Tăricene, stai jos. Ai nota 4 (patru) la cunoașterea Constituției.

Este cunoscută și arhicunoscută celebra Declarație a Parlamentului prin care sunt atace instituțiile Statului care nu au intrat încă sub „patronajul” cuplului penal format din infractorul Liviu Dragnea și inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu.

Președinția, în special Președintele Klaus Iohannis, CSM - format din judecători și procurori (pe cele două secții) -, DNA, serviciile de informații (în special) au fost țintele directe sau prin ricoșeu.

Răspunsul dat de Președintele Iohannis este cunoscut. Aici, la Agerpres, poate fi citit de oricine. Din punctul de vedere al constituționaliștilor de bună credință (sunt și hahalere între ei !), răspunsul este strict în limitele Constituției. După părerea mea, nu este suficient de dur. Dar este părerea mea.

Nu voi scrie foarte mult. Voi face câteva observații care au rolul de a aduce în prim plan și Constituția, așa cum este scrisă ea, cum este spiritul ei, nu cum o vede Tăriceanu și cei peste 200 de parlamentari care au aprobat-o. Apropo, parlamentarii aceia au citit Constituția ? Nu îmi pun întrebarea „au înțeles Constituția pe care au citit-o ?”, ar fi prea mult pentru ei.

Înainte de a trece, puțin, prin răspunsul Președintelui Iohannis, să deschidem Constituția.

Art. 61, Rolul și structura Parlamentului
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.

Până la art. 77 unde se vorbește despre promulgarea legii, nu se vorbește de alte atribuții ale Parlamentului, în afara celei de legiferare, care să îi confere un alt rol decât acela de a legifera. Sunt prevăzute niște atribuții care au caracter funcțional când este vorba despre Guvern, căruia îi aprobă programul de guvernare și căruia îi cere socoteală de fiecare dată când nu îndeplinește obiectivele acelui program. Ba chiar îl poate demite dacă încalcă programul atât de grav încât pune țara în pericol. Cât privește depunerea jurământului Președintelui în fața Parlamentului și de aici ar rezulta un fel de subordonare a acestuia mai ușor cu zgomotul, pe același considerent ar trebui ca membrii Guvernului să fie subordonați și Președintelui, în fața căruia depun jurământul !

Dacă ne mai uităm pe Constituție vom vedea că toată polologhia lui Tăriceanu aprobată de niște persoane care se închipuie oameni politici este de tot râsul.

La art. 1 alin. (4) se prevede că „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.”

Separație și echilibru, Tăricene ! Ia pune tu pe sfătuitorii tăi să mai citească odată Constituția. Ca atare, Parlamentul nu are dreptul să își aroge competențe ale executivului așa cum nu are dreptul să își aroge competențe ale judecătorilor (autoritatea judecătorească cum numește Constituția cea de a treia putere, mai încolo).

Pică tot eșafodajul cu Parlamentul este „Făt Frumos” în țara numită România, el taie capete, el critică, el dă note la purtare etc.

La art. 61 se folosește o formulă „organul reprezentativ suprem”. De aici, tu Tăricene și gașca care a participat la construcția tâmpitei declarații ar fi trebuit să observe noțiunea „suprem”. Trebuia să deducă de aici că supremația aceasta este necesară pentru că există alte organe reprezentative ale poporului român care nu au dreptul de a emite legi. Parlamentul este suprem nu pentru că este singurul reprezentant al poporului ci pentru că este singurul care emite legile poporului.

De exemplu, în activitatea judiciară, reprezentantul poporului, popor care formează societatea românească, este procurorul ! Singurul organ reprezentativ care are obligația să reprezinte interesele generale ale societății ! Mai mult, în activitatea judiciară, tot procurorul ăla pe care tu, Tăricene, îl vrei „desființat”, apără ordinea de drept, drepturile și libertățile cetățenilor. Tu, parlamentarul Tăriceanu, ditamai președinte al Senatului, al doilea om în stat, nu ai acest drept ! Nu ai competența necesară. Nu ai ce căuta în activitatea judiciară. Tu trebuie să construiești legile. Atât. În general, legile pe care Guvernul consideră că trebuiesc adoptate pentru a putea guverna. Bine, poți să ai și tu inițiativă legislativă, ca oricare alt parlamentar, dar ai de trecut „furcile caudine” ale oportunității lor și mai ales ale utilității lor. Iar oportunitatea și utilitatea vine și din punctul de vedere al Guvernului dar și a altor instituții ale statului care au dreptul fie să emită un punct de vedere, fie să le atace pentru neconstituționalitate la instanța de contencios constituțional, adică la CCR. Iar dacă treceți niște legi aiurea, Guvernul își va încălca, fără doar și poate, propriul program de guvernare !

Ia te uită câte organe reprezentative avem ! Până și CCR, ca instanță de contencios constituțional este unul dintre reprezentanții poporului, pentru că este singura instituție care constată dacă Constituția poporului este corect interpretată de legiuitor ! Asta nu înseamnă că CCR este superior Parlamentului (cine știe ce îi mai trece prin cap lui Tăriceanu cel fecund !). În plus, CCR nu face parte dintre puterile statului !

Îți recomand, insistent, Tăricene, să mai analizezi situația Guvernului. Programul de guvernare se aprobă de Parlament la fel ca toți miniștrii dar, jurământul față de țară îl depun în fața Președintelui României ! Ia vezi, nu cumva activitatea Guvernului este legată de controlul Parlamentului doar sub aspectul Programului de Guvernare și a modului în care acest program este realizat ?

Hai să pun și unele paragrafe din intervenția Președintelui Iohannis:

Adecvarea Parlamentului la realitatea societății românești contemporane implică mai mult decât simpla afirmare a faptului că 'autoritatea sa legislativă este unică și indivizibilă', că el 'beneficiază de un drept exclusiv de a trage Guvernul la răspundere', că este 'singurul reprezentant constituțional al întregii societăți' sau că 'opinia structurată și legală a societății românești este exprimată în mod legitim și cu exclusivitate numai de Parlament' ori că 'Parlamentul asigură legătura constituțională între președinte și societate'. Deteriorarea imaginii publice a Parlamentului și scăderea încrederii cetățenilor în autoritatea care astăzi își reafirmă 'supremația politică față de toate celelalte instituții publice' nu își va găsi soluția prin transferul de responsabilitate asupra președintelui României, CSM sau asupra altor 'agenții ale statului de ordin judiciar sau ținând de sfera siguranței naționale' ori, în ultimă instanță, asupra cetățenilor care îndrăznesc să se exprime liber împotriva unor acțiuni care pun în pericol statul de drept și valori ale democrației. Impresia Parlamentului că ar fi o instituție 'redusă la condiția de spectator al unor decizii politice' ar putea fi schimbată prin asumarea unor dezbateri autentice și transparente, printr-un act de legiferare responsabil și previzibil în interesul general al societății, printr-un control eficient asupra Executivului în ansamblul său, și nu limitat doar la întrebări și interpelări adresate membrilor Guvernului

Of ! Era să uit ! Băi, ptiu Tăricene, ești belea ! Parlamentul trage la răspundere Guvernul (miniștrii răspund în solidar în fața parlamentului) pentru îndeplinirea Programului de guvernare iar Autoritatea judecătorească, a treia putere în stat, îi trage la răspundere penală, civilă sau administrativă pentru încălcarea legii, individual sau în grup. Hait ! Supremație politică față de toate celelalte instituții publice ! Perfect. Numai sub aspectul legiferării. Pentru că sub aspectul modului în care aplicați legea ajungeți „la mâna” procurorilor.

Până la urmă, mare dreptate au unii pe rețelele de socializare (persoane calificate în diferite domenii !) că această declarație reflectă de fapt teama voastră, a „tăriceniștilor” și „drăgniștilor” de Justiție ! Se strânge lațul !

Legea fundamentală a consacrat un principiu esențial pentru conduita tuturor autorităților și a tuturor cetățenilor, anume acela că 'nimeni nu este mai presus de lege'. Aceasta înseamnă că, pe de o parte, autoritățile publice, inclusiv cele reprezentative la nivel național — Parlamentul și președintele României — sunt ținute să respecte cadrul constituțional existent. Pe de altă parte, aceasta înseamnă că nicio autoritate publică nu poate limita prerogativele celorlalte. În măsura în care 'judecățile președintelui României, ale CSM și ale reprezentanților Ministerului Public' sunt calificate drept 'neconstituționale și inacceptabile', Declarația politică adoptată astăzi de Parlament poate fi considerată o formă de presiune. Astfel, sesizarea Curții Constituționale de către președintele României sau de Consiliul Superior al Magistraturii ar deveni discutabilă, iar anchetarea și judecarea faptelor de corupție s-ar transforma în acțiuni contestabile. Însăși Curtea Constituțională ar trebui să reflecteze serios ori de câte ori ar avea de soluționat o cauză în care implicat ar fi și Parlamentul, de vreme ce acesta evaluează constituționalitatea acțiunilor și deciziilor altor autorități publice

Declarațiile ulterioare nu mai au sens. Pot fi considerate ca reacții ale copiilor care au învățat să înjure înainte de a avea buletin: ba, pe-a mă-ti !