cuvine a vedea care sunt parlamentarii din Camera Deputaților care au votat împotriva cererilor procurorilor (peste 100 !). Unii se vor apăra spunând că sunt adepții cercetărilor penale în stare de libertate. Eu le voi răspunde, aici pe blog, că pentru a pune în aplicare această convingere a lor, trebuiau să voteze altfel la legile penale care permit procurorilor emiterea ordonanțelor de arestare preventivă. Consider imorală o astfel de susținere din partea parlamentarilor atât timp cât ei sunt cei care au puterea de a vota într-un fel sau altul. Din moment ce legea procesual penală votată de tine sau nu (de fapt a fost votată cu o foarte largă majoritate !) a trecut prin Parlament în forma aplicată azi de procurori a nu vota o cerere de arestare preventivă înseamnă că tu, respectivul parlamentar, ești primul care o încalcă în spiritul ei. Ai dreptul să te opui unei astfel de cereri dar am și eu dreptul, ca cetățean, că îmi pun un milion de întrebări cu privire la cinstea ta, la corectitudinea demersurilor tale în Parlament etc.

Pe de altă parte, din moment ce îi dau procurorului un instrument de lucru, prin lege, atunci trebuie să am respect față de munca acelui procuror și să îl creditez cu buna credință și buna cuviință în aplicarea legii. Nu merge cu gargara cu pioneze aici.

Prin aprobările date până în crucea nopții de către parlamentarii deputați s-a întors o pagină a istoriei democrației în România. Camera Deputaților a confirmat astfel că „regimul Băsescu” este un regim corupt. Elena Udrea a fost percepută, de-a lungul timpului, ca o extensie a lui Traian Băsescu, o extensie a puterii lui Traian Băsescu. Pe timpul guvernărilor Băsescu-Boc ea, Elena Udrea era cea care dirija Guvernul, era cea care îl controla, era cea care dădea tonul acțiunilor politice de agresiune asupra Parlamentului, împotriva celorlalte partide politice, împotriva politicienilor din PDL care nu îi satisfăceau pretențiile. Aprobarea cererilor DNA în cauzele penale ce o privesc pe Elena Udrea au ca adresă pe Traian Băsescu, din punct de vedere politic.

Ieri, Camera Deputaților a dat un semnal și Justiției. Următorii pe listă pot fi Emil Boc sau Traian Băsescu. Aprobarea cererilor DNA de ieri a fost ca un examen pentru Parlament. Acesta a arătat că va respecta Justiția prin soluționarea favorabilă a cererilor ei. Controlul asupra Justiției nu se exercită prin refuzul cererilor ei, ci prin legiferare. Strict prin legiferare. Acolo unde parlamentarii au dubii cu privire la acțiunea procurorilor sau la soluțiile date de judecători au puterea de a se uita la legea aplicabilă, a vedea ce anume nu este în regulă și a aduce modificările ce se impun. Este simplu. Parlamentul nu poate analiza cererea procurorilor într-o cauză sau alta, nu se poate transforma în „judecătorul de drepturi și libertăți”. Apărările parlamentarilor în fața colegilor nu au cum fi apreciate din postura de „judecători”. Ele pot fi apreciate doar sub aspect politic, cu precizarea că politicul nu se poate opune actului de justiție. Cred că acea ascultare a opiniei colegului cercetat de procurori ar trebui scoasă din procedura parlamentară. Este o încălcare, cumva, a procedurii judiciare. Este o suprapunere a Parlamentului peste instanțele de judecată. Rolul Parlamentului se concretizează în lege. Vrei să dai voie guvernantului să săvârșească un act, atunci faci o lege care să îi permită acel act administrativ. Din moment ce procurorul și mai apoi judecătorul pun în aplicare legea votată de tine, nu mai poți tu veni să spui că procurorul a greșit !

Pentru mine, ieri s-a închis ușa regimului Băsescu definitiv și s-a deschis ușa regimului Iohannis.

Prin incriminarea penală a lui Udrea, regimul Băsescu este definit ca un regim corupt. Mulți așteaptă ca Traian Băsescu însuși să fie invitat la DNA sau DIICOT. Nu este exclus. Năstase a fost condamnat pentru niște găinării. Băsescu nu o fi „câinele scurt de coadă”.

Nu există alternativă. România trebuie să poată să se apere în fața unui agresor.

Preiau informația de la HotNews (aici). Publicația austriacă aici.

Președintele Klaus Iohannis a acordat un interviu publicației austriece „Profil”. Sunt multe lucruri interesante, pentru mine și doar pentru mine, Klaus Iohannis a accentuat caracterul urgent al alocării resurselor pentru apărarea țării.

Cauza întăririi forțelor armate române o constituie schimbarea radicală a stării europei. Iohannis a fost destul de clar: „am crezut, timp de decenii, ca problema razboiului nu mai exista in Europa. Din pacate, acest lucru e istorie !”.

„Politica lui Putin nu se potriveste cu conceptul convietuirii in Europa secolului 21​”, a spus Iohannis pentru a întări concluzia unei Europe aflate cumva în anticamera unui conflict generalizat.

Jurnalistul austriac a insistat și asupra vecinilor României care sunt cunoscuți ca parteneri, istorici, ai Rusiei - Bulgaria, Serbia și Ungaria. Au adăugat și Grecia, cu noua guvernare. Iohannis a punctat și aici, semnificativ: „Efectele ciudate ale unei crize economice se vad foarte bine in exemplul Ungariei si a apropierii de Rusia, dar si in declaratiile noilor decidenti de la Atena. Totusi, nu sunt evolutii care sa nu poata fi inversate. Cat de curand, va deveni evident ca e greu sa dansezi la toate nuntile”.

Cu Rusia în coastă, mai ales după ce a străpuns „țesătura paltonului” prin anexarea Crimeii și războiul „ciudat” din sud-estul Ucrainei, cu vecini care îi cântă în strună lui Putin și se opun sancțiunilor UE la adresa Rusiei, cu un Orban orbit de putinism - ar face și Orban mișcări strategice putiniene dacă ar avea forța necesară, fie în România, fie în alte state vecine -, este evident că politica națională de apărare trebuie revăzută.

„„Intrebat daca aceste fonduri nu sunt stringente in alte domenii, in care Romania are deficit de finantare, Iohannis a spus ca „nu exista alternativa. In vecinatatea directa a unui conflict armat, al carui final este complet imprevizibil, nu putem sta cu mainile in san””.

Iohannis a completat: „apartenenta la NATO este foarte valoroasa, dar intr-o situatie exceptionala - speram ca ea nu se va intampla - trebuie sa fim pregatiti sa ne aparam tara. Asta presupune o armata bine pregatita si echipata”.

Fără discuție avem o dovadă a altui mod de a privi problemele importante ale țării.

Rusia a acceptat planul de pace germano-francez ! Hmmm.

Agerpres (aici și aici).

Știrea este bună. Merkel și Hollande au propus un plan sprijinit de NATO. Se pare că este acceptat de Kiev. Rușii comunică faptul că textul unui plan de pace este în curs de pregătire.

Ce dau rușii și ce au obținut de la Germania și Franța ?!

Chiar dacă este o veste bună, nu trebuie să uităm și faptul că de ani de zile Germania și Franța se ocupă de modernizarea armatei ruse, că au antrenat-o, că au dotat-o, că au sprijinit-o în fel și chip. Rusia a răspuns cu invazia Crimeii și acum cu ocuparea sud-estului Ucrainei. Preocuparea Germaniei și Franței de a pune capăt conflictului ar cam semăna cu încercarea de a repara ce au stricat.

După ce vor obține o așa-zisă pace, Germania și Franța vor reveni la „obiceiurile” lor, ca „bune prietene” ale Rusiei. Eu așa cred. Din aceste motive înclin să văd aici o trădare a celor două țări cu acompaniamentul altora de categorie mică față de unele state membre UE. Iar șicanele făcute României și Bulgariei pentru accederea în Schengen au acum o mică explicație. Printre altele.

Nu cred în sinceritatea Franței. Consideram Germania mai credibilă. Acum, gata.

Va trebui să trăim mereu atenți la posibilele trădări ale celor doi lideri europeni. Nu mai spun de Ungaria, Bulgaria, Serbia, Slovacia, Austria, Italia etc.

„„Înainte de a zbura spre Moscova, Hollande a declarat că se dorește obținerea unui 'acord global' asupra conflictului ucrainean. 'Toată lumea este conștientă că primul pas trebuie să fie o încetare a focului, dar că acesta nu poate fi suficient și că trebuie căutat un acord global', a spus Hollande.

La rândul său, Merkel a dat asigurări că Berlinul nu va negocia 'niciodată pe la spatele' Ucrainei integritatea teritorială a acestei țări, pe fondul apariției unor informații potrivit cărora singura soluție pentru încheierea conflictului ar fi să li se cedeze insurgenților proruși teritoriile pe care le controlează în estul Ucrainei.

În acest sens, cotidianul rus Kommersant a scris vineri, citând surse diplomatice, că prin propunerea de pace 's-ar putea încerca să se obțină o încetare a focului cu condiția recunoașterii noii linii de demarcație, care nu coincide cu cea stipulată în acordurile de la Minsk, din septembrie'””.

Nu suntem în situația ucrainenilor dar mie tare nu îmi sună bine declarațiile. Le adaug declarațiilor altor demnitari europeni care se opun sprijinirii Ucrainei cu armament pentru a putea face față agresiunii ruse. Asta în condițiile în care Germania și Franța au băgat în curul rușilor tehnică de ultimă oră, au sprijinit cercetarea militară rusă și le-au dat licențe. Este o nedreptate care strigă la cer.

Nu pot uita nici svârcolirea Franței pentru ca sancțiunile împotriva Rusiei să nu fie prea mari, să nu îi producă daune, să nu îi deranjeze prea tare pe ruși. Iar rușii ucid zilnic oameni, la fel ca descreierații din SI. Plus că și-au revăzut planurile strategice astfel că ei își propun să ducă războaie în Europa cu folosirea armelor nucleare. Asta pentru că în Europa este NATO.

Ce au oferit Germania și Franța lui Putin ?! Naiba știe. Să nu fie o trădare pe motive economice. O să le deslușim când Franța și Germania vor băga strâmbe României, Poloniei, țărilor baltice.

Actualizare !

Până la urmă, se pare că a fost o încercare. Rusia o face pe „fata mare” însă este deja curvă bătrână.

Și Merkel și Hollande afirmă că „speră” să se ajungă la pace, că este poate o ultimă încercare, totul însă depinde de Rusia. Iar Rusia nu o să vrea. Îl bagă pe al treilea în față. Celebrul „cui al lui Pepelea”.

Am spus că nu am încredere în Franța și Germania. Vor face ele pasul următor ? Își vor învinge „teama” și vor forța Rusia să respecte Europa sau nu. Vor pune în fața celorlalte state membre ale UE alterniativa UE sau Rusia sau nu ?

Noi am ales UE. Alții vor să profite de UE însă vor să fie cu curul în două luntre.

Îmi este teamă că unii s-au săturat de pace.