Livia Stanciu cu opinia separată se încadrează perfect în litera și spiritul Constituției !

Am scris că motivarea CCR Dorneanu pute. Ei bine, pute rău de tot. Opinia separată a judecătorului constituțional Livia Stanciu vine să îmi confirme că am dreptate, că acțiunea procurorilor nu are nici în clin și nici în mânecă cu „oportunitatea și legalitatea” adoptării unui act normativ de către Guvern. Procurorii au treabă cu actele și faptele comise în interiorul Ministerului Justiției pentru adoptarea unui act normativ evident anti-justiție, anti-democrație, anti-stat de drept. Pe fond, un act anti-constituțional.

Opinia separată a Liviei Stanciu este mai aproape de realitate.

În dezacord cu soluția pronunțată cu majoritate de voturi de Curtea Constituțională, considerăm că instanța de contencios constituțional ar fi trebuit să constate că în cauză nu există un conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public — Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — Direcția Națională Anticorupție și Guvernul României, deoarece, față de stadiul actual al anchetei penale, nu se poate stabili o imixtiune a Ministerului Public în exercitarea competenței Guvernului de inițiere și adoptare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.13/2017

Altfel spus, nu s-a cerut Curții Constituționale doar pronunțarea unei decizii de principiu, ci pronunțarea mai întâi asupra unor acte și acțiuni concrete ale unei autorități publice (Ministerul Public) și a efectului acestora, nu doar a aptitudinii lor, de a determina un conflict juridic de natură constituțională, și abia apoi, în situația constatării unui astfel de conflict, să statueze de principiu în sensul arătat (să statueze, pentru viitor, asupra competenței celor două autorități publice părți în conflict

Altfel spus, activitatea menționată ar putea avea aptitudinea să conducă la un conflict juridic de natură constituțională, dacă ne-am imagina că ar avea ca obiect oportunitatea și constituționalitatea OUG 13/2017, iar nu fapte penale. Dosarul penal în discuție se află însă în faza de urmărire penală in rem, care (...) are un caracter esențialmente nepublic, iar din documentele depuse la dosar nu rezultă că s-a anchetat oportunitatea sau legalitatea/constituționalitatea ordonanței (...), ci fapte penale cu privire la care Ministerul Public a fost sesizat prin denunțul formulat, dispunându-se apoi, prin ordonanță a procurorului, extinderea urmăririi penale cu privire la fapte noi, și ulterior clasarea pentru parte dintre cele cuprinse în denunț

Cum este și normal, judecătorul Livia Stanciu trage și concluzia, tristă de fapt, că „instanța constituțională, prin constatarea existenței unui conflict juridic de natură constituțională constând inclusiv în încălcarea competenței Parlamentului și a competenței CCR de către Ministerul Public, a depășit limitele sesizării cu care a fost învestită și care privea raporturi juridice și competențe ale altor autorități publice”.

Când cineva își depășește competențele, emite acte care deformează realitatea. Cum am scris într-un articol anterior, CCR Dorneanu a extins imunitatea ministrului asupra funcționarilor din subordinea sa. Orice cercetare a unor fapte penal într-un minister poate fi blocată, în temeiul acestei decizii a CCR Dorneanu pentru că, vezi Doamne, ministrul are imunitate.