Curtea Constituțională a PD-L și UDMR

Curtea Constituțională a decis, cu majoritate (spune lumea cu 5 la 4), că legea pensiilor adoptată prin fraudă parlamentară și cu grave carențe constituționale pe fond este constituțională. Comunicatul Curții din 6 octombrie 2010 este fără echivoc.

6 octombrie 2010

COMUNICAT DE PRESĂ

În şedinţa din ziua de 6 octombrie 2010, Plenul Curţii Constituţionale, învestit în temeiul art.146 lit.a) din Constituţia României şi al art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a soluţionat, în cadrul controlului anterior promulgării, sesizările referitoare la neconstituţionalitatea Legii privind sistemul unitar de pensii publice, formulate de un număr de 55 de deputaţi aparţinând grupului parlamentar al P.N.L., respectiv 33 de senatori din grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.

În urma deliberărilor, Plenul Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi, a constatat că legea sus-menţionată este constituţională.

Argumentaţia reţinută în motivarea soluţiei pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale va fi prezentată în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României.

BIROUL DE PRESĂ AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prin această decizie am ajuns la limită. Curtea Constituțională a devenit unul dintre instrumentele de presiune ale puterii portocalii. Eu, cetățeanul român Crăciun Florin nu recunosc constituționalitatea acestei decizii și o voi ataca. Direct, pe blog și în mediul social în care activez și, ca persoană afectată de abuzul acestei Curți Constituționale, devenită parte integrantă a Guvernării Băsescu-Boc-Udrea, în instanța de judecată competentă română, pentru a îndeplini condiția obligatorie pentru a putea merge la CEDO.

Prin politizarea Curții Constituționale și astfel prin devalorizarea unei instituții care ar fi trebuit să participe la apărarea democrației în România s-a ajuns la o necesitate socială: regândirea sistemului democratic în România. Ori acceptăm dictatura ori luptăm împotriva ei. Un pas important este modificarea Constituției actuale și adoptarea unor prevederi care să facă imposibile, în viitor, acțiunile destabilizatoare ale unui „Băsescu”. Una dintre prevederi va trebui să se refere la trecerea controlului de constituționalitate al legilor la o secție specială a Inaltei Curți de Casație și Justiție și desființarea, astfel, a actualei Curți Constituționale. Trebuie să fim hotărâți să ducem în fața unei instanțe competente judecarea oricăror litigii, chiar și a celor constituționale. Să terminăm cu politicianismul oribil practicat înainte de PSD (o mai face și acum) și în special cu cel practicat de PD-L și UDMR.

Curtea Constituțională din România și-a arătat cu acest prilej adevărata față. Este un organ de presiune al PD-L și UDMR. Trebuie desființată.

Cu privire la lega pensiilor mai avem o singură soluție. CEDO. Dacă nici acolo nu reușim ... va trebui să repetăm anul 1989 !

Proteste peste proteste.

Sunt dintre cei care consideră că protestele diferitelor categorii sociale, afectate de abuzurile administrării țării de către Băsescu & Boc și camarila portocalie, au un mare rol social și politic. Nu sunt de acord cu părerile celor care doresc ca protestatarii să se adune o singură dată în număr mare, dacă se poate de ordinul sutelor de mii. Găsesc că a ieșit mai bine așa.

În primăvară a fost o mare acțiune. Între 40 și 50 de mii de protestatari în Piața Victoriei. Câteva zile de comentarii televizate și atât. De ceva timp însă, aproape zilnic sunt aduse în fața opiniei publice diferitele categorii sociale cu problemele specifice lor, cu doleanțele lor legate de sistemul în care funcționează. Ies în evidență diferitele personaje implicate din Guvern, de la sindicate, oameni din marea masă a protestatarilor. Câștigul, dacă pot să spun așa, este mai mare față de manifestația din primăvară. Cititorii de presă și televizionarii au posibilitatea să observe că sunt mult mai multe probleme făcute prost sau create de lăcomia sau prostia portocalie decât în cazul unei simple manifestații de amploare. Cel puțin eu așa văd lucrurile.

Începem să înțelegem și să comentăm, ducând astfel concluziile în marea masă a populației, rolul și locul fiecărei categorii profesionale, bugetare sau nu. Ne putem întrebări. Multe. Cum ar fi de exemplu dacă avem nevoie de învățământ de stat, în ce forme și în ce situații. Învățământul de stat este gratuit, potrivit legii ((art. 32 alin. (4) din Constituție)) . Păi dacă este gratuit se mai poate pune problema „eficienței” financiare a actului de învățământ ? Se mai poate pune problema existenței unităților de învățământ după modelul unităților economice ? După părerea mea nu. Portocalii ăștia judecă cu mintea Elenei Udrea, afacerista care a găsit în poziția de ministru cea mai mare oportunitate pentru a-și spori averea. Nu singură. În gașcă cu ceilalți pedelei dar și cu maghiarii din UDMR și nu mai spun de panaramele din UNPR.

Într-un Guvern nu se poate judeca pe oportunități economice. Este o greșeală fundamentală. Trebuie judecat în funcție de realitățile sociale. Iau exemplul unei școli dintr-o comună bănățeană care a fost închisă de sinistrul Funeriu pentru că potrivit unor norme stabilite de ei, portocalii hrăpăreți, numărul mai mic de copii școlarizați impune „cheltuieli nejustificate” din partea Guvernului pentru menținerea școlii în activitate. Dacă ar fi judecat din punctul de vedere al mediului social, al unității administrativ-teritoriale, și-ar fi pus problema, în calitate de guvernanți, de a activa respectivul mediu, de a-l face atractiv pentru dezvoltarea economico-socială pentru a stimula stabilizarea populației și a spori natalitatea. Asta ar face un guvernant. Dar ei, portocalii băsescieni, sunt orice altceva decât guvernanți.

Statul trebuie să sprijine comunitățile să se dezvolte. Să ia mai puțini bani de la ele și să le permită să hotărască asupra viitorului lor. Să facă legi care să permită oamenilor să desfășoare activități lucrative aducătoare de venituri și să încurajeze actele de caritate socială ale celor care ajunși la o anume stare pot și simt nevoia participării la dezvoltarea localității din care provin sau în care locuiesc. Azi, mâine, guvernanții trebuie să propună Parlamentului abrogarea multor acte normative date aiurea în timp, legi strâmbe, făcute pe picior sau urmărind interesele de afaceri ale unui Băsescu, Udrea, Videanu sau mai știu eu care panaramă politică ajunsă prin minciună și hoție la putere.

Zilele trec iar eu îmi formez convingerea că protestele în cascadă ale diferitelor categorii sociale sunt mai bune decât un mare protest. Țara este în priză. Oamenii văd realitatea ascunsă de propaganda portocalie, oamenii își dau seama, unii destul de târziu, că puterea a mințit atunci când a încercat să dezbine categoriile socio-profesionale, să îi facă pe unii suspicioși față de „bogăția” celorlalți, să facă populația să se încaiere. Părinți cu copii, frate cu soră, polițist cu profesor, medic cu militar, doctor cu pacient ...

Justiția revine la protest. La fel ca militarii și polițiștii nu are voie să facă grevă. Nu vor ieși în stradă însă formele de protest găsite de magistrați se vor reactiva. Pactul convenit cu unul dintre guvernele Boc nu a fost respectat. Motiv suficient de temeinic pentru ca judecătorii Curții de Apel București să hotărască în Adunarea generală din 30.09.2010 reluarea protestelor. Pentru asta au hotărât să convoace Adunarea generală a judecătorilor din întreaga țară. Hotărârea adoptată în septembrie vine în ajutorul tuturor bugetarilor afectați de aberantele măsuri luate de Guvernul Boc „XXX”. Pun doar punctul 2 din hotărâre:

Art. 2: Atrage atentia puterii executive asupra necesitatii respectarii dispozitiilor deciziei nr. 872 din 25 iunie 2010 a Curtii Constitutionale cu privire la caracterul temporar al restrangerii cu 25% a cuantumului salariului ca un corolar al dreptului la munca, in contextul in care prin norma de trimitere din proiectul Legii privind aplicarea in anul 2011 a legii cadrul privind salarizarea unitara este eludata decizia mentionata, intrucat aceasta se raporteaza la veniturile diminuate din luna decembrie 2010 si nu la cele din luna iunie 2010.

Pun acest punct din hotărâre pentru că se clarifică astfel intențiile mârșave ale guvernanților portocalii-verzi-și de alte culori mișelești cu privire la viitorul oamenilor.

Da, este mai bine că s-au desfășurat acțiuni de protest punctuale. Este foarte bine căp au avut loc manifestații în țară, în fața primăriilor portocalii sau a prefecturilor - prefecții fiind reprezentanții Guvernului în teritoriu. Bine, sunt de acord și că o manifestare de mai mare amploare, ca o încununare a tuturor protestelor însă este mult mai bine ca protestele „pe bresle” să continue până când Guvernul porno portocaliu va pleca, până când se va ajunge la alegeri anticipate pentru ca ciuma portocalie să nu mai ajungă la putere.

Nu pot încheia fără a preciza că detest un eventual dialog al liberalilor cu pedeleii. Nu îmi pot imagina un dialog cu Boc, Videanu, Berceanu, Udrea, Roberta Anastase, Tinel, Popoviciu și alte ființe portocalii sau portocalizate. Îmi crează o stare de vomă numai gândul că se poate ajunge la așa ceva.

La mulți ani, Lilick !

Astăzi e ziua ta, zi frumoasă ca tine ... Așa îmi spune mie „evidența”.

La mulți ani, Lilick !

Javră ordinară

Individul din imagine, de la înălțimea funcției de Președinte al României, a acuzat polițiștii că i-au strigat injurii. Că l-au ponegrit, insultat. Că au atentat la Președintele statului. Tâmpenii băsesciene. Urmate de comentariile docte ale hoardei de pupinbăsei, de ambele sexe.

În apărarea polițiștilor au sărit militarii rezerviști. Un general în rezervă, fost Șef al Marelui Stat Major General a adus la origine, cumva, „cumplita zicere” a polițiștilor.

„Ieși afară, javră ordinară !”. Este zicerea manifestanților.

Hai la DEX '98. Ce spune cartea ?

JÁVRĂ, javre s. f. 1. Câine slab și prăpădit; jigodie, potaie, cotarlă; p. gener. (depr.) câine. 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. [Var.: (reg.) jábră s. f.] – Din Javarra (numele unei rase de câini fără păr).

CARACTÉR, caractere, s. n. 1. Ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naștere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare. 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însușire, particularitate a unui organism. Caractere moștenite (sau ereditare) și caractere dobândite (sau neereditare). 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și din același corp. – Din fr. caractère, lat. character.

Pentru că Traian Băsescu nu este câine ci om, epitetul folosit de polițiști reflectă percepția lor despre omul Traian Băsescu. Nu are nici o legătură cu funcția acestuia, aceea de Președinte al României. Traian Băsescu, ca persoană fizică, candidat la funcția de Președinte al României dar și în această funcție până la a doua candidatură, a făcut promisiuni și a dat garanții verbale cu privire la modul în care el, politicianul Traian Băsescu, va acționa în funcția de Președinte al României. De la promisiuni la atitudinile și ideile promovate este o cale atât de lungă încât se pare că Traian Băsescu a uitat drumul și a ajuns să alerge prin șanțuri și bălării. O vorbă de cazarmă spune că „ a luat-o pe arătură”. În acest sens vine DEX '98 și ne ajută cu definiția „caracterului”, numai că o fi el Traian Băsescu om cu voință fermă și perseverență în a-și urmări propriile interese în funcția de demnitate publică pe care o ocupă însă este lipsit de corectitudine față de cei cărora le-a promis „marea cu sarea” atât în campania electorală cât și pe timpul îndeplinirii funcției de Președinte în primul său mandat.

Este evident, pentru oricine, mai puțin pentru lătrăii portocalii sau portocalizați cât și pentru cei mai puțin aplecați către carte (aia care are mai multe file și coperți, nu cartea jocului de poker), care s-au arătat „oripilați” în ziare și la Tv de respectiva zicere că epitetul folosit de polițiști și cei din administrația penitenciară care au fost împreună cu aceștia și au strigat la rândul lor aceeași chemare nu are caracter injurios. Este o percepție asupra omului Traian Băsescu și nu asupra Președintelui României care, potrivit Constituției, are alte atribuții decât cele de administrare a bugetului consolidat al statului și implementării politicilor economice și sociale pe baza unui program de guvernare. Ca atare, derbedeul de la Cotroceni nu poate deschide o acțiune în instanță împotriva celor care i-au pus acest epitet. Are deja o listă cu cei care au strigat. Serviciile au avut grijă să facă filmările necesare și să identifice persoanele.

Pentru a întări epitetul, polițiștii au folosit, cu știință sau nu, posibil pentru „rimă”, adjectivul „ordinar”. Putem specula că s-au referit la Băsescu ca om lipsit de caracter în mod normal, starea lui obișnuită. Posibil. Tot la fel de posibil este ca sensul adjectivului în „chemare” să fie mai complex, să aducă în prim plan și celelalte „calități” pe care Traian Băsescu, ocupantul celei mai importante funcții de demnitate publică din stat le-a „adus” în viața publică: vulgaritatea, grosolănia, josnicia.

ORDINÁR, -Ă, ordinari, -e, adj. 1. Obișnuit, normal; de rând, comun. ◊ Fracție ordinară = raportul a două numere întregi. Sesiune ordinară = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare. ◊ Loc. adv. (Franțuzism înv.) De ordinar = de obicei. ♦ (Mil.; înv.; substantivat, în expr.) A trece (sau a înscrie) la ordinar = a înscrie în registrul de evidență al rațiilor alimentare și al soldei. 2. De calitate inferioară, fără valoare, prost. ♦ Vulgar, grosolan, josnic. – Din fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinär.

Judecând astfel lucrurile, cu ajutorul Dicționarului Explicativ al limbii române, așa cum și judecătorul ar judeca, nu mai putem vorbi de o insultă. Putem vorbi însă despre „o opinie”. Pentru că expresia „javră ordinară” este o opinie nu doar a celor care au folosit-o pe dealul Cotroceniului ci a majorității populației. Mărturie sunt rezultatele zecilor de sondaje în sânul comunităților locale, mesajele de pe pancardele manifestanților membri sau nu ai sindicatelor, mărturii sunt expresiile folosite la adresa lui Traian Băsescu de oamenii de pe stradă.

Dacă este o opinie, dacă această opinie a fost exprimată cu ajutorul cuvintelor dintr-un dicționar oficial al statului român, atunci ne aflăm în interiorul situației prevăzute de art. 30 din Constituția României care dispune că „(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”.

Rămâne să discernem, mai departe, dacă protestatarii polițiști au respectat alte două prevederi constituționale ale aceluiași articol. Simt nevoia să fac aceste analize deoarece am văzut că au fost încercări de „a apăra” pe polițiști prin afirmații de genul „nu s-au rostit nume proprii sau nu s-a facut o adresare explicită Președintelui țării”. Eu nu sunt de acord cu aceste „apărări”. Consider că polițiștii s-au adresat, în mod expres, cetățeanului Traian Băsescu. Erau la intrarea oficială a Palatului Cotroceni unde are locul de muncă acest cetățean care îndeplinește, temporar, funcția de demnitate publică de Președinte al României și care, prin actele și faptele de până acum, a dovedit că este cel care conduce, de facto, Guvernul României. Probleme ridicate de polițiști sunt consecințe ale proastei guvernări și ale abuzurilor comise de Guvernul Băsescu-Boc.

La paragraful (6), Constituția dispune că „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine”.

Să apelăm la DEX.

DEMN, -Ă, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. Formație savantă din lat. dignus (modificat după lemn <>

DEMNITÁTE, (2) demnități, s. f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreție. 2. (Mai ales la pl.) Funcție sau însărcinare înaltă în stat; rang. – Din lat. dignitas, -atis (după demn).

Aoleu ! Aici ... este greu pentru Traian Băsescu și pupincuriștii lui, unii mai vizibili alții mai ascunși. După mine, persoana Traian Băsescu nu are nici una dintre calitățile de mai sus. Dar absolut nici una. Dacă este să ne referim la adjectivul „capabil” trebuie să ne uităm, obligatoriu, la locul și rolul celui apreciat. Capabil poate fi oricine aflat într-un post de conducere în oricare formă de organizare socială care are niște interese. „Capabil” în funcția de Președinte al unei țări are niște jaloane vizibile, prevăzute în Constituția țării și stabilite de cutumele internaționale (Președintele este reprezentantul statului său și își desfășoară activitatea în mediul specific al reprezentanților celorlalte state din lume). Altfel, capabil poate fi un „șef” de organizație criminală dacă are îndemânarea a organiza și conduce acea grupare în așa fel încât să aibă succes în activitate iar forțele de ordine ale statului sau statelor în care organizația criminală acționează nu pot strânge suficiente dovezi materiale prin care organizația și membrii acesteia să fie trași la răspundere penală. În general, aceste organizații obțin neintervenția statului prin mită și șantaj asupra instituțiilor de ordine publică: poliție, justiție, procuratură. Dacă analizăm activitatea lui Traian Băsescu și a organizației sale - PD-L -, dar și a asociaților acestora, observăm că derbedeul cotrocenist este mai degrabă capabil ca șef de bandă infracțională și nu ca șef de stat.

În fine, celelalte calități arătate de DEX nu au nici o legătură cu Băsescu: care impune respect, respectabil, rezervat, sobru ... Omul este contrariu acestora. De aceea el nu poate să ceară respectul celor din jur. Iar dacă nu poate, încearcă să impună celor din jur să îi acorde respectul pentru considerentul că a fost ales de un număr de cetățeni ca Președinte al țării. Dar nu va putea. Lipsa lui de caracter este cea care mă obligă pe mine, ca cetățean, să mă protejez și să îmi protejez familia prin refuzul de a-i acorda respectul. Pentru că, este bine de reținut, în momentul în care acorzi respect unei persoane îi oferi și creditul tău pentru acțiunile pe care acea persoană le desfășoară !

ONOÁRE, (5, 6) onoruri, s. f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ◊ Câmp de onoare = câmp de luptă pe care și-au dat viața cei care au luptat pentru apărarea patriei. ◊ Loc. adj. De onoare = a) demn de încredere, cinstit, onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva; c) onorific. ◊ Expr. Pe cuvântul meu (sau tău etc.) de onoare sau pe onoarea mea, a ta etc. = formulă folosită pentru a întări o afirmație sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni. 2. Reputație, prestigiu, faimă, vază. ◊ Expr. A face (cuiva) onoare = a servi (cuiva) spre laudă, spre fală; a onora. ♦ Mândrie, demnitate. 3. Prețuire deosebită, considerație, respect, stimă. ◊ Gardă de onoare = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei anumite solemnități. (Ieșit din uz) Panou (sau tablou, tabel etc.) de onoare = panou cu numele (și fotografiile) salariaților unei întreprinderi sau a unei instituții evidențiați în muncă. Cavaler (sau domnișoară) de onoare = persoană care însoțește mirii la ceremonia cununiei. Doamnă (sau damă) de onoare = doamnă atașată unei regine, unei prințese. ◊ Loc. adj. De onoare = de frunte, de cinste. ◊ Loc. adj. și adv. În onoarea cuiva (sau a ceva) = (care se face) pentru a cinsti pe cineva (sau ceva). 4. Favoare, cinste. ◊ Expr. (În formule de politețe) A avea onoarea să... (sau a...) = a avea cinstea să... A face (cuiva) onoarea să... (sau a...) = a face (cuiva) favoarea de a..., a face cinstea de a..., a socoti demn de... (Fam.) Am onoarea (să vă salut), formulă respectuoasă de salut. Nu am onoarea = nu cunosc, nu știu. 5. Manifestare a stimei, a considerației pentru cineva, exprimată prin semne de cinstire, de respect; p. ext. (la pl.) ranguri, demnități. ♦ (Mil.; de obicei cu verbele „a da”, „a prezenta”; în forma onor) Prezentarea armei în semn de salut la întâmpinarea unei autorități militare sau civile superioare, la paradă, la înmormântare etc.; semnal de goarnă care însoțește de obicei această prezentare. ◊ Expr. Pentru onor! = comandă pentru darea onorului. A face onorurile casei = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă la o recepție, la un bal etc. 6. (Înv.; în forma onor) Poziție socială, rang. ♦ (La pl.) Figură mare (damă, valet, rigă, as) la unele jocuri de cărți. [Var.: onór s. n.] – Din lat. honor, -oris, fr. honneur, it. onore.

Nici cu privire la onoarea lui Traian Băsescu nu se poate zice că polițiștii au atentat. Pentru că omul Traian Băsescu nu are, pur și simplu, onoare. De ani și ani de zile acest om a făcut acte și a comis acte care se opun, vehement conținutului noțiunii de „onoare”. Iar acestea se pot dovedi ușor pentru că avem culese, de jurnaliști, dovezi irefutabile.

După acest demers ajung la concluzia că polițiștii și cei din administrația penitenciarelor care au manifestat la Cotroceni în ziua de 24 septembrie nu au încălcat Constituția și, pe cale de consecință, nu au încălcat nici legile în vigoare. În caz că pupincuriștii băsescieni din MAI vor lua măsuri împotriva polițiștilor care au manifestat, atunci suntem în fața unor abuzuri administrative împotriva drepturilor și libertăților cetățenești ale polițiștilor.

Țin să mulțumesc polițiștilor care, cu curaj, ne-au ajutat să putem califica, în puține cuvinte, dar cu un bogat conținut de idei, un personaj devenit malefic pentru o întreagă țară.

Da, Traian Băsescu este o javră ordinară.

Și, să nu uit, Mihai Voicu are o postare interesantă - „Bună observație” . Chiar așa ! Cei de la penitenciare care au strigat, foarte probabil, alături de polițiști, sunt de la Ministerul Justiției. Înseamnă că potrivit zicalei băsesciene „iarna nu-i ca vara”, ajungem la zicala „Blaga nu-i ca Predoiu” ! Nu ?! De aici încolo, alte analize și concluzii.

Ce este frumos și lui Dumnezeu îi place.

Viața este frumoasă. Când dai peste scrieri frumoase, este foarte frumoasă.

Am luat blogurile la rând. Sunt în cursul procesului de informare și mă opresc să postez. Vania are o postare în ton cu ultimele evenimente. „Oscilații”. O bijuterie care merită citită.

Acum, la treabă. Bloguri, presă, alte alea.

Ieri au demonstrat polițiștii

Ieri s-a petrecut un act memorabil. Polițiștii și restul personalului din MAI au transmis lui Băsescu că urmează să primească ce a semănat. Iar MAI nu mai este, în totalitate, portocaliu.

Nu voi posta, prin preluare, informațiile puse în fața oamenilor de presă. O imagine preluată de la prietenul „Zeus” este sugestivă. O preiau mulțumind prietenului meu pentru inspirația de a fotografia momentele protestului polițiștilor.

Polițiștii sunt singurii, până acum, care au fost foarte direcți „în exprimare”. Băsescu nu mai are în MAI susținători. Și a avut. Poate că mai sunt cei care au beneficiat de schimbarea politică din 2008 însă nu au prea multă putere. Cu toate listele pe care le întocmesc „cățeii” portocalii aflați sub „pulpana portocalie” a lui Vasile Blaga.

O foarte bună postare are Mihai Voicu pe blogul său : „Nu contați pe noi !”. Corect. Ăsta este mesajul polițiștilor.

Am ascultat și comentarii contra acestui protest. Vasile Blaga îi amenință cu statutul lor și cu legea. Este disperat. Băsescu îi va reproșa, dur, protestul polițiștilor. A încercat „buldogul” portocaliu să arunce polițiștii în gura celorlalți bugetari dar și a lucrătorilor din mediul privat afirmând că polițiștii nu o duc prea rău cu salariile, adică, cu toate tăierile Guvernului, încă mai au ceva bani. Afirmație absurdă în condițiile în care presa a prezentat suficiente probe prin care să se vadă că majoritatea polițiștilor au ajuns la venituri care se zbat să depășească 500 RON.

O altă gogoriță a portocaliilor este jignirea însemnelor naționale. Ca unul care are cunoștință despre ce înseamnă uniforma militarului/polițistului și cum sunt respectate însemnele naționale prezente pe uniformă spun, cu convingere, că polițiștii nu au încălcat nimic. Mai mult, prezența lor în uniformă este un semnal că Băsescu și gașca portocalie de la guvernare au adus grave prejudicii însemnelor naționale, afectând grav tocmai corpurile profesionale care le poartă.

Faptul că polițiștii au aruncat o caschetă sau mai multe în curtea Cotrocenilor poate și trebuie interpretat ca un mesaj dur. Foarte dur. Ceva în genul ”Băsescule ai atentat la siguranța intituției publice care asigură ordinea publică și participă la asigurarea siguranței naționale”. Ăsta este mesajul însă portocalii se fac că nu înțeleg. Vor înțelege din acțiunile viitoare ale polițiștilor. Sigur sunt în toate secțiile de poliție informații (dosare informative) cu membri ai PDL care au comis fapte contravenționale sau penale. Sigur sunt șefi ai poliției care nu au permis cercetarea faptelor sau continuarea cercetărilor la indicația fie a șefilor ierarhici fie a procurorilor (și ăștia portocalizați). Sigur presa va afla noi informații care vor bulversa viața comunităților respective dacă nic acum șefii poliției și procurorii nu se apucă să respecte legea.

Polițiștii au dat un mesaj foarte dur puterii portocalii. Să vedem ce va mai fi.

Na poznă ca actualizare !

@ioșka ne spune că derbedeul de la Cotroceni are „rânza” umflată și a transmis lui Blaga că nu mai are nevoie de MAI - poliția rutieră - pentru asigurarea circulației lui, adică a coloanei oficiale în oricare dintre situațiile prevăzute de lege -, pentru că nu mai are încredere în personalul MAI. Asta este tare. Foarte tare. Băsescu anunță că nu mai are de gând să respecte legea că „așa vrea mușchiul lui” !

Asigurarea coloanei oficiale a Președintelui României este unul din atributele funcționale a unei unități speciale a Poliției rutiere. Este vorba despre protecția Președintelui României nu în mod special a persoanei care ocupă această funcție. Prin acest anunț, derbedeul ne anunță că a renunțat să mai fie Președintele României ? Dacă da, atunci să pună pe masă și demisia. Unde-i lege nu-i tocmeală, spune o vorbă veche de când lumea. Când persoana care ocupă cea mai înaltă funcție în stat anunță că nu mai respectă legea se cheamă că ne desființăm statul. Asta o vrea panarama numită Traian Băsescu. Noi avem altă părere.

Contestațiile la legea pensiilor

PNL și PSD au depus sesizările la Curtea Constituțională pe controversata lege a pensiilor.

Le-am găsit la @ioșka (aici PSD, aici PNL), la Cristina-Ancuța Pocora iar comunicatul PNL la Alina Gorghiu. Sesizarea PSD am primit-o și de la colegul col. (r) Nicolae Ioniță.

Am citit cu mult interes cele două sesizări. Sunt mulțumit de ele. Sunt formulate deosebit însă ating problemele de esență.

Sesizarea PNL a preluat toate ideile exprimate de militari și polițiști în materialele publicate de presă, cu accent pe materialele promovate de SCDM. Astfel, PNL aduce la cunoștința judecătorilor Curții Constituționale adevărul despre viața profesională a militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din administrația penitenciară. Adevăr spus de militari și polițiști, nu aberații aruncate în media de sinistrul ministru al apărării, intendentul afacerist Gabriel Oprea și asociații (militari care și-au renegat profesia deși, prin decizie politică, sunt marii beneficiari ai funcțiilor și „cașcavalului” aferent în cadrul MApN, MAI sau MJ).

Textele sunt destul de lungi și recunosc că unora le vine greu să le parcurgă. Au însă o mare valoare practică pentru eventualele contestații în contencios administrativ în caz că această Curte Constituțională dă dovadă de portocalizare și la aceste sesizări. Cererea de chemare în judecată a Statului la instanțele române (pas obligatoriu potrivit Convenției CEDO) și sesizarea CEDO vor fi mai ușor construite. Iar avocați care să le ducă la CEDO - de se ajunge până acolo - sunt. Sunt la inițiativă prof. univ. dr. Gheorghe Piperea.

Acum aștept. Aștept decizia CC. Care îl are în frunte pe Zăgrean.

Între timp încerc să mă fac bine. Să pot umbla din nou fără probleme.

Guvern stupid.

De ceva timp sunt în amorțire. Justificări sunt. Nu le pun aici. Este și o stare de lehamite. Chiar aveam în intenție să închid blogul. Am dormit (vorba vine) o noapte și m-am răzgândit. Nu este o soluție fuga de realitate.

Am senzația, dureroasă chiar, că suntem neputincioși. O țară întreagă de neputincioși. O țară întreagă de „nătăfleață” care așteaptă cu gurile căscate să le pice „para mălăiață” în gură. Nu ne asumăm eșecurile deciziilor personale însă căutăm cu disperare vinovații în vecini. Ei sunt vinovați pentru deciziile noastre proaste. Zi de zi văd la Tv și citesc în presă păreri și explicații docte cu privire la vina celorlalți. Noi, vorbitorii și scriitorii de toată mâna, nu avem nici o legătură cu situația dramatică în care o grupare de mafioți politici au adus țara. Iar țara înseamnă nu doar teritoriul României ci populația, averea ei, treburile ei, speranțele ei ... Un grup privat de interese a pus mâna pe putere în România și o pradă. România fiind noi. Iar noi ne ascundem în spatele Constituției și a legilor spunând că „democratic” nu le putem face nimic ! De fapt, spunem tâmpenii. Ei, mafioții din PD-L, UDMR, UNPR și deputații minorităților naționale altele decât cea maghiară sunt democrați în acțiunile lor ostile restului cetățenilor ?

În 1989, la Târgoviște, Ceaușescu și soția au fost acuzați de astfel de acțiuni politice îndreptate împotriva cetățenilor României și au fost împușcați. Azi, o jumătate de țară aplaudă măsurile asemănătoare ale lui Traian Băsescu și ale lacheilor lui vociferând agresiv împotriva celor care refuză întoarcerea la dictatură. Lacheii din presă ai dementului de la Cotroceni își primesc sinecurile pentru „serviciile aduse țării” sub forma unor funcții în diplomație sau în diferite instituții publice sau de interes public: IT Morar, Pătrășconiu, Nemțu etc. La @ioșka este o listă interesantă. Limbiști „de mare valoare națională”. Iar noi stăm. Stăm în „stil românesc”. Frecăm menta.

Aici, pe avocat.net am găsit un punct de vedere exprimat de Alin Popescu. Citind materialul nu poți să nu fii de acord cu autorul. Pentru stimulent pun un paragraf care ar cam trebui să dea de gândit celor care mai au, încă, instrucțiunile de folosire a creerului la purtător:

Cu niste vreme in urma, in tara asta existau partide. Ok, am zis, trecem mai departe, ca subiectul asta e prea stupid ca sa il deschid. Partidele si-au pierdut electoratul pentru ca n-au dovedit niciodata ca au si alta agenda in afara de cumetriile proprii. Asa incat e greu sa discutam noi, de pe margine, despre interesele si viziunea lor de viitor. Partidele sunt lipsite de specialisti adevarati tocmai pentru ca oamenii fug de inregimentarea politica asa cum fug de Dracu'. Si asta e un rau imposibil de cuantificat acum. Pentru ca daca oamenii decenti nu vor intra in partide, atunci n-o sa avem niciodata o guvernare decenta. Abureala unei conduceri tehnocrate e o acadea pentru naivi, cata vreme guvernarea inseamna nu doar cele cateva zeci de ministri, ci si aparatul teritorial de zeci de mii de oameni care orienteaza politica administrativa a unei tari.

Nu pot să nu fiu de acord. Nu poți lăsa la mâna unor oameni ajunși în funcție de decizie politică, pe merit din punctul de vedere al partidului, administrarea unor domenii de activitate strict specializate. Chiar dacă respectivele persoane au intenții bune, deciziile lor pot afecta grav echilibrele sociale formate și menținute în zeci sau sute de ani. Pot afecta grav cultura organizațiilor respective și chiar siguranța unei întregi națiuni. Cel puțin în domeniile în care am expertiză pot da suficiente exemple de amatorism periculos (la liberali) și rea-credință la pedeliști. Iar aici mă refer la Blaga.

Așa cum am declarat cu niște ani în urmă că lupta împotriva corupției nu ma mai are ca susținător, sub acest slogan desfășurându-se cea mai mârșavă politică de promovare a corupției instituționale, rezultatul fiind acest Guvern Băsescu-Boc-Udrea-Isărescu, cu modificările și completările ocazionale, acum mă declar dușmanul „reformelor”. O altă mârșăvie care afectează grav întreaga populație a țării. România nu are nevoie de reforme. Instituțiile țării nu trebuie reformate ci stabilizate, finanțate și dotate cu ce este necesar pentru a-și îndeplini atribuțiile. Este inadmisibil ca fiecare partid politic să vină cu „reforma” în vârf de băț și să întoarcă țara cu fundu-n sus pentru a pune în funcții publice toți incompetenții din partid care au cotizat pe timpul campaniei electorale. Nu poți îndeplini o funcție publică fără să ai o specializare recunoscută în sistemul respectiv. Dementul Traian Băsescu a atacat însăși substanța funcției publice și avem, ca rezultat, o țară neguvernabilă. Va trebui, imediat ce pedeleprele și aliații lor vor fi izgoniți de la guvernare să alungăm căpușele portocalii sau ungurești, uneperiste sau de altă natură care au infectat grav sistemul public.

Frecția la un picior de lemn.

S-au remaniat. Degeaba, pentru noi, pentru imagine, pentru ei. Pentru noi, ar fi fost mai bine ca procesul de „înlocuire” să înceapă cu dementul de la Cotroceni și să continue cu această garnitură pedelisto-udemeristo-uneperistă la care să se adauge independenții care se declară reprezentanții minorităților naționale altele decât cea maghiară. Politica de distrugere a țării va continua, în unele locuri cu mai multă ardoare, parte dintre noii miniștri fiind din „grădina” băsescienilor.

Se speculează că amorul profund între dementul de la Cotroceni și nulitatea de la Palatul Victoria a suferit niște fisuri. Chipurile, micul Boc ar fi ridicat glasul și i-ar fi dat niște răspunsuri marinarului. Rezultatul a fost cererea de demisie a întregului cabinet de către apropiații lui Băsescu în frunte cu Udrea, Anastase, Țurcanu, Voinescu și alții. BVB a reacționat prin demisiile lui Videanu și Berceanu, destul de forțate și destul de negociate în cadrul partidului în vederea altor sinecuri benefice buzunarelor lor. Blaga nu a putut să își dea demisia din cauza programului Schengen aflat în faza de finalizare. Plus că Blaga nu are imaginea atât de șifonată ca ceilalți doi. Nu cred că între cei doi incompetenți s-a produs o ruptură. Cred însă că micul Boc a reușit, temporar, să își păstreze scaunul la partid și la stat împotriva lui Udrea, blonda vopsită fiind destul de aproape să reușească. Boc va da mai multe dovezi de fidelitate către Băsescu decât până acum. Recunosc că nu am capacitatea de a vedea o atitudine de frondă la Boc față de Băsescu și schimbarea politicilor acestui Guvern în favoarea tării și a cetățenilor ei. Am limite pe care le recunosc. Nu pe toate.

Noua garnitură de miniștri are mai multe particularități. Singurul dintre ei care are ceva în cap despre domeniul pe care îl va administra este Valeriu Tabără care a mai fost ministru. Anca Boagiu a mai fost ministru însă nu are ceva în cap. Restul or fi având pregătirea pentru domeniul administrat însă insuficientă pentru a face politici guvernamentale. Este adevărat că lucrând în comisiile de specialitate ale Parlamentului au dat cu nasul în proiecțiile acestui Guvern și al altora, și-au dat cu părerea asupra proiectelor de legi înaintate de Guvern dar nu au gândit ei așa ceva. Nu în ultimul rând, față de situația de criză provocată și întreținută de Băsescu și PD-L pentru interese personale și pentru interesele financiare ale unor bănci sub coordonarea atentă a sinistrului Mugur Isărescu - alt interesat în distrugerea populației țării -, alegerea unor necunoscuți în funcții de decizie guvernamentală este total aiurea. O altă particularitate o constitue faptul că au înlocuit cu politruci PD-L toți „independenții politici”. Debedeii portocalii vor să conducă singuri. Din acest motiv nu au dat ministerul muncii lui Sârbu, de la UNPR. Posibil să se nască de aici noi tensiuni între PD-L și partidul „trădării naționale”. Se mai observă faptul că sinistrul ministru al sănătății nu a fost înlocuit, chiar dacă marile lui realizări ar fi doar în sensul că a pus sănătatea pe chituci, a introdus coplata (un impozit suplimentar pentru cei care contribuie la asigurările de sănătate însă nu prea beneficiază de protecția sistemului) și a bulversat relațiile cu producătorii și distribuitorii de medicamente. În fapt, PD-L a confirmat prin această mascaradă că este partidul problemă al actualei guvernări, că nu are orizont și că alegerea românilor a fost proastă.

În final, întreaga tevatură în jurul remanierii a dus, previzibil, la mediatizarea PD-L. Au înlocuit miniștrii cu imagine publică dezastruoasă cu alții, necunoscuți, pentru a mai calma criza media în care PD-L a intrat de ani buni. Nu vor reuși. Sper.

Mă bate gândul să pun remanierea în seama mogulilor. Patriciu, Voiculescu, Vântu. Presa controlată de ei, minoritară față de presa controlată de Cotroceni, a fost mai vizibilă și a determinat pe Băsescu și gașca de derbedei din PD-L să încerce ceva pentru a mai scăpa de criticile aduse. Să concluzionez prin aceea că „factorul de risc asupra siguranței naționale” și-a produs efectul ? Să concluzionez că presa ostilă este cauza care a determinat producerea remanierii ? De ce nu. Dacă trag o astfel de concluzie, trebuie să renunț la alte cauze. Cum ar fi ineficiența miniștrilor înlocuiți în funcțiile deținute, deciziile proaste luate de aceștia în aplicarea legilor în vigoare sau neîndeplinirea obiectivelor din programul de guvernare ce le reveneau. Cum Boc le-a mulțumit pentru colaborare ... remanierea rămâne în „vina” presei ostile. Iar proasta guvernare rămâne, pe mai departe, în „vina” dementului de la Cotroceni și a slugii lui prea-plecate, Emil Boc.

PNL nu dă atenție acestei mascarade. Pe bună dreptate. Vina pentru distrugerea țării, sărăcirea populației, acutizarea problemelor sociale este în altă parte. Schimbarea lui Băsescu și eliminarea PD-L de la conducerea țării este obiectivul corect. Indiferent câte guverne va mai forma Băsescu și Boc, obiectivul nu trebuie schimbat. Ei sunt capii răutăților. Miniștrii sunt doar „stele căzătoare”.

Omagiu adus „ilustrului” incompetent Gabriel Oprea

Iau de pe mail această „creație”. Este trist că oamenii au ajuns, deja, la convingerea că nu mai este nimic de făcut. Tristețea este împletită cu umorul negru. Metoda a fost „inventată” pe timpul comunismului, dictatura ceaușistă nelăsând loc manifestărilor libere. Peste tot unde dictatura este forma de guvernare se manifestă astfel de „creații”.

Eu mai cred că se poate reveni la normal. În ultimă instanță prin pierderea alegerilor parlamentare viitoare de către demenții neo-comuniști băsescieni și, cu ajutorul altei majorități parlamentare, să fie abrogate dementele acte normative emise de Guvernul Băsescu-Boc-Udrea-Isărescu și să se revină (târziu și pentru unii tardiv) la normalitate.
Eu merg mai departe pe acțiunea în contestare a aberantei legi 119/2010. Din lectura atentă a Deciziilor Curții Constituționale am observat că nu au fost analizate de către curte motivări specifice pensiilor de serviciu ale militarilor și polițiștilor (apropo: zisa lege le spune „pensii de stat” !). Contestația depusă de PSD a pus accentul pe „pensia de serviciu” a funcționarilor publici „civili”. Nu a fost prin curtea PSD nici un jurist militar ? Mă mir. În fine.

Dacă este să iau de bune concluziile CCR, ar însemna să accept că pensia de serviciu a polițiștilor și militarilor este un favor care se acordă acestor categorii profesionale și care diferă în cuantum după cum consideră o guvernare sau alta că poate „onora” acest favor. Voi posta mai încolo niște considerații pe această temă, acțiune pregătitoare din partea mea, pentru a justifica (motiva) acțiunea în contencios administrativ pe care o voi iniția și duce până la capăt chiar de va fi nevoie să ajung la CEDO.

Nu voi cere să mi se recalculeze, în minus, cuantumul pensiei. Ceea ce primesc este un drept prevăzut de lege, dreptul la pensia de serviciu pentru polițiști, drept care include, pe de o parte, prestația mea în folosul statului în timp și contraprestația statului pentru perioada de după ieșirea la pensie calculată în cuantumul înscris în decizia de pensionare. Respectiva decizie are puterea unui titlu de proprietate, eu devenind proprietarul pensiei de serviciu pentru că am îndeplinit condițiile imperative ale legii pentru a beneficia de acest drept. Neavând la bază contribuția mea la un fond de pensii și fiind finanțată integral de la bugetul de stat prin bungetul anual al ministerului din care am ieșit la pensie ea este o creanță a statului față de mine până la moarte. Eu am un drept de creanță asupra statului garantat de lege și introdus ca principiu în Constituție. Pentru considerentele de mai sus nu sunt de acord cu „considerațiile” Curții Constituționale de mai jos. O să fracționez textul pentru o mai ușoară înțelegere a ceea ce vreau să spun.

Pentru a răspunde acestor întrebări, Curtea începe prin a constata că pensiile de serviciu se bucură de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii.

Astfel, spre deosebire de acestea din urmă, pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială.

Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat [a se vedea, spre exemplu, art.85 alin.(1) din Legea nr. 303/2004 sau art.1801 din Legea nr.19/2000].

Mai mult, în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plăteşte de la bugetul de stat (a se vedea Legea nr.164/2001).

De altfel, Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.72 din 18 februarie 2000, a statuat că pensia de serviciu constituie "o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale", ceea ce demonstrează, fără drept de tăgadă, că, de fapt, acel supliment de care am făcut vorbire mai sus se constituie în acea compensaţie parţială menţionată de Curte, pentru că diferenţierea existentă între o pensie specială şi una strict contributivă, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment.

În primul rând noi nu avem în pensia polițistului și a militarului partea „contributivă”. Mai apoi, pensia noastră nu este „un supliment” acordat din bunăvoință de către stat. Chiar dacă observă judecătorii Curții că militarii primesc pensia integral de la bugetul de stat, ei fac, voi sau nu, o măgărie: „... în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plăteşte de la bugetul de stat.” Prin această formulare lasă să se înțeleagă că pensia militară are două componente, din care o parte specială plătită de la bugetul de stat ! Puteau formula corect astfel: „ ... în cazul pensiilor militare, acestea se plătesc de la bugetul de stat”.

Orice persoană de bună credință care va citi cu atenție și va face o simulare a respectivelor decizii ale CCR va observa, fără greșeală, caracterul politic al acestora, părtinitor și, mai ales, contributiv la politica promovată de Traian Băsescu și acoliții lui.

Îmi este greu să formulez acțiunea în contencios din cauza „jaloanelor” puse de această Curte Constituțională devenită odată cu ajungerea lui Zăgrean și compania la curte prin voturile fraudate de actuala putere. Sper că, încet-încet, voi ajunge la liman astfel încât să formulez acțiunea așa cum îmi doresc și, mai ales, chiar dacă nu voi avea succes în țară să îmi poată fi admisă acțiunea la CEDO.

Unii colegi se grăbesc. Inițiază, cu disperare uneori, acțiuni diverse. Nu au răbdarea să facă acele acțiuni care pot bloca aplicarea acestei aberante legi și, mai ales, a legii aflate în dezbatere parlamentară care are ca scop exact același lucru.

Eu voi contesta transformarea pensiilor de serviciu ale polițiștilor în pensii potrivit prevederilor legii comune și recalcularea lor. Mă bazez pe prevederile art. 15 - Universalitatea -, alin. (1) și (2), din Constituție și ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată -, alin. (1). De asemenea, pentru o mai bună explicitare, voi apela la Declarația Universală a Drepturilor Omului, în aplicarea prevederilor art. 20 din Constituție - Tratatele internaționale privind drepturile omului -, în special la art. 3 „Orice ființă umană are dreptul la viță, la libertate și la securitatea sa” (acțiunea Guvernului este un atentat la securitatea mea), art. 8 „Orice persoană are dreptul să se adreseze efectiv instanțelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin constituție sau prin lege” (pensia este un drept patrimonial, drept fundamental recunoscut prin constituție și lege), art. 17 „1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură cât și în asociere cu alții. / 2. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.”, art. 22 „ Orice persoană, în calitate de membru al societății, are dreptul la securitate socială; ea este îndreptățită să obțină satisfacerea drepturilor economice, sociale și culturale indispensabile pentru demnitatea și libera dezvoltare a personalității sale, prin efort național și cooperare internațională, ținându-se seama de resursele fiecărei țări”, art. 25 „Orice persoană are dreptul la un nivel de viață corespunzător asigurării sănătății sale, bunăstării proprii și a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență ca urmare a unor împrejurări independente de voința sa” și nu în ultimul rând, art. 28 „Orice persoană are dreptul să beneficieze, pe plan social și internațional, de existența unei ordini care să permită ca drepturile și libertățile enunțate în prezenta Declarație să-și poată găsi o aplicare deplină”.

Nu închei fără a pune paragraful III din Preambulul Declarației:

Considerând că este esențial ca drepturile omului să fie protejate de un sistem de drept pentru ca omul să nu fie constrâns, ca mijloc suprem, la revoltă împotriva tiraniei și a asupririi,

adăugând eu faptul că suntem într-o astfel de situație. Tirania comunistă a lui Ceaușescu a fost readusă în prim-planul vieții românești de Traian Băsescu și gașca de comunistoizi din PD-L.