Adrian Năstase vede dincolo de discursul lui Toader Tudorel.

Mă bucur, sincer, că cineva a avut grijă să pună pe facebook un site care urmărește (pentru „bombe” de presă), blogul lui Năstase.

Dacă lăsăm la o parte atitudinea revanșardă a lui Năstase și preluăm doar analiza și evaluările lui, vom „prinde” înțelesul evenimentelor.

Pe blog, Adrian Năstase scrie:

Există o fractură evidentă in raportul prezentat, aseară, de ministrul justitiei, Tudorel Toader. Prima parte este o analiză juridică. Este adevărat, nu a functionalitătii , a managementului celor două parchete, ci a jurispridentei CCR, in special a ultimei sale decizii. Concluzia juridică a Raportului a fost aceea că decizia a fost corectă! Veti spune că nu acesta era rolul evaluării. Si voi aveti dreptate. Oricum, m-am bucurat că am avut un anumit rol in jurisprudenta CCR.

... 

Spuneam că există o fractură in Raport. Prima parte este riguroasă juridic, de fapt o analiză descriere de jurisprudentă si de coerentă constitutională. A doua parte insă este o concluzie politică, o concluzie de oportunitate. Dacă veti revedea emisiunea mea de la Antene 3, cu Mihai Gâdea, de acum 10 zile, veti observa că am anticipat cu exactitate acest deznodământ. Am arătat rolul presiunii externe, rolul MCV, rolul intâlnirilor de la Bruxelles, rolul ambasadorului american, rolul protestelor din piată asupra deciziei ministrului.

... 

In timpul asta, PSD si guvernul i-au dat „mână liberă” lui Tudorel Toader, lăsându-l de fapt singur să se bată cu toate aceste forte. Cu alte cuvinte, au ales „pilotul” dar nu i-au dat „un plan de zbor”. Iar acum unii lideri par supărati că „pilotul” nu s-a transformat in kamikaze.

Este clar, după părerea mea, că după externalizarea justitiei din guvern (acceptarea unui ministru tehnocrat care să „repare” singur legislatia in domeniul justitiei si să-si  aleagă singur secretarii de stat), se conturează din nou un ‘domeniu rezervat’ in materia justitiei pentru presedinte, cu alte cuvinte un nou pact de coabitare.

Nu am îndoială că Adrian Năstase are dreptate. De aceea trag concluzia că raportul lui Toader Tudorel nu are treabă cu managementul DNA, al Ministerului Public.

Raportul lui Toader Tudorel preia motivarea CCR de la decizia privind conflictul juridic de natură constituțională dintre Guvern și DNA, la sesizarea inculpatului Călin Anton Popescu Tăriceanu și ... dă dreptate CCR. Astfel că „acuzele” din motivarea CCR aduse DNA și Ministerului Public au fost preluate de Tudorel Toader în acest așa-zis raport de management. Să ne fie cu iertare dar, una-i una, alta-i alta.

Suntem în fața unui „copy-paste soft”, elaborat. Tudorel Toader nu iese din „scrierea” CCR, nu își aduce contribuția la analiza situației, nu vede elementul de management greșit al șefilor celor două instituții. Cum spune Năstase, prima parte este o analiză juridică (mrr !) a jurisprudenței CCR. Și punct !

A doua parte a „raportului” este o concluzie de oportunitate, o concluzie politică. După părerea mea, insuficient motivată. Chiar dacă o motiva, politic, desigur, pe evitarea unei destabilizări a luptei împotriva corupției, pe semnalul negativ că actualul guvern se opune acestei lupte, Adrian Năstase și alți politicieni interesați (ca să nu mai spun de jurnaliștii stipendiați) ar fi pomenit de ambasadorul american, MCV, Bruxelles, protestele din stradă etc. Fără a face distincție între momentele respective. Unele sunt ante iar altele sunt post OUG nr. 13/2017. Unele sunt angajamente naționale pentru îndeplinirea unor criterii în vederea integrării depline în spațiul european numit UE, altele sunt reacții. Nu pot fi puse în aceeași oală !

Când vorbim despre management, vorbim despre administrare. Ei bine, constat că ministrul Justiției, Tudorel Toader, și-a luat un angajament pe care nu l-a respectat. Expunerea de păreri la care s-a pretat în fața jurnaliștilor nu este o analiză de management asupra celor doi conducători de instituții și ca atare, nu avea nici cum propune o măsură disciplinară. Dacă este să fim foarte corecți, analiza juridică asupra jurisprudenței CCR nu poate ține loc de analiză de management ! Pe de altă parte, părerea judecătorilor constituționali în cauză nu poate fi folosită într-o analiză de management pentru că este contrazisă de documentele oficiale care circulă pe filiera legală. DNA nu a cercetat oportunitatea și competența guvernului de a emite ordonanțe, a cercetat activitatea din ministerul Justiției pentru emiterea unei ordonanțe ! De aceea se poate considera că CCR a făcut un serviciu unor politicieni care au urmărit, cu disperare, ca procurorii să nu poată deschide acțiuni penale împotriva guvernanților care ar fi mătrășit o lege sau o ordonanță „cu dedicație”, bașca scoaterea de sub imperiul legii și a sancțiunilor ei pe unul ca Vosganian sau Chițac, ca să îi dau doar pe aceștia ca exemple.

Având în vedere cele de mai sus, pot constata că Toader Tudorel s-a făcut că face ca să scape de gura lui Tăriceanu și Dragnea ? Pot. Momentul a fost marcat dar, singura parte cu adevărat notabilă, este angajamentul că își va exercita atribuțiile prevăzute de art. 132 din Constituție, își va manifesta autoritatea în relația ministerului cu procurorii Ministerului Public.

Ultimul paragraf preluat de la Adrian Năstase reflectă dezamăgirea acestuia că PSD și aliatul/sluga ALDE au fost învinși la acest minister care va rămâne, pe mai departe, „un ‘domeniu rezervat’ in materia justitiei pentru presedinte”, iar asta este marea lui supărare.

Pentru cine a uitat, Adrian Năstase și Rodica Stănescu s-au chinuit și au motivat cu disperare că guvernul trebuie să aibă propria politică penală. Din momentul în care ministerul Justiției este „părăsit” pe mâna unui tehnocrat, dorința lui Năstase rămâne în vânt. Și este bine că rămâne ! Cum ar fi ca fiecare guvern care vine la putere să aibă politica penală proprie ? Dacă este un guvern de centru-dreapta se vor înăspri sancțiunile penale, dacă vine un guvern de stânga, se vor modifica legile penale și sancțiunile vor scade. Ar rezulta ca la 4 ani odată, legile penale să fie modificate nu doar sub aspectul mărimii sancțiunilor ci și sub aspectul existenței sau nu a unor fapte penale. Cum este cu neglijența în serviciu pe care prin OUG nr. 13/2017 cei din PSD și ALDE au desființat-o !

În concluzie: Toader Tudorel s-a făcut că face o analiză a managementului la DNA și Ministerul Public, a făcut o analiză juridică a jurisprudenței CCR și nu a cerut revocarea celor doi șefi ai procurorilor pentru că nu avea de ce. Adrian Năstase deplânge faptul că PSD a pierdut ocazia să preia Justiția sub control politic. Simplu.