UE, corporatism și alte alea

Se vehiculează idei care sunt destul de sărăcuțe în substanță cu privire la UE.

Hai să vin și eu cu o precizare. De la mine, din tărtăcuța mea.

UE nu este ce pare a fi, pentru că pare altceva decât este, pentru că niște politicieni (din toate taberele) ajutați de niște (h)analiști de mântuială și jurnaliști cu jumătate de creier și ăla alterat i-au dat UE o „față” la care nu are dreptul. UE este o uniune de state care și-au deschis granițele pentru a elimina niște taxe vamale, protecționismul de stat și întârzierile circulației mărfurilor prin controlul vamal. Totul pentru o mai mare eficiență a economiilor statelor membre, în special a economiilor statelor fondatoare, cu accent pe Franța și Germania. Pentru a eficientiza și mai mult propriile economii, statele dezvoltate au gândit libera circulație a persoanelor astfel că deficitul lor natural de personal calificat și înalt-calificat să fie acoperit cu absolvenții din statele UE mai sărăcuțe și mai duse cu Duhul, cum este România. Ei prosperă iar noi participăm intens la prosperitatea lor odată cu accederea în UE. O făceam noi și înainte, acum însă ni s-a pus pata să fim cei mai cei dintre cei mai hăis.

Uniunea monetară este însă o altă minune. Ea ține de corporatism, adică de necesitatea marilor corporații europene de a se situa pe o anumită poziție în relațiile lor cu economiile SUA, Rusia, China, Japonia etc. Euro are ca obiectiv pe termen lung dominația economică a corporațiilor europene (germane și franceze în special) asupra corporațiilor din celelalte state mari (sau uniuni de state). Pentru ca euro să fie puternic, trebuie să fie impus pe un spațiu geografic cât mai mare. Rolul lui secundar este acela de a crea identitatea europeană. La asta se adaugă, ca apendice, statutul fiecărui cetățean din statele membre ale UE de cetățean european aflat sub protecția UE atunci când călătorește în alte state terțe. Practic, UE preia din responsabilitățile statelor membre de protecție externă a propriilor cetățeni aflați în spațiul altor state din afara UE. Pentru a realiza acest lucru, cu ani în urmă, UE s-a declarat și a fost acceptat pe plan internațional ca „subiect al dreptului internațional”. Prin tratatele, convențiile încheiate de UE (în numele și pe seama tuturor statelor membre) cu alte state sau uniuni de state ori organisme internaționale UE se comportă ca un stat de sine-stătător, având atributele recunoscute în dreptul internațional statelor. La această imagine de „stat între state” apare, ca la radiografie, o hibă: sistemul fiscal. UE nu îl are. Fiecare stat are propriul sistem fiscal, existând între ele asemănări dar și deosebiri. Aici însă, Germania și Franța nu se mai pupă. Cumva, până la urmă, va fi construit un sistem fiscal european.

Că tot vorbeam despre corporații, sistemul corporatist are în spate sistemele bancare europene și ca model sistemul corporatist american. Corporațiile care nu comit agresiuni politice față de puternicii zilei primesc de la statul în cauză comenzile plătite din banii publici pentru diferite mărfuri dar în special servicii. Un loc aparte îl au constructorii. Normal, o cotă cât mai mare din banii publici se destină corporațiilor sau firmelor cu pretenții de corporații de pe plan local. Corporatismul este opusul liberalismului și este mai apropiat de socialism cu unele diferențe. În socialism corporația are caracter politic în capitalism corporația își trimite reprezentanții în politică. Băsescu și ai lui au ales sistemul „reprezentanților în politică”, asemănarea cu corporatismul american, german și francez fiind evidentă. Debarcarea lui Băsescu punea în pericol corporatismul în România. Existența PNL în formula de putere actuală crează premisele revenirii României la liberalismul economic, opusul categoric al corporatismului de orice fel. Liberalismul economic se opune dominației politice a corporațiilor și încurajează libera inițiativă. Pentru că liberalismul față de făcătură capitalistă promovată de Băsescu și PDL are ca bază persoana, drepturile și libertățile fundamentale ale acesteia, statul minimal - care este exclusiv o administrație publică și nu un partener economic al corporațiilor stimulate și protejate de stat -, libera inițiativă și proprietatea. Este simplu însă este periculos pentru cei care vor să domine lumea, care au găsit în noțiunea de „democrație” vehiculul prin care să își exporte ideile perverse.

Cu privire la proprietate, UE are conceptul liberei circulații a proprietarilor, în special a celor de proprietăți funciare, astfel că ocuparea unui teritoriu (model israelian) ostil să se facă prin achiziția de proprietăți. Astfel că se pot manifesta scopuri din cele mai perverse. Unii vin și cumpără proprietăți pentru a elimina din zonă populația băștinașă sau a împiedica pe băștinași să aibă o unitate teritorială, alții stabilesc „capete de pod” pentru invazia economică etc. Dar asta poate fi calmată dacă statul are grijă și se impune cu privire la destinația acelor proprietăți deținute de persoane cu altă cetățenie decât cea locală. Mai pe românește, statul trebuie să impună proprietarilor de terenuri din alte state să își folosească proprietățile în scop politic.

În final, consider că UE a început să se formeze și s-a format ca o formulă de parteneriat european pentru mai binele statelor fondatoare și că azi se află în fața unei agresiuni politice a reprezentanților corporațiilor adunați în PPE.

Mă opresc. Mă critică prietenii că nu am „frână” la tastatură.

Suntem mai puțini

Cei de la Gândul au publicat această hartă, explicativă, cu privire la populația stabilă a României. Este un punct de reper. Un punct de reper pe care Curtea Constituțională în formalismul ei de rea credință l-a eliminat din calcul atunci când „a vegheat” la procedurile ce se impuneau a fi respectate cu privire la referendum, cum era obligată să facă (tip de acțiune impusă de Constituție). Suntem mai puțini. Cu milioane de oameni. Sunt județe care au scăderi severe de populație. Migrația forței de muncă, goana după bunăstarea altora din vestul Europei sau America, evoluția negativă a populației, viața mizeră și sistemul de sănătate pus la pământ de guvernarea Băsescu-Boc au acest rezultat. Suntem mai puțini, suntem mai puțin educați, cei care au diplome nu le confirmă, suntem predispuși înapoierii culturale și involuției către primitivism. Excepțiile sunt excepții însă sunt atât de puține încât au devenit „o cantitate nesemnificativă”. Cu o floare nu se face primăvară.

Am lecturat niște aiureli

M-am dezinformat. Am frunzărit Adevărul și Evenimentul Zilei. Dâncu este la mare preț. Băsescu are un 23%, Blaga are 20% - dacă adun, ajung la 43% încredere pentru liderii PDL (!?) -, Antonescu este oaia neagră a PSD iar Ponta este băiatul bun care calcă în străchini prin „mariajul” cu Antonescu. Ufff. Colac peste pupăză PSD are 26% - rău frate, rău -, PNL 24% - șocant bre (!) -, PDL are 22% - de unde ?

Tismăneanu continuă portocalizarea punând pe Crin Antonescu în poziția de țintă politică, având ca înaintași pe Portocală și Pleșu. Nume grele, dom'le, nume grele. Cuvinte veninoase, grele, ucigătoare, asasine, pornite din inimi de lachei prinși cu mânuțele în sacul cu bani al stăpânului, cuvinte de mahala. Pentru că marii pupători de cururi au o particularitate. Devin jigodii atunci când orgoliul le este atins și vanitatea devoalată. Spoiala de educație de duce naibii pe apa sâmbetei și ne arată chipul hâd al parvenitului, al acelui Dinu Păturică din trecut adus cu mijloace moderne în timpul de azi.

Constat că au pus tunurile pe cei din PU. Adică pe noi. Suntem exemplul negativ al realității cotidiene. Suntem ca ciuma și există pericolul ca „ciuma civică” să mai aibă o evoluție (negativă !) ca astă iarnă, la nivelul întregii țări. Au dreptate. Atunci PDL a ajuns la 11%. Băsescu la 8%. Dacă noi continuăm, dacă Ponta și Dușa + Stroe actualizează listele electorale la sânge punând de acord populația existentă cu listele electorale (normal că se va da o altă Hotărâre de Guvern cu listele electorale), dacă se umblă la legile în materia alegerilor și se definesc listele electorale permanente ca fiind cele care cuprind doar pe cei cu domiciliul și reședința în România pentru a face astfel dreptate celor care suportă aici, în țară, mizeriile guvernanților, fără a neglija dreptul celor plecați în străinătate de a vota, chiar cu efortul financiar mai mare de a duce secții de votare acolo unde a înțărcat dracu bălaia, dacă se elimină cvorumul la referendum sau se aduce măcar la o cifră suportabilă (în concordanță cu media participării românilor la vot), atunci sunt au de ce să fie îngrijorați lătrăii portocalii. Se duce naibii PDL, se duce naibii contribuția României la apariția și dominația noului imperiu German.

Au imaginație indivizii. Dar am și eu. Ce naiba. Am dreptul la speranță având ca suport ce văd în piața publică, ce spun prietenii și ce lasă să se întrevadă și o parte a oficialilor fost pedelizați până mai ieri.

Piața Universității 2012

Este un fenomen social, este un loc special, cel puțin pentru mine. Ne adună, ne face să conștientizăm că suntem mulți, suntem diferiți, suntem doritori de libertate și dreptate. Indiferent de pregătire, statut social, experiențe anterioare. Indiferent de simpatii sau antipatii politice. Indiferent de vârstă. Aici, în piață, conflictul între generații se atenuează, dispare chiar. Primează libertatea și dorința imensă ca ea să fie recunoscută de guvernanți.

Da, de guvernanți. În iarnă erau la guvernare Băsescu și ai lui din PDL, UDMR, UNPR și deputații de la minoritățile naționale. Ne adresam lor cu lozinci sancționatorii. „Jos Băsescu”, „Jos Guvernul Boc”, „Jos PDL, jos UDMR, jos UNPR” etc. Eram sătui de ei. Oamenii veniți pe gerul cumplit al iernii au arătat, fiecare după pricepere și putință, creativ, cum îi văd ei pe guvernanții verzi-portocalii. Lozinci, pancarde cu caricaturi și „liste rușinoase”, oameni de zăpadă ca suport pentru protestele scrise etc. Conflictele cu jandarmii, provocate întotdeauna de către Jandarmeria Capitalei prin oamenii infiltrați sau de cei de la SRI ori Poliția Capitalei, sunt și acum pomenite, mai ales după ce un grup de comandanți și șefi de la jandarmerie, poliție și alte structuri de stat de ordine și siguranță națională rămași în posturile lor după pierderea puterii de către PDL, UDMR și UNPR au decis să profite de protestele „de vară” pentru a lovi în cei care prin acțiunile lor de protest le-au pus în pericol starea socială și materială înlăturând de la putere pe protectorii lor și, în contra declarațiilor și măsurilor guvernamentale actuale, au inițiat ample acțiuni de sancționare a protestatrilor. Nu au mai putut folosi gazele lacrimogene, nu s-au mai repezit să rupă picioarele oamenilor și nici nu au mai folosit bastoanele împotriva bătrânilor, așa cum au procedat astă-iarnă (situație relatată  mie de unul dintre participanți aseară, la o scurtă comemorare), au întocmit acte, le-au dat forma legală astfel că ministrul de interne, premierul sau orice altă oficialitate să fie împiedicată să intervină asupra actului respectiv în mod direct punând sub „umbrela justiției” abuzul administrativ și politic, de fapt, al acestor șefi. Chiar de vor fi sancționați pentru abuz, sub aspectul deciziei asumate fără a avea calitatea prevăzută de lege, actele întocmite vor fi duse mai departe de către poliția judiciară și procurorii purtători de mantii portocalii cu chipul lui Băsescu.

Protestele de azi, de după decizia absolut neconstituțională a Curții Constituționale de invalidare a referendumului - susțin acest lucru deoarece CCR nu și-a îndeplit, cu rea crediță, atributul prevăzut la art. 146 lit. (i) din Constituție care o obligă să vegheze la modul cum s-a desfășurat referendumul, veghe care impunea clarificarea cu privire la numărul populației țării, astfel că listele electorale permanente aprobate în aprilie acest an de Guvernul Ungureanu, după ce Guvernul Boc le-a măsluit grosolan, susținute mai apoi cu un orgoliu mai apropiat de prostie de incompetentul ministru Ioan Rus, ar fi fost înlăturate ca document „de bază”, cum justifică Zăgrean și gașca portocalie, urmând a se constata că nu au cum fi 18 mil. de votanți la 19 mil de locuitori și, după un calcul sumar, ar fi ajuns la realitatea care ar fi confirmat un referendum valid -, se adresează tot guvernanților însă cu o notă aparte. Guvernanții de azi să facă în așa fel încât noi, cetățenii, să fim mulțumiți: să ne faciliteze demiterea lui Băsescu, prin modificarea legii electorale astfel încât să dispară cvorumul (poate cu excepția referendumului pentru aprobarea Constituției care poate avea un cvorum de 40%); să gândească și să ne propună (prin prevederi constituționale) o nouă formulă a Curții Constituționale care să o îndepărteze de politic sau, de nu se convine asta să supună deciziile acestei curți ce nu sunt legate strict de constituționalitatea legii sau proiectului de lege controlului Parlamentului; să depolitizeze Ministerul Public (Procuratura), Justiția (și asta a căpătat culoare portocalie, nu mai apără drepturile subiective ale persoanelor ci actele abuzive ale guvernărilor Boc !) și CSM (devenit o cloacă de mafioți politici); să depolitizeze administrația publică (nimeni nu și-a putut imagina întinderea cancerului băsescian în administrație) etc. Mai mult, o eventuală „coabitare” a Guvernului Ponta cu Băsescu este văzută ca un act de trădare iar o colaborare cu PDL sau UDMR a partidelor membre ale USL o crimă împotriva noastră, a cetățenilor care și în iarnă și acum suntem în Piața Universității. Votul la referendum și votul la locale au confirmat protestele din iarnă. Nu USL a câștigat ceva. USL a primit un vot de încredere pentru angajamentul că va face ce noi, cei mulți și înghețați în PU și în celelalte localități din țară am cerut în iarnă. Acum, prin actualele proteste, cerem USL să meargă mai departe, să nu considere că și-a terminat treaba și mai ales să înțeleagă că noi știm că ei nu au o vină, individual sau colectiv pentru așa-zisul eșec al referendumului. Deși, sincer vorbind, Victor Ponta a greșit flagrant și grav lăsând gura să vorbească fără el în fața lui Barroso, luându-și angajamente aiurea cu care ne-a defavorizat în lupta cu administrația canceroasă băsesciană.

Democrația se câștigă greu și se pierde repede. Este și scumpă. Este scumpă pentru că ea costă, impune fiecărui „luptător” cheltuieli personale din ce în ce mai mari. Participarea la acțiunile civice de protest consumă cea mai valoroasă resursă a omului, timpul, timp din viață, timp care este luat de la alte acțiuni benefice familiei, creșterii copiilor, afacerilor, analizelor de afaceri, scrierilor sau altor acțiuni culturale etc. Nu calculăm aceste „pierderi” pentru că democrația, libertatea individuală și socială sunt infinit mai valoroase decât aparentele pierderi personale. Diferența majoră între noi, ca stat, și alte state europene este că noi abia luptăm pentru democrație, conștient și continuu pe când ei au ajuns la o formă a democrației care le permite să se ocupe de bunul lor trai în sensul lui larg și atât de dorit de noi. Azi, noi am investit o grupare de formațiuni politice să aplice pentru instaurarea democrației în România, noi, majoritarii, eliminăm din această schemă pe cei care în decursul a peste 3 ani ne-au dus în timpul  din urmă până aproape de practicile feudalismului sălbatic, noi cerem USL să ne reprezinte. Nu este exclus ca noi să formăm majoritatea care la alegerile parlamentare de peste 2 luni să îi asigurăm USL toate pârghiile necesare pentru îndeplinirea obiectivului. Cu o condiție. Politicienii de la vârful USL să nu se considere pe ei ca fiind „principalele valori”, să nu mai acționeze ca indivizi avizi de putere și glorie politică.

Piața Universității a devenit un organism social. Este un model, deocamdată, pentru românii din alte localități din țară. Să sperăm că ceilalți români, din celelalte orașe mari sau mai mici, vor conștientiza că și ei au nevoie de organisme sociale proprii și acolo, la ei acasă, vor constitui sau reconstitui grupurile civice care astă iarnă au ieșit în piețe și au protestat. Pentru că PU nu este suficientă pentru a susține USL și nici pentru a demite pe Traian Băsescu.

Tembelism american.

Iau știrea și imaginea subsecretarului de stat american Philip Gordon de la Agerpres.

Faptul că un funcționar american, de la orice nivel, face o vizită în România este un lucru care poate interesa. Nu întotdeauna. Faptul că un funcționar american face o vizită în România cu scopul de a evalua „ ... recentele acţiuni guvernamentale ce ameninţă democrația şi slăbesc instituţiile independente ... ” mă deranjează.

Ca să fiu sincer, formularea Departamentului de stat american sună ca dracu. Acuză Guvernul girat de mine, ca cetățean liber, de acțiuni care „amenință democrația” și de introducere a unei stări de limitare a instituțiilor statului român independente, cum ar fi dezonoranta Curte Constituțională care se prostituează de ani de zile de când în fruntea ei a ajuns sinistrul și penibilul Augustin Zăgrean.

Autorul informărilor pentru Guvernul SUA este Mark Gitenstein, urmaș al unor emigranți din Botoșani din sec. XIX, mare susținător al lui Traian Băsescu și a camarilei lui. Îl calific, fără nici o urmă de remușcare, drept un mare mâncător de „rahat”.

Mark este mai mult un emisar pentru interesele economice ale SUA în România, marea lui „durere” fiind importurile de armament american și mai puțin cele privind democrația. Dar eu știu că americanii sunt perverși. Eu știu că la ei se practică „exportul de democrație” cu ajutorul bombelor, asasinatelor politice, traficul de influență agresiv, dezbinarea ca mijloc de împiedicare a finalizării proiectului UE etc. Știu, știu mai multe, le înțeleg însă mă deranjează jocul pervers al guvernanților români. Măcar în particular dacă nu public, Antonescu și Corlățan îi vor arăta pisica emisarului Gordon ? Îi vor atrage atenția că nu suntem un trib amazonian descoperit recent și la care se uită lumea „educată și modernă” ca la circ ?

Acuz, în egală măsură și pe emisarul Gordon și pe mâncătorul de „rahat” Mark și pe șefii lor de la Washington pentru formularea idioată a scopului vizitei de la București.

Este absurd ca americanii să aibă o astfel de formulare în condițiile în care mai mult de jumătate din populația adultă din România constată altceva. Referendumul arată altceva. Arată că aici în România am avut o încălcare gravă a statului de drept sub conducerea lui Traian Băsescu. Asta nu o văd americanii. Practic emisarul Gordon vine să tragă de urechi populația României pentru că renunță la Băsescu ? Atunci sunt niște idioți. Niște idioți înfumurați. Iar noi de acceptăm acest tratament suntem la fel de idioți.

De ne comportăm ca niște idioți înseamnă că noi nu am fost sincer europeni până la acest moment. Înseamnă că politica noastră externă a fost duplicitară. Înseamnă că am fraudat, conceptual, accederea noastră în UE, am fost nesinceri în acordul semnat cu celelalte state membre ale UE. Pentru că UE s-a format și își dorește să devină independentă de SUA și capabilă să i se opună financiar (prin moneda unică euro), economic, politic și militar. Om fi noi membru NATO însă viitorul previzibil spune că Tratatul Nord-Atlantic se va rescrie, toate statele europene membre acum de sine stătător vor fi parte a UE membră ca bloc de state al Alianței. De fapt, cine se mai uită la evoluția UE nu poate să nu observe că UE este și devine din ce în ce mai mult, în numele și pe seama statelor componente, partenerul juridic internațional în relațiile cu alte state sau grupuri de state de pe glob. Din acest motiv în agenda externă a statelor membre UE nu mai apar anumite relații internaționale ce urmează a fi stabilite.

Tare mă enervează formularea americanilor. Mă enervează și dovada de cruntă slugărnicie a jurnaliștilor români. În loc să văd luări de opinie, văd smiorcăieli și grohăituri de îngrijorare. Oare ce ne face „unchiul Sam” ? Vai, vai, vai ! Cretini. Și unii și alții.

Statul polițienesc.

Fascinant. Poliția a comis abuz în serviciu dacă a emis citațiile înainte de a verifica dacă a fost vot multiplu. În stilul băsescian este așa, poate, însă în stilul vechi, pe care îl cunosc deoarece am practicat, întâi verificam și luam de

clarații abia după ce constatam fapta, cel puțin. Ar trebui ca cei chemați aiurea să dea în judecată pe reclamant, PDL, pentru plângere nefondată cu daune și pe polițiștii care au semnat citația și cei care au cerut declarația pentru abuz în serviciu împotriva persoanelor.

În Ghimpele este un articol care îndeamnă la o adâncă meditație: nu cumva va trebui să reformăm, după Băsescu, pe lângă Ministerul Public și toată poliția ?

Este prea de tot.

Ce naiba vrea Barroso ?

Jose Manuel Barroso a scris o scrisoare guvernului, lui Ponta adicătelea. Limbajul este oficial, diplomatic și nu spune nimic, de fapt. Este scrisă în frumoasa limbă de lemn a birocrației democratice europene, mai tare decât limbajul de lemn de pe vreme lui Ceașcă.

Puțini sunt cei care au legat și leagă mult citata scrisoare de altă panaramă epistolicească, aceea a deja celebrului în rele Augustin Zăgrean, un fel de „Alba ca Zăpada” PDL de la Curtea Constituțională. Practic, Barroso îi face plăcerea lui Zăgrean, mai bine zis lui Băsescu, chiorul fiind de fapt autorul „scrisorii” constituționalului, de a răspunde acelei epistole tembele.

Guvernul a înțeles că Barroso arată că știe cam ce este aici, la noi, în România. Părerea Guvernului. Părerea mea este că Barroso nu are nici interesul de a ști și nici nu se complică să știe pentru că de ar ști, ar fi obligat să ceară altor state membre UE părerea cu privire la situația din România și să propună Parlamentului European adoptarea unei poziții politice în cunoștință de cauză. Dar nu o face. Nu o face pentru că UE nu este o uniune politică ci una economică, iar vânzoleala de la noi nu are treabă cu munca lui Barroso în fruntea Comisiei Europene. Oricum, Barroso s-a făcut de cacao de la prima intervenție, apoi a continuat prin tot felul de mesaje tembele fără cap și fără coadă. Complet aiurea față de situația din România și realitatea legislației românești.

Tot ce a scris Barroso este nul. De ce ? Pentru că un act emis de o persoană care nu are competența să îl emită este nul de drept. Este nul și din punctul de vedere al bunului simț. Barroso nu îl are. La fel cum nici Merkel și ciumeții ei din Germania care îi cântă'n strună. La fel cum nu îl are pupăza aia de la Justiție, la Comisia Europeană, Viviane Reding (sper să fi scris bine, nu mai corectez). Barroso nu are competența să se exprime de la nivelul Comisiei Europene asupra problemelor politice dintr-o țară membră. Ca particular, membru al Popularilor europeni, da. Doar așa. În rest, frecție la un picior de lemn. Și pentru că eu nu sunt supus al Guvernului României, nici al Comisiei Europene, am dreptul și obligația de a observa că Barroso practică un jignitor trafic de influență în favoarea criminalului național Traian Băsescu și partidul lui de drebedei - PDL -, în dauna mea, împotriva hotărârii mele de a demite Traian Băsescu din funcția de demnitate publică de Președinte al României. Aloooo ! Jose Manuel Barroso, nu crezi că ai întins prea mult plapuma !

Zile cu frământări. Unele reale, altele din închipuiri

Am scris mai mult pe facebook, așa că blogul a rămas văduvit de intervențiile mele. O să iau câteva postări de acolo și le pun aici, pentru cei care nu au cont pe fb.


10.08.2012

Asist, ca foarte mulți alții, la vânzoleala televizată cu privire la „listele electorale permanente”. Aseară m-am uitat la Realitatea Tv, post care a fost, mai mult decât evident, de partea lui Băsescu și a PDL. Și totuși, aseară, au pus corect problema cu privire la liste. Iar prezența lui Mihai Voicu a fost ca o garanție că lucrurile vor fi spuse, din partea Guvernului, așa cum sunt ele. Moderatorii au meritul lor și le mulțumesc ca spectator.

Este relativ simplu. Există o hotărâre BEC de interpretare a modului cum se fac listele, există o decizie a CCR privind cvorumul și mai există niște încercări disperate ale lui Traian Băsescu și PDL de a denatura totul. Guvernul va face doar ce este prevăzut în cele două acte de interpretare (nu sunt legi). Iar legea este clară.

Vor scade persoanele decedate până la data referendumului, persoanele cu domiciliul în străinătate sau cu reședința în străinătate (cu drept de muncă acolo), personalul ambasadelor etc. Îi vor scade și pe cei care s-au înghesuit câte 1000-2000 de oameni în 30-60 mp, existenți în evidențele poliției, aici în S3 fiind cazuri notorii. Mii dacă nu zeci de mii de flotanți sau indivizi cu domiciliul stabil, masă de manevră pedelistă.

Vom ajunge la listele electorale permanente așa cum trebuie ele să fie făcute. Este evident că s-a realizat cvorumul și este mai mult decât evident că Băsescu este demis. Iar dacă la CCR s-a împuțit treaba, va ieși ea cumva la suprafață. Indiferent de ce vor face pro-băsiștii din CCR, ei trebuie să ia de bun documentul oficial al Guvernului privind listele electorale permanente.

Băsescu, Videanu și mai toți papagalii portocalii care au ieșit pe media bat darabana pe listele pe care s-a votat. Corect, până la un punct. Numai că un mare număr de persoane nu sunt, potrivit legii referendumului, în locul ce legea îl stabilește. Așa că, după corecta prelucrare, vor fi așezați fiecare la locul lui. Dacă este să adunăm, ca aseară la Realitatea, fiecare pe craca lui, vom vedea că cvorumul a fost atins iar mătrăguna băsistă este demisă.

Restul informațiilor de „șoc și groază” sunt doar o umplutură pentru timpul nostru liber. Eu nu mă prea omor cu ele. Sunt măgării politicianiste care au rolul de a tulbura mințile oamenilor sensibili. Vorba aia, unde-i lege, nu-i tocmeală. Iar legea spune clar.

08.08.2012

Ieri, Crin Antonescu, s-a dezlănțuit la Gâdea. Era nevoie de un mesaj puternic pentru populația anti-băsistă, cea care s-a prezentat la referendum și care s-a exprimat, într-un fel sau altul. Mesajele au fost date. Între Crin și Victor Ponta este o strânsă colaborare. Guvernul remaniat își face treaba. Ioan Rus a făcut-o de oaie. Mulțumiri lui Marga, schimbarea lui fiind consecința unui accept politic și nu o critică a modului în care Marga a evoluat la MAE. Băsescu minte cum respiră, amenință, face presiuni asupra tuturor autorităților statului care ar putea aduce clarificări la cifra românilor ce trebuie să intre în listele electorale permanente, Ministerul Public s-a umplut de coincidențe - Băsescu arată cine trebuie arestat și pentru ce iar procurorii trec la executare -, Mona Pivniceru vine la Justiție - o mare speranță pentru un mare, imens, număr de români, o deziluzie și un început de teamă pentru băsescieni, urmează a fi clarificate pozițiile în societatea românească a instituțiilor statului - în fapt, o adevărată revoluție instituțională în condițiile în care instituțiile statului cu personal plătit de noi, contribuabilii, deservesc interesele private ale lui Traian Băsescu și persoanele care îl susțin -, refacerea listelor electorale permanente cu respectarea adevărului din viața reală se va face, pe baza datelor existente ...

Trebuia ca Antonescu să facă aceste declarații. În ipostazele în care se află, de Președinte interimar și de lider al PNL, are obligația de a arăta susținătorilor lui că este în prima linie a luptei împotriva lui Băsescu și că nu are de gând să se sperie de mizeriile provocate de acesta.

Nu știu dacă pesimiștii s-au liniștit, nu știu dacă catastroficii se vor calma, nu știu dacă ceilalți au înțeles mesajul - foarte puternic - și se simt mai siguri în lupta împotriva băsescianismului, știu însă că modificările în formula guvernamentală au adus niște persoane mai puțin înclinate către gargara cu pioneze, știu că sunt (unii dintre ei) mai înclinați către acțiunea directă decât cei care au fost, știu că discursul public va fi mai accentuat pe ce există în mod real și că anumite nuanțe specifice „analizelor corect politic” nu vor mai fi acceptate. Lupta are mijloace și metode directe, are nevoie de angajament personal și sacrificiu, fentangii gen Rus sau Dobre neavând locul în astfel de echipe. După ... vom mai vedea.

07.08.2012

Văd niște postări de propagandiști „bolșevici” pe fb. Guvernul Antonescu-Ponta, vai mama lui, a adâncit criza în România (a se cerceta dacă nu cumva sunt în pericol SUA, Germania, Canada, Australia, FMI, BM ... ONU chiar), leul face dansuri erotice în fața euro (care se prostituează total - părerea mea) și a dolarului „care este” - ăsta este că se tipărește în draci, este destulă prostime mondială care să îi achite „hachițele” . Ce mai, în trei luni de zile acest Guvern Ponta a reușit atâtea rele ce nici chiar defunctul Ceaușescu nu a reușit în 30 de ani.

Pentru că nu sunt de acord cu astfel de „aprecieri”, constat că acest Guvern Ponta are de luptat, la propriu, cu hidra pedelistă instalată confortabil în toate colțurile administrației publice. Când să facă și guvernul ceva hop, o Moțoc sau un Iacob sar la gâtița guvernului cu te miri ce. Nu de bine, ci mânării ordinare în speranța că Base se întoarce la Cotroceni și va numi, cu de la el putere, un guvern paralel la cel al USL (posibil cu vreun liberal de omenie anti-Antonescu Crin) ca să rupă gura târgului ce mediator poate fi el.

Mai răsfirați politrucilor. Mai răsfirați. Schimbările de miniștri sunt chiar recomandate, nu este recomandat să ai miniștri pe viață, așa cum se doresc unii primari pe viață sau care consideră la o anumită vârstă că li se cuvine ceva ce colegii nu i-ar da. Mai răsfirați că miroase a propagandă bolșevică de la o poștă. Nu de alta, dar și pe timpul comunismului se vorbea despre guvernare eficientă, folosirea judicioasă a banului public, proiecții economice de viitor, dezvoltare pe verticală și alte minunății cu ornamente de amăgit proștii.

...

Este evidentă dorința lui Băsescu și gașca lui de a tulbura mințile oamenilor și a scade încrederea în posibilitatea Guvernului de a duce treaba la bun sfârșit. Este evidentă, în aceste zile, acțiunea lui Băsescu de a induce în mintea oamenilor ideea că acțiunile guvernamentale sunt ale USL și nu ale demnitarilor și funcționarilor publici, idee extrem de nocivă, un adevărat atentat la statalitate. Derbedeul de la Cotroceni, Traian Băsescu, face ce face și ne arată, zilnic, cele mai nocive acte de comportament social. Legat de aceasta, în mintea multora se așează, comod, nesiguranța alături de dorința de a-l vedea pe Băsescu demis. Nu ai ce face. Asta este situația. Încerc să dau încredere însă lumea este cum poate ea nu cum vreau eu. Este natural, este normal, este așa „de când lumea”.

Nu peste mult timp se va da liber la speranță și, normal, disperare că nu se împlinește ce vrem noi, fiecare dintre noi, de către noul Președinte al României, Guvernul USL etc. Totuși este mai bine să ajungem la așa ceva decât să mai suportăm panarama băsesciană în mediul public.

Palavragii

Am ascultat și citit multe „interpretări” ale Constituției și legilor, ieșite ca ciupercile după ploaie, după cum era interesul.

S-au exprimat toți. De la omul simplu de la cârciumă până la academicianul cu morgă. Unii, cu bun simț, au exprimat idei care se potriveau cu ordinea lucrurilor. Alții, în special cei cu CV impresionant, au exprimat idei tâmpite. Păcat de căruța aia de diplome și titluri cu care au umplut CV-ul.

Constituția stabilește o anume prioritate cu privire la instituțiile de stat, la puterile statului: Parlamentul, Președintele, Guvernul, Justiția alte instituții. În această ordine sunt ele tratate în Constituție și în această ordine trebuie ele văzute atunci când definim statul. După această ordine, România este o republică parlamentară. Nu semi-prezidențială, așa cum guiță susținătorii lui Băsescu pentru a permite motivarea intervențiilor acestuia asupra Guvernului sau Justiției, ba chiar și a Parlamentului. Parlamentul are dreptul de control și corecție asupra tuturor instituțiilor statului, începând cu Președintele, Guvernul și Justiția. Dacă Parlamentul constată că una din instituțiile statului nu funcționează așa cum cer regulile democratice, dacă acestea se comportă altfel decât o cere tradiția și bunul simt al poporului, are datoria și poate să modifice legea sau legile care le reglementează activitatea. Inclusiv legile care îi dau atribuții Președintelui României în diferite domenii de activitate. Cum ar fi CSAT. În fața Parlamentului se duce și Curtea Constituțională atunci când legea (emisă de Parlament) prevede acest lucru.

Sfertodocții care comit tot felul de judecăți aiurea, sfertodocți cu diplome înalte, au amestecat starea instituțiilor cu atribuțiile lor funcționale și au întreținut un talmeș-balmeș informațional care a dus la anarhie. Păi cum pot califica rezultatul acestor acțiuni din moment ce persoane cu oarece educație, cu o cultură solidă în domeniul profesional, „cu dorință de a face bine”, îndeamnă la încălcarea Constituției - vezi Doamne, este proastă, depășită, nu corespunde nu știu căror idei ale unora sau altora -, îndeamnă la încălcarea legilor și mai grav mențin starea de confuzie în rândul celor cu mai puține cunoștințe asupra unor acțiuni sau fenomene politice ?!

Ăștia sunt palavragii. Vorbesc elegant, vezi Baconschi și ai lui, elevat, „documentat”, dar vorbesc aiurea. Pun dorințele personale în locul prevederilor legale iar dacă le atragi atenția că au luat-o pe arătură declară Constituția sau legea ca fiind greșite. Ăștia sunt palavragii care în societățile așezate, chiar și în cele fără canalizare sau lumină electrică, sunt izolați când este vorba despre probleme importante pentru comunitate. Noi, aici, îi ridicăm în ranguri academice, îi facem ambasadori, miniștri (alături de cei care au demonstrat că știu să fure), parlamentari etc.

Cred că o luptă serioasă va trebui să ducem împotriva acestor impostori. Nu are împortanță numărul de diplome cu care ne acoperă vederea, are importanță, în primul rând, dacă sunt oameni. Oameni în sensul de om așa cum spune țăranul despre o persoană care l-a impresionat în mod plăcut: „ăsta este OM !”.

Boicotul referendumului. O șarlatanie.

PDL și acum Băsescu, alături de cei care au trecut de partea lui, „neafiliații” MRU și Mihail Neamțu, au hotărât să săvârșească o șarlatanie. Să boicoteze referendumul. Dar, nota bene, să aibă observatori în secțiile de votare care să raporteze numărul de votanți.

Este evident că scurtcircuitarea legăturii PD-L cu STS are consecințe grave pentru Băsescu și ai lui. Au pierdut controlul votului. Nu mai pot interveni pe circuitul votului pentru a-l aranja în funcție de interese. Nu este exclus ca la secțiile de votare, noua decizie de boicotare a votului să aibă ca urmare acțiunile directe ale unor persoane care, prin acte și fapte ce contravin procesului de referendum să determine decizii de suspendare a votului, de intimidare a celor care se prezintă la vot. Deja, în unele unități cu directori portocalii s-au început acțiuni de intimidare a oamenilor, amenințări cu pierderea locurilor de muncă ... Revenim la epoca primitivă.

La B1Tv, la col. Turcescu, Andreea Pora afirma, cu subiect și predicat, că cei care nu se prezintă la referendum spun „NU”. Prin această aserțiune sunt confiscate voința celor care nu merg de obicei la vot, a acelora care nu reușesc să voteze, a acelora care nu au înțeles despre ce este vorba în acest referendum și nu merg la vot pentru că sunt confuzi, a moraliștilor care declamă cu patos că acest referendum validează „ciuma roșie”, motiv pentru care nu merg la vot etc. Adăugând inepțiile publice cu „lovitura de stat” promovate de Băsescu și toate găștile politice care îl asistă, avem în fața ochilor un atac, grosier, la democrație. Asistăm la o șarlatanie. O mare înșelăciune care are autori, propovăduitori și fraieri care îi cad în plasă. Păcat de fraieri.

Democrația este, în esență, puterea poporului exprimată direct sau prin reprezentanți cu privire la treburile comunității în care trăiește. Promovarea neprezentării la vot, ca și măsurile de împiedicare a populației de a merge la vot sunt acte grave împotriva democrației însăși. Nu sunt de acord cu cei care nu merg la vot însă dau din clanță cât este ziua de lungă împotriva celor care, prin votul cetățenilor au ajuns la putere. Nu sunt de acord cu ei și cred că nici teoriile lor despre democrație nu pot fi luate în considerare atâta timp cât rezultatul lor este lipsa democrației. Democrația înseamnă alegere, democrația înseamnă confruntare între idei și oameni, democrația presupune respectul față de opțiunea majorității.

Referendumul este fraudat prin condiționarea validării prin participarea la vot. Majoritatea care va opta pentru unul din răspunsuri este în pericol să nu aibă rezultatul dorit pentru că niște „democrați” occidentali au intervenit pentru păstrarea la putere a unui protejat de-al lor. Referendul continuă să fie fraudat prin comportamentul lui Traian Băsescu care încearcă, cu disperare, să inducă ideea că nu el este subiectul actului democratic ci Voiculescu, Justiția, puterea politică orice altceva. Greșit. El, Traian Băsescu, va sta în fața noastră, a fiecărui alegător în parte, în cabina de vot. În cabina de vot se va materializa decizia noastră de apreciere a lui Traian Băsescu pentru activitatea lui ca Președinte al României. Nu votez pentru Voiculescu, nu votez pentru cine „pune mâna pe justiție”, nu votez pentru altceva. Votez pentru Traian Băsescu. Eu o să spun „DA”. Da, m-am săturat de Traian Băsescu, da, m-am săturat să fiu supravegheat și monitorizat de serviciile publice ale statului pentru că Traian Băsescu vrea să știe ce spun și ce gândesc, da, m-am săturat de instabilitate socială și politică, da, m-am săturat să plătesc taxe și impozite care să umple buzunare acoliților lui Băsescu. M-am săturat de multe. Acum vreau să dau un vot liber, nefraudat. Vreau ca Traian Băsescu să plece de la Cotroceni. Să plece pe mare, că tot se laudă el cu plecatul pe mare (mă întreb cine este inconștientul dispus să îi dea o navă pe mână ?).

Șarlatania lui Băsescu are suport în PD-L, PNȚ-CD Pavelescu, Mihali Neamțu și noua lui republică, Mihai Răzvan Ungureanu și ai lui „de dreapta” (ori fi comuniștii de dreapta ?), dar mia sunt și alții, cum ar fi coloneii lui Gabriel Oprea, cum ar fi Turcescu și postul lui Tv, Cristoiu alături de „intelectualii lui Băsescu” etc. Toți aceștia își dau în aceste examenul de democrație. După câte se pare îl vor pica. Aici nu includ pe „țața Leana”, stimulată cumva să nu meargă la vot, pentru că țața are cu democrația cum are „baba cu mitraliera”. Nu, nu includ oamenii simpli aduși cu autobuzele la mitingurile PD-L, ei nu au nimic comun cu democrația. Îi includ doar pe politruci. Indiferent de culoarea lor politică. Pentru că și liberalul Dinu Patriciu promovează prin ziarul lui, Adevărul, ca și prin întregul trust media pe care îl mai are încă, îndemnul de boicotare a referendumului.

Băsescu a fost reevaluat. O parte dintre liberalii care îl doreau debarcat de la Cotroceni au trecut de partea lui. Păcat. Va trebui să îmi fac și eu o reevaluare a relațiilor viitoare.