Tudorel Toader a încercat să își facă auditoriul „din vorbe”.

Mare satisfacție mare ! Toader Tudorel consideră că „În acest context, evaluând toți factorii de constituționalitate, de legalitate, de oportunitate (...) am apreciat că, în acest moment, nu este oportună declanșarea mecanismului instituțional de revocare a procurorului general, respectiv a procurorului șef al DNA”. Atenție ! Nu este oportună !

OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus.

Nu este indicat, nu este nimerit acum, nu este favorabil acum ...

Mai pe șleau spus, Toader Tudorel nu îi consideră pe cei doi nevinovați ! Raportul lui este un fals ? Lumii a prezentat ceva dar, în realitate, adevărul este altul ? Au aceștia o vină ? Pentru că formularea lui „nu este oportună” nu exclude „vina”, amână un moment, momentul în care va fi oportună declanșarea mecanismului instituțional de revocare ! Ca atare, Toader Tudorel ne anunță că „a prorogat” momentul revocării pentru o dată ulterioară când va fi „momentul potrivit”. Acum nu este, nici pe plan intern și nici pe plan internațional.

Lumea s-a mulțumit cu anunțul că nu le cere revocarea. Aplauze. Dar lumea nu a văzut ce anume urmărește acest avocat pervers în textul „avocățesc” cu care a reușit să provoace indigestie jurnaliștilor prezenți (pentru diferite motive, desigur). În text, lung cât o zi de post, avocatul ajuns ministru al Justiției a detaliat modul în care va lucra în viitor.

Ceea ce considerăm oportun, în spiritul exigențelor statului de drept, este necesitatea instituirii unei atente monitorizări, a unei obligații de raportare a activității pe care o desfășoară procurorii de la DNA, DIICOT, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. O autoritate pe care trebuie să o exercite ministrul Justiției și, repet, o voi exercita fără ingerințe în independența procurorilor de a da soluții, pentru identificarea modului în care pe viitor procurorii înțeleg să respecte limitele de competență, să evite transformarea acțiunilor de prevenire, de combatere a fenomenului infracțional în acțiuni de natură să pună în pericol democrația, să afecteze drepturile și libertățile fundamentale. Această autoritate se va exercita fără știrbirea independenței procurorilor, ci ca un mecanism care să dea eficiență, consistență prevederilor articolului 132 alineatul 1 din Constituție de exercitare a autorității ministrului Justiției asupra procurorilor (...)

Exact acest paragraf din lunga prelegere a avocatului Toader Tudorel a fost atent studiată de consilierii prezidențiali iar Președintele Klaus Iohannis exact la acest paragraf face referire când „îi dă răspunsul” lui Toader Tudorel, infractorului Dragnea și inculpatului Tăriceanu (de fapt cei trei sunt autorii „evaluării” făcute de Toader Tudorel !).

Mi se pare un lucru foarte bun. Dacă citim cu atenție Constituția și legile, Ministerul Public își desfășoară activitatea sub ochiul ministrului Justiției. Ceea ce e un lucru bun și chiar mă aștept de la ministrul Justiției să sprijine Ministerul Public, pe procurorul general, pe procurorul șef al DNA, pe procurorul șef al DIICOT

Dacă lucrează împreună, în ceea ce am numit cooperare loială, Ministerul Justiției cu Ministerul Public, lucrurile pot merge numai înspre bine, altfel de la începutul anului, când au avut poziții divergente în privința OUG 13

Sunt foarte mulțumit de activitatea procurorului general și a DNA. Ministerul Public și DNA își fac foarte bine treaba

Numai că, atenție, avocatul Toader Tudorel ajuns ministru dă de înțeles că vrea să supervizeze activitatea procurorilor ca atare, ca persoane care urmează să desfășoare o activitate judiciară și nu instituțiile ! Președintele Klaus Iohannis l-a trimis să lucreze cu Ministerul Public nu direct cu procurorii !

Art. 132 alin (1) din Constituție spune: „Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției”.

AUTORITÁTE, autorități, s. f. 1. Influență general acceptată a unei persoane, a unei organizații sau a unei instituții în diferite sfere ale vieții sociale. 2. (Jur.) Putere, drept de a emite dispoziții, de a impune ascultare. 3. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu. ♦ Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat.

Intenția declarată a lui Toader Tudorel, ca autoritate, s-a dus direct la procurori, luați individual, cu dosarele pe care le au în lucru ! Să revedem textul:

„... fără ingerințe în independența procurorilor de a da soluții, pentru identificarea modului în care pe viitor procurorii înțeleg să respecte limitele de competență, să evite transformarea acțiunilor de prevenire, de combatere a fenomenului infracțional în acțiuni de natură să pună în pericol democrația, să afecteze drepturile și libertățile fundamentale. Această autoritate se va exercita fără știrbirea independenței procurorilor ...”

Mai pe șleau, Toader Tudorel se referă la măsuri procedurale pe care procurorii vor să le ia înainte de a desfășura urmărirea penală, in rem sau, mai ales, in personam. Iar aici nu pot să evit mai vechile acuze aduse de inculpatul Tăriceanu procurorilor care deschid acțiuni penale asupra unor miniștri sau parlamentari pe timpul cât aceștia „își îndeplinesc atribuțiile ca aleși ai poporului” !

Numai că, mulți văd, puțini pricep. O decizie a ICCJ a statuat că procurorul sesizat cu o cauză penală este obligat să o cerceteze până la clarificarea ei. Această decizie stă la baza acțiunii DNA pentru cercetarea modului în care fostul ministru Iordache a impus elaborarea și adoptarea OUG 13/2017 !

Ce ne spune Toader Tudorel ? Ne spune că Ministerul Public, DNA și DIICOT vor trebui să îl anunțe când au o cauză ce implică miniștri, parlamentari etc. iar el va dispune - având „autoritatea” constituțională -, dacă acțiunea se va desfășura sau nu. După ce el, ministrul își exercită autoritatea, procurorul va continua să își exercite atribuțiile legal, imparțial și sub controlul ierarhic al șefilor din structura (parchetul) în care își desfășoară activitatea. De exemplu, ministrul justiției consideră că nu este oportună începerea urmăririi penale in personam cu privire la ministrul „X” sau parlamentarul „Y” iar acțiunea se oprește. Motive ? Ce naiba ! Este avocat ! Refacerea unei cercetări, aducerea unor probe „indubitabile”, anumite manevre ale procurorilor de a prinde „cu ocaua mică” făptuitorii vor fi blocate la mantinelă. Oricum, se pare că nici un minister nu va mai putea fi „vizitat” de procurori fără aprobarea ministerului justiției !

Interesant este și punctul de vedere al celor de la Digi24.

Informații culese de la Agerpres.